Adevěrul, iulie 1912 (Anul 25, nr. 8190-8220)

1912-07-22 / nr. 8211

Anet al Z2V-Tea No .82116 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 14 10 ti 34/73 Provincia . . . . „ 14/96 Străinătatea . . . „ 12/40 «i+i» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i + n f Urv­an Sas« luni Trei luni Duminică 22 Iulie îDlţţ DIRECTOR POLITIC Abonamente cu premii: iv»®®®* CONST. MILLE Lei 20.— „ 11— , 6^* isprava oligarch­iei noastre ------------------##-----------------­ — După cincizeci de ani de stăpînire — Cînd spui politicianilor noştri că Romînia este un stat guvernat de o Oligarchie, ei se indignează şi se re­feră la Constituţia noastră atît de liberală şi prin care e stabilită su­veranitatea naţională pe... hîirtie. Dar la fiecare colţ te loveşti de realităţi cari dovedesc că toată Constituţia este o bucată de hîrtie scrisă, că toate drepturile populare prevăzute priintr’însa nu există şi că ţara e în mina a cîtorva sute de po­­liticianî, a unei oligarcha care, prin slăbirea partidului conservator şi îmbuibarea celui liberal, a devenit cea mai primejdioasă şi urîcioasă dintre oligarcha, — o plutocraţie. * Un­­fenomen abea băgat în seamă,, pentru că intră în rîndul celor obicî­­'­rtuite, naturale, ilustrează aceasta. îndată ce soseşte vara, îndată ce soseşte vacainţa şi cele cîteva sute de politiciani pleacă să-şi îngrijeas­că de scumpa lor sănătate, ori şi ce activitate politică încetează. Ţara­­aceasta are trei luni fericite în fie­­­­care an, •— în vacanţă, atunci cînd , politician» renunţă de a o face fe­ricită.­­ In acest timp Romînia e guverna­tă din birourile ministerelor şi dacă spiritul de ilegalitate, de samavolni­cie, de corupţie al politicianismului nu ar influenta şi asupra corpului filctionnarilor — în acest timp tara sar mai putea reculege. Dar spiritul oligarchic a infectat toată,'organizaţia statului nostru şi dacă--.'purtătorii lui calificaţi pleacă sau se desinteresează un moment de trebile­ publice, el continuă a exista şi influenţa. Faptul îinsă că cu plecarea oligar­­chilor orice activitate politică înce­tează, dovedeşte pînă la evidenţă că nu sîntem un stat democratic, un stat în care popo­rul, „naţiunea“, ca să întrebuinţăm termenul favorit,­­să aibă şi ea un cuvînt hotărî­tor de zis, ci un stat cu forme liberale şi democratice, dar în fond un stat o­­ligarchic, adică condus şi exploatat de o categorie irestrînsă de oameni, cari joacă şi o comedie parlamen­tară.­­ In statele democratice, probleme­le mari cari interesează naţiunea, poporul, sînt mereu la ordinea­ zilei. Poporul neavînd vacanţă, activita­tea politică nu stagnează niciodată complect. Problemele acestea mari nu pot fi date la o, parte, nici sus­pendate pînă la întoarcerea dela băi sau din vilegiatură. Altfel în statele oligarctice. Aci totul se învî­rteşte în jurul interese­­ilor a cîtorva sute de persoane, totul se învîrtește în jurul chestiunilor personale. Lupta politică nu este o luptă pentru realizarea unor idei mari, deci o luptă de idei. Nu, lupta politică este un joc continuu de in­trigi, de afaceri meschine, de impu­­tații reciproce, toate adevărate dar toate rămînînd fără de consecințe. Asemenea lupte se pot începe în orice moment, se pot încheia ori­­cînd, se pot suspenda într’un mo­ment dat şi relua într’altul. Gea mai înverşunată luptă poli­tică fiind o comedie,­­cei­ cari se a­­tacă reciproc, strîngîndu-şi după dezbatere sau întrunire mîna, cele mai violente atacuri necontînd, ;.er ş­tiu că se ştie că nu sînt­ sincere, se înţelege că falsa indignare poate fi oprită oricind, pentru ca după trei luni de zile, să fie reluată cu aceeaşi înverşunare. Aşa am văzut acum la noi lupta contra partidului de la cîrmă. Ca prin minune vacanţa a calmat toate „pasiunile“, s­chit d­a l­a toamnă, dacă între timp augurii nu se vor fi înţeles, să fie reluate cu acelaş zgo­mot şi cu aceeaşi îndîrjită pasiune. Politicianul e ca actorul, care căzut mort la sîîrşitul actului se ridică vo­ios du­pă ce a căzut cortina, chit ca să­ facă iar pe mortul dacă la­ ridi­carea din moţi a cortinei, autorul pie­sei o doreşte.