Adevěrul, septembrie 1912 (Anul 25, nr. 8252-8281)

1912-09-15 / nr. 8266

Anun al XXV-lea No. 82©« FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 EMROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 M TELEFON: * *# :^;.?K'^C«*itala...................No. 14 10 ...................„ 34/73 %:■ <” Provincia . . . . „ 14/99 întrăinătatea . . . „ 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦i» 5 Bani Exemplarul âHL ,^w ww .£K­. Simbajul« Septembrie 191£ m p—wm DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: ................................................Lei «O. la străinătate prețul este îndoit. „„ O.­, NAZBITII întoarcerea şefuluî Un oficios al guvernului observă că d-lui Ionel Brătianu nu i s’a făcut nici o manifestaţie de simpatie cînd s'a întors In Capitală, pe cînd, se ştie că d­-lul Marghiloman i s'a, făcut una arc­hi-sp­o­nt­an­e­e. Şi e curios că brătieniştiî s’afl. lă­sat ,mal pre­jos ca m­arghilomaniş­­tii! Mai ales că nu ave­au decît să scoată de la depozit vagoanele tram­­vaelor, să înhame boi — că curent nu le dă Primării! — să se urce în tramvae, să dea cursa gratis pînă la gară şi i se­ făcea şefului o ma­nifestaţie care ar fi fost şi impo­zantă şi de actualitate şi curat na­­ţional-liberală! De ce o fi renunţat la ea, nu în­ţeleg ! Pac. —----------——------------­ InaiiiililililH . -------------------**--------------— - ■ învederat că principiile sînt ini­moase cu condiţiune uneori ca să nu le vezi aplicate. Sunt cazuri cînd îţi vine să iei fuga faţă de carica­tura care a eşit din nopțile tale de visuri. Iată de pildă principiul inamovi­­bilităței. Admirabil, nu este aşa? In loc de o justiţie la discreţia fiecărui guvern, în joc de aceşti înalţi ma­gistraţi, cari tremură înaintea gu­vernului, o justiţie independentă, pu­să la adăpostul oricărei influenţe, o justiţie nebănuită şi care să dea sentinţe, nu să aducă servicii şi încă de acele inavuabile. Cu o astfel de magistratură, se poate începe opera sinceră de civilizare, legea devine respectată, samavolnicia dis­pare și o eră nouă se întronează în tara bunului plac... Astfel a fost intentiunea acelora cari au­ combătut ani de zile pen­tru inamovibilitatea magistraturei, astfel a visat Vasile Lascar cînd a voit să o întindă şi la admninistratie, astfel înşişi noi­ am crezut—fără îndoială naivi de astă dată, cînd am dat concursul nostru moral şi am făcut atmosferă pentru această re­formă. *­­ * * Noi democraţii, am fi dorit poate ceva mai mult : magistratură alea­să. Faţă, însă, de faptul că nu a­­vem nici măcar alegeri politice li­bere, ne-a mulţumit mai pu puţin, rămînînd însă cu credinţa, că, dacă nu toate rele, o parte cel puţin, un început, se va pune la cale, prin asigurarea magistratului, în ceea ce priveşte soarta lui. Oamenii, ne ziceam noi, în­deobşte sînt mai buni decit credem noi. împrejurările, însă, în cari sînt puşi îi fac răi. Să facem ca aceaste împrejurări să fie cît mai prielnice independenţei ma­gistratului şi, încetul cu încetul, va dispărea acest vis urît, a lipsei de justiţie, va înceta să fiinţeze această privelişte, a justiţiei la ordinele gu­vernului ori a partidelor politice, va înceta dureroasa stare de lu­cruri, ca şi justiţia să fie politică. * * * I Vai! cît de mult t­e-am înşelat!­­Au­ trecut douăzeci de ani de la crea­rea magistraţilor inamovibili, şi­­noi aceia cari am fost în contact cu ma­gistratura, mai de aproape şi atunci şi astăzi, trebue să constatăm, că acum lucrurile stau şi mai rău­ decit eri. Atunci, magistratul, căuta să se strecoare cît mai onorabil, fiindcă îşi spunea, că,, tocmai independenţa lui, constă în faptul de a se pu­ne bine cu toate partidele. Apoi, atunci, aveai speranţa ca un ma­gistrat incapabil, ori nărăvit în rele, va găsi şi ministrul care să-l dea a­­fară. Frica aceasta era sfîntă, foarte mulţi, îşi comiteau infamiliile în chip discret şi un Populeanu, un Săratea­­nu, prin excesele lor de zel s'au­ pierdut ei înşişi şi purtarea lor pă­timaşă, le-a fost fatală, căci, cu drept ori fără de drept, au fost scoşi din magistratură. Astăzi, după cum spuneam altă dată, magistraţii deveniţi inamovi­bili, s’afi asigurat ca să facă, nu bine ci rău, să facă politică şi în sentinţele lor, să fie cinici şi agre­sivi, să se vînză celui care dă mai mult şi partidului care le promite mai multe avan­tagii personale. U­­nuL este numit de cutare partid şi lui deci îî se închină, altul ci­că are „principii" şi se conduce după ele în judecarea afacerilor, altul are ne­voi, un al patrulea vrea avansarea lui ori a rudelor sale—excelent pă­rinte de familie, d­ar execrabil “ma­gistrat. Și cu cit, te urci mai sus, vermi­na judecătorească este mai urîtă. •Tot de tot, mai găsești, cite un su­flet curat, idealist, care să aibă în­că iluziuni şi să se închine sfintei dreptăţi. Acel tînăr, nu ajunge d­ e altfel departe. Trebue să părăsea­scă templul justiţiei, ori dat afara pur şi simplu, ori pus la index şi menit­ să moară în obscuritate şi sub suspiciunea tuturor guvernelor şi a tuturor partidelor. Sus însă, spinările sínt de mult încovoiate, conştiinţele adormite, sus, aproape tot, sínt la fel, ne­gustori de sentinţe, e un fel de sul tan-mezat acolo, unde cel ce dă, ori care promite mai mult, capătă dreptate... r * * *■ Şi atunci se pune întrebarea: ce-i de făcut ? Fără îndoială, aci vine partea cea grea. Ce voiţi să facă doctorul faţă de un organism căzut în pu­trefacţie ? E un cancer general, co­losal, care se întinde pe corpul ta­tei şi orîcît vei tăia, ori­ce remediu vei încerca, răul va persista. E na­tural, că primul gînd de revoltă şi reacţiune, ar fi suprimarea inamovi­­bilităţei ori suspendarea ei. Ca gest de revoltă, ca lecţiune, pentru tra­ficanţii de la Palatul de Justiţie, de­sigur că ar fi o lovitură şi poate un început de îndreptare. E însă un leac radical aceasta ? Suprimarea inamovibilităţei, ne-ar da spectacolul unui fel de iureş, al izgornirei celor nărăviţi, de-ai lor, prin înlocuirea altor nărăviţi, de-ai noştri, pentru ca apoi legea din nou, să se înfiin­ţeze şi cei goniţi, readuşi cu sur­le şi fanfare în scaunele lor, ca sa­­tisfacţiune şi drept recunoştinţă a serviciilor aduse. Partidul liberal, şi-ar pune ca un punct de onoare, să-şi readucă magistratura lui tramvaistă şi panamista, care se va întoarce şi mai trufaşă şi măi lip­sită de pudoare, sf­id­înd pe adver­sari şi bătindu-şî foc şi mai mult­­de sfîntă dreptate şi de cei ce i-au­ lovit o clipă. f * ft- *• Atunci, te gindeşti, la ziua cea de pomină, cînd nu numai magistratu­ra, dar toate asezămintele noastre putrede vor îi date jos, cînd va so­­si marea revolutiune, care va schimba totul, oameni si lucruri, ia­ră de care totul va fi clipeală și căderea din rău­ nu mai rău­... Partidele politice actuale sint in­capabile să aducă cea mai mică în­dreptare stârci de azi. Boala este generală şi deci şi principiile bu­ne, se aplică rău­, dau­ rezultate de­testabile. Nu putem face dar nimica bun! noi, nu putem nimic îndrepta. Ceea ce se poate săvârşi şi ceea ce poate îndeplini, toţî aceia cari cred ca şi noi, este să dezvăluim cît mai mult,­ starea rea de azi, să arătăm întrea-j ga ei putreziciune, pentru ca a-j tuncî cînd buba va fi coaptă, lovi- j tura de cuţit a chirurgului social,­ să fie cît mai puţin dureroasă... Dar, tocmai, fiindcă e vorba de o ’ mai mare compromitere a aşezămin­­­telor actuale, daca e vorba ca ma­­­gistratureî noastre venală şi co-­ ruptă, să îî se dea o lecţiune ori o ‘ lovitură,—noi vom asista cu place-t re—şi vom aplauda, cînd ea va fi aruncată pe fereastră de puter-­ nicii de astăzi, chit ca m­îine cei­­ întronaţi pe scaunele justiţiei, să fie­­ şi ei ,izgoniţi, de puternicii de mîi-­ ne. Toate aceste sînt folositoare ca f lecţiuni de fapte, dar, fără a ne­ pierde cumpătul, fără a crede în­­ chip serios, că partidul astăzi la pu-­­ tere, va înlătura răul, înlăturînd oamenii şi lâsînd să fiinţeze siste­mul... Const. Miile Ziarele Adevărul şi Dimi­­neata găsesc de vi­n sare la CONSTANTINOPOL la d KRIKOR OHNIKIAN Hue Hamm al Bac­hi 4 în faţa Galata Serail (Peru) O scrisoare a d lui N. G. Philippide Autorul broşurei „Regimul rege­lui Carol“, care cuprinde atîtea a­­devăruri asupra vieţei noastre pu­blice sub regele Carol, adresează directorului nostru următoarea in­teresantă scrisoare : Domnule Miile, Nu pot să vă vă exprim bucuria şi­­mulţumirea mea sufletească pen­tru darea de seamă, ce s’a făcut în ziarul „Adevărul“, despre broşura mea „Regimul regelui Carol“. Nu ne cunoaştem, nici nu-mi a­­duc aminte să ne fi văzut vreodată. Prin urmare apreciaţiunile bine­voitoare ale „Adeverului“ pleacă de la acelaş izvor, de la care am plecat­­şi eu: iubirea pentru adevăr şi drep­tate , iar nu de la vreun sentiment personal. Mă aşteptam ca „Adeverul“ să fie singurul ziar, care să vorbească de această broşură a mea, care să o puie în evidenţă şi să-i asigure succesul , pentru că acest ziar este singurul ziar independent din ţara noastră românească. Ziarele de partid sunt baloane captive, cari se înalţă numai ,cit le permite funia, şi numai acolo, unde găseşte de cuviinţă proprietarul ba­­lonului. Sunt păsări domestice, cres­cute şi hrănite, pentru folosul exclu­siv al stăpâiului casei. . Mai avem un ziar independent. ..Universul'', dar acesta nu fa­e po­litică. Poate cineva să citească „U­­niversul“, în fiecare zi un an întreg, şi să nu ştie ce partid e la putere. „Universul“ e uit comerciant ac­tiv şi cinstit, care-şi caută numai de interesele lui şi nu se amestică în­­'afacerile'altora. Bine că poate şi-l lasă inima ! Pe cînd „Adevărul'' din contra , el atacă toate chestiunile şi se luptă cu toate partidele şi cu toate guver­nele, acum pentru, acum contra lor, după cum cere interesul superior a! adevărului şi al dreptăţii, veeînica lui linie de conduită.­­ Cam aşa, în mic, am fost şi eu în­­­­­ot odrsu­l vie­ţii­­mele.­­ N’am ajuns departe, dar nici nu îmi pare rău.­­ Pe lingă acestea, vă mărturisesc,­­mie mai bine îmi place, să se uite cineva la mine în sus, decît de sus.­­ Este în adevăr în privirea, ce-ţi vine de sus, cîteodată multă lumină şi căldură, adeseori mult folos şi bucurie; dar totdeauna, superiori­tate, mîndrîe, compătimire şi milă ; pe cînd în privirea, ce-ţi vine de jos, găseşti totdeauna iubire şi res­pect, devotament şi încredere. Privirea de sus te apasă, te­­sco­b­­oară, te micşorează şi ti te umileşte; pe cînd cea de jos te ridică, te îm­pinge, te măreşte şi te înalţă. Pentru privirea de sus, tu eşti o fiinţă tîrîtoare pe pămînt; pentru cea de jos, eşti o pasăre ce zboară în nori. De aceea eu ţin mai mult la p­ri­­virea de jos, a ţării, decît la cea de sus, a tronului. Poate că este şi asta o vanitate, ca multe altele, fie ; dar este o va­nitate folositoare ţării. Termin , arătîndu-vă încă odată înultumînea mea sufletească şi asi­­guirîndu-vă că aştept cu nerăbda­re ocaziunea de a veni în Bucureşti pentru a vă vizita şi a face cunoş­tinţă cu d-voastră. N. G. Philippide 1912, Septembrie 9, Galaţi. Fi-va războiu ? Iată întrebarea care este acum pe­­buzele tuturor. Teama că un război ‘ar putea izbucni, exercită o influenţă [deprimantă asupra afacerilor şi dă tuturor tranzacţiunilor un caracter [de nesiguranţă. O scurtă privire a­­­supra situaţiuneî este deci mai mult de­cît utilă, deşi mai mult ca ori *­cînd e acum greu să faci preziceri. Situaţiunea însă se prezintă ast­fel: la două extremităţi ale Euro­­­peî sunt îngrămădite mari cantităţi­­ de explozibile şi cea mai mică sem­itele poate determina catastrofa.­­ Mai întîî în Occident.­­ Cu chiu cu vai, conflictul ce se [ivise între Franţa şi Germania, din [cauza Marocului, a fost, în aparenţă ,cel puţin, aplanat. Aceasta nu în­­t­emnează însă că pacea a fost asi­­­gurată. In Franţa se remarcă acum o resurecţiune a spiritului războinic. Cu toate­ progresele ideilor socia­liste şi pacifiste, rana Alsaciei-Lo­­rena, umilinţa de la 1870, sîngerează încă şi află mereu spiritele. Alianţa cu Anglia şi cu Rusia încurajază pe cei cari vor revanşa. Atitudinea Angliei, împinge Franţa tot mai mult spre războini. Căci dacă între Franţa şi Germania e mai ales o rivalitate morală, ca să zicem aşa, apoi între Anglia şi Germania există o rivalitate eco­nomică, industrială, comerciala. Germania se înalţă economiceşte tot mai mult de socoteala şi în pa­guba Angliei. Pentru una din aceste două ţări, în curînd nu va mai fi­ loc de expansiune şi de aci credin­ţa că ele vor trebui să se răfuiască pentru ca să se vadă care pe care. Această, credinţă are la bază motive foarte serioase, cum se vede. Dar perderile de­ valori, ce ar cau­za , nu război, sînt atît de incalcu­labile.­­ consecinţele lui pot fi atît de dezastruoase pentru beligeranţi şi primejdui atît de mult cuceririle civilizaţiunei. nu cît e de sperat că în ultimul moment, cei răspunzători, vor fi ezita­ de arecurse.'4* i$iItimu­l argument care decide între popoa­re. Nu e de crezut deci că un Occi­dent va izbucni acum războiul, cu toate că în Germania poţi auzi ade­sea cuvântul, că, războiul cu Anglia e, inevitabil şi că nu mai poate fi reţinut de cit cel mult un an. * In Orientul european, mai exact în peninsula Balcanică. Aci s’afi încurcat lucrurile rău de tot. Se pare ca situatiunea este i­­nestricabilă. Bulgaria caută, fără îndoială, pre­text de război. Nu ea este de vină, d­acă nu fa declarat încă, ci numai Puterile europene cari o opresc de la aceasta, pe de o parte, iar pe de alta, teama de România, asupra ati­tudine! căreia pare a fi fixată. In special se pare că Bulgaria nu declară, războiul pentru că încă nu are permisiunea Rusiei. Un interview acordat unui ziar rusesc de către regele Muntenegru­lui, ne permite să tragem prin ana­­lgie această concluzie. Regele Muntenegrului a declarat că el era gata să tragă spada con­tra Turciei, — dar că n­'a făcut'o, fiindcă a pu­s interesele marei Rusii, mai presus de cele ale micului 'Mun­­tenegru. Mai mult, regele Nikita a declarat că dacă el ar fi fost un simplu particular, lua puşca şi por­nea contra turcilor, dar că fiind re­ge e dator să supuie sentimentul judecatei. Cine î şi dă seamă cam ce ar fi piticul Muntenegru,­­pe lingă uriaşul turc, care bolnav greu tot mai poa­te încă împărţi pumni şi picioare foarte eficace, înţelege că regele Muntenegrului raţionează astfel: Muntenegrul e gata­ de luptă, dar el singur nu poate so scoată la capăt cu Turcia. Pentru a putea aceasta are nevoie, ca în­totdeauna, de con­cursul Rusiei. Or, Rusia era rugat să se astîmpere, pentru că nu e încă gata. Acelaş lucru s’o fi petrecut şi cu Bulgaria. Urmează deci că şi Bulgaria şi Muntenegrul nu aşteaptă de­cît ges­tul de la Petersburg, pentru a pro­voca incendiul. Cînd va face Rusia acest gest? Iată ce nu se poate şti. E evident însă, că cu toate declaraţiile con­trare ale miniştrilor săi, Bulgaria crede momentul apropiat. Altfel cum se explică faptul că anunţă desfacerea lagărului de la Şurrila, unde au avut loc marile manevre, dar nu numai că nu anunţă retrime­­terea rezerviştilor la vatră, dar convoacă chiar alte două divizii de rezervişti? Neliniştea care domneşte în Eu­ropa e deci justificată, deşi nu re­nunţăm încă la nădejdea că bunul simţ şi judecata sănătoasă vor triumfa şi se va găsi o soluţie paci­­nică a tuturor antagonismelor gră­mădite la cele două capete ale Eu­ropei. B. Fi-va războiu? -------------------**-----------------­ Situaţia în Occident şi Balcani. — Revanşa franceză. — Rivalitatea anglo-germană. — Bulgaria războinică. De­claraţiile regelui Muntenegrului. — Atitudinea Rusiei. Adeveruri Sint_r­idicoli!i. ..Sint ridicoli“ exclamă un oficios despre brătieniștî. Nu. Sint gheşeftari! Ridicoli însă, sint guvernamentalii de azî! Și iată lucrurile puse la lo­cul lor !..... Localizare.— O foaie a d-luî Marghiloman loca­lizează aseară incendiul..... dela Pala­tul Justiţiei, limitind la, magistraţii din afacerea tramvaielor cangrena din magistratură. Decît soluţii, e mai lesn,e ..... scal­­damentul!­­ Deosebire. ..Dipandantul“ e enervat că Ade­vărul a obţinut, mare succes fiindcă ar fi anunţat, retragerea guvernului ca fapt împlinit — ceea ce e o minciu­nă.Noi ştim cu. „Dipandantul“ a anun­ţat şi retragerea şi venirea tuturor guvernelor de 36 de ani încoace — şi tot nu-l cumpără nimeni! Rigoletto. Campania Procopiulu­i Procopiu, prostul de la Indepen­denta Romina, şi-a eşit din pepeni şi ci­că va întreprinde... o campanie contra noastră. Campaniile, cari se pot face, din nefericire se întreprind fără de a fi anunţate. Cel ce se a­­nunţă sperie uneori pe proşti­­—­ şi pe acei cari au vreun tramvai pe conştiinţă. Noi nu voim decît des­fiinţarea­­unui prost şi aceasta e prea puţin pentru a avea conştiinţa încărcată. Dar fiindcă Procopiu, ne-a jurat peirea, de ce nu începe? Să înceapă, să-şi descarce armele cele uşoare, apoi să dea cu tunul. Mii îl aştep­tăm cu nerăbdare. Şi de ce n’ar începe Procopiu, cînd are drept aliat şi pe directo­rul Universului, căruia desigur în schimb i-a făgăduit să-i cedeze lo­cul de preşedinte al Sindicatului zi­ariştilor? Procopiu şi Dumitrescu-Cîmpina, alături in războiul sfînt contra Ade­vărului, ntri aşa că­ un tablou vred­nic de imortalizat,, chiar şi în co­lori ! Haide Procopiule, începe, nu ne face să lîncezim şi să­­­e prăpădim aşteptînd. înainte, însă, te rugăm să ne ex­plici, ce cauţi în capul Indepen­denţei Române, căci n’aî avut şansa aliatului tău dela ziarul răposatului CHESTIA ZILEI______ Primăria: Daţi-mi, vă rog, şi mie niţică dreptate ! Magistratul: Hai şecspir! Cazzavillan, deşi incult eşti ca şi dinsul, scrii cu picioarele ca şi dîn­­sul? In tot cazul, începe, începe odată, pentru sfintul Dumnezeu — începe Procopiule... campania. _ Pensii suplimentare Cu prilejul cercetărilor, ce se fac la ministerul industriei şi la Casa centrală a meseriilor în vederea li­nei modificări a legei asigurărilor, se va avea în vedere, de­sigur, şi situaţia creiată de lege lucrătorilor şi maeştrilor sondori din regiunile petrolifere. Această importanţă ca­tegoric de meseriaşi ,se plînge că pentru muncitorii din petrol legea asigurărilor n’a fost un progres, ci un regres, de­oare­ce ajutoarele şi pensiile ce li se servesc după noua lege sînt mai mici decît cele ce li se serveau după legea specială a minelor şi după condiţiunile stabilite cu societăţile exploatatoare. Lucrătorii şi maeştrii sondori susţin că felul deosebit al muncei lor şi riscurile mult mai clari decît în alte meserii, îî îndreptăţesc să pre­tindă să fie tratat, în chip deosebit, de legea asigurărilor. In­ general salarile lor sunt mai urcate şi tre­buinţele lor mai mari. De aceea, ei se declară gata să plătească co­­tizaţiuni mai urcate pentru a primi şi ajutoare şi pensii în proporţie. Se poate ca nemulţumirea petro­liştilor să fie în parte îndreptăţită. Decît, să nu se uite un lucru. O lege cu un caracter social ca aceea a asigurărilor, trebue să realizeze o formulă generală pentru a fi sigură de succes. De aceea, nu se poate ca în aplicarea formulei generale să nu fie lezate și cîteva interese parti­culare ale cîtorva indivizi. Apoi pensiile de invaliditate și bătrînețe au asupra aranjamentelor de pînă acum avantagiul de a prezenta un caracter permanent, nu vremelnic. Aşa fiind, soluţia­­neajunsurilor de cari se plîng petroliştii nu trebue în nici un caz căutată în reintegra­rea lor în legea specială a minelor. Soluţia stă în pensiunile supli­mentare despre cari am mai vorbit şi la cari meditează acum şi cei de­la Casa centrală a meseriilor. Lu­crătorul care e mai bine salariat, să­ aibă putinţa de a obţine o pensie suplimentară pe temeiul unei coti­­zaţiuni suplimentare. In ceea ce priveşte ajutorul de boală, ar trebui să se mărească cla­sele de cotizaţii, făcîndu-se cîteva medii de salarii mai mari de pildă pînă la 7, 8 sail­­0 lei pe zi. Cu un sistem chibzuit de pensiuni suplimentare şi cu un număr mai mare de clasa de cotizaţii la Casa de boală, legea asigurărilor va face încă un pas spre mulţămirea obş­tească a celor asiguraţi. Nestor Victoriile italiene O SARIA A SENATORULUI ROMÍN BATZARIA (Dela corespond.­upetru particular) Constantinopol, 11 Septembrie.— Senatorul valah Batzaria se ridică împotriva povestirilor italienilor a­­supra ultimului lor succs în Tripoli-I­talia. Cind vezi numărul de victime așa de mare pe care gloanţele şi abuzu­­rile italienilor l-a făcut, spune dîn­­sul, te întrebi în chip firesc, care poate să fie în adevăr numărul to­tal al luptătorilor turco-arabi la Denia şi, de asemenea, cari au fost urmările acestei quasi strălucite victorii italiene despre care se vor­beşte. Senatorul Batzaria aminteşte­­că ziarul italian „Avanti“ a dovedit a­­cum cîteva luni că dacă s'ar con­sidera drept exacte cifrele ucişior arabi şi turci, date în mod oficial de autorităţile militare italiene, ar tre­bui să se admită ipoteza că fiecare arab a fost ucis, de cîte trei ori de italieni. Căci numărul celor ucişi, prezen­tat de italieni, întrece de trei ori ci­fra populaţiei totale a Tripolitanieî. Cit despre urmările acestei vie­, terii, lumea era în drept să se aş­tepte ca italienii să urmărească pe adversarii lor şi să pue mina cel puţin pe, vreo cîteva coline din îm­prejurimile Dermei. Or, rezultă din chiar mărturisirea italienilor că nu s’aiî mişcat din lo­cul lor şi că s’au mărginit doar să privească simplu, ca nişte specta­tori, retragerea turco-arabilor. Care e cauza acestei mişcări şi de ce să mi se urmărească succesul și să nu se culeagă roadele victori­ei ? Pentru că adevărul este că ita­lienii n’aiî repurtat nici­­o victorie, arta de a învinge fiindu-le ci­ totul necunoscută. Această șarjă a senatorului Ba­­tzar­ia a produs un efect vesel­ în cercurile locale, cari, în mod gene­ral, se amuză ori de cîte ori italie­nii­­răspîndesc ştiri­­triumfale despre operaţiunile trupelor lor în Tripoli­tan­ia. E evident că cele , mai multe din luptele din provinciile, africane ale Turciei au­ fost în dezavantagiul i­­talienilor şi aceasta se adevereşte şi mai mult acum, cînd se apropie aniversarea de un an a declarării războiului și cînd italienii se găsesc tot în fraza pe care au­ cucerit-o cu mari sacrificii la­ început. In definitiv, ar fi mai bine, decît să se lanseze zvonuri false deopar­te și de alta despre închipuite vic­torii, să se grăbească încheerea pă­­cei, singura care ar garanta o schimbare­­fericită în Turcia. R. A. Guys Cronica teatrală -------------— a.----------------— de EMIL D. FAGURE Teatrul Modern. — Compania Marioara Voi-CUleSCU' — Deschiderea stagiunei: Seara de pomină* dramă în 3 acte de Leopold Kampf« tradusă de d. H. G. Lecca Capitala numără iarăși trei teatre romînești, fără să mai socotim com­paniile lirice — ceea ce dovedește că nevoile reale ale unei populatiuni sînt cel mai bun motor pentru ener­giile individuale. De astă dată ener­gia e a unei femei — ceea ce îți do­­ește interesul pentru munca între­prinsă. „Compania Marioara Voicu­­lescu“ e întîia încercare de acest fel, la noi în ţară. In Italia, tara unde teatrul nu cu­noaşte altă formă de înjghebare de­cît „companiile“, trupele conduse­­de femei sînt ceva obicinuit. Aşa a fost pe vremuri compania Pezzana, aşa au­ fost şi continuă a fi compa­niile: Eleonora Duse, Tina di Loren­zo, Inna Gramatica, Vitahani, etc­. Un puternic, temperament drama­tic, care are nevoe să creeze mereu şi să reverse în permanenţă prea­plinul resurselor sale, are şi neas­­tîmpărul, febrilitatea aceea de , a-şî crea un cadru în care să se poată mişca liber şi să găsească satisface­rea aspiraţiilor sale. Marioara Voiculescu e un aseme­nea temperament. La marele său talent se adaugă o energie,­­cu atît mai productivă cu cît nu e făcută din asprime, ci din seducţiune şi o cumpăneala care nu totdeauna e vecină cu o tinereţe avîntată ca a­­ceea a Marioarei Voiculescu. Daru­rile acestea o fac sa aibă asupra ca­marazilor ei de teatru ca şi asupra publicului farmecul şi atracţiunea pe care conducătorii politici le exer­cită asupra partizanilor şi a masse­­lor. Fără să prejudec dificultăţile ce intîmpină încă, la noi, iniţiativa in­dividuală în materie de artă, trebue să recunosc că încercarea Marioa­­rei Voicu­lescu a întîmpinat, d­in ca­pul locului, încrederea publicului și că primu­l spectacol al Companiei sale a fost aseară o izbîndă care ne-a luat pe totî­­u vîrtejul ardoare! si înfrigurăr­ea cu care a fost cuceri­­tă. S’a retrăit entuziasmul pe care-l dezlantuise primul spectacol al com­paniei Davila și taina acestui feno­men .stă in pulsul sîngeluî tînăr care animă­ si mină la victorie. Pînă și cutia stolerului a fost spulberată ca nimic să nu stea în calea scînteei ce sare de pe scenă în public... * Și nu s'a ales piesa cu adulterul ascuns în­ foşnetul vnătăşurilor, ci s'a început cu o piesă care are rara­ şi nepreţuita calitate de a fi o operă de credinţă şi tocmai prin aceasta o operă de artă şi de zguduitoare e­­moţiune. „Seara de pomină“ a lui Leo Kampf are aproape simplitatea li­mit ,„mister“ din­ evuhhiedîri. Ceea ce o pune pe picioare nu e scheletul ei, nu e vre­o dibăcie teatrală, nici imaginile vreunei fantazii de poet, ci e suflul unei credinţi sfinte şi cu­rate, dintre acele cari spun munte­lui să se mute şi se muta din loc.... Arta din piesa lui Kampf e una din minunile credinţei. A crezut în scri­sul lui şi de aceea zgu­due sufletele şi le robeşte, fie că împărtăşesc ori nu această credinţă....... Intr'o • cocioaba 'din­­tr’o­­mahala a Petersburgu­luî,­ tânărul Antoşka cu nevastă-sa, Sofia şi-:cu Masa, mereu ameninţaţi de a cădea în ghiarele poliţiei, dar cir ochi t ţintă la Cauză — la ideia sfîntă a liberare! Rusiei— se căznesc cu o maşină­­tipografică primitivă şi­ ascunsă • intr’o • odaie mascată de un dulap» să­ tipărească o revistă —■ „Lumina“ — şi mani­feste necesare mişcărei greviste a muncitorilor. Sînt socialişti evolu­­ţioniştî, cari cred în izbînda ideilor lor cum credeau apostolii în izbînda creştinismului. La ei se află găzduit bătrînul revoluţionar rus Tantal, e­­­vadat din fortăreaţă şi căruia Was­sili, un prieten al lui Antoşka, ii a­­­duce un paşaport, ca să poată scă­pa de urmăririle poliţiei. Wassili trece printr’o cumplită criză sufletească. O dragoste aprin­să pentru o studentă revoluţionară, Anna Rijkanskaya, îl aruncă într’o dispoziţie din cele mai sumbre, întru cît crede că nu­ e iubit de ea. Por­niri distrugătoare se trezesc într’în­­sul, consideră zadarnică propaganda ideilor și devine un fanatic al propa­gandei prin fapt. In jurul bătrîmuilui, Tantal, care înecat de grozave ac­cese­ de tuse — urmare a detenţiu­­■n.eî — le povestește grozăviile ei, toată această tinerime, printre care se afla acum și Anna, venită să ia manifeste, discută şi se înfierbîntă de credinţa mîntuitoare care va scă­pa într’o zi Rusia de sub jugul des­­potizmuhiî. Intr’o scurtă confesiune, Wassili mărturiseşte Anneî dragostea nebu­nă care-l tortura, fără a-i spune pe cine iubeşte. Ea încearcă să-l min­gle, să-l liniştească, dar, sălbatic, el se scoală şi pleacă. Citul dă să plece şi dînsa, înţelegem că e adînc mişcată de confesiunea lui Vassili. Actul a­cesta, cu mediul lui de Su­ferinţă, de teroare şi de extatică credinţă se termină cu o descindere poliţienească de o brutalitate speci­fic rusească, pe urma căreia bătrî­nul Tantal se sinucide cu un foc de revolver, iar Antoşka cu nevastă-sa şi Maşa sînt legaţi şi arestaţi, du­pă ce au­ putut arde toate hîrtiile compromiţătoare şi împiedica ast­fel să cada şi alte victime în mîiniie politiei. Numai un credincios, cum a fost Kampf, a putut prinde atît de­ minu­nat sufletele aceste revoluţionare şi să te prindă astfel în­cît să devie tipuri reprezentative ale ideeî de­ luptă şi sacrificiu pentru libertatea patriei. Actul al doilea arată întru cîtva, cum sunt provocate atentatele în Rusia. Intr’o mansardă, revoluţio­narii discută asupra unei procesiuni a greviştilor fixată pentru acea zi. S’a cerut poliţiei să nu interne, ga­­ran­tindu-se liniştea. In caz, însă, cînd s’ar face­ o represiune sîng­e­­roasă, cum e obiceiul, gu­vernorii­ va fi asasinat la eşirea sa dela Ope­ră, unde are loc o reprezentaţie fes­tivă. Wassili, din ce în ce mai de­primat cere, si îî se admite sa fie desemnat dînsul, în caz cînd aten­tatul ar trebui să fie săvîrşit. Intr’o convorbire cu Anna, care vine să-l caute, dragostea lor reciprocă e m­ărturisită într’o scenă de­­ mare simţire. Un zgomot şi cîntec sur­d care se apropie tot mai­ mult,, sur­prinde îmbrăţişarea lor. Deja fe­reastră urmăresc desfăşurarea pro­cesiune!: cazacii năvălesc dintr’o stradă vecină şi o şarjă, urmată de focuri acoperă cîntecul greviştilor... E moartea care astupă gurile celor ce cer libertate şi pîine. Consternat, unul din revoluţionari, Gregor, nă­văleşte în mansardă spre a aminti lui."Wassili cumplita lui misiune de mime!.... Îmbrăţişaţi. Wassili şi Anna, gustă ultima voluptate a dra­gostei lor de un ceas în sunetul or­­egei 'Vie la biserica din apropiere.... Misticismul, care planează peste aceste scene de pasiune şi exaltare accentuiază şi­­mai mult caracterul de drama a credinţei pe care o are „Seara de pomină“ a lui Kampf. Marea ei însuşire teatrală e cit ul­timul act este încă în creştere, ca em­oţiune, iată de celelalte - cel putin asa a apărut aseară in inter-

Next