Adevěrul, noiembrie 1912 (Anul 25, nr. 8313-8342)

1912-11-25 / nr. 8337

Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi şi. Săriţi» fraţilor ! de AL. CHIRCII —Săriţi, fraţilor,—­eu—ne omoară grecii! Iată strigătul de durere şi de desperare care isbucneşte în­­ mun­ţii Macedoniei şi al cărui răsunet trecînd peste Balcani şi peste Du­năre, ajunge pină la noi.­­ Şi cu toate că acest strigăt ne sfîşie inima, noi nu putem.'. sări, in ajutorul fraţilor noştri. Mina Ro­­minieî nu se poate întinde pina la ceafa grecilor mişei şi cruzi, ca să’i scuture după cum s'ar cuveni. Stăm neputincioşi şi doar ne je­­luim în presă şi în întruniri publice de soarta amărîtă a fraţilor noştri, pe cari canibalii greci, urmaşi de­căzuţi ai glorioşilor elini, îi taie în bucăţele de vii, cu binecuvîntarea mitropolîţilor lor, cari se delectează la vederea acestor trofee sîngeroa­­se, la carnea palpitridă a martirilor romînî, ca Indianii de odinioară din A­merica, ca sălbatecii mincătorî de oameni din afunzimile Africeî. De bună seamă mitropoliţii greci ridi­­cîndu-şî anteriile şi luîndu-se de mină cu triştii eroi ai naţiunii gre­ceşti, încing în jurul victimelor lor şi danţul macabru al canibalilor, iar regele George, cu diadocul şi cu toată regeasca familie asistă de la balcon la această nobilă şi înăl­ţătoare privelişte. Iată oamenii cari în numele civi­lizaţiei, în numele ideii de naţiona­litate, în numele creştinismului, au pornit războiu în potriva semilunei şi apelează la simpatiile lumeî civi­lizate, iată neamul spurcat pe care urgia cerească ar trebui să-l stîr­­pească de pe faţa pămîntuluî. Şi noi stăm neputincioşi! Zeci de milioane de romînî, cari gîndim, vorbim şi simţim la fel cu cei din Macedonia şi cari, dacă am îi limitrofi cu grecii, i-am face pe aceştia una cu ţarina, trebuie să a­­sistăm cu braţele încrucişate la ■martirizarea şi la măcelărirea fra­ţilor noştri, fără a le putea da alt­ceva de­cît lacrimile­­ noastre. Prin ce momente triste trecem! Ce tracică situaţiune pentru ro­­mînism şi cită dreptate aveam cînd spuneam mai deunăzi în aceste co­loane că prin îmbrăţişarea cauzei fraţilor macedoneni, n’am făcut de cît să’i expunem urgiei neamurilor cu care convieţuiesc de atîtea se­cole, iataganelor bandelor de asa­sini. 4 Dar ce zic? \ V Guvernul nostru veghiază. Gu­vernul nostru a telegrafi­at repre­­zintantuluî sac din Atena să Inter­vină, să ceară lămuriri, iar gu­vernul grecesc a răspuns că a tră­­m­is şi­ el în Macedonia un repre­zentant care să supravegheze ca a­­verile şi viaţa aromînilor să nu fie atinse. Ce deriziune! Dar în Macedonia, în localităţile unde aromînii sunt torturaţi şi tă­iaţi de vii în bucăţi, se află armata greacă, sub ordinele diadoculuî şi a celorl’alţi fii ai regelui, se află în­suşi regele Greciei. , Acestuia are să’î poruncească re­prezentantul guvernului din Atena să fie mai omenos cu populaţiile române? Dar Macedonia e o ţară în par­te cucerită, e încă un cîmp de răz­­boiu^şî pe cîmpul de războiu dic­tează comandanţii trupelor de sub ordinile şefului suprem, care e în­suşî regele George. Va să zică bla­­mul guvernului din Atena s’ar a­­dresa însuşi acestui rege şi arma­tei sale cuceritoare, cari n’au ştiut sau n’au vrut să ocrotească popu­laţiile romane în contra sălbăteciilor greceşti. Toată ruşinea acestor fante cade în primul rînd asupra regelui George şi