­intr'o asemenea atmosferă, cine se poate mira că minciuna e atot­­stăpînitoare, că corupţia e ,la dînsa acasă, că idealiştii sfîrşesc prin a se bălăci în noroi, că nu e cu putinţă să crească şi să se dezvolte un ca­racter ? ! Şi într’adevăr, de cincizeci de ani de cînd avem noi regimul aces­ta oligarchic, — putem noi afirma ca moralitatea publică s’a­ înălțat, putem noi,spume că s'aîi înmulţit caracterele ? Unde sint oamenii dîrzî cari să lupte­­pentru o idee ? Unde cei cari să biciuie cu bice de foc relele? Un­de sîrit inconruptibiilii ? Unde ? Im biserică ? In universitate ? In par­la­mente ? Printre cei bătrîni cari ne păstrează trecutul ? Printre cei tineri cari ne arată viitorul ? Unde e înălţarea sufletească ? Unde e avîntul tineresc care cu do­uăzeci de ani în urmă exista încă ? Unde­ e­ setea de ştiinţă, care mis­tuia tineretul de acum douăzeci de «ani? Unde e nebunul care pune toată persoana sa in joc pentru un ideal înălţător, utopic, greşit, fan­tastic, dar un ideal ? Unde e nebu­nul acesta care ar­­fi simbolul reac­ts unei sănătoase a organizmului a­­tacat de boabtă? Nicăerî. Instinctul brutal, minciu­na, urna, setea de cîştig, goana după slujbe, dorinţa de a parveni cu orice preţ. — iată caracteristica oligar­chiei prezente şi a generaţiunei care o va urma în puterea ei. Am realizat mari progrese eco­nomice. Avem automobile relativ mai multe la Bucureşti decit în me­tropolele Occidentului; avem coco­te mai elegante şi mai luxoase de cît are Parisul; avem şi bani mai mulţi decît­ am avut; — dar n’avem ceea ce face forţa unei ţări, a unei naţiuni, n’avem caractere, n’avem idealişti, n’avem oameni de sacrifi­­ciu. Cincizeci de ani de Oligarchie au distrus tot fondul bum moral, tot entuziasmul, tot idealizmul. Tabloul pe care i-am făcut mai sus îl vor găsi poate unii prea pesimist. Toţi oamenii pe cari nu-i orbeşte satisfacţia putere! momentane, nici strălucirea grămezilor de aur şi a unui lux desfrrînat, gindesc ca noi, chiar dacă n’au curajul s’o spuie. Noi, însă, nu sîntem pesimişti, ci numai iubitori de adevăr. încolo, concepţia noastră politică şi socia­lă, nici nu ne permite să fim pesi­mişti, ci face dimpotrivă din noi, nişte optimişti iremediabili. Vedem toată realitatea, dar nu ne îndoim că trebuie să-i urmeze o re­­acfiune, că răul va fi înlăturat. Pen­tru aceasta se cere un lucru : ca să se răpească Oligarchiei temelia pe care e clădită. — actualul sistem e­­lectoral. Numai mulţumită lui am­ a­­juns unde sîntem. Cu acest sistem reprezentaţiunea naţională, devine ca atare o ficţiune; în fond ea nu e decît reprezentaţiunea oligarchiei. Cînd naţiunea întreagă va merge la vot, cînd miile şi zecile de mii de la­ 1regă­tori vor face cu neputinţă co­rupţia şi ingerinţa , cînd pentru a cuceri aceste voturi va trebui să se elaboreze programe corespunzînd­­nevoilor şi sentimentelor reale ale mulţimei ; cînd popularitatea nu va fi numai o mîngîiere platonică ci va da şi putere , — atunci ne vom abia iarăşi pe calea binelui. In votul uni­versial stă deci îndreptarea. Nu că ne închipuim că el va schimba peste noapte, — moravuri cari sînt efectul unei lungi evoluţiuiu ; din contra credem că el va aduce la început deziluzii tocmai celor carri vor fi lucrat mai mu­lt pentru­­realizarea lui. Dar la urma urmelor, printr’în­­sul binele şi moralitatea vor trium­fa, — şi de aceea la noi, în actuale­le împrejurări, votul universal nu mai e o revendicare