Adevěrul, iunie 1913 (Anul 26, nr. 8518-8547)

1913-06-11 / nr. 8528

» y . . V y V* Anul XXVI-lea No. 8528 1 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei d­e Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. 11 5 Bani Exemplarul «♦» Apare zilnic cu ultimele stiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi Ziua decisivă ! Pentru a doua oară de la izibucni­­rea războiului cu Turcia, eveni­mentele se precipită în Balcani şi ceasurile sunt mai grele în conse­cinţe decit anii în vremuri norma­le. Dacă răspunsul Serbiei la nota guvernului bulgar nu va sosi azi, sail­im va fi considerat ca satisfă­cător, Bulgaria va lumina un ulti­matum cabinetului din­­ Belgrad şi, în afară de o intervenţie supremă a diplomaţiei europene, echivalen­tă cu o minune, războiul va fi de­clarat. După cit se ştie pînă astăzi asu­pra forţelor viitoarelor armate be­ligerante pare probabil că norocul armelor va favoriza şi de data a­­ceasta pe bulgari. Aceştia sînt mai­­bine pregătiţi de război, decit sîr­­bii şi Austria, care le trimite puşti, muniţiimi şi tunuri prin Romînia, poate să­ le dea o mină de ajutor mai eficace decît­ ar putea-o da Rusia regatului sîrbesc. Se înţeles­­e astfel de la sine că dacă din ac­tualul conflict rezolvat pe cîmpul de luptă, Bulgaria va eşi victorioa­să ,şi Serbia înfruntă, echilibrul bal­canic, abia stabilit pe ruinele impe­riului otoman, va fi răsturnat din nou, dar de data asta numai în fo­losul unei ţări, în folosul Bulgariei mari, întinsă peste Tracia şi peste Macedonia din împrejurimile Bos­forului şi pînă dincolo de Vardar. Cum ipoteza aceasta însă, care se poate transforma uşor în reali­tate, nu poate şi nu trebue să lase indiferent statul român, am ţinut să cunoaştem exact vederile şi inten­ţiile guvernului nostru faţă de e­­ventualitatea unui război­ şi faţă de o nouă mărire teritorială a Bul­gariei în detrimentul echilibrului balcanic. M’ami adresat erî unui membru al cabinetului şi i-am pus întreba­rea precisă : — Ce credeţi că va face Romî­nia dacă izbucneşte războiul ? Ce angajamente are ? Și dacă inter­vine, pentru cine anume va inter­veni ? Ministrul mi-a răspuns: — Hotărîrea noastră e cunoscu­tă. In primul rînd vom mobiliza i­­m­ediat. Intervenţia noastră milita­ră n*ar putea să surprindă pe ni­meni. Nu numai statele aliate de elî au interese de apărat în Bal­, cum­, avem şi noi un interes civ­lmuit mai mare, acela al echilibru­lui balcanic. Romînia nu poate pri­vi nepăsătoare la mărirea indefini­tă a Bulgariei, în paguba regatului sîrbesc. La Sofia trebuia să se ştie şi se ştie astăzi, că nu vom tolera cu nici un preţ, un nou dezechili­bru de forţe la graniţele noastre. Răspunsul acesta face inutile ce­lelalte două întrebări ale d-tale. România nu are nici un angaja­ment, de nici uun fel, cu nimeni. Şi dacă vom fi siliţi să intervenim cu armele, nu vom interveni ,pentru alţii, ci pentru noi. Mulţumind d-lui ministru pentru răspunsul concis şi categoric pe care mi-l dase, răspuns cunoscut de altfel, în liniile lui largi, de cercu­­­­rile noastre politice, mi-am­ permis­­ să-i arăt totuşi că declaraţiile dom­­­­niei sale nu lămureau decit o parte a chestiunei şi lăsau în umbră toc­mai partea cea mai importantă. Opinia publică românească dacă ştie astăzi că ţara va fi tîrîtă în­­tr’o intervenţie războinică, nu ştie , în schimb, nici pentru ce ne vom ■ bate, nici cum vom apăra echilil­­­brul acela balcanic — aşa de vag -­ de care ni se vorbeşte mereu. Şi mi-am permis atunci să pun d-lui ministru următoarea dilemă : : — Vreţi să împiedicaţi mărirea exagerată a Bulgariei. Pentru a-­­­ceasta aveţi însă numai două mij­­­­ioace la îndemînă, şi numai două.­­Puteţi îngădui Bulgariei să se în­tindă peste Vardar, să-şi alipească o nouă bucata din Macedonia în detrimentul Serbiei, iar în schim­■ hul acestei măriri teritoriale, să ce­deze României, drept compensaţii, pentru stabilirea echilibrului, o­­ parte din cadrilater sau tot cadri­­­­laterul. Această e o cale, a veii şi cea­laltă cale : Romînia renunţă la ori­ce compensaţii în cadrilater, dar cere în schimb Bulgariei să nu se întindă în dauna Serbiei, peste Vardar. Am adăugat d-lui ministru că o lămurire a punctului de vedere ro­m­­ân­esc se impune cu atît mai mult, cu cit telegrame vădit tendenţioa­se venite de la Viena şi de la Berlin, vorbesc mereu de­ o înţelegere în­tre Romînia şi Bulgaria, care ne-ar da compensaţia cadrilaterului