Adevěrul, iulie 1912 (Anul 25, nr. 8190-8220)
1912-07-22 / nr. 8211
Anet al Z2V-Tea No .82116 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I.— Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 14 10 ti 34/73 Provincia . . . . „ 14/96 Străinătatea . . . „ 12/40 «i+i» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i + n f Urvan Sas« luni Trei luni Duminică 22 Iulie îDlţţ DIRECTOR POLITIC Abonamente cu premii: iv»®®®* CONST. MILLE Lei 20.— „ 11— , 6^* isprava oligarchiei noastre ------------------##----------------- — După cincizeci de ani de stăpînire — Cînd spui politicianilor noştri că Romînia este un stat guvernat de o Oligarchie, ei se indignează şi se referă la Constituţia noastră atît de liberală şi prin care e stabilită suveranitatea naţională pe... hîirtie. Dar la fiecare colţ te loveşti de realităţi cari dovedesc că toată Constituţia este o bucată de hîrtie scrisă, că toate drepturile populare prevăzute priintr’însa nu există şi că ţara e în mina a cîtorva sute de politicianî, a unei oligarcha care, prin slăbirea partidului conservator şi îmbuibarea celui liberal, a devenit cea mai primejdioasă şi urîcioasă dintre oligarcha, — o plutocraţie. * Unfenomen abea băgat în seamă,, pentru că intră în rîndul celor obicî'rtuite, naturale, ilustrează aceasta. îndată ce soseşte vara, îndată ce soseşte vacainţa şi cele cîteva sute de politiciani pleacă să-şi îngrijească de scumpa lor sănătate, ori şi ce activitate politică încetează. Ţaraaceasta are trei luni fericite în fiecare an, •— în vacanţă, atunci cînd , politician» renunţă de a o face fericită. In acest timp Romînia e guvernată din birourile ministerelor şi dacă spiritul de ilegalitate, de samavolnicie, de corupţie al politicianismului nu ar influenta şi asupra corpului filctionnarilor — în acest timp tara sar mai putea reculege. Dar spiritul oligarchic a infectat toată,'organizaţia statului nostru şi dacă--.'purtătorii lui calificaţi pleacă sau se desinteresează un moment de trebile publice, el continuă a exista şi influenţa. Faptul îinsă că cu plecarea oligarchilor orice activitate politică încetează, dovedeşte pînă la evidenţă că nu sîntem un stat democratic, un stat în care poporul, „naţiunea“, ca să întrebuinţăm termenul favorit,să aibă şi ea un cuvînt hotărîtor de zis, ci un stat cu forme liberale şi democratice, dar în fond un stat oligarchic, adică condus şi exploatat de o categorie irestrînsă de oameni, cari joacă şi o comedie parlamentară. In statele democratice, problemele mari cari interesează naţiunea, poporul, sînt mereu la ordinea zilei. Poporul neavînd vacanţă, activitatea politică nu stagnează niciodată complect. Problemele acestea mari nu pot fi date la o, parte, nici suspendate pînă la întoarcerea dela băi sau din vilegiatură. Altfel în statele oligarctice. Aci totul se învîrteşte în jurul intereseilor a cîtorva sute de persoane, totul se învîrtește în jurul chestiunilor personale. Lupta politică nu este o luptă pentru realizarea unor idei mari, deci o luptă de idei. Nu, lupta politică este un joc continuu de intrigi, de afaceri meschine, de imputații reciproce, toate adevărate dar toate rămînînd fără de consecințe. Asemenea lupte se pot începe în orice moment, se pot încheia oricînd, se pot suspenda într’un moment dat şi relua într’altul. Gea mai înverşunată luptă politică fiind o comedie,cei cari se atacă reciproc, strîngîndu-şi după dezbatere sau întrunire mîna, cele mai violente atacuri necontînd, ;.er ştiu că se ştie că nu sînt sincere, se înţelege că falsa indignare poate fi oprită oricind, pentru ca după trei luni de zile, să fie reluată cu aceeaşi înverşunare. Aşa am văzut acum la noi lupta contra partidului de la cîrmă. Ca prin