politică, ci o urgentă necesitate națională. Ad. * „Statul, om cinstit“, dar oamenii... pungaşi! „Viitorul“ a visat astă noapte un­ vis frumos. Legănat de acordurile insinuante şi ispititoare ale unui ar­ticol din „Le Temps“, organul afa­cerilor cointeresate, a visat pentru el şi pentru partizanii lui un stat i­­dilic, un stat dezinteresat şi blind ca un mieluşel, un stat care să se lase tuns ca o oaie şi care să nu opue nici­ o împotrivire dragostei şi pof­telor liberale. Vorbind de nu mai ştim ce hotă­­rîre a consiliului de stat francez, da­tă într’o afacere care nu are nici în clin nici în mînecă cu gheşeftul tramvaielor brătieniste, oficiosul Le Temps spunea că statul modern, aşa cum se găseşte de fapt, prins într-un angrenaj întreg de întreprinderi, de acte comerciale, de industrialism, trebue să se poarte în raporturile lui cu cetăţenii ca un om cinstit, a­­dică să-şi respecte angajamentele, să nu-şi retragă cuvîntul dat şi mai ales să nu abuzeze de puterea lui ca să schimbe contractele în mod arbitrar. Lăsînd la o parte faptul că ziarul oficios francez are reputaţii bine stabilite de venalitate şi oportunism cuminte şi rentabil faţă de toate gu­vernele cari se perindează la cîrttia Franţei şi că astfel toate spusele şi articolele lui solemne de augur tre­buesc primite sub beneficiu de in­ventar, nu vrem să reţinem decît cazul pe care îl face organul brătie­­nist de concepţia glumeaţă şi naivă a statului-om cinstit. Ah, ingenioasa şi salvatoarea con­cepţie ! Par’că simţim emoţiunea „Viitoru­lui“, cînd patronii lui strînşi ca un areopag de înţelepţi în pivniţele Băncei Naţionale, făceau visul divin al statului-om cinstit. Un stat ca în poveşti ! Toţi politici ani veroşi, toate ban­dele de exploatatori organizate în partide politice, toţi samsarii de a­­f­aceri, toţi cămătarii, toţi paraziţii, toţi găinarii gheşefturilor cointere­sate, intrînd în legături de între­prinderi cu statul acesta ideal, şi ju­­mulindu-l şi sugînd dintr’însul pe întrecute. Şi pentru că statul trebue cu ori­ce preţ sa fie şi să se poarte ca un om cinstit, să se lase jumulit şi supt pînă la măduva oaselor de vermina asta politică, fără să dea odată cu piciorul în taraba samsarilor şi fără să se scarpine pînă la sînge de rîia brătienistă. Dar un aşa stat ideal de stupid cui nu i-ar conveni, şi fără îndoială că i s’ar potrivi ca o mănuşă şi lui Zdrelea. Ce poate fi în adevăr mai simplu, mai ademenitor, mai admirabil ca i­­maginea unui asemenea stat. II furt, şi pentru că statul e om cinstit, se lasă furat şi tace. Te pregăteşti să-i escamotezi terenurile inundabile, te­renurile petrolifere şi însuşi pămîn­­tul de sub picioare, şi pentru că sta­tul e acelaş om cinstit, îţi va da şi pielea după ce i-aî luat Diana se va socoti îneîntat fiindcă i-aî pros­lăvit şi i-aî cîntat cinstea. Te sui în capul lui şi joci come­dia parlamentară, faci legi şi îi iei cu hapeţi străzi, linii vechi de tram­­vaie, oraşe întregi, şi pentru că statul e eternul om cinstit, îţi va în­tinde mîinile cu recunoştinţă şi nu va deschide nici­odată dinastiilor de aventurieri şi de cavaleri de indus­trie, porţile temniţelor şi gurile oc­nelor lui. Dar pe lingă un asemenea stat în­săşi Arcadia ferice ar trebui să apa­ră domnilor de la „Viitorul“ un ade­vărat infern. Şi dacă despre un asemenea stat care şi-ar lăsa frumuseţile şi bogă­ţiile lui să cadă prada mîinilor hră­păreţe şi gurilor flămînde ale celor trei Brătieni, s’ar putea vorbi ca despre un om cinstit, de ce nu s’ar lăuda în aceeaşi măsură şi tot cu atîta drept cuvînt şi cinstea prosti­tuatei care-şi lasă podoabele cor­pului, fără umbră de împotrivire, pe mîinile înfrigurate, și sub sărutările bestiale ale celui dinţii venit? De ce nu? domnilor pungaşi ai li­nin' stat cinstit. N. D