a armatei sale şi în al douilea rînd asupra întregeî naţiuni greceşti. Ce va face guvernul nostru? Din cauza situaţiunii noastre geo­grafice şi fiindcă nu avem o flotă puternică, nu ne putem război cu Grecia. Boicotarea comerţului grecesc, expulzarea grecilor din ţara noas­tră, sînt măsuri de constrîngere trecătoare, dar ele nu sînt în sta­re să salveze pe­ fraţii noştri din Macedonia, dacă aceştia vor cădea sub stăpînirea grecească. După cum am mai spus-o, diplo­maţia romina va trebui să stăruias­­că din toate puterile ca Macedonia să rămînă un stat independent. Dar stă oare în puterea ei ca să obţină acest rezultat? Legăturile noastre cu triplicea pot oare să ne aducă acest folos, ori ele sînt menite a a­­duce foloase numai aliaţilor noştri, iar nouă nici unu!? # Dacă nu se va putea obţine in­dependenţa Macedoniei, dacă ea va fi împărţită între statele balcanice, interesul romînilor ar fi ca cea mai mare parte a teritoriilor lo­cuite de ei, ba chiar toată, să cadă mai de­grabă în lotul Bulgariei de­cît în acela al Greciei. Duşmanul cel mai periculos al romînilor ma­cedoneni e elenismul. Mai uşor ne vom putea înţelege cu bulgarii de­cît cu grecii, cari sînt cei mai pu­ţin toleranţi şi afară de asta perfizi şi falşi. Cu bulgarii vom avea în viitor multe interese comune, cari îi vor sili să trăiască în armonie cu noi. Pre de­ altă,i parte cu vecinii noştri bulgări ne­­putem* război la nevoie şi ne putem „dicta voinţa noastră cu armele în mîini, pe cînd cu grecii nu ne putem bate,, de cît dacă am fi aliaţi cu bulgarii. Gre­cii totdeauna ne vor­ putea dă cu tifla, fără ca noi să putem întinde mîna pînă la ei, spre a’i lua de gu­ler. . . Dar elenismul e mai periculos de­cît slavismul şi din cauza ascen­dentului neasemănat, jpaî, marp pe care o are în baza vecheî culturi e­­line, a trecutului glorios, a tradiţiu­­niî, pe cînd romînismul,, din ace­leaşi motive, are ascendent asupra bulgărismului. In mijlocul bulgari­lor romînii nu s’au desnaţionalizat, pe cînd în mijlocu­! grecilor s’au­ grecizat. Dacă independenţa Macedoniei nu se va putea realiza, eu aşi preferi să rămînă toată Bulgariei şi Ser­biei şi nici o palmă de pămînt lo­cuită de romînî să ni cadă sub stă­pînirea Greciei. Frica de o Bulgarie mare e o go­goriţă de care nu mă sperii. Bulga­ria are şi va avea totdeauna cel mai mare interes ca Romnînia sa formeze un stăvilar puternic in contra debordăriî colosului de la nord. Aceia cari îşi închipuie că bulgarii doresc unirea tării lor cu Rusia nu cunosc pe bulgari. Ei pri­mesc bucuros ajutorul pravoslavni­­cei Rusii, dar ar fi cei d’întîi cari să se rădice cu armele în contra ruşilor, dacă aceştia ar voi să se întindă spre sud şi spre apus. Să ne grăbim a ne înţelege cu bulgarii asupra micilor chestiuni în litigi­i ,între ei şi noi. Odată regulate aceste chestii, putem da mină de ajutor bulgarilor, ca să alunge pe greci din Macedo­nia şi din Epir şi chiar să le ia o parte din Tesalia, locuită de ro­­mîni. Putem merge mai departe. Putem­ ruga pe bulgari să ne lase nouă singuri sarcina de a ad­­ministra o lecţie grecilor. Fiindcă ţara lor e însîngerată in urma glo­riosului războiu pe care l’au­ pur­tat, iar armata lor slăbită, să se o­­dihnească pe laurii cuceriţi şi să ne dea voie ca armata noastră să treacă prin ţara lor, ca să se mă­soare singură cu cea grecească. Ceea ce nu se putea pe