minune vacanţa a calmat toate „pasiunile“, schit da la toamnă, dacă între timp augurii nu se vor fi înţeles, să fie reluate cu acelaş zgomot şi cu aceeaşi îndîrjită pasiune. Politicianul e ca actorul, care căzut mort la sîîrşitul actului se ridică voios după ce a căzut cortina, chit ca să facă iar pe mortul dacă la ridicarea din moţi a cortinei, autorul piesei o doreşte.intr'o asemenea atmosferă, cine se poate mira că minciuna e atotstăpînitoare, că corupţia e ,la dînsa acasă, că idealiştii sfîrşesc prin a se bălăci în noroi, că nu e cu putinţă să crească şi să se dezvolte un caracter ? ! Şi într’adevăr, de cincizeci de ani de cînd avem noi regimul acesta oligarchic, — putem noi afirma ca moralitatea publică s’a înălțat, putem noi,spume că s'aîi înmulţit caracterele ? Unde sint oamenii dîrzî cari să luptepentru o idee ? Unde cei cari să biciuie cu bice de foc relele? Unde sîrit inconruptibiilii ? Unde ? Im biserică ? In universitate ? In parlamente ? Printre cei bătrîni cari ne păstrează trecutul ? Printre cei tineri cari ne arată viitorul ? Unde e înălţarea sufletească ? Unde e avîntul tineresc care cu douăzeci de ani în urmă exista încă ? Unde e setea de ştiinţă, care mistuia tineretul de acum douăzeci de «ani? Unde e nebunul care pune toată persoana sa in joc pentru un ideal înălţător, utopic, greşit, fantastic, dar un ideal ? Unde e nebunul acesta care arfi simbolul reacts unei sănătoase a organizmului atacat de boabtă? Nicăerî. Instinctul brutal, minciuna, urna, setea de cîştig, goana după slujbe, dorinţa de a parveni cu orice preţ. — iată caracteristica oligarchiei prezente şi a generaţiunei care o va urma în puterea ei. Am realizat mari progrese economice. Avem automobile relativ mai multe la Bucureşti decit în metropolele Occidentului; avem cocote mai elegante şi mai luxoase de cît are Parisul; avem şi bani mai mulţi decît am avut; — dar n’avem ceea ce face forţa unei ţări, a unei naţiuni, n’avem caractere, n’avem idealişti, n’avem oameni de sacrificiu. Cincizeci de ani de Oligarchie au distrus tot fondul bum moral, tot entuziasmul, tot idealizmul. Tabloul pe care i-am făcut mai sus îl vor găsi poate unii prea pesimist. Toţi oamenii pe cari nu-i orbeşte satisfacţia putere! momentane, nici strălucirea grămezilor de aur şi a unui lux desfrrînat, gindesc ca noi, chiar dacă n’au curajul s’o spuie. Noi, însă, nu sîntem pesimişti, ci numai iubitori de adevăr. încolo, concepţia noastră politică şi socială, nici nu ne permite să fim pesimişti, ci face dimpotrivă din noi, nişte optimişti iremediabili. Vedem toată realitatea, dar nu ne îndoim că trebuie să-i urmeze o reacfiune, că răul va fi înlăturat. Pentru aceasta se cere un lucru : ca să se răpească Oligarchiei temelia pe care e clădită. — actualul sistem electoral. Numai mulţumită lui am ajuns unde sîntem. Cu acest sistem reprezentaţiunea naţională, devine ca atare o ficţiune; în fond ea nu e decît reprezentaţiunea oligarchiei. Cînd naţiunea întreagă va merge la vot, cînd miile şi zecile de mii de la 1regători vor face cu neputinţă corupţia şi ingerinţa , cînd pentru a cuceri aceste voturi va trebui să se elaboreze programe corespunzîndnevoilor şi sentimentelor reale ale mulţimei ; cînd popularitatea nu va fi numai o mîngîiere platonică ci va da şi putere , — atunci ne vom abia iarăşi pe calea binelui. In votul universial stă deci îndreptarea. Nu că ne închipuim că el va schimba peste noapte, — moravuri cari sînt efectul unei lungi evoluţiuiu ; din contra credem că el va aduce la început deziluzii tocmai celor carri vor fi lucrat mai mult pentrurealizarea lui. Dar la urma urmelor, printr’însul binele şi moralitatea vor triumfa, — şi de aceea la noi, în actualele