Cocea măWl 1 «llfljl I -----------. „Viitorul“ şi d. Rosetti-Bălânescu „Viitorul“ începuse o campanie contră d-lui Rosetti Bălănescu, di­rectorul Eforiei spitalelor civile. Ga­zeta liberală îl acuzase, nici mai mult, nici mai puţin, decit că cutii părase o casă a Eforiei pe un preţ ridicol, pentru a o revinde imediat cu un gras beneficiu. D. Rosetti Bălănescu a dezminţit categoric această ştire. Dac „Viitorul“ nu s’a dat bătut, ci a adresat directorului Eforiei o se­rie de întrebări foarte delicate şi cari par’că indicau că „Viitorul“ ştie ceva. Gazeta liberală soma pe d Rosetti Bălănescu să ’răspundă, a­­menințîndu-1 că la caz contrar, va vorbi ea. Mai multe zile au trecut de atunci D. Rosetti Bălănescu n’a răspuns nimic. — dar nici „Viitorul“ n’a mai suflat nici o vorbă. Care este cauza ? Convinsu-s’a „Viitorul!“ că a gre­șit ? Dacă da, apoi cea mai elementară datorie a sa era să recunoască a­ceasta în public, pentru că e îngă­duit unui ziar să greşească, dar nu-i este îngăduit, mai ales cînd vorba de onoarea unui ora, să nu şteargă greşala ce a făcut, cînd s’a convins de dînsa. „Sau „Viitorul“ nu a greşit, atunci de ce nu revine asupra în­trebărilor ce a făcut ? De ce nu­­demască pe directorul Eforiei ? De ce nu publică tot materialul pe ca­­re-și dădea aerul că-il posedă, de ce nu spune tot ce-șî dădea aerul că știe ? A intervenit un acord, pentru că a descoperit d. Rosetti Bălănescu ceva nou contra distanței, sau a fost la mijloc, o mică escrocherie care sa aranjat ? Rp. JliPBlEtf“ ar scitifui !... Adică vorba vine că-l are, căci a muţit rau de tot, de cî­md am precizat noi că ea este gazeta la care au făcut aluzie ziarele imen­sului, că a cerut douăzeci de mii de lei pentru a tăcea în afacerea cazinourilor. Pe noi destăinuirea gazetei nu ne-a mirat, cînd am aflat că e vor­ba de „Independenţa“. Această ga­zetă , e cunoscută că pentru­­ bani vorbeşte sau tace după dorința plă­titorului. Cînd cu scandalul în afa­cerea Hailier,­­ s’a găsit in regis­trele acestuia dovada că „Indepen­denţa“­ se pusese pentru bani în slujba lui. Apoi era cunoscut ca artiştii cei mai mari nu găsiau gra­ţie iu ochii „Independenţei“ sau e­­rau ignoraţi — dacă nu plăteam In s­fîrşit, ceea ce e culmea şi fără de precedent, — /.se ştie că „Indepen­denţa“, după tragica moarte a lui George Em. Lahovary, s’a vîndut pentru bani partidui lui liberal schim­­bîndu-şi peste noapte culoarea po­litică. Aşa­dar nu e de mirat că „Inde­pendenţa“ a fost gata să se vîndă şi marchizilor de Marcay şi azi cînd ştim aceasta nu mai e de mi­rat nici de ce faimosul Procopiu a ripostat cu atîta delicateţă la scri­soarea majfebuiduî Ivan de Mariisuf. prin care acesta între alte graţio­­zităţi îi oferea un limbagiu „cava­leresc“ şi oare­cam­ palme. Preşe­dintele sindicatului presei neputind băga in buzunar cei 20.000 lei pe cari îi ceruse marchizului de Mar­­cay, a băgat în buzunar palmele,­­ ştiindu-şi gazeta cu musca pe că­ciulă.­­ Ei bine, cind în asemenea împre­jurări ai neobrăzarea să vroeşti să duci campanii pe infame calomnii cari urmăresc scopul, de a terfeli singura tribună cinstită şi democra­tica ce mai există în această ţară, — apoi atingi acel grad de canan­e­­rie inconştientă, care deosebeşte pe bandiţii de codru. Ne pare însă bine că am rupt masca de pe obrazul acestor şar­latani venali şi ne făgăduim una din acele surprize, cu cari ar fi fe­rifit nu odată pe cei cari au crezut că vor reuşi să ne distrugă, pentru a putea opera apoi în voie, fără control şi fără teamă de a fi denun­ţaţi opiniei publice. Credem că am vorbit acum des­tul de lămurit romîneşte. In curînd vom vorbi însă şi franţuzeşte cu procopsita de la „Independenţa“, Sf. tNAZBl'f'Jl Romane şi publicaţii Gazetele prensulirt ne-au amenin­ţat cu