Adevěrul, septembrie 1912 (Anul 25, nr. 8252-8281)
1912-09-15 / nr. 8266
Anun al XXV-lea No. 82©« FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 EMROURILE ZIARULUI: București, Strada Sărindar No. 11 M TELEFON: * *# :^;.?K'^C«*itala...................No. 14 10 ...................„ 34/73 %:■ <” Provincia . . . . „ 14/99 întrăinătatea . . . „ 12/40 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦i» 5 Bani Exemplarul âHL ,^w ww .£K. Simbajul« Septembrie 191£ m p—wm DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: ................................................Lei «O. la străinătate prețul este îndoit. „„ O., NAZBITII întoarcerea şefuluî Un oficios al guvernului observă că d-lui Ionel Brătianu nu i s’a făcut nici o manifestaţie de simpatie cînd s'a întors In Capitală, pe cînd, se ştie că d-lul Marghiloman i s'a, făcut una archi-spontanee. Şi e curios că brătieniştiî s’afl. lăsat ,mal prejos ca marghilomaniştii! Mai ales că nu aveau decît să scoată de la depozit vagoanele tramvaelor, să înhame boi — că curent nu le dă Primării! — să se urce în tramvae, să dea cursa gratis pînă la gară şi i se făcea şefului o manifestaţie care ar fi fost şi impozantă şi de actualitate şi curat naţional-liberală! De ce o fi renunţat la ea, nu înţeleg ! Pac. —----------——------------ InaiiiililililH . -------------------**--------------— - ■ învederat că principiile sînt inimoase cu condiţiune uneori ca să nu le vezi aplicate. Sunt cazuri cînd îţi vine să iei fuga faţă de caricatura care a eşit din nopțile tale de visuri. Iată de pildă principiul inamovibilităței. Admirabil, nu este aşa? In loc de o justiţie la discreţia fiecărui guvern, în joc de aceşti înalţi magistraţi, cari tremură înaintea guvernului, o justiţie independentă, pusă la adăpostul oricărei influenţe, o justiţie nebănuită şi care să dea sentinţe, nu să aducă servicii şi încă de acele inavuabile. Cu o astfel de magistratură, se poate începe opera sinceră de civilizare, legea devine respectată, samavolnicia dispare și o eră nouă se întronează în tara bunului plac... Astfel a fost intentiunea acelora cari au combătut ani de zile pentru inamovibilitatea magistraturei, astfel a visat Vasile Lascar cînd a voit să o întindă şi la admninistratie, astfel înşişi noi am crezut—fără îndoială naivi de astă dată, cînd am dat concursul nostru moral şi am făcut atmosferă pentru această reformă. * * * Noi democraţii, am fi dorit poate ceva mai mult : magistratură aleasă. Faţă, însă, de faptul că nu avem nici măcar alegeri politice libere, ne-a mulţumit mai pu puţin, rămînînd însă cu credinţa, că, dacă nu toate rele, o parte cel puţin, un început, se va pune la cale, prin asigurarea magistratului, în ceea ce priveşte soarta lui. Oamenii, ne ziceam noi, îndeobşte sînt mai buni decit credem noi. împrejurările, însă, în cari sînt puşi îi fac răi. Să facem ca aceaste împrejurări să fie cît mai prielnice independenţei magistratului şi, încetul cu încetul, va dispărea acest vis urît, a lipsei de justiţie, va înceta să fiinţeze această privelişte, a justiţiei la ordinele guvernului ori a partidelor politice, va înceta dureroasa stare de lucruri, ca şi justiţia să fie politică. * * * I Vai! cît de mult te-am înşelat!Au trecut douăzeci de ani de la crearea magistraţilor inamovibili, şinoi aceia cari am fost în contact cu magistratura, mai de aproape şi atunci şi astăzi, trebue să constatăm, că acum lucrurile stau şi mai rău decit eri. Atunci, magistratul, căuta să se strecoare cît mai onorabil, fiindcă îşi spunea, că,, tocmai independenţa lui, constă în faptul de a