împrejurări, votul universal nu mai e o revendicare politică, ci o urgentă necesitate națională. Ad. * „Statul, om cinstit“, dar oamenii... pungaşi! „Viitorul“ a visat astă noapte un vis frumos. Legănat de acordurile insinuante şi ispititoare ale unui articol din „Le Temps“, organul afacerilor cointeresate, a visat pentru el şi pentru partizanii lui un stat idilic, un stat dezinteresat şi blind ca un mieluşel, un stat care să se lase tuns ca o oaie şi care să nu opue nici o împotrivire dragostei şi poftelor liberale. Vorbind de nu mai ştim ce hotărîre a consiliului de stat francez, dată într’o afacere care nu are nici în clin nici în mînecă cu gheşeftul tramvaielor brătieniste, oficiosul Le Temps spunea că statul modern, aşa cum se găseşte de fapt, prins într-un angrenaj întreg de întreprinderi, de acte comerciale, de industrialism, trebue să se poarte în raporturile lui cu cetăţenii ca un om cinstit, adică să-şi respecte angajamentele, să nu-şi retragă cuvîntul dat şi mai ales să nu abuzeze de puterea lui ca să schimbe contractele în mod arbitrar. Lăsînd la o parte faptul că ziarul oficios francez are reputaţii bine stabilite de venalitate şi oportunism cuminte şi rentabil faţă de toate guvernele cari se perindează la cîrttia Franţei şi că astfel toate spusele şi articolele lui solemne de augur trebuesc primite sub beneficiu de inventar, nu vrem să reţinem decît cazul pe care îl face organul brătienist de concepţia glumeaţă şi naivă a statului-om cinstit. Ah, ingenioasa şi salvatoarea concepţie ! Par’că simţim emoţiunea „Viitorului“, cînd patronii lui strînşi ca un areopag de înţelepţi în pivniţele Băncei Naţionale, făceau visul divin al statului-om cinstit. Un stat ca în poveşti ! Toţi politici ani veroşi, toate bandele de exploatatori organizate în partide politice, toţi samsarii de afaceri, toţi cămătarii, toţi paraziţii, toţi găinarii gheşefturilor cointeresate, intrînd în legături de întreprinderi cu statul acesta ideal, şi jumulindu-l şi sugînd dintr’însul pe întrecute. Şi pentru că statul trebue cu orice preţ sa fie şi să se poarte ca un om cinstit, să se lase jumulit şi supt pînă la măduva oaselor de vermina asta politică, fără să dea odată cu piciorul în taraba samsarilor şi fără să se scarpine pînă la sînge de rîia brătienistă. Dar un aşa stat ideal de stupid cui nu i-ar conveni, şi fără îndoială că i s’ar potrivi ca o mănuşă şi lui Zdrelea. Ce poate fi în adevăr mai simplu, mai ademenitor, mai admirabil ca imaginea unui asemenea stat. II furt, şi pentru că statul e om cinstit, se lasă furat şi tace. Te pregăteşti să-i escamotezi terenurile inundabile, terenurile petrolifere şi însuşi pămîntul de sub picioare, şi pentru că statul e acelaş om cinstit, îţi va da şi pielea după ce i-aî luat Diana se va socoti îneîntat fiindcă i-aî proslăvit şi i-aî cîntat cinstea. Te sui în capul lui şi joci comedia parlamentară, faci legi şi îi iei cu hapeţi străzi, linii vechi de tramvaie, oraşe întregi, şi pentru că statul e eternul om cinstit, îţi va întinde mîinile cu recunoştinţă şi nu va deschide niciodată dinastiilor de aventurieri şi de cavaleri de industrie, porţile temniţelor şi gurile ocnelor lui. Dar pe lingă un asemenea stat însăşi Arcadia ferice ar trebui să apară domnilor de la „Viitorul“ un adevărat infern. Şi dacă despre un asemenea stat care şi-ar lăsa frumuseţile şi bogăţiile lui să cadă prada mîinilor hrăpăreţe şi gurilor flămînde ale celor trei Brătieni, s’ar putea vorbi ca despre un om cinstit, de ce nu s’ar lăuda în aceeaşi măsură şi tot cu atîta drept cuvînt şi cinstea prostituatei care-şi lasă podoabele corpului, fără umbră de împotrivire, pe mîinile înfrigurate, și sub sărutările bestiale ale celui dinţii venit? De ce nu? domnilor pungaşi ai linin' stat cinstit. N. D Cocea măWl 1 «llfljl I -----------. „Viitorul“ şi d. Rosetti-Bălânescu „Viitorul“ începuse o campanie contră d-lui Rosetti Bălănescu, directorul Eforiei spitalelor civile. Gazeta liberală îl acuzase, nici mai mult, nici mai puţin, decit că cutii părase o casă a Eforiei pe un preţ ridicol, pentru a o revinde imediat cu un gras beneficiu. D. Rosetti Bălănescu a dezminţit categoric această ştire. Dac „Viitorul“ nu s’a dat bătut, ci a adresat directorului Eforiei o serie de întrebări foarte delicate şi cari par’că indicau că „Viitorul“ ştie ceva. Gazeta liberală soma pe d Rosetti Bălănescu să ’răspundă, amenințîndu-1 că la caz contrar, va vorbi ea. Mai multe zile au trecut de atunci D. Rosetti Bălănescu n’a răspuns nimic. — dar nici „Viitorul“ n’a mai suflat nici o vorbă. Care este cauza ? Convinsu-s’a „Viitorul!“ că a greșit ? Dacă da, apoi cea mai elementară datorie a sa era să recunoască aceasta în public, pentru că e îngăduit unui ziar să greşească, dar nu-i este îngăduit, mai ales cînd vorba de onoarea unui ora, să nu şteargă greşala ce a făcut, cînd s’a convins de dînsa. „Sau „Viitorul“ nu a greşit, atunci de ce nu revine asupra întrebărilor ce a făcut ? De ce nudemască pe directorul Eforiei ? De ce nu publică tot materialul pe care-și dădea aerul că-il posedă, de ce nu spune tot ce-șî dădea aerul că știe ? A intervenit un acord, pentru că a descoperit d. Rosetti Bălănescu ceva nou contra distanței, sau a fost la mijloc, o mică escrocherie care sa aranjat ? Rp. JliPBlEtf“ ar scitifui !... Adică vorba vine că-l are, căci a muţit rau de tot, de cîmd am precizat noi că ea este gazeta la care au făcut aluzie ziarele imensului, că a cerut douăzeci de mii de lei pentru a tăcea în afacerea cazinourilor. Pe noi destăinuirea gazetei nu ne-a mirat, cînd am aflat că e vorba de „Independenţa“. Această gazetă , e cunoscută că pentru bani vorbeşte sau tace după dorința plătitorului. Cînd cu scandalul în afacerea Hailier, s’a găsit in registrele acestuia dovada că „Independenţa“ se pusese pentru bani în slujba lui. Apoi era cunoscut ca artiştii cei mai mari nu găsiau graţie iu ochii „Independenţei“ sau erau ignoraţi — dacă nu plăteam In sfîrşit, ceea ce e culmea şi fără de precedent, — /.se ştie că „Independenţa“, după tragica moarte a lui George Em. Lahovary, s’a vîndut pentru bani partidui lui liberal schimbîndu-şi peste noapte culoarea politică. Aşadar nu e de mirat că „Independenţa“ a fost gata să se vîndă şi marchizilor de Marcay şi azi cînd ştim aceasta nu mai e de mirat nici de ce faimosul Procopiu a ripostat cu atîta delicateţă la scrisoarea majfebuiduî Ivan de Mariisuf. prin care acesta între alte graţiozităţi îi oferea un limbagiu „cavaleresc“ şi oarecam palme. Preşedintele sindicatului presei neputind băga in buzunar cei 20.000 lei pe cari îi ceruse marchizului de Marcay, a băgat în buzunar palmele, ştiindu-şi gazeta cu musca pe căciulă. Ei bine, cind în asemenea împrejurări ai neobrăzarea să vroeşti să duci campanii pe infame calomnii cari urmăresc scopul, de a terfeli singura tribună cinstită şi democratica ce mai există în această ţară, — apoi atingi acel grad de cananerie inconştientă, care deosebeşte pe bandiţii de codru. Ne pare însă bine că am rupt masca de pe obrazul acestor şarlatani venali şi ne făgăduim una din acele surprize, cu cari ar fi ferifit nu odată pe cei cari au crezut că vor reuşi să ne distrugă, pentru a putea opera apoi în voie, fără control şi fără teamă de a fi denunţaţi opiniei publice. Credem că am vorbit acum destul de lămurit romîneşte. In curînd vom vorbi însă şi franţuzeşte cu procopsita de la „Independenţa“, Sf. tNAZBl'f'Jl Romane şi publicaţii Gazetele prensulirt ne-au ameninţat cu publicarea unui roman, ca şi cînd gazetarii ar putea să se supere vreodată că se brodează pe socoteala lor romane. Dar romanul n’a apărut, căci romanul acesta era un şantaj Încercat de prensul şi de marchizii de Marcay... „Viitorul“ însă poartă şi el pe cititori cu un roman: că va publica numele jucătorilor, şi bancherilor de la cazino. Pînă acum însă n’a publicat nici un singur nume, — şi ştiţi de ce ? Fiindcă o bună parte din „fruntaşii“ partidului liberal, întrucît nu sînt la băi, îşi continuă activitatea politică în sălile de bacara ale cazinului, ba fac chiar pe bancherii. Asta în conformitate cu noul program economic liberal. Nu toată lumea poate fi bancher la Banca Naţională sau cea Potpinească. — se mai mulţumesc unii să asigure avutul naţional ca bancheri la cazino, își nu de alta, dar ca să nu iasă toți banii din țară .... Pac. curentul electric De ce se „supără tramvaiştii Injurul curentului electric pe care urmează să-l dea comuna spre a pune in mişcare tramvaele electrice ale S. T. B. s’a iscat o discuţie furtunoasa, din care n’au lipsit nici graţiozităţile pe care presa liberală le-a aruncat d-lui ministru Lahovary pentru că a îndrăznit, în mod public, să spue cum trebuesc interpretate cuvintele ce a rostit, în calitate de deputat, în Cameră, cu ocaziunea discuţiei monopolului prevăzut de legea de înfiinţare a societăţei comunale de tramvai. Dacă d. Lahovary ar fi scris că a înţeles că societatea d-lui Vintilă Brătianu e stăpînă pe toate străzile Capitalei, atît cele actuale cît şi acelea ce se vor deschide de aci încolo pînă la terminarea concesiuneî, atunci, desigur, că ar îi fost „omu integru care în o practică de 40 ani a fost corect faţă cu justiţia“ Cum însă d. Lahovary n’a spus acest lucru, pentru ca nu l’a gindit şi era logic să nu-i gîndească ziarele liberale îl acuză că e lipsit „de respectul datorit justiţiei“. ■Dar nu asta e discuţia. Tramvaiştii turbează pentru că li s’a spus că d. primar Dobrescu va refuza să dea curentul electric. Şi lucrul a fost intenţionat răun înţeles de cătră cei interesaţi. Primăria n’a refuzat curentul care ar putea pune în mişcare tramvaele pe liniile ce se construesc actualmente de societate, ci a refuzat să aducă o nouă turbină, destinată să producă, curent pentru vagoanele cari vor circula şi pe liniile ce vor reveni Primăriei peste ciţiva arii,linii care, după cum se ştie, se vor electrifica. Măsura aceasta e dreaptă şi bună. D. Dobrescu care s’a arătat ca nu înţelege să risipească averea comunei nu voeşte să închidă cîteva sute de mii de lei cu aducerea şi instalarea nemei, turbine, care îiu va începe să funcţioneze de cîtătuiici cînd se vor electrifica liniile ce vor reveni Capitalei la terminarea concesiunei ce a dat societăţei actuale de tramvae. Planurile şi devizele nouei turbine n’au părut neprihănite primăru- Iuî Capitalei. D-sa a spus că ic va studia și în nici un caz nu va aproba ca lucrările să înceapă de pe acum. Acest lucru a enervat pe tramvaiștî, cari ,ergji, siguri ‘că vor putea trage. fei^iSB și din această mică afacere. Iată dar care e adevărata cauză a turbărei tramvaîștilor. Ori de cite ori prinzi de veste că o nouă pungăşie e pe cale să se comită de către patronii S. T. B. în dauna Comunei, şi o zădărniceşti, devii omul cel mai ticălos... Şi acum oricine îşi poate explica furia cu care sînt atacaţi primarul Capitalei şi ministrul ad-interim la departamentul internelor. Totlstaxo Dopa- Adeveruri Efect Guvernul n'a fost casat tn afacerea tramvayului. în schimb vintiliștii sînt... cazați In această afacere. Pipandanta Dipandantu a cerut douăzeci de mii de Iei ca să tacă in afacerea cazinoului. A vroit să dovedească surata că tăcerea e de... aur. % £ '~'■ Papă De cînd prenisul ’l-a adus pe Nababul la jocul de bulă ,aceasta a devenit o adevărată bulă.... papală. Rigoletto Excelenta Sa Holera ee Doctorul Bardescu : Nu ne e frică de holeră... Avem arme contra ei. Tribunul: Da vre-o armă contra holerei tramvaiste n'ai ? să nu se teamă toţi cîţî ar putea să-i dea peste cap, de el, cînd toţi tremură la umbra păcatelor lor? Cum să nu devie ţara aceasta un furnicar de spioni, ţara spionajului general, cind poporul e înlăturat de la orice viaţă politică, de la orice control al vieţeî publice? Cînd acolo unde se votează din plin risipa banului contribuabililor în folosul lui Panaitescu şi al puzderiei de paraziţi din strada Academiei, milioanele de muncitori nu au nici un reprezentant? Cum să nu aibă ţara lipsită de votul universal, un panaitescu universal? Numai în băligarul nostru moral se putea prăsi un spion cu puteri discreţionare. Numai în ţara tuturor ficţiunilor poate dăinui un Panaitescu. Priviţi-l! Priviţi pe atotputernicul! Priviţi cum tremură totî înăinte-î! E el. Buhăit, unsuros, sătul, tinîindu-i pe toţi în poală, păşeşte ţanţoş peste hoitul oligarhiei noastre. E el: spionul, complotistul, urzitorul de atentate, trădătorul de neam. E Panaitescu. Tema Dragii Nu vom exagera, ocupîndu-ne neîncetat de Ea, deşi timpul ar putea fi întrebuinţat de o mie de ori mai util. Sînt atîtea de scris, de propovăduit, de făptuit! Dar excelenţa sa Panaitescu — căci de el e vorba, veşnic de el -- joacă un rol aşa de precumipănitor în biata noastră ţară, însemnătatea lui e atît de copleşitoare, că mereu trebue arătat opiniei publice, cu degetul, mereu scărmănat, mereu înfierat, în interesul ordinei, al libertăţii cetăţeneşti, al democraţiei, al ţării. Da. Se poate spune cu drept: în ţara aceasta Panaitescu a ajuns totul, e totul. El legea, el guvernul, el magistratura, el capul încoronat. El totul. Nu e Panaitescu mai presus decît toate guvernele? Dar cînd e denunţat de înşişi complicii lui, că în 1907 a urzit un complot împotriva vieţii regelui, că în 1909 a pus la cale şi a săvîrşit, prin Reichman şi Jelea, atentatul în potriva d-lui Ion I. Brătianu, care a fost guvernul care să fi îndrăznit, nu să-l aresteze, nu să-l trimeată înaintea Curţii cu Juri şi apoi în ocnă, alăturea de Jelea, dar cel puţin să ordone o anchetă, să provoace o cercetare judecătorească, să caute a desluşi misterul celor două stranii afaceri? Guvernele nu sînt la ordinul Excelenţei Sale? Dar iată pe şeful siguranţei generale a Romînieî — aferim! — denunţat de gazete oficioase ruseşti ’că,funcţionar al statului nostru fiind, era spionul Serbiei, al Bulgariei, al Austriei, al Rusiei. Iată-l acuzat, cu documente, că a plănuit deslipirea Dobrogei de Romînia. Aţi auzit ca guvernul să-i fi cerut socoteală, să fi orbuluit vre-o anchetă? La picioarele lui Panaitescu nu e însuşi regele? Dar regele Carol ştie că Panaitescu a auzit un Complot împotrivă-i, în 1907. Ştie că întreaga familie regală e spionată pascu pas, clipă cu clipă, din ordinul lui. Ştie că toţi membrii dinastiei au dosaire în casa de fier a lui Panaitescu, ca hoţii, ca escrocii, ca pungaşii de buzunare. Totuşi, credeţi că regele a cutezat să-şi manifeste vreodată nemulţumirea fată de josnicul personaj ? O! dimpotrivă. Atunci cînd presa țipa mai tare contra lui, atunci cînd e prins cu o nouă ispravă, atunci cînd tara întreagă îl arată,cu degetul ca pe un caraghios, ca pe un criminal, ca pe un spion international, ca pe un trădător de neam, Maiestatea Sa îl chiamă la palat, se ploconeşte înainte-i, îl felicită, îl reţine la dejun şi îl decorează! Nu-şi rîde el de lege, de magistratură? Dar luaţi numai ultimu-î gest, după punerea în libertate a basarabeanului Bîrcă-Carp. Cum a aflat, din străinătate, că doi magistraţi oneşti—d-nii Magherru şi Rădulescu — cărora trebue să le aducem în public ’omagul.-au redat libertăţii pe omul pe care el, spionul ţarismului, îl desemnase ca victimă a călîilor ruşi, a telegrafiat oficinei din strada Academiei să se ia măsuri la toate punctele de frontieră ca Bircă să fie arestat, de va căuta să plece din ţară! "" ■ Panaitescu e, prin urmare, totul. Necontestat.Dar de ce? Cum se explică atotputernicia lui? Mulţi zic: e pişicher, inteligent, pehlivan, abil. Dacă nimeni nu cutează să ia vreo măsură împotrivă-i, apoi e pentru că pe... toţi îi are la mină, pentru că ochiul lui ager a consemnat păcatele tuturor în dosare voluminoase. Pentru că objectul personaj care e incapabil să descopere autorii crimei din strada Italiană, ori ai asasinatului din Constanţa, ştie ce a minerit de ministru aseară, ştie cu cine şi-a înşelat soţia. Pentru că a împănat tara cu spioni, în grajduri, în alcovuri, incomodităţi, în birouri, în cluburi, în birje, în tramvai, în trenuri, în cafenele, pe stradă, pretutindeni unde păşesc aceia de cari depinde soarta lui. Eroare. Dacă Panaitescu e totul, e, pentru că restul nu e nimic. Pentru că totul e putregai, corupţie, puroi. Pentru că oligarhia, a ajuns la ultimu î grad de descompunere. •Cum vreţi să nu ajungă un fost .«afopist, iUfitu peste Uri? Cum tipia intre Calfă Odată învinşi tinerii turci vor pregăti o nouă revoluţie. (Dela corespondentul nostru special) CONSTANTINOPOL, 19 Iulie.— Lupta s’a angajat acum între puterea executivă şi cea legiuitoare. Foartecurînd se va cunoaşte şi rezultatul acestei lupte. Noul guvern are un avantaj asupra partidului .»Uniune şi Progres“: eil ştie ce vrea şi este feric hotărîtsă se, retragă mai bine decît să îşi vadă respinse cererile ce le-a făcut Camerei. In faţa acestei hotărîrî a guvernului, junii turci se văd siliţi, după un simulacru de luptă, să cedeze ca să nu provoace um conflict care le-ar putea fi fatal. Guvernul, care cunoaşte foarte bine situaţia în care se găsesc adversarii săi ţine cu orice preţ să împingă pe junii turci pînă la extremitatea, care ar naşte conflictul din care guvernul să poată trage un motiv pentru dizolvarea Camerei. Dizolvarea Camerei este o necesitate de prima ordine pentru guvern. El nu poate guverna cu o Cameră lin.,care majoritatea îi este ostilă, dar nu mai puțin îi este greu s’o dizolve contrar prevederilor legii. Guvernul va eși din această dilemă numai cînd va obține chiar de la Cameră modificarea art.27 din Constituție, articol care, odată modificat, va da sultanului dreptul de a dizolva Camera în cazuri extraordinare și de sigur și acum... • Dacă Camera va respinge modificarea cerută, atunci guvernul se varetrage. Cabinetul care va urma va inzista asupra acelee ăsî modificări și dacă din nou modificarea va fi respinsă atunci sultanul, blind avizul Senatului, va dizolva. Camera. Şi "astfel ţinte" va fi atinsă. Oricum, ceea ce consfitue o notă bună pentru guvern, este că el nu doreşte dizolvarea Camerei sub presiunea răsculaţilor, ci numai în vederea imposibilităţei de a lucra cu iun parlament compus din elemente făţiş vrăjmaşe lui. Situaţia actuală a Camerei este idertior cu aceea a Camerei, precedente. .Atuinci marele vizir Said paşa, Susţinut de unioniştii Ceruse modificarea art. 35 relativ tot la di-zolvare. Opoziţia făcuse’toate sforţările ca se înlăture aceia modificare dar concursul unioniştilor asigurase guvernului succesul propunereî sale. Acum, ar frig întrebuinţată acum cîţiva ani contra opoziţiei seîntoarce coliţma unioniştilor Acesta este destinul lucrurilor. In politică, ■spune un autor glumeţ, cu cît lucrurile se schimbă,cu atît ele rămin aceleași, alta voiau, modiicare. art. 7 din Constituţie, guvernul va putea cere legalmente dizolvarea Camerei şi o va obţine, aceasta este în afară de orice îndoială. Guvernul compus în întregime din oamenii vechiului regim va fi atotputernic şi va face tot ce va voi. Vechii slujbaşi ai sultanului căzut, miniştri, secretari, şambelani, spioni fiind amnistiaţi prin promulgarea iraudelei de eri, vor* reveni in Constantinopoli Nu va lipsi vechiului regim reintronat de cît Abdul Hamid, dar complectarea definitivă poate avea loc mai curînd decit s’ar crede. Situaţia aşa cum se prezînta, poate să aducă evenimente extrem de grave. Chiar înlăturînd pe unionişt!mi trebue însă să se uite că ei preşezintă încă o forţă, în Turcia. Fără îndoială ca ei vor risca totul şi vor lupta pînă ce vor întîmpina o prea mare opoziţie din partea guvernului, atunci, revoluţia, care va lînut jluiți și avea caracterul pacific a'LaMeet'adilii, 1908 care a detronat pe Abdul Hamid. Ea va fi sîngeiroasă. Turcia va plăti cu valuri de singe renovarea sa. Ea va dovedi ca nici un popor care a voit să rupă lanțurile tiraniei n’a putut s'o facă fără să plătească tributul de singe. De pe acum ziarul „Tanaic” organul comitetului „Uniune şi Progres” decvară : . — Atîta timp cît nu se va produce, un atac contra Camerei şi integritatea drepturilor ei va fi respectată, Camera îşi va face datoria cu preţul tuturor sacrificiilor. Dacă insa Camera va fi atacată, în aşa chip atacată încît s’ar periclita Constituţia şi patria, atunci Camera (cetiţi comitetul „Uniune şi progres“) nu se va mai arăta împăciuitoare cum s’a arătat pînă acum. R. A- Guys —7--:--------• i^—n -------- Atentatele politic Cu prilejul procesului din Agram înaintea Curţeî cu juri din Agnm se judecă acum procesul timaruhu Luka Iukics care a atentat în ziua de 8 Iunie la viaţa comisarului reg.il Cuvaj. Atentatul din Croaţia poate fi pus alăturea de şirul lung.de atentate din Rusia, atentate izvorîte din o situaţie în care partea mare de vină revine mai mult victimelor decit a■tentatonlor. Căci oricit ar fi de adevărat că atentatele la viaţa indivizilor reprezentînd autoritatea este şi ineficace şi în principiu condamnabilă, mi este însă mai puţin adevărat că sînt situaţii cari prin însuşi caracterul lor anormal le creiază şi le cultivă., Sînt târî în cari atentatele politice^ sînt necunoscute, sînt altele în cari ele se produc din timp în timp şi în sfirşit altele în care atentătele politice sînt o manifestaţiune cronică. La noi de pildă atentate politice nu se pot produce decit cu binevoitorul şi graţiosul concurs al d-lui Panaitescu. în Franţa ele se produc în anumite „momente de tulburare, iar în Rusia atentatele politice se ţin lanţ şi merg în unison cu samavolniciile regimului ţarist. In Croaţia, atentatul contra lui Cuvan este strîns,legat de starea anormală pe care a creat-o guvernul unguresc provinciei căreia i s’a luat Constituţie şi legi, trimiţindu-ise în schimb un comisar regal cu puteri discreţionare şi apucături de tiran. Guvernul unguresc a mai înregistrat şi un alt atentat de pe urma politicei sale: atentatul deputatului Kovacs contra, preşedintelui Camerfiu Ştefan Tisza. Nu este oare, loc să punem în legătură politica guverîui^tnamguresc cu cele două atentatej^rt'"s'au succedat,într’,o ţară în care atentatele politice nu au caracterul cronic pe care îl au în Rusia. Guvernul’ unguresc a încercat să ’şi impue„voinţa tiranică în Croaţia, i s’a răspuns cu o agitaţie puternică, in întreaga provincie lovită de samavolnicia unui guvern vitreg. Acelaş guvern a încercat să treacă prin Cameră legi contrare simgi interesului celor mulți, i §’«