în schimbul neutralităţeî noastre. La întrebarea mea precisă insă, ministrul nu mi-a răspuns nimic. Şi pentru că excelenţa sa n’a vrut sau n’a putut să-mi răspundă, pen­tru că pînă acum n’avem cea mai mică indicaţie asupra căci la care s’a oprit guvernul român, şi pentru că am convingerea profundă că ar fi o crimă împotriva ţarei să fim ti­,­rîţi într’o aventură războinică fără­ să ştim de maî înainte ce vrem şi cum înţelegem să păstrăm echili­brul balcanic, pentru aceasta am ţinut să redau aci, aşa cum mi-au fost spuse, declaraţiile unui mem­bru al cabinetului­ şi să atrag aten­ţia opiniei publice asupra momen­tului decisiv, care, pregătit în um­bra consiliilor de miniştri, poate să arunce ţara în aventura unor noui compensaţiuni. Cu toate declaraţiile formale ale actualului guvern că Romînia nu-şî va apăra decit propriile ei interese şi că, de data asta, nu va face jo­cul nici unei mari puteri străine, m­i-e teamă că şi de data asta vom face jocul Austriei, că ne vom­ mul­ţumi iarăşi cu o compensaţie care mai tirziu se va întoarce fatal îm­potriva ţărei şi că, prin neutralita­tea noastră cumpărată, vom per­mite Bulgariei să strivească pe sîrbî şi să se întindă dincolo de­­ Vardar. Ar fi o greşală neertată. Echili­brul balcanic nu se poate stabili, ,amputând cîteva sute de kilometri patratî din pământul Bulgariei, dîn­­du*î în schimb toată Macedonia şi strivind definitiv regatul sîrbesc. Nici un echilibru în lume nu s’a putut stabili prin fraudă şi prin în­călcări ,le teritorii străine. Echili­­brîîl balcanic ':nu se poate realiza decit pimînd Vardarul, ca graniţă, între cele două state balcanice. Acesta e cuvîntul care trebue spus la Sofia. Aceasta e politica largă, de pace şi de prevedere a viitorului, care trebue să triumfe. Orice altă politică de tîrguelî şi de compensaţii meschine, ar fi o po­litică mioapă şi­ o politică direct îndreptată împotriva intereselor mari ale ţărei.­ ­ D. Cocea Onorma illistică Acei dintre carpişti cari ţin in adevăr la d. Carp ştiu mai bine ca oricine că ceea ce la doborit defini­tiv pe i­. Carp este dizgraţia regală. D. Carp a spus multe adevăruri şi multe glume usturătoare, regelui. Regele, care nu ştie să glumească, a lucrat serios ca d. Carp să nu mai poată glumi cu Uohenzollernii. A­­cesta e adevărul. D. Ion Miclescu, cumnatul d-lui Carn ■ Va consacrat în Cameră citul a pus întrebarea: — Așa dar d. Carp ar trebui să se ducă la Sigmaringen?! Rola a­­ceasta pare că a străbătut de curind și, într’o consfătuire dela d. Olănes­­cu și se încearcă a o imprima ac­­ţiunei pe care opoziţia carpistă vrea s’o deschidă sub conducerea d-luî Filipescu. Car­pistii ştiu bine că d. Carp nu se va putea întoarce la cîrmă, d. Filipescu însă nu a renunţat şi d-sa la acest vis. Iată de ce carpi­ştii se întreabă dacă d. Filipescu va con­simţi la o campanie antidi­iastică. Sunt însă carpişti cari, ştiind că d. Carp nu va reveni la guvern, aş­teaptă ca d. Filipescu să-i readucă cel puţin pe ei. Aceştia nu ar vedea cu ochi răi o campanie „antidinas­­tici“ aşa cum au încercat-o unele partide si unii politician“­ orid­ecîte ori au fost depărtaţi prea mult de putere. Din nefericire însă, car­pistii sunt in­­ opoziţie abea de cîteva luni, d. Filipescu abea de o lună-două, iar o bună parte dintre „carpişti" se află încă in slujbe si se întreabă dacă ar fi lucru serios să lase puterea pentru a face opoziţie antidinastică. Aşa stau lucrurile in lagărul câr­piei. "Unde mai puneţi că d. Carp a dat un ajutor d-lui Filipescu apli­­ciuni iacă odaia ..ferul roşu" Brătie­­nilor pe cari i-a arătat că erau­ ga­ta să înjghebe cointeresarea, la te­renurile petrolifere ale statului ceea ce regele tiu îngăduit, după inter­venţia d-lui Carp. ..Dinastia­ din capul partidului „liberal" e deci in cea mai bună dis­poziţie de a interveni pentru rea­ducerea d-lui Carp la putere — maî cu seamă dacă e vorba să participe Si la o campanie care se puie în oslilitate cu Dalaiul dela care aș- te­aptă guvernul. întoarcerea d-lui Filipescu va lămuri, să sperăm, atitudinea car­­piștilor. P. O. ✓v-'t*. - tj j’W N­AZBATII Thebaida luî Virgil Eneida lui Virgil e ameninţată să rămîe în umbră faţă de Thebaida d-lui Virgil Árion. Noul Virgil plînge pe ruinele The­­beî d-lui Filipescu şi ale profeţiilor, a la M-me de Thébes, ale luî coni­ Petrache. Plîngerea d-lii Virgil Árion e cu atît maî jalnică cu cit nu are măcar şansa de a fi înregistