Adevěrul, ianuarie 1913 (Anul 26, nr. 8371-8400)

1913-01-24 / nr. 8393

Joc de pâpuşe ** rîa Cameră, erî, d. Virgil Arion a cerut să interpeleze guvernul asupra conflictului cu Bulgaria, la care interpelare s’a asociat şi d. Ion Miclescu. D. Fleva a cerut aceluiaş guvern comunicarea protocolului semnat la Londra şi care, în cercurile oficiale, se declară că tt’a sosit încă, ceea ce dovedeşte nu că nu a sosit, ci că nu este pe placul cercurilor noastre conducătoare. • •« N’aş vrea desigur să îiă în pielea guvernului. Nu aş vrea fiindcă are o situaţiune deplorabilă, aceea de a se lua în serios şi de-a pretinde să fie luat în serios, de-a’şi asuma toate răspunderile, pe cînd de fapt, nu guvernul este vinovat de toate cele ce se întîmplă, de impasul în care sîntem, decît doar cît eşti d-ta cititor, ori eu,—de întreg boclucul în care am intrat, pe cînd bunul simţ spunea că altceva, mult mai simplu şi mult mai natural era de îndeplinit. Or, dacă acest ceva n’a fost făcut, vina nu-i desigur, nici a fostului guvern Maiorescu-Arion, după cum nu este nici a actualului guvern de conlucrare Maiorescu- Take Ionescu. Dacă voiți, există o vină, dar aceasta este aceea comună tuturor guvernelor cari s’au perindat la cîrma tăreî, de cincizeci de ani încoace, vina de-a nu fi fost guverne propriu zise, depinzînd de parlament şi fiind emanaţiunea lui, ci fiind pur şi simplu guverne de ale regelui şi servindu-î acestuia de' paravan. .. •: • • • Situaţia guvernului este ridicolă. El trebue să apere o politică ce nu-i a sa, să-şi ia răspunderi pe cari bietul nu le are, să facă declaraţiuni pe «ţari nu ie crede, să fie capul de turc al tuturora cari înţeleg că ducem şi am dus cea mai găgăutească politică şi cea mai antinaţională, dar cari n’a fi curagiu! să vadă pe adevăratul autor. • •• Zadarnic se rătoesc Cei trei frati se rătoesc, voind să bata şeaua guvernului, dar foarte timid, pentru a face să înţeleagă iapa regelui. Dacă Dinastia are curagiul civic de a-şî spune gîndul — şi dacă nu se teme de urmări, atunci să vină în parlament şi să pună punctul pe i. Or, aceasta ar îi, dacă, în loc să se încerce de-a lovi în fostul guvern (vezi afacerea tramvaiului) sau în cel de astăzi — pe de departe, ar spune pe șleau întreg adevărul și ar trage la răspundere, nu pe cei iresponsabili, de fapt, ci pe acela care de la început, a avut în această afacere o conduită deplorabilă, fie din incapacitate politică, fie prin faptul că, n’a făcut decît să se supună ordinelor venite dela Viena și dela Berlin... A da toată vina pe seama guvernului, a-i lua în serios cavalerizmul lui de-a acoperi pe rege şi a-şî pune capul său în joc pentru a salva Coroana, nu-i de loc operă de cavaler — deşi — Cei trei fraţi, în chestie de cavalerizm, pot fi cel mult cavaleri de industrie... Pînă cînd dar discuţiunea, nu se va pune pe adevăratul ei teren, ea va fi anostă, falsă şi fără de interes. Şi fiindcă, în parlament, nu putem şti, dacă ea va fi în adevăr pusă, aşa cum trebue să fie— noi ne facem datoria, a discuta nu cu păpuşile regelui — ci însuşi cu el, marele păpuşar. CONST HILLE Romînia im’şi reduce cererile — Comunicatul din „La Roumanie“ — In ultimele zile au apărut prin gazetele din străinătate, mai, cu seamă prin cele franceze şi engleze, tot felul de ştiri asupra cererilor Romînieî în diferendul cu Bulgaria. Tendinţa lor generală era de a acredita in Europa părerea că la încheierea protocolului din Londra, adică la sfîrşitul primei serii de tratative, Romînia ar fi urcat cererile sale. In special prin ziarele despre cari se Ştie că sint inspirate de d. Daneff se lega această schimbare de cereri a Romînieî, în mod mai mult sau mai puţin abil, de numele d-lui Take Ionescu. Pentru a pune capăt tuturor acestor ştiri