se pune bine cu toate partidele. Apoi, atunci, aveai speranţa ca un magistrat incapabil, ori nărăvit în rele, va găsi şi ministrul care să-l dea afară. Frica aceasta era sfîntă, foarte mulţi, îşi comiteau infamiliile în chip discret şi un Populeanu, un Sărateanu, prin excesele lor de zel s'au pierdut ei înşişi şi purtarea lor pătimaşă, le-a fost fatală, căci, cu drept ori fără de drept, au fost scoşi din magistratură. Astăzi, după cum spuneam altă dată, magistraţii deveniţi inamovibili, s’afi asigurat ca să facă, nu bine ci rău, să facă politică şi în sentinţele lor, să fie cinici şi agresivi, să se vînză celui care dă mai mult şi partidului care le promite mai multe avantagii personale. UnuL este numit de cutare partid şi lui deci îî se închină, altul cică are „principii" şi se conduce după ele în judecarea afacerilor, altul are nevoi, un al patrulea vrea avansarea lui ori a rudelor sale—excelent părinte de familie, dar execrabil “magistrat. Și cu cit, te urci mai sus, vermina judecătorească este mai urîtă. •Tot de tot, mai găsești, cite un suflet curat, idealist, care să aibă încă iluziuni şi să se închine sfintei dreptăţi. Acel tînăr, nu ajunge d e altfel departe. Trebue să părăsească templul justiţiei, ori dat afara pur şi simplu, ori pus la index şi menit să moară în obscuritate şi sub suspiciunea tuturor guvernelor şi a tuturor partidelor. Sus însă, spinările sínt de mult încovoiate, conştiinţele adormite, sus, aproape tot, sínt la fel, negustori de sentinţe, e un fel de sul tan-mezat acolo, unde cel ce dă, ori care promite mai mult, capătă dreptate... r * * *■ Şi atunci se pune întrebarea: ce-i de făcut ? Fără îndoială, aci vine partea cea grea. Ce voiţi să facă doctorul faţă de un organism căzut în putrefacţie ? E un cancer general, colosal, care se întinde pe corpul tatei şi orîcît vei tăia, orice remediu vei încerca, răul va persista. E natural, că primul gînd de revoltă şi reacţiune, ar fi suprimarea inamovibilităţei ori suspendarea ei. Ca gest de revoltă, ca lecţiune, pentru traficanţii de la Palatul de Justiţie, desigur că ar fi o lovitură şi poate un început de îndreptare. E însă un leac radical aceasta ? Suprimarea inamovibilităţei, ne-ar da spectacolul unui fel de iureş, al izgornirei celor nărăviţi, de-ai lor, prin înlocuirea altor nărăviţi, de-ai noştri, pentru ca apoi legea din nou, să se înfiinţeze şi cei goniţi, readuşi cu surle şi fanfare în scaunele lor, ca satisfacţiune şi drept recunoştinţă a serviciilor aduse. Partidul liberal, şi-ar pune ca un punct de onoare, să-şi readucă magistratura lui tramvaistă şi panamista, care se va întoarce şi mai trufaşă şi măi lipsită de pudoare, sfidînd pe adversari şi bătindu-şî foc şi mai multde sfîntă dreptate şi de cei ce i-au lovit o clipă. f * ft- *• Atunci, te gindeşti, la ziua cea de pomină, cînd nu numai magistratura, dar toate asezămintele noastre putrede vor îi date jos, cînd va sosi marea revolutiune, care va schimba totul, oameni si lucruri, iară de care totul va fi clipeală și căderea din rău nu mai rău... Partidele politice actuale sint incapabile să aducă cea mai mică îndreptare stârci de azi. Boala este generală şi deci şi principiile bune, se aplică rău, dau rezultate detestabile. Nu putem face dar nimica bun! noi, nu putem nimic îndrepta. Ceea ce se poate săvârşi şi ceea ce poate îndeplini, toţî aceia cari cred ca şi noi, este să dezvăluim cît mai mult, starea rea de azi, să arătăm întrea-j ga ei putreziciune, pentru ca a-j tuncî cînd buba va fi coaptă, lovi- j tura de cuţit a chirurgului social, să fie cît mai puţin dureroasă... Dar, tocmai, fiindcă e vorba de o ’ mai mare compromitere a aşezămintelor actuale, daca e vorba ca magistratureî noastre venală şi co- ruptă, să îî se dea o lecţiune ori o ‘ lovitură,—noi vom asista cu place-t re—şi vom aplauda, cînd ea va fi aruncată pe fereastră de puter- nicii de astăzi, chit ca mîine cei întronaţi pe scaunele justiţiei, să fie şi ei ,izgoniţi, de puternicii de mîi- ne. Toate aceste sînt folositoare ca f lecţiuni de fapte, dar, fără a ne pierde cumpătul, fără a crede în chip serios, că partidul astăzi la pu- tere, va înlătura răul, înlăturînd oamenii şi lâsînd să fiinţeze sistemul... Const. Miile Ziarele Adevărul şi Dimineata găsesc de vin sare la CONSTANTINOPOL la d KRIKOR OHNIKIAN Hue Hamm al Bachi 4 în faţa Galata Serail (Peru) O scrisoare a d lui N. G. Philippide Autorul broşurei „Regimul regelui Carol“, care cuprinde atîtea adevăruri asupra vieţei noastre publice sub regele Carol, adresează directorului nostru următoarea interesantă scrisoare : Domnule Miile, Nu pot să vă vă exprim bucuria şimulţumirea mea sufletească pentru darea de seamă, ce s’a făcut în ziarul „Adevărul“, despre broşura mea „Regimul regelui Carol“. Nu ne cunoaştem, nici nu-mi aduc aminte să ne fi văzut vreodată. Prin urmare apreciaţiunile binevoitoare ale „Adeverului“ pleacă de la acelaş izvor, de la care am plecatşi eu: iubirea pentru adevăr şi dreptate , iar nu de la vreun sentiment personal. Mă aşteptam ca „Adeverul“ să fie singurul ziar, care să vorbească de această broşură a mea, care să o puie în evidenţă şi să-i asigure succesul , pentru că acest ziar este singurul ziar independent din ţara noastră românească. Ziarele de partid sunt baloane captive, cari se înalţă numai ,cit le permite funia, şi numai acolo, unde găseşte de cuviinţă proprietarul balonului. Sunt păsări domestice, crescute şi hrănite, pentru folosul exclusiv al stăpâiului casei. . Mai avem un ziar independent. ..Universul'', dar acesta nu fae politică. Poate cineva să citească „Universul“, în fiecare zi un an întreg, şi să nu ştie ce partid e la putere. „Universul“ e uit comerciant activ şi cinstit, care-şi caută numai de interesele lui şi nu se amestică în'afacerile'altora. Bine că poate şi-l lasă inima ! Pe cînd „Adevărul'' din contra , el atacă toate chestiunile şi se luptă cu toate partidele şi cu toate guvernele, acum pentru, acum contra lor, după cum cere interesul superior a! adevărului şi al dreptăţii, veeînica lui linie de conduită. Cam aşa, în mic, am fost şi eu înot odrsul vieţiimele. N’am ajuns departe, dar nici nu îmi pare rău. Pe lingă acestea, vă mărturisesc,mie mai bine îmi place, să se uite cineva la mine în sus, decît de sus. Este în adevăr în privirea, ce-ţi vine de sus, cîteodată multă lumină şi căldură, adeseori mult folos şi bucurie; dar totdeauna, superioritate, mîndrîe, compătimire şi milă ; pe cînd în privirea, ce-ţi vine de jos, găseşti totdeauna iubire şi respect, devotament şi încredere. Privirea de sus te apasă, tescoboară, te micşorează şi ti te umileşte; pe cînd cea de jos te ridică, te împinge, te măreşte şi te înalţă. Pentru privirea de sus, tu eşti o fiinţă tîrîtoare pe pămînt; pentru cea de jos, eşti o pasăre ce zboară în nori. De aceea eu ţin mai mult la privirea de jos, a ţării, decît la cea de sus, a tronului. Poate că este şi asta o vanitate, ca multe altele, fie ; dar este o vanitate folositoare ţării. Termin , arătîndu-vă încă odată înultumînea mea sufletească şi asiguirîndu-vă că aştept cu nerăbdare ocaziunea de a veni în Bucureşti pentru a vă vizita şi a face cunoştinţă cu d-voastră. N. G. Philippide 1912, Septembrie 9, Galaţi. Fi-va războiu ? Iată întrebarea care este acum pebuzele tuturor. Teama că un război ‘ar putea izbucni, exercită o influenţă [deprimantă asupra afacerilor şi dă tuturor tranzacţiunilor un caracter [de nesiguranţă. O scurtă privire asupra situaţiuneî este deci mai mult decît utilă, deşi mai mult ca ori *cînd e acum greu să faci preziceri. Situaţiunea însă se prezintă astfel: la două extremităţi ale Europeî sunt îngrămădite mari cantităţi de explozibile şi cea mai mică semitele poate determina catastrofa. Mai întîî în Occident. Cu chiu cu vai, conflictul ce se [ivise între Franţa şi Germania, din [cauza Marocului, a fost, în aparenţă ,cel puţin, aplanat. Aceasta nu întemnează însă că pacea a fost asigurată. In Franţa se remarcă acum o resurecţiune a spiritului războinic. Cu toate progresele ideilor socialiste şi pacifiste, rana Alsaciei-Lorena, umilinţa de la 1870, sîngerează încă şi află mereu spiritele. Alianţa cu Anglia şi cu Rusia încurajază pe cei cari vor revanşa. Atitudinea Angliei, împinge Franţa tot mai mult spre războini. Căci dacă între Franţa şi Germania e mai ales o rivalitate morală, ca să zicem aşa, apoi între Anglia şi Germania există o rivalitate economică, industrială, comerciala. Germania se înalţă economiceşte tot mai mult de socoteala şi în paguba Angliei. Pentru una din aceste două ţări, în curînd nu va mai fi loc de expansiune şi de aci credinţa că ele vor trebui să se răfuiască pentru ca să se vadă care pe care. Această, credinţă are la bază motive foarte serioase, cum se vede. Dar perderile de valori, ce ar cauza , nu război, sînt atît de incalculabile. consecinţele lui pot fi atît de dezastruoase pentru beligeranţi şi primejdui atît de mult cuceririle civilizaţiunei. nu cît e de sperat că în ultimul moment, cei răspunzători, vor fi ezita de arecurse.'4* i$iItimul argument care decide între popoare. Nu e de crezut deci că un Occident va izbucni acum războiul, cu toate că în Germania poţi auzi adesea cuvântul, că, războiul cu Anglia e, inevitabil şi că nu mai poate fi reţinut de cit cel mult un an. * In Orientul european, mai exact în peninsula Balcanică. Aci s’afi încurcat lucrurile rău de tot. Se pare ca situatiunea este inestricabilă. Bulgaria caută, fără îndoială, pretext de război. Nu ea este de vină, dacă nu fa declarat încă, ci numai Puterile europene cari o opresc de la aceasta, pe de o parte, iar pe de alta, teama de România, asupra atitudine! căreia pare a fi fixată. In special se pare că Bulgaria nu declară, războiul pentru că încă nu are permisiunea Rusiei. Un interview acordat unui ziar rusesc de către regele Muntenegrului, ne permite să tragem prin analgie această concluzie. Regele Muntenegrului a declarat că el era gata să tragă spada contra Turciei, — dar că n'a făcut'o, fiindcă a pus interesele marei Rusii, mai presus de cele ale micului 'Muntenegru. Mai mult, regele Nikita a declarat că dacă el ar fi fost un simplu particular, lua puşca şi pornea contra turcilor, dar că fiind rege e dator să supuie sentimentul judecatei. Cine î şi dă seamă cam ce ar fi piticul Muntenegru,pe lingă uriaşul turc, care bolnav greu tot mai poate încă împărţi pumni şi picioare foarte eficace, înţelege că regele Muntenegrului raţionează astfel: Muntenegrul e gata de luptă, dar el singur nu poate so scoată la capăt cu Turcia. Pentru a putea aceasta are nevoie, ca întotdeauna, de concursul Rusiei. Or, Rusia era rugat să se astîmpere, pentru că nu e încă gata. Acelaş lucru s’o fi petrecut şi cu Bulgaria. Urmează deci că şi Bulgaria şi Muntenegrul nu aşteaptă decît gestul de la Petersburg, pentru a provoca incendiul. Cînd va face Rusia acest gest? Iată ce nu se poate şti. E evident însă, că cu toate declaraţiile contrare ale miniştrilor săi, Bulgaria crede momentul apropiat. Altfel cum se explică faptul că anunţă desfacerea lagărului de la Şurrila, unde au avut loc marile manevre, dar nu numai că nu anunţă retrimeterea rezerviştilor la vatră, dar convoacă chiar alte două divizii de rezervişti? Neliniştea care domneşte în Europa e deci justificată, deşi nu renunţăm încă la nădejdea că bunul simţ şi judecata sănătoasă vor triumfa şi se va găsi o soluţie pacinică a tuturor antagonismelor grămădite la cele două capete ale Europei. B. Fi-va războiu? -------------------**----------------- Situaţia în Occident şi Balcani. — Revanşa franceză. — Rivalitatea anglo-germană. — Bulgaria războinică. Declaraţiile regelui Muntenegrului. — Atitudinea Rusiei. Adeveruri Sint_ridicoli!i. ..Sint ridicoli“ exclamă un oficios despre brătieniștî. Nu. Sint gheşeftari! Ridicoli însă, sint guvernamentalii de azî! Și iată lucrurile puse la locul lor !..... Localizare.— O foaie a d-luî Marghiloman localizează aseară incendiul..... dela Palatul Justiţiei, limitind la, magistraţii din afacerea tramvaielor cangrena din magistratură. Decît soluţii, e mai lesn,e ..... scaldamentul! Deosebire. ..Dipandantul“ e enervat că Adevărul a obţinut, mare succes fiindcă ar fi anunţat, retragerea guvernului ca fapt împlinit — ceea ce e o minciună.Noi ştim cu. „Dipandantul“ a anunţat şi retragerea şi venirea tuturor guvernelor de 36 de ani încoace — şi tot nu-l cumpără nimeni! Rigoletto. Campania Procopiului Procopiu, prostul de la Independenta Romina, şi-a eşit din pepeni şi cică va întreprinde... o campanie contra noastră. Campaniile, cari se pot face, din nefericire se întreprind fără de a fi anunţate. Cel ce se anunţă sperie uneori pe proşti— şi pe acei cari au vreun tramvai pe conştiinţă. Noi nu voim decît desfiinţareaunui prost şi aceasta e prea puţin pentru a avea conştiinţa încărcată. Dar fiindcă Procopiu, ne-a jurat peirea, de ce nu începe? Să înceapă, să-şi descarce armele cele uşoare, apoi să dea cu tunul. Mii îl aşteptăm cu nerăbdare. Şi de ce n’ar începe Procopiu, cînd are drept aliat şi pe directorul Universului, căruia desigur în schimb i-a făgăduit să-i cedeze locul de preşedinte al Sindicatului ziariştilor? Procopiu şi Dumitrescu-Cîmpina, alături in războiul sfînt contra Adevărului, ntri aşa că un tablou vrednic de imortalizat,, chiar şi în colori ! Haide Procopiule, începe, nu ne face să lîncezim şi săe prăpădim aşteptînd. înainte, însă, te rugăm să ne explici, ce cauţi în capul Independenţei Române, căci n’aî avut şansa aliatului tău dela ziarul răposatului CHESTIA ZILEI______ Primăria: Daţi-mi, vă rog, şi mie niţică dreptate ! Magistratul: Hai şecspir! Cazzavillan, deşi incult eşti ca şi dinsul, scrii cu picioarele ca şi dînsul? In tot cazul, începe, începe odată, pentru sfintul Dumnezeu — începe Procopiule... campania. _ Pensii suplimentare Cu prilejul cercetărilor, ce se fac la ministerul industriei şi la Casa centrală a meseriilor în vederea linei modificări a legei asigurărilor, se va avea în vedere, desigur, şi situaţia creiată de lege lucrătorilor şi maeştrilor sondori din regiunile petrolifere. Această importanţă categoric de meseriaşi ,se plînge că pentru muncitorii din petrol legea asigurărilor n’a fost un progres, ci un regres, deoarece ajutoarele şi pensiile ce li se servesc după noua lege sînt mai mici decît cele ce li se serveau după legea specială a minelor şi după condiţiunile stabilite cu societăţile exploatatoare. Lucrătorii şi maeştrii sondori susţin că felul deosebit al muncei lor şi riscurile mult mai clari decît în alte meserii, îî îndreptăţesc să pretindă să fie tratat, în chip deosebit, de legea asigurărilor. In general salarile lor sunt mai urcate şi trebuinţele lor mai mari. De aceea, ei se declară gata să plătească cotizaţiuni mai urcate pentru a primi şi ajutoare şi pensii în proporţie. Se poate ca nemulţumirea petroliştilor să fie în parte îndreptăţită. Decît, să nu se uite un lucru. O lege cu un caracter social ca aceea a asigurărilor, trebue să realizeze o formulă generală pentru a fi sigură de succes. De aceea, nu se poate ca în aplicarea formulei generale să nu fie lezate și cîteva interese particulare ale cîtorva indivizi. Apoi pensiile de invaliditate și bătrînețe au asupra aranjamentelor de pînă acum avantagiul de a prezenta un caracter permanent, nu vremelnic. Aşa fiind, soluţianeajunsurilor de cari se plîng petroliştii nu trebue în nici un caz căutată în reintegrarea lor în legea specială a minelor. Soluţia stă în pensiunile suplimentare despre cari am mai vorbit şi la cari meditează acum şi cei dela Casa centrală a meseriilor. Lucrătorul care e mai bine salariat, să aibă putinţa de a obţine o pensie suplimentară pe temeiul unei cotizaţiuni suplimentare. In ceea ce priveşte ajutorul de boală, ar trebui să se mărească clasele de cotizaţii, făcîndu-se cîteva medii de salarii mai mari de pildă pînă la 7, 8 sail0 lei pe zi. Cu un sistem chibzuit de pensiuni suplimentare şi cu un număr mai mare de clasa de cotizaţii la Casa de boală, legea asigurărilor va face încă un pas spre mulţămirea obştească a celor asiguraţi. Nestor Victoriile italiene O SARIA A SENATORULUI ROMÍN BATZARIA (Dela corespond.upetru particular) Constantinopol, 11 Septembrie.— Senatorul valah Batzaria se ridică împotriva povestirilor italienilor asupra ultimului lor succs în Tripoli-Italia. Cind vezi numărul de victime așa de mare pe care gloanţele şi abuzurile italienilor l-a făcut, spune dînsul, te întrebi în chip firesc, care poate să fie în adevăr numărul total al luptătorilor turco-arabi la Denia şi, de asemenea, cari au fost urmările acestei quasi strălucite victorii italiene despre care se vorbeşte. Senatorul Batzaria aminteştecă ziarul italian „Avanti“ a dovedit acum cîteva luni că dacă s'ar considera drept exacte cifrele ucişior arabi şi turci, date în mod oficial de autorităţile militare italiene, ar trebui să se admită ipoteza că fiecare arab a fost ucis, de cîte trei ori de italieni. Căci numărul celor ucişi, prezentat de italieni, întrece de trei ori cifra populaţiei totale a Tripolitanieî. Cit despre urmările acestei vie, terii, lumea era în drept să se aştepte ca italienii să urmărească pe adversarii lor şi să pue mina cel puţin pe, vreo cîteva coline din împrejurimile Dermei. Or, rezultă din chiar mărturisirea italienilor că nu s’aiî mişcat din locul lor şi că s’au mărginit doar să privească simplu, ca nişte spectatori, retragerea turco-arabilor. Care e cauza acestei mişcări şi de ce să mi se urmărească succesul și să nu se culeagă roadele victoriei ? Pentru că adevărul este că italienii n’aiî repurtat nicio victorie, arta de a învinge fiindu-le ci totul necunoscută. Această șarjă a senatorului Batzaria a produs un efect vesel în cercurile locale, cari, în mod general, se amuză ori de cîte ori italieniirăspîndesc ştiritriumfale despre operaţiunile trupelor lor în Tripolitania. E evident că cele , mai multe din luptele din provinciile, africane ale Turciei au fost în dezavantagiul italienilor şi aceasta se adevereşte şi mai mult acum, cînd se apropie aniversarea de un an a declarării războiului și cînd italienii se găsesc tot în fraza pe care au cucerit-o cu mari sacrificii la început. In definitiv, ar fi mai bine, decît să se lanseze zvonuri false deoparte și de alta despre închipuite victorii, să se grăbească încheerea păcei, singura care ar garanta o schimbarefericită în Turcia. R. A. Guys Cronica teatrală -------------— a.----------------— de EMIL D. FAGURE Teatrul Modern. — Compania Marioara Voi-CUleSCU' — Deschiderea stagiunei: Seara de pomină* dramă în 3 acte de Leopold Kampf« tradusă de d. H. G. Lecca Capitala numără iarăși trei teatre romînești, fără să mai socotim companiile lirice — ceea ce dovedește că nevoile reale ale unei populatiuni sînt cel mai bun motor pentru energiile individuale. De astă dată energia e a unei femei — ceea ce îți doește interesul pentru munca întreprinsă. „Compania Marioara Voiculescu“ e întîia încercare de acest fel, la noi în ţară. In Italia, tara unde teatrul nu cunoaşte altă formă de înjghebare decît „companiile“, trupele condusede femei sînt ceva obicinuit. Aşa a fost pe vremuri compania Pezzana, aşa au fost şi continuă a fi companiile: Eleonora Duse, Tina di Lorenzo, Inna Gramatica, Vitahani, etc. Un puternic, temperament dramatic, care are nevoe să creeze mereu şi să reverse în permanenţă preaplinul resurselor sale, are şi neastîmpărul, febrilitatea aceea de , a-şî crea un cadru în care să se poată mişca liber şi să găsească satisfacerea aspiraţiilor sale. Marioara Voiculescu e un asemenea temperament. La marele său talent se adaugă o energie,cu atît mai productivă cu cît nu e făcută din asprime, ci din seducţiune şi o cumpăneala care nu totdeauna e vecină cu o tinereţe avîntată ca aceea a Marioarei Voiculescu. Darurile acestea o fac sa aibă asupra camarazilor ei de teatru ca şi asupra publicului farmecul şi atracţiunea pe care conducătorii politici le exercită asupra partizanilor şi a masselor. Fără să prejudec dificultăţile ce intîmpină încă, la noi, iniţiativa individuală în materie de artă, trebue să recunosc că încercarea Marioarei Voiculescu a întîmpinat, din capul locului, încrederea publicului și că primul spectacol al Companiei sale a fost aseară o izbîndă care ne-a luat pe totîu vîrtejul ardoare! si înfrigurărea cu care a fost cucerită. S’a retrăit entuziasmul pe care-l dezlantuise primul spectacol al companiei Davila și taina acestui fenomen .stă in pulsul sîngeluî tînăr care animă si mină la victorie. Pînă și cutia stolerului a fost spulberată ca nimic să nu stea în calea scînteei ce sare de pe scenă în public... * Și nu s'a ales piesa cu adulterul ascuns în foşnetul vnătăşurilor, ci s'a început cu o piesă care are rara şi nepreţuita calitate de a fi o operă de credinţă şi tocmai prin aceasta o operă de artă şi de zguduitoare emoţiune. „Seara de pomină“ a lui Leo Kampf are aproape simplitatea limit ,„mister“ din evuhhiedîri. Ceea ce o pune pe picioare nu e scheletul ei, nu e vreo dibăcie teatrală, nici imaginile vreunei fantazii de poet, ci e suflul unei credinţi sfinte şi curate, dintre acele cari spun muntelui să se mute şi se muta din loc.... Arta din piesa lui Kampf e una din minunile credinţei. A crezut în scrisul lui şi de aceea zgudue sufletele şi le robeşte, fie că împărtăşesc ori nu această credinţă....... Intr'o • cocioaba 'dintr’omahala a Petersburguluî, tânărul Antoşka cu nevastă-sa, Sofia şi-:cu Masa, mereu ameninţaţi de a cădea în ghiarele poliţiei, dar cir ochi t ţintă la Cauză — la ideia sfîntă