publicarea unui roman, ca şi cînd gazetarii ar putea să se supere vreodată că se brodează pe socotea­la lor romane. Dar romanul n’a apărut, căci ro­manul acesta era un şantaj Încercat de prensul şi de marchizii de Mar­cay... „Viitorul“ însă poartă şi el pe ci­titori cu un roman: că va publica numele jucătorilor, şi bancherilor de la cazino. Pînă acum însă n’a publicat nici un singur nume, — şi ştiţi de ce ? Fiindcă o bună parte din „frunta­şii“ partidului liberal, întrucît nu sînt la băi, îşi continuă activitatea politică în sălile de bacara ale cazi­­nului, ba fac chiar pe bancherii. Asta în conformitate cu noul pro­gram economic liberal. Nu toată lu­mea poate fi­ bancher la Banca Na­ţională sau cea P­otpinească. — se mai mulţumesc unii să asigure a­­vutul naţional ca bancheri la ca­zino, își nu de alta, dar ca să nu iasă toți banii din țară .­... Pac. curentul electric De ce se „supără tram­vaiştii In­­jurul curentului electric pe care urmează să-l dea comuna spre a pune in mişcare tramvaele electrice ale S. T. B. s’a iscat o discuţie furtunoasa, din care n’au­ lipsit nici graţiozităţile pe care pre­sa liberală le-a aruncat d-lui mi­nistru Lahovary pentru că a în­drăznit, în mod public, să spue cum trebuesc interpretate cuvintele ce a rostit, în calitate de deputat, în Cameră, cu ocaziunea discuţiei mo­nopolului prevăzut de legea de în­fiinţare a societăţei comunale de tramvai. Dacă d. Lahovary ar fi scris că a înţeles că societatea d-lui Vintilă Brătianu e stăpînă pe toate străzile Capitalei, atît cele actuale cît şi ace­lea ce se vor deschide de aci în­colo pînă la­ terminarea concesiuneî, a­­tunci, desigur, că ar îi fost „omu integru care în o practică de 40 ani a fost corect faţă cu justiţia“ Cum însă d. Lahovary n’a spus a­­cest lucru, pentru ca nu l’a gindit şi era logic să nu-i gîndească ziarele liberale îl acuză că e lipsit „de respectul datorit justiţiei“. ■Dar nu asta e discuţia. Tramva­­iştii turbează pentru că li s’a spus că d. primar Dobrescu va refuza să dea curentul electric. Şi lucrul a fost intenţionat răun înţeles de că­­tră cei interesaţi. Primăria n’a re­fuzat curentul care ar putea pune în mişcare tramvaele pe liniile ce se construesc actualmente de­ societa­te, ci a refuzat să aducă o­ nouă turbină, destinată să producă, cu­rent pentru vagoanele cari vor cir­cula şi pe liniile ce vor reveni Pri­măriei peste ciţi­va arii,­linii care, după cum se ştie, se vor electrifica. Măsura aceasta e dreaptă şi bu­nă. D. Dobrescu care s’a arătat ca nu înţelege să risipească averea comunei nu voeşte să închidă cîteva sute de mii de lei cu­ aducerea şi instalarea nemei, turbine, care îiu va începe să funcţioneze de cît­ă­­tuiici cînd se vor electrifica liniile ce vor reveni Capitalei la termina­rea concesiunei ce a dat societăţei actuale de tramvae. Planurile şi devizele nou­ei turbi­ne n’au părut neprihănite primăru- Iuî Capitalei. D-sa a spus că ic va studia și în nici un caz nu va a­­proba ca lucrările să înceapă de pe acum. Acest lucru a enervat pe tramvaiștî, cari ,ergji, siguri ‘că vor putea trage. fei^iSB și din această mică afacere.­­ Iată dar care e adevărata cauză a turbărei tramvaîștilor. Ori de cite ori prinzi de veste că o nouă pungăşie e pe cale să se comită de către patronii S. T. B. în dauna Comunei, şi o zădărniceşti, devii omul cel mai ticălos... Şi acum ori­cine îşi poate explica furia cu care sînt atacaţi primarul Capitalei şi ministrul a­d-inter­im la departamen­tul internelor. T­otlstaxo Dopa- Adeveruri Efect Guvernul n'a fost casat tn aface­rea tramvayului. în schimb vintiliș­­tii sînt... cazați In această afacere. Pipandanta Dipandantu a cerut douăzeci de mii de Iei ca să tacă in afacerea ca­zinoului. A vroit să dovedească surata că tăcerea e