tendenţioase, „La Roumanie“ de aseară publică un articol comunicat foarte categoric. Prin acest articol se constată că „din prima zi Romînia a prezentat aceleaşi cereri evident că fără a le da forma unui ultimatum intangibiliea n’a avut deci niciodată — insistăm asupra cuvîntului nici odată —ocaziunea de a urca cererile sale; ea n’a avut însă nici ocaziunea de a lăsa din cererile sale fiindcă nu s’a aflat nici odată în fața unei oferte destul de serioase pentru a face obiectul unei noui propuneri“. Constatările acestea îşi au importanţa lor. Ele arată procedarea reală a Romînieî dar şi atitudinea pasivă şi procedarea dilatorie a Bulgariei care pînă acum n’a făcut nici o ofertă serioasă. In ce priveşte însă trucul de a lansa prin presă — şi nu numai prin presa — știrea că Romînia și-ar fi urcat cererile, articolul comunicat din „La Roumanie” îi va pune definitiv capăt. De altfel încercarea d-lui Daneff de a lungi vorba prin trucuri de procedură, trebuie respinsă cu toată energia ca fiind nedemnă. B. NĂZBÎTII Amicul Daneff Amicul Daneff, care la sosirea sa în Bucureşti a cerut guvernului ca Bulgaria şi Romînia să-şi spue verde toţi gîndul, ca doi vechi prieteni cari au de regulat o răfuială între ei, acuma, cînd gîndul Romînieî nu-î place, s’a pus pe lucrătură înfundată la Londra. După ce şi-a asigurat pe gratis, fără nici o santimă, „vocea pressei“ pariziene, aruncă în spinarea Rondaiei toate bazaconiile cu cari crede că bagă intrigi — doar romînii se vor apuca să se sfîşie între ei şi să-i uite pe vecini şi pe amicul Daneff. Şi ce e mai nostim e că toate bazaconiile amicului Daneff ar voi să treacă drept „vocea pressei străine“ Atîta numai, că se mai cunoaşte şi la noi deosebirea între franţuzeşte şi bulgăreşte? Pae. Tramvae şi armată Revista care de două săptămîii dă trenare dezespersta apare in vremurile astea de criza acută ca să nu cruţe pe nimeni şi nimic, s’a poticnit şi şi-a dat în petic de laprimul ei număr. „Ţignalul" agenţilor d-lui Banu, îşi începe astfel, de la prima pagină, cariera publicistică. „Astă vară, cînd în jurul nostru se punea la cale sîngeroasa deposedare a Turciei, guvernul îşi istovea puterile ca să desfiinţeze tramvaiul comunal şi să compromită reputaţii cu care neamul romînesc se poate făli". Aţi înţeles acum cum vine chestia cu necruţarea? Reputaţiile cu cari se făleşte neamul romînesc sînt reputaţiile Brătienilor ! Şi pentru că guvernul lui Petre Carp îşi istovea puterile apucîndu-ie fierul roşu, pentru aceasta ţara a rămas nepregătită în faţa evenimentelor şi armata, cum spune „Ţignatul1", într’o stare jalnică de slăbiciune. Slăbiciunea armatei plînsă de crocodilii brătienişti. Iată ce am ajuns să vedem după ce şi copiii ştiu astăzi că dacă armata are însfirşit muniţii şi armamente, aceasta se datoreşte ultimului guvern ootservator, pe cînd guvernul admirabilelor ,reputaţii cu cari se poate făli ţara romînească“, preocupat de opera morală şi naţională a tramvaielor cointeresate, numai de armată şi de nevoile ei n’avusese timp să se ocupe. Dar, brătieniştii sunt vecinie şi pretutindeni aceiaşi. Farsori ! Ipocriţi ! Crocodili ! LUX încă unul! Era tribunalul de comerţ de Ilfov, a declarat în stare de faliment pe Francisc Pokorny şi l’a trimes, şi la Văcăreşti, sub învinuirea de bancrută frauduloasă şi abuz de încredere. Acest Pokorny este acelaş suspect personagin care altă dată, acum şapte ani, intrase în complot contra Adevărului, cu Cei Trei Fraţi, cu d. Nicu Filipescu, cu familia Cantacuzino, cu Iţii Rubinstein şi alţi pungaşi ca Florică Puşcărie, pentru a pune mina pe Adevărul. El este acela care în capul unei bande de puşcăriaşi invadase localul nostru, voind să se pună în stăpînirea lui, fapt pentru care a fost osînditi cu toată banda lui de către justiţie... ^Astăzi Pokorny, abandonat de foştii săi prieteni, ia pentru a doua oară drumul puşcăriei. Mulţi, din tovarăşii lui de ani, nu stau mai bine. Cei Trei Fraţi — au ajuns Cei Trei Fraţi pun- Gaş! — şi sperăm, ca mai devreme ori mai tirziu, îi va ajunge şi pe soarta lui Pokorny. Şi în acest răstimp, Adevărul a osit triumfător din toate aceste asalturi, din toate aceste alianţe de necinstiţi şi de invidioşi împotrivă-i. El merge triumfător înainte, loveşte fără de cruţare şi speră să mănînce din coliva tuturor acelora cari altă dată, sub conducerea — depusului de astăzi la Văcărești— Francisc Pokorny, îi cîntati veșnica pomenire. 1 ' unul dar! Al cui este rîndul arim ? A. B. Protectoarea noastră: Franţa — In trecut şi astăzi — Prezentăm, astăzi, cititorilor, un document, din care va reieşi de cită simpatie ţe bucuram tun din partea Franţei, spre a se şti că atitudinea surorii noastre mai mari nu a fost mai sinceră şi mai părintească în trecut, decit astăzi. Am dori ca acest document să fie dezminţit, ca să nu poata fi trecut in domeniul istoric ; dar, am dori, ca desminţirea să nm fie platonică şi iluzorie, ci de fapt. Astăzi, pe nimeni nu mai încălzeşte prietenia curtenitoare, ci prietenia pozitivă. Documentul ce prezentăm nu face parte din manuscripte de sertare ; dimpotrivă, este in cuprinsul cărţii „Romînii“ de James Caterly, traducere făcută de d. Eugen lovi nesat (tipografia M. Saidmnan, Fălticeni). * In Aufgust 767, avu loc întrevederea între Napoleon in și Franz Joset la Salzburg, întrevedere confirmată în a sa carte ,,L’empire liberal“ de Fanile Olivier, fost preşedinte al consiliului de miniştri al lui Napoleon III. Acest fapt este arătat în o scrisoare a prinţului Gheorghe Ştirbev, către tatăl său, fostul domnitor. Cu privire la ceea ce ne interesează astăzi, ce simţiminte nutreau francezii, se vede din scrisoarea pe care o desprindem din sus citata carte ..Romînii“ Viena, 3 Octombrie 1867 „Scumpe tată, „...N’am decît puţine clipe înaintea mea; mă vei ierta dacă îţi scriu în grabă, dar am biut să te pun în curent chiar azi asupra uneî convorbiri foarte instructive pe care am avut-o cu contele Andrassy în trecerea mea prin Pesta Iţi voi complecta amănuntele prin viu gratii la Nisa. „N'aveam cinstea să cunosc încă pe contele Andrassy , legenda dela 1848 ce ilustrează numele lui, patriotizmul său care îndreptăţeşte înalta poziţie pe care o ocupam Austria şi Europa, toate aceste treziseră de mult dorinţa în mine de a-l cunoaşte. Curiozitatea mea era cu atît mai vie cu cît eram a doua zi după întrevederea pe care împăratul Franz Joseth şi Napoleon 111, înconjuraţi de miniştrii lor, o avuseseră la Salzburg. „Cerni deci o audienţa ce'mi fu acordată pe dată ; ma prezentat ca un simplu calator ce doreşte să prezinte omagiile respectului rău d-lui conte Andrassy. .....Primirea lui fu foarte cordială ; vorbeşte foarte bine franţuzeşte. „incîntat de a face cunoştinţa dv. îmi zise el ieşindu-mi înainte şi mutizîndu-mi mina, dar îngăduiţi-mi o imputare : pentru ce nu vă opriţi niciodată în oraşul nostru ? Trataţi Pesta ca o simplă staţie de drum de fier : 15 minute de oprire ? „Protestai contra acestor cuvinte. Arătai dimpotrivă marea mea simpatie pentru Ungaria, vechea mea admiraţie pentru omulce li conduce destinele. 11 asigurai că aş fi foarte fericit de a vedea stabilindu-se o înţelegere intimă între Ungaria şi Romînia, îi amintii că altădată, în vremurile, veacurilor XIV şi XV, ţările noastre unite făcuseră lucruri mari şi stăpîneau de la Viena pînă la marea Neagră şi Balcani. Aceste complimente ajutară a rupe ghiata între noi. .„După cîteva clipe de tăcere: Ştiţi — îmi zise pe neaşteptate contele privindu-mă serios în ochi — ştiţi că a fost vorba de Provinciile dunărene in întrevederea împăraţilor la Salzburg, in August trecut, „împăratul Napoleon ne-a oferit Principatelor‘. „Şi cam răcm‘t mVar de mirare : „Am răspuns împăratului Napoleon — contmflîT contele Andrassy : Sire, ne oferiţi ceva ce nu vă aparţine şi ce noi nu am putea păstra. împăratul Franz Josef nu ar putea primi acest dar“. „Opresc aici acest dialog, dragă tată. „Nu voi vorbi nimănui de această audienţă, căci ea luă spre sfîrşit un caracter foarte confidenţial. „Morala şi încheierea pe care le-am tras, caracterul acestei convorbiri, mau lăsat să întrezăresc că mari evenimente se pregătesc şi că Napoleon al lll-lea are absolută nevoe de alianţa austriacă. Dar mărturiseşte, dragă tată, că Napoleonii sunt geniile rele ale Romînieî. „Napoleon I, era gata să cedeze ţara noastră împăratului Alexandru. In 1855, Napoleon al lll-lea in pragul războiului din Crimeea, oferea principatele Austriei, şi anul acesta Napoleon al lll-lea venea în persoană să le propună lui Franz Josef. Şi să mai spunem că tot Napoleon al lll-lea a ajutat, abia acum cîteva luni, să se pună un prinţ german pe un tron stabilit la porţile Austriei ! „Crudă înşelare ! Înţeleg astăzi mai mult ca oricînd sentimentul de neîncredere de care ai fost tot Gheorghe Ştirbeţi Mai este frevoe să mai adaogum ceva ? Scrisoarea - document vorbeşte strigător de ce sentimente nutreau, în trecut, francezii despre noi. Intru cît priveşte, astăzi, constatarea este şi mai, dureroasă. Franţa ne-a fost soră vitregă ! Nădejdea, să ne-o punem, în noi înşine ! Sus inimile ! •D. L. A. FRANZ IOSEF După o fotografie de la 1867 NAPOLEON AL III-LEA împăratul Franţei deauna însufleţit instinctiv împotriva politicii lui Napoleon al lll-lea. „Te îmbrăţişez, cu drag, scumpe tată, şi în curînd“. Adeveruri #♦ Satisfacţii Oficiosul francez al tramvaiştilor vorbeşte de „satisfacţiile de ordin judiciar ale acestora, fiindcă evenimentele balcanice nu pot înnăbuşi „satisfacţiile tramvaiştilor“. Atîta numai că ele sînt de ordin mai mult pecuniar decît judiciar! Cunoscuţii.. D-l Comşa a spus era la Caiperă: „Atunci cînd veţi vedea atacuri nedemne prin pressă, să ştiţi că autorii nu sînt ziarişti profesionişti, ci politiciani nemulţumiţi cari n’au ajuns la situaţiile rîvnite“. Au început să fie cunoscuţi politiciianiî, pe urma cărora ziariştii sutura atîtea mizerii! Rigoletto. Legea spionajului s’a votat Delictele de presă rămînî în competinţa juraţilor. Definiţia privitoare la „străini4* s’a suprimat. Discuţiunea proectului de lege asupra spionajului în timp de pace care se va aplica însă şi în timp de războiţi, dar numai in cazările neprevăzute de codul penal comun, de codicele de justiţie militară şi de codul de justiţie special pentru corpul marinei, s’a primit, erî de Cameră, după o discuţiune destul de interesantă. Atît în discuţia generală cît şi în discuţia de articole, în special a art. 15, d. Dimitrie Comşa, deputat de Ilfov, a relevat că proectul calcă făţiş Constituţia în ce priveşte deferirea a o bună parte a spionajului pe cale de presă, consiliilor ,de război şi şi tribunalelor civile in loc de a le lăsa în competinţa Curţii cu juraţi, ceea ce va expune legea de a fi anulată prin faptul că justiţia o va declara neconstituţională. Argumentarea d-lui Comşa a fost luminoasă şiconvingătoare. In adevăr, în expunerea de motive a proectului se făceau complimente ziariştilor profesionişti şi se arăta toată încrederea în tactul şi patriotismul lor, iar în proect se despoia de dreptul ca delictele de presă să rămite exclusiv de competenţa juraţilor. De complimente ziariştii, profesionişti s’ar fi putut lipsi — deşi se măguleşte amorul propriu, de trentai acordat de Constituţie nu se puteau lipsi, fiindcă e prea scump ciştigat şi prea folositor progresului ţatei, ca să poată renunţa la el. Şi d. Comşa a făcut elogii ziariştilor profesionişti, dar le-a făcut ca sa poată apăra şi mai bine o mare libertate constituţională şi ziariştii li vor păstra recunoştinţă în special pentru aceasta. Graţie d-săre articolul 15 din proect care trimetea delictele de, spionaj prin presă la consiliile de războiu şi tribunalele ordinare a fost suprimat şi astfel legea a fost ferită de a fi declarată inconstituţională de către justiţie. La art. 14, unde se vorbea de complicitatea străinilor la delictele,de spionaj,autorul legei a crezut cu cale să introducă o definiţie a cuplutului strain, zicînd : „Prin străin se înţelege acela care nu are calitatea de cetăţean român, fie că ar fi sail nu supus vreunei protecţiuni străine“. D. Ion Miclescu, care, hotărît, nu are stofă de politician, a luat cuvîntul şi a ridicat vălul ce ascundea acela de a băga pe străinii nesupuşi nici unui alt stat (evreiî) într’o oală cu supuşii străini. Se ştie că în secţiuni această definiţie a fost pur şi simplu suprimată. D. Ion Miclescu nu s'a mulţumit insă cu atîta, ci a întrebat de ce legiuitorii nu au, francheta de ,a ataca problemă şi a cere ca cel puţin acei locuitori ai tatei cari nu sunt supuşi uei unui stat străin şi au slujit sub drapel, sa nu poată fi consideraţi „străini*4. D. Miclescu a relevat că, mai cu seamă în împrejurările actuale, nu trebue jignită o populaţie cu aceleaşi sentimente şi aspiraţii ca şi noi toţi. Cuvintele sale au fost ascultate cu multă atenţie ; definiţia a fost suprimată pur şi simplu, dar, asupra înlocuire! ei cu alta, mai largă,cum propunea d. Miclescu, s’a trecut discret; prin cerere şi gesturi de închidere a discuţiei. D. Miclescu a putut constata că ,uit anunte chestii asupra cărora politicianii noştri continuă a crede că marea diplomaţie stă în statu-trup şi în tăcere Alfa D. DIMITRIE COMŞA D. IOAN MICLESCU Internet de le Cameră -------------------**------------------ VIRGIL ARION întreabă guvernul dacă am cerut Bulgariei compensaţiuni pentru abstenţiunea noastră. _____ □. ION MICLESCU se asociaza la interpelare. D. FLEVA cere protocolul semnat la Londra de d-nii Mişu şi Daneff. Acum cîteva zile d. Virgil Arion a cerut primului ministru să vorbească la Cameră asupra situaţiunei externe, în special asupra diferendului cu Bulgaria. D. Maiorescu a promis că va vorbi peste cîteva zile şi cercurile parlamentare au întrevăzut, în declaraţia premierului, că d. Maiorescu va putea face la această dată comunicări precise şi mulţumitoare fiindcă d-sa a afirmat, din nou, certitudinea că glasul Romînieî va fi ascultat. Erî, la redeschiderea Camerei, d. Virgil Arion şi-a formulat interpelarea, în lipsa d-lui Maiorescu, care n’a asistat la şedinţă. D. Take Ionescu a declarat că primul ministru va răspunde în ședința de azi a Camerei la interpelarea d-lui V. Arion. Textul acestei interpelări este foarte semnificativ. Interpelatorul pare hotărît a face procesul politicei noastre externe, a acţiunei noastre diplomatice cel puțin din ziua în care s-a accentuat alianța statelor balcanice şi mai pare hotărît a cere declaraţiunî categorice dacă neutralitatea Romînieî a fost sau nu condiţională şi dacă înainte de războiu am formulat sau nu Bulgariei punctul de vedere al Romînieî. D. Virgil Arion este membru fruntaş al majorităţei conservatoare din Cameră, este un ministeriabil al conservatorilor, dar este acum învestit şi cu calitatea de preşedinte al Ligeî culturale, o instituţiune care exercită o înrîurire în acţiunea naţională şi culturală pretutindeni unde sunt romînî. Deşi s’a observat , erî în Cameră o mare rezervă atît din partea majoritatieictT tşT’din partea minoritarei la anunţarea acestei interpelări totuşi e foarte probabil că d. Virgil Arion trebuie să aibă asentimentul unor anumiţi fruntaşi conservatori, poate chiar asentimentul unor anumiţi miniştri, partizani ai unei acţiuni diplomatice mai energice faţă de bulgari. In aceste condiţiuni fireşte ca interpelarea prezintă un deosebit interes şi dacă interpelatorul va reuşi să dezvolte chestiunile ridicate în nota justă şi în sentimentul opiniei publice, atunci guvernul nu va putea să se sustragă, fără a-şî crea o atmosferă ostilă, dela declaraţiunî categorice. Deocamdată, aşa reiese din textul interpelării, d. V. Arion vrea să tragă la răspundere guvernul pentru că a angajat neutralitatea Romînieî în războiul din Balcani fără ca prealabil să fi formulat statelor balcanice pretenţiunile statului nostru. In acest caz vom asista la un rechizitorii contra primului cabinet Maiorescu, din care se ştie că făcea parte fratele interpelatorului, d. C. C. Arion, şi doi din actualii miniştri, d-nii Al. Marghiloman şi N. Filipescu. Râmîne acum de văzut dacă d. Maiorescu va păşi pe calea destăinuirilor, va face declaraţiunî asuma condiţiunelor în cari s’a declarat neutralitatea Romînieî, dacă va confirma sail desminţi afirmarea din anumite cercuri diplomatice ca Bulgaria a făcut regelui şi guvernului român, la Iunie şi August, propunerea ca Romînia să-şi formuleze pretenţiunile în schimbul neutralităţei. Totul depinde fireşte de modul şi tonul dezvoltării interpelării, de francheta cu care d. V. Arion va ataca chestiunile la ordinea zilei înlăturînd toate preocupările cari frămîntă pe politicianii noştri interesaţi şi încurcaţi în combinaţiuni şi sforărie interne. *■ Al doilea interpelator, d. Jean Miclescu a ajuns un fel de... sperietoare pentru guvern, ori de cîte ori se ridică şi vorbeşte. Deputatul de Botoşani este un fel de franc tieur. Nu e chestie, cît de delicată, cît de iritantă, pe care mulţi ar voi s’o înăbuşe, fără ca d-sa să nu o atace. Această intenţiune o are şi acum: vrea să condamne politica externă a regelui. Are s’o facă ? Dacă o face, va fi discuţie aprinsă, va fi un concurs între conservatori şî liberali pentru acoperirea Coroanei. # D. Fleva vrea să intervină şi d-sa în discuţie, dar a cerut un document : protocolul de la Londra . Guvernul are să-i dea acest document şi prezintă el vreo importantă, poate alimenta o discuţie asupra acţiunei noastre diplomatice ? Dacă da, atunci d. Fleva va şti să ridice discuţia la proporţiile evenimentelor la ordinea zilei. In orice caz şedinţa de azi a Camerei va fi interesantă şi totdeodată vor eşi la iveală combinaţiile din culise, se va clarifica atitudinea diferitelor tabere politicei A. W. Pentni arabii ! — O intervenţie energică a guvernului român se impune ! —in corpul ziarului dăm seama, după o corespondentă a lui „Corriere della Sera“, de ororile nemaipomenite ce se comit încă în Macedonia, după toate făgăduelile d-lui Venizelos. Pînă acum ele n’aveau nici o justificare şi guvernul grecesc f:icea că nu ştie de existenţa lor ; acumai însă, din ordinul aceluiaş guvern, se recurge la sistemul clasic al născocirii de comploturi cari trebuesc reprimate. Şi oricine îşi poate închipui cum se fac aceste represiuni. Va să zică, pe cînd tratativele noastre diplomatice îşi urmează mersul lor tărăgănat, grecii îşi continuă şi ei opera de stîrpire a neamului romînesc. Guvernul român nu mai are nici o clipă de pierdut: el trebue să intervie imediat şi într’un fel care să fiu mai admită altă replică decît încetarea măcelului. E foarte frumoasă fngăduiala că „glasul nostru va fi ascultat“, cu condiţia însă ca să n’o vedem dezminţită într’un chip atît de mizerabil şi atît de tragic. CHESTIA ZILEI Asediul Adrianopolilui Turcul: OH a tăem nabili ori intră ai cu restul Adrianopol» "