timpul do­­minaţiunii turceşti, se poate astăzi, cu consimţimîntul Bulgariei, putem avea contact direct cu grecii. Iar după ce vom pregăti grecilor un Domokos mult mai drastic de­cît cel de anii trecuţi, vom da Bul­gariei toate teritoriile cucerite, cu­­condiţia ca sa respecte entitatea naţională a cuţovlahilor. O naţiune care nu face de­cît să se bocească şi să plîngă, nu meri­tă să trăiască. Săriţi, fraţilor ! Al- Ciurcu. NAZBIŢII Carnea de cal! Micu­l Paris :de pe cheiul Dîmbo­viţei trage tot mai mult a marele Paris ! De pildă, cu începere de Dumini­că, o să se vindă în piaţă, carne de cal, taman ca pe malurile Senei! Ceea ce o să fie mai nostim, este că cea mai mare parte dintre noi o să manînce carne de cai, fără să vrea. Fiindcă mari şi milostive sînt bucătăresele noastre — aşa că vor a­­vea grijă să ia cu 50 sauf kile de cai, în loc să dea 1 şi 20, 1.60 sau 2 lei pe carne de vacă ori viţei! Cît despre măc­­arii de carne de cal, par’că-î văd umblînd după... pot­coave de cai morți ! — Pac. * * Liberalii şi­­ băncile mici Am citit cu mare surprindere în „Independenţa“ un articol prin ca­re se biciuia cu toată satisfacţia şi ironia unui pîntece plin, o biată Bancă mică, întemeiată fără capital suficient — spune „Independenţa“, de către un funcţionar de bancă simpatic, banca aceasta mică a primit depu­neri. Cînd a intervenit actuala cri­ză, ea s’a văzut in încurcătură și gloria eî s’a stins. Banca aceasta mică, atît de iro­nizată, se vede că nu-î o bancă li­berală. De aceea gloria ei s’a stins, cînd s’a văzut în încurcătură. Căci dacă era bancă liberală se vedea ea în încurcătură, dar o scotea de urechi Banca Naţională. Căci cu această excepţie că nu e liberală, şi cu cealaltă că înteme­ ietorul ei e simpatic, istoricul micei bănci publicat de „Independenţa“ este istoricul tuturor nenumărate­lor bănci mici întemeiate de libe­rali. Şi nu numai bănci mici, dar chiar mari, liberalii au întemeiat fără capital. Şi cînd a venit actuala cri­ză, aceste bănci mari s’a fi văzut -o­­încurcătură şi Banca Naţională în încurcătură şi mai mare, căci se vedea silită a deschide largi baie­­rele pungei pentru a nu compromi­te politica economică şi financiară naţional-liberala. Ar fi fost deci mai bine ca „In­dependenţa“ să-şi înghită ironia la adresa micei bănci care cel puţin are un avantagiu de a fi fost înte­meiată, după chiar mărturia gaze­tei franţuzeşti, de un om simpatic, ceea ce nu se poate spune despre băncile populare. R. Marele duce Nicolai Michailovici Cîteva amănunte asupra personalităţei sale La 27 Noembrie va sosi în Capi­tală marele duce Nicolai Michailo­vici, pentru a remite regelui, în ziua aniversăreî căderei Plevneî, bastonul de mareşal general al ar­matei ruseşti. Actul acesta solemn are mai mult de­cit o însemnătate formală; el are o însemnătate poli­tică pe care o va accentua încă, da­că știrea din Sofia se va adeveri, prezenta d-lui Daneff, trimisul spe­cial al regelui Ferdinand al Bul­gariei. Marele duce Nicolai Michailovici, este socotit a fi cel mai capabil, cel mai Hiteligtht şi mai intelectual dintre prinţii marei familii impe­riale ruseşti. El este un istoric de seamă, — şi nu un diletant princiar al acestei ştiinţe,­ ci un savant în toată accepţia acestui cuvînt. In politică marele duce trece drept liberal. In timpul revoluţiunei ruseşti, el a stat cu hotărîre de par­tea ideilor liberale. Aceasta­­i-a a­­sigurat o mare popularitate şi nobi­­lul titlu de „Prince Egalité". In pri­ma t­ama nu se putea să vorbească un liberal şi m­ai ales un socialist, fără ca să asiste la şedinţă şi el. Cit timp a guvernat contele Wit­te, el a avut un sprijin puternic in marele duce Nicolai. Se pare insă că tăria de caracter a acestuia nu e tocmai mare, de­oarece cînd fa­voarea imperială s'a întors de la Witte, — sprijinitorul său princiar ’l-a plantat fără multe formalități. Astfel, dacă nu-i un diletant în is­torie, liberalismul său politic e de­sigur de diletant. Marele duce Nicolai Michailovici, a publicat diferite lucrări importan­te de domeniul istoriei pe care le-a tipărit într-o formă artistică dintre cele mai alese. Pentru aceste lu­crări a fost numit doctor în filozo­fie, honoris causa, de universita­tea din Berlin. El este preşedinte al societăţilor imperiale ruseşti de istorie şi geografie. Marele duce este unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Rusiei. A­­ceasta­ î permite să-şi satisfacă do­rinţele sale de pasionat colecţionar de artă, în special de miniaturi. Co­lecţia sa de miniaturi e una dintre cele mai frumoase din Europa. Iată in puţine cuvinte, indicaţiuni din cari fiecare îşi poate face o i­­deie despre personalitatea marelui duce, care vine să-l viziteze pe re­gele Carol ca trimis al ţarului.Br. guvernul şi noii parlament ------------------**---------—■— Cele trei nuanţe conservatore faţă de takişti­ ­­Deocamdată în noul parlament majorităţile se compun din patru nuanţe: trei aparţin ramurei con­servatoare şi a patra reprezintă partidul conservator-democrat. Cele trei nuanţe­ conservatoare: canta­­cuziniştii, filipescanii şi junimiştii grupaţi în jurul d-lui Marghiloman, nu sunt încă bine fixate asupra ati­tudine­ lor, mai ales­ nuanţa repre­­zintată prin d. Nicu­ Filipescu. Cantacuziniştii doresc fuziunea, doresc chiar imediata­­realizare a concentrări conservatoare, pentru a da un caracter mai statornic gu­vernare­ de azi, deşi e posibil ca guvernul acesta să dureze mai mult ca guvernul Carp. Deci cantacuziniştii nu vor fi a­­cei cari vor grăbi retragerea regi­mului conservator,­­ cel puţin aşa reese din atitudinea lor de azi. De altfel nuanţa cantacuzinistă are azi î­n parlament şi în partid. In minis­ter ca şi în administraţie, situaţie bună şi ar fi mulţumită s’o păstreze şi dacă se va face concentrarea. Asemenea junimiştii cari urmea­ză pe d. Marghiloman sunt satisfă­cuţi că n’au rărm­as izolaţi, şi acea­sta orice s’ar zice,­ se datoreşte d-lui Marghiloman, care cu riscul de a fi învinuit că­­ părăsit­ă de d. Carp, a aderat la ideea colaborăreî, probabil tot în scopul­ de a nu a­­dînci şi mai mult spărtura în rîndu­­rile conservatoare. Nuanţa care a rămas încă puţin rebelă, în orice caz nemulţumită pare a fi aceea condusă de d. Nicu Fiiipescu. Atitudinea d-lui Fiiipescu e sin­gura notă iritantă în această com­.------ - .**,«_** cia­re că d. Titu Alaiorescu exercită în­că o înrîurîre asupra d-lui Filipes­cu care speră că, la momentul opor­tun, va putea atrage pe actualul prim ministru în favoarea sa. Pentru moment însă atît,canta­cuziniştii cît şi d. Maiorescu fac sforţări să astîmpere pe d. Nicu Fi­lipescu. * Faptul că după aşa de lungi tra­ jbinaţiune­a colaborăreî- Dar se­pa­rative nu s’a putut realiza fuziunea, înseamnă că au fost în cercurile con­servatoare diriguitoare fruntași cari nu au voit ca fuziunea să se fa­că, cărora nu le- a convenit să se în­făptuiască concentrarea în condiți­­unile stabilite la Mai. Dacă s’a realizat însă ideea co­laborărei, aceasta evident, că s’a făcut sub presiunea evenimentelor externe. Sub această presiune a ce­dat atît d. Take Ionescu cît şi con­servatorii. Dar guvernul colaborăreî odată constituit şi pe baza înţelegereî din Octombrie, fiind ales şi un nou parlament, nu e absolută nevoe să se îndeplinească fuziunea. Actul fuziunei nu se mai poate impune, nu mai poate fi realizat sub nici o presiune, ci dacă se va face acum sau oricît de tîrziu tre­­bue să fie un act de bunăvoie, por­nit dintr’o dorință sinceră, un act care să închege pentru totdeauna dementele partidului conservator. In aceste conditiunî nu se poate încă realiza fuziunea. Guvernul de colaborare n’a pregătit încă terenul în această direcţiune. Sunt încă re­sentimente îşi aspiraţii , între corn­servatori şi democraţi cari pun pe­­dici mari fuziunei. Nemulţumiţii, sacrificaţi de la conservatori şi de la democraţi, în­treţin încă o atmosferă foarte pu­ţin prielnică fuziunei. Atmosfera aceasta din ambele partide în colaborare va dispare poate cu vremea dacă diferitele nu­anţe din majorităţile parlamentare se vor apropia, dacă se vor în­chega prin dorinţă de a menţine la putere regimul conservator Takiştii stau strînşi uniţi şi dis­ciplinaţi în jurul şefului lor. Fireşte că democraţii se vor apropia de a­­cele elemente cu cari vor putea trăi în bună armonie şi nu se vor grăbi să primească fuziunea de­cît atunci cînd se vor încredinţa că ea va fi durabilă şi sinceră. Deocamdată chestiunea aceasta de partid nu preocupă pe d. Take Ionescu deoarece evenimentele ex­terne sunt grija acelora cari au răspunderea situaţiei. Dacă politica externă nu se va clarifica aşa de repede, e de presu­pus că se va evita orice ciocnire în rîndurile guvernamentale şi se va putea menţine un echilibru între di­feritele nuanţe din parlament. ___ _. X. .... ........ Caragiale şi Sfîntul Petre fanar Caragiale, zgribulit de frig şi plictisit de atîtea discursuri, bate grăbit la poarta raiului şi cum Sf. Petre nu deschide, el începe să bată cu bastonul, cu pumnul, cu pi­cioarele... Intr’un tîrziu se aude Sfîntul Pe­tre căscînd şi întrebînd somnoros : — Cine este acolo... Ce, daii tur­­cii ? I-au bătut bulgarii ? — Eu... Efi, Iancu Caragiale... — Nu cunosc... Caută’ţi de drum. —■ Cum, nu cunoşti pe Iancu Ca­ragiale... autor dramatic... Noaptea furtunoasă... — Caută’ţî omule de drum. In condica raiului nu există așa ceva... — (a parte) Măi, al dracului este şi Sfîntul Petre ăsta... Dar Prea Sfinte, am drepturi să intru în rai... — Ce drepturi, omule ? De unde drepturi?... — Am suferit în viaţă mult, am răbdat mult... — Ce am răbdat ? — Am răbdat şi de foame... — Ei şi?... Sînt milioane car­ rabdă... — Am răbdat să mi se dea Bene­­merenti clasa I... — Nu e de ajuns... — Și să-mi respingă Academia operele... — Tot nu e de ajuns... — Și să-1 premieze pe Duilă... — Nici asta n’ajunge... — Și să-l bage in Academie tot pe Duilă... — Tot nu ajunge... — Și am mai răbdat ceva... **“' —• Ce aî mai răbdat ? — Am răbdat ce a răbdat și Gu­ță Panu, care mi-a scr­is că e aici! — Ci spune odată, ce ai răbdat, creștinul lui Dumnezeu­ ? — Am răbdăt un discurs funebru al lui Procopiu! (Caragiale cade extenuat). — De ce nu spuneai canonul ăs­ta din capul locului, omule ?... Hai­de, intră! ! Kramofon Transformările din Balcani De­sigur că pacea între toate po­­poarele lumii, e o idee din cele mai frumoase... Totuşi, un asemenea ideal, este departe... şi cred că mult departe de timpurile actuale, căci pentru aşa ceva, ar trebui ca pacea şi în­frăţirea să domnească între ţări. Şi cu toate acestea, cred că dacă harta întregeî lumi, s’ar modifica în sensul, ca gruparea popoarelor să se facă pe naţionalitate şi apoi s’ar forma confederaţiunî pe con­tinente lucrul n’ar fi irealizabil. Cum însă nu vedem tendinţele u­­nei asemneea procedări... şi cum fiecare naţiune are dreptul de a trăi prin ea însăşi, şi cum nu poa­te trăi liber decit garantîndu-şî e­­xistenţa ei, singura garanţie pe ba­za cărei poate trăi astăzi şi a-şi a­­firm­a cu tărie existenţa ei, este nu­mai puterea militară în prima linie. Noi vedem pe de altă parte că atît statele cele mari cum şi cele mici, se înarmează şi se înarmează mereu, fie că unele vor să’şi impue autoritatea putere­­lor, fie că vor să’şi apere existenţa! Cele ce se petrec astăzi in Bal­cani, au­ cel puţin atîta bine, că ve­­chiam­a la dreptul de existenţă na­ţională, fiecare popor, deşi statele balcanice nu par a ţine seamă în urma victoriilor lor, de dreptatea a­celui principiu, căci proverbul fran­cez zice­ că apetitul vine muncind. Diferitele întruniri şi la noi, par că ar fi un simptom mai mult de deşteptarea conştiinţei noastre na­­ţionale, şi cuvintele cancelarului imperiului general, d. de Bethmann Hollweg, spuse la începutul vereî a­­nuluî 1912, unui diplomat francez , cum că, riscul care ameninţa pacea lamei s'a deplasat de cum era mai înainte, cînd diplomaţia şi ministrii hotărau despre război­ şi că astăzi războiul depinde de massele popu­lare în prima linie“ par a se adeveri din ce în ce mai­ mult. Oricum ar fi însă şi cum s’ar sfîrşi războiul actual, noi romînii trebue să ne afirmăm cît mai mult dorinţa întrun­irei noastre, a tutulor romi­­nilor, în un singur stat, şi pentru a­­ceasta trebue să ne pregătim pentru ca să nu fim surprinşi nepregătiţi de evenimente. Forţele noastre militare, au un scop, şi acest scop este nobil, căci el trebue să tindă la întrunirea neas­m­ului romînesc, căci altfel nu vom putea rezista vrăjmaşilor. Trebue să fim tari pentru ca să fim respectaţi şi considerări. Un vechiu sol tart Adeveruri Flota greceasta^ O­ telegramă anunță că flota gre­cească e gata de plecare în Darda­­nele. Dacă eventual­ s’ar­­rătăci, o flotă europeană va fi însărcinată a des­coperi sediul flotei grecești! ^Refuzuri __ După ce a acceptat cu entuziasm un loc de deputat la Prahova, d-nul Iorga nu refuză acum numaî „qua­drilateral“, ci şi Basarabia ! Curios : ce e­­neutru di-sa, d. Iorga acceptă, ce e pentru ţară — refuză! Retragere ?. „Violenţa“ ţine ca nici în glum­a foile guvernului să nu vorbească, de o retragere a opoziţiei liberale, din parlament! Cînd brătieniştii dau de pleașca a 35 de mandate gratis, nu dau cu piciorul la așa. pomană !! Rtgolstt®. S­ălbăteciile grecilor în Macedonia ReamintiriA rom^ ',i-' frivole Suprema injurie 1 d­i Papa, Sterie T. Papa şi Costache Poiareu, masacraţi de greci în Abela în 23 Iulie 1905 mmm Sslftatlc proci dir Salonic bătundu-şi foc de turci arin «nu. ivlraa «io »«s o cru­cei

Next