a liberare! Rusiei— se căznesc cu o maşinătipografică primitivă şi ascunsă • intr’o • odaie mascată de un dulap» să tipărească o revistă —■ „Lumina“ — şi manifeste necesare mişcărei greviste a muncitorilor. Sînt socialişti evoluţioniştî, cari cred în izbînda ideilor lor cum credeau apostolii în izbînda creştinismului. La ei se află găzduit bătrînul revoluţionar rus Tantal, evadat din fortăreaţă şi căruia Wassili, un prieten al lui Antoşka, ii aduce un paşaport, ca să poată scăpa de urmăririle poliţiei. Wassili trece printr’o cumplită criză sufletească. O dragoste aprinsă pentru o studentă revoluţionară, Anna Rijkanskaya, îl aruncă într’o dispoziţie din cele mai sumbre, întru cît crede că nu e iubit de ea. Porniri distrugătoare se trezesc într’însul, consideră zadarnică propaganda ideilor și devine un fanatic al propagandei prin fapt. In jurul bătrîmuilui, Tantal, care înecat de grozave accese de tuse — urmare a detenţiu■n.eî — le povestește grozăviile ei, toată această tinerime, printre care se afla acum și Anna, venită să ia manifeste, discută şi se înfierbîntă de credinţa mîntuitoare care va scăpa într’o zi Rusia de sub jugul despotizmuhiî. Intr’o scurtă confesiune, Wassili mărturiseşte Anneî dragostea nebună care-l tortura, fără a-i spune pe cine iubeşte. Ea încearcă să-l mingle, să-l liniştească, dar, sălbatic, el se scoală şi pleacă. Citul dă să plece şi dînsa, înţelegem că e adînc mişcată de confesiunea lui Vassili. Actul acesta, cu mediul lui de Suferinţă, de teroare şi de extatică credinţă se termină cu o descindere poliţienească de o brutalitate specific rusească, pe urma căreia bătrînul Tantal se sinucide cu un foc de revolver, iar Antoşka cu nevastă-sa şi Maşa sînt legaţi şi arestaţi, după ce au putut arde toate hîrtiile compromiţătoare şi împiedica astfel să cada şi alte victime în mîiniie politiei. Numai un credincios, cum a fost Kampf, a putut prinde atît de minunat sufletele aceste revoluţionare şi să te prindă astfel încît să devie tipuri reprezentative ale ideeî de luptă şi sacrificiu pentru libertatea patriei. Actul al doilea arată întru cîtva, cum sunt provocate atentatele în Rusia. Intr’o mansardă, revoluţionarii discută asupra unei procesiuni a greviştilor fixată pentru acea zi. S’a cerut poliţiei să nu interne, garantindu-se liniştea. In caz, însă, cînd s’ar face o represiune sîngeroasă, cum e obiceiul, guvernorii va fi asasinat la eşirea sa dela Operă, unde are loc o reprezentaţie festivă. Wassili, din ce în ce mai deprimat cere, si îî se admite sa fie desemnat dînsul, în caz cînd atentatul ar trebui să fie săvîrşit. Intr’o convorbire cu Anna, care vine să-l caute, dragostea lor reciprocă e mărturisită într’o scenă de mare simţire. Un zgomot şi cîntec surd care se apropie tot mai mult,, surprinde îmbrăţişarea lor. Deja fereastră urmăresc desfăşurarea procesiune!: cazacii năvălesc dintr’o stradă vecină şi o şarjă, urmată de focuri acoperă cîntecul greviştilor... E moartea care astupă gurile celor ce cer libertate şi pîine. Consternat, unul din revoluţionari, Gregor, năvăleşte în mansardă spre a aminti lui."Wassili cumplita lui misiune de mime!.... Îmbrăţişaţi. Wassili şi Anna, gustă ultima voluptate a dragostei lor de un ceas în sunetul oregei 'Vie la biserica din apropiere.... Misticismul, care planează peste aceste scene de pasiune şi exaltare accentuiază şimai mult caracterul de drama a credinţei pe care o are „Seara de pomină“ a lui Kampf. Marea ei însuşire teatrală e cit ultimul act este încă în creştere, ca emoţiune, iată de celelalte - cel putin asa a apărut aseară in inter-