de... aur. % £ '~'■ Papă De cînd prenisul ’l-a adus pe Na­babul la jocul de bulă ,aceasta a de­venit o adevărată bulă.... papală. Rigoletto Excelenta Sa Holera ee Doctorul Bardescu : Nu ne e frică de holeră... Avem arme contra ei. Tribunul: Da vre-o armă contra holerei tramvaiste n'ai ? să nu se teamă toţi cîţî ar putea să-i dea peste cap, de el, cînd toţi tremură la umbra păcatelor lor? Cum să nu devie ţara aceasta un furnicar de spioni, ţara spionajului general, cind poporul e înlăturat de la orice viaţă politică, de la orice control al vieţeî publice? Cînd a­­colo unde se votează din plin risipa banului contribuabililor în folosul lui Panaitescu şi al puzderiei de paraziţi din strada Academiei, mi­lioanele de muncitori nu au nici un reprezentant? Cum să nu aibă ţara lipsită de votul universal, un pa­naitescu universal? Numai în băligarul nostru moral se putea prăsi un spion cu puteri discreţionare. Numai în ţara tutu­ror ficţiunilor poate dăinui un Pa­naitescu. Priviţi-l! Priviţi pe atotputerni­cul! Priviţi cum tremură totî înăin­­te-î! E el. Buhăit, unsuros, sătul, tinîindu-i pe toţi în poală, păşeşte ţanţoş peste hoitul oligarhiei noas­tre. E el: spionul, complotistul, ur­zitorul de atentate,­ trădătorul de neam­. E Panaitescu. Tema Dragii Nu vom exagera, ocupîndu-ne ne­încetat de Ea, deşi timpul ar putea fi întrebuinţat de o mie de ori mai util. Sînt atîtea de scris, de propo­văduit, de făptuit! Dar excelenţa sa Panaitescu — căci de el e vor­ba, veşnic de el -- joacă un rol aşa de precum­ipănitor în biata noastră ţară, însemnătatea lui e atît de copleşitoare, că mereu trebue arătat opiniei publice, cu degetul, mereu scărmănat, mereu înfierat, în inte­resul ordinei, al libertăţii cetăţe­neşti, al democraţiei, al ţării. Da. Se poate spune cu drept: în ţara aceasta Panaitescu a ajuns totul, e totul. El legea, el guvernul, el magistratura, el capul încoronat. El totul. Nu e Panaitescu mai presus de­cît toate guvernele? Dar cînd e denunţat de înşişi complicii lui, că în 1907 a urzit un complot împotriva vieţii regelui, că în 1909 a pus la cale şi a săvîrşit, prin Reichman şi Jelea, atentatul în potriva d-lui Ion I. Brătianu, care a fost guvernul care să fi în­drăznit, nu să-l aresteze, nu să-l trimeată înaintea Curţii cu Juri şi apoi în ocnă, alăturea de Jelea, dar cel puţin să ordone o anchetă, să provoace o cercetare judecăto­rească, să caute a desluşi misterul celor două stranii afaceri? Guvernele nu sînt la ordinul Ex­celenţei Sale? Dar iată pe şeful siguranţei gene­rale a Romînieî — aferim! — de­­nunţat de gazete oficioase ruseşti ’că,­­funcţionar al statului nostru fiind, era spionul Serbiei, al Bul­gariei, al Austriei, al Rusiei. Iată-l acuzat, cu documente, că­ a plănuit deslipirea Dobrogei de Romînia. Aţi­ auzit ca guvernul să-i fi cerut socoteală, să fi orbuluit vre-o an­chetă? La picioarele lui Panaitescu nu e însuşi regele? Dar regele Carol ştie că Panai­tescu­ a auzit un Complot împotrivă-i, în 1907. Ştie că întreaga familie re­­gală e spionată pas­­cu pas, clipă cu clipă, din ordinul lui. Ştie că toţi membrii dinastiei­ au dosaire în ca­sa de fier a lui Panaitescu, ca ho­ţii, ca escrocii, ca pungaşii de bu­zunare. Totuşi, credeţi că regele a cutezat să-şi m­anifeste vreodată nemulţumirea fată de josnicul per­sonaj ? O! dimpotrivă. Atunci cînd presa țipa mai tare contra lui, a­­tunci cînd e prins cu o nouă ispra­vă, atunci cînd tara întreagă îl arată,cu degetul ca pe un caraghios, ca pe un criminal, ca pe un spion international, ca pe un trădător de neam, Maiestatea Sa îl chiamă la palat, se ploconeşte înainte-i, îl felicită, îl reţine la dejun şi îl de­corează! Nu-şi rîde el de lege, de ma­gistratură? Dar luaţi numai ultimu-î gest, du­pă punerea în libertate a basara­beanului Bîrcă-Carp. Cum a aflat, din străinătate, că doi magistraţi o­­neşti—d-nii Magherru şi Rădulescu — cărora trebue să le aducem în public ’omagul.-­au redat libertăţii pe omul pe care el, spionul ţarismu­lui, îl desemnase ca victimă a că­­lîilor ruşi, a telegrafiat oficinei din strada Academiei să se ia măsuri la toate punctele de frontieră ca Bircă să fie arestat, de va căuta să plece din ţară! "" ■ Panaitescu e, prin­ urmare, totul. Necontestat.­Dar de ce? Cum se explică atot­puternicia lui? Mulţi zic: e pişicher, inteligent, pehlivan, abil. Dacă nimeni nu cu­tează să ia vreo măsură împotri­­vă-i, apoi e pentru că pe... toţi îi are la mină, pentru că ochiul lui ager a consemnat păcatele tuturor în do­sare voluminoase. Pentru că objec­tul personaj care e incapabil să descopere autorii crimei din strada Italiană, ori ai asasinatului din Constanţa, ştie ce a minerit de mi­nistru aseară, ştie cu cine şi-a înşe­lat soţia. Pentru că a împănat tara cu spioni, în grajduri, în alcovuri, in­comodităţi, în birouri, în cluburi, în birje, în tramvai, în trenuri, în cafenele, pe stradă, pretutindeni un­de­­ păşesc aceia de cari depinde soarta lui. Eroare. Dacă Panaitescu e totul, e, pen­tru că restul nu e nimic. Pentru că totul e putregai, corupţie, puroi. Pentru că oligarhia, a ajuns la ulti­mu­ î g­rad de descompunere. •Cum vreţi să nu ajungă un fost .«afopist, iUfitu peste Uri? Cum tipia intre Calfă Odată învinşi tinerii turci vor pregăti o nouă revo­luţie. (Dela corespondentul nostru special) CONSTANTINOPOL, 19 Iulie.— Lupta s’a angajat acum între pute­rea executivă şi cea legiuitoare. Foarte­­curînd se va cunoaşte şi rezultatul acestei lupte. Noul guvern are un avantaj asu­pra partidului .»Uniune şi Progres“: eil ştie ce vrea şi este feric­ hotărî­t­­să se, retragă mai bine decît să îşi vadă respinse cererile ce le-a făcut Camerei. In faţa acestei hotărîrî a guver­nului, junii turci se văd siliţi, du­pă un simulacru de luptă, să cedeze ca să nu provoace um conflict care le-ar putea fi fatal. Guvernul, care cunoaşte foarte bine situaţia în care se găsesc ad­versarii săi ţine cu orice preţ să împingă pe junii­ turci pînă la extre­mitatea, care ar naşte conflictul din care guvernul să poată trage un motiv pentru dizolvarea Camerei. Dizolvarea Camerei este o necesi­tate de prima ordine pentru gu­vern. El nu poate guverna cu o Ca­meră lin.,care majoritatea îi este os­tilă, dar nu mai puțin îi este greu s’o dizolve contrar prevederilor le­gii. Guvernul va eși din această di­lemă numai cînd va obține chiar de la Cameră modificarea art.2­7 din Constituție, articol care, odată modificat, va da sultanului dreptul de­ a dizolva Camera în cazuri ex­traordinare și de sigur și acum... • Dacă Camera va respinge modi­ficarea cerută, atunci guvernul se va­­retrage. Cabinetul care va ur­ma va inzista asupra acelee ăsî mo­­­dificări și dacă din nou modificarea va fi respinsă atunci sultanul, bl­ind avizul Senatului, va dizolva. Ca­mera. Şi "astfel ţinte" va fi atinsă. Ori­cum, ceea ce consf­itue o notă bună pentru guvern, este că el nu doreşte­ dizolvarea Camerei sub presiunea răsculaţilor, ci numai în vederea imposibilităţei de­ a lucra cu iun parlament compus din elemen­te făţiş vrăjmaşe lui. Situaţia actuală a Camerei este idertior cu aceea a Camerei, pre­ce­­den­te. .Atuinci marele vizir Said pa­şa, Susţinut de unioniştii Ceruse mo­­dificarea art. 35 relativ tot la di-­­zolvare. Opoziţia făcuse’toate sfor­ţările ca se înlăture aceia modificare dar concursul unioniştilor asigurase guvernului succesul propunereî sale. Acum, ar frig întrebuinţată acum cîţiva ani contra opoziţiei se­­în­toarce coliţma unioniştilor Acesta este destinul lucrurilor. In politică, ■spune un autor glumeţ, cu­ cît lu­crurile se schimbă,­­cu atît ele ră­­min aceleași, alta voiau, modiicare. art. 7 din Constituţie, guvernul va putea cere legalmente dizolvarea Camerei şi o va obţine, aceasta este în afară de orice îndoială. Guvernul compus în întregime din oamenii vechiului regim va fi atotputernic şi va face tot ce va voi. Vechii slujbaşi ai sultanului căzut, miniştri, secretari, şambelani, spi­oni fiind amnistiaţi prin promulga­rea iraudelei de eri, vor* reveni in Constantinopoli Nu va lipsi vechiu­lui regim reintronat de cît Abdul Hamid, dar complectarea definitivă poate avea loc mai curînd decit s’a­r crede. Situaţia aşa cum se prezînta, poa­te să aducă evenimente extrem de grave. Chiar înlăturînd pe unionişt!­mi trebue însă să se uite că ei preşe­zintă încă o forţă, în Turcia. Fără îndoială ca ei vor risca totul şi vor lupt­a pînă ce vor întîmpina o prea mare opoziţie din partea guvernu­lui, atunci, revoluţia, care va lîn­ut jlu­iți și avea caracterul pacific a'LaMeet'a­­dilii, 1908 care a detronat pe Abdul Hamid. Ea v­a fi sîngeiroa­­să. Turcia va plăti cu valuri de sin­ge renovarea sa. Ea va dovedi ca nici un popor care a voit să rupă lanțurile tiraniei n’a putut s'o facă fără să­ plătească tributul de singe. De pe acum ziarul „Tanaic” or­ganul comitetului „Uniune şi Pro­­gres” decvară : . — Atîta timp cît nu se va produ­ce, un atac contra Camerei şi inte­gritatea drepturilor ei va fi respec­tată, Camera îşi va face datoria cu preţul tuturor sacrificiilor. Da­că insa Camera va fi atacată, în aşa chip atacată încît s’ar periclita Con­stituţia şi patria, atunci Camera (cetiţi comitetul „Uniune şi pro­gres“) nu se va mai arăta împăciui­toare cum s’a arătat pînă acum. R. A- Guys —7--:--------• i^—n --------­ Atentatele politic Cu prilejul procesului din Agram înaintea Curţeî cu juri din A­gnm se judecă acum procesul tim­aruhu Lu­ka Iukics care a atentat în ziua de 8­ Iunie la viaţa comisarului re­g.il Cuvaj. Atentatul din Croaţia poate fi pus alăturea de şirul lung.de atentate din Rusia, atentate izvorîte din o si­tuaţie în care partea mare de vină revine mai mult victimelor decit a­­■tentatonlor. Căci ori­cit ar fi de adevărat că atentatele la viaţa indivizilor repre­­zentînd autoritatea este şi ineficace şi în principiu condamnabilă, mi este însă mai puţin adevărat că sînt situaţii cari prin însuşi caracterul lor anormal le creiază şi le cultivă., Sînt târî în cari atentatele poli­tice^ sînt necunoscute, sînt altele în cari ele se­ produc din timp în timp şi în sfirşit altele în care atentă­tele politice sînt o manifestaţiune cro­nică. La noi de pildă atentate politice nu­ se pot produce decit cu binevoi­torul şi graţiosul concurs al d-lui Panaitescu. în Franţa ele se produc în anumite „momente de tulburare, iar în Rusia atentatele politice se ţin lanţ şi merg în unison cu sama­volniciile regimului ţari­st. In Croaţia, atentatul contra lui Cuvan este strîns,legat de starea a­­normală pe care a creat-o guver­nul unguresc provinciei căreia i s’a luat Constituţie şi legi, trimiţindu-i­­se în­ schimb un comisar regal cu puteri discreţionare şi apucături de tiran. Guvernul unguresc a mai în­registrat şi un alt atentat de pe ur­ma politicei sale: atentatul deputa­tului Kovacs contra, preşedintelui Camerfiu Ştefan Tisza. Nu este oare, loc să punem în le­gătură politica guverîui^tnamguresc cu cele două atentatej^rt'"s'au­ suc­cedat,­­într’,o­ ţară în care atentatele politice nu au­ caracterul cronic pe care îl au în Rusia. Guvernul’ unguresc a­ încercat să ’şi impue„voinţa tiranică în Croaţia, i s’a răspuns cu o agitaţie puter­nică, in întreaga provincie lovită de samavolnicia unui guvern vitreg. Acelaş guvern a încercat să trea­că prin Cameră legi contrare sim­­gi interesului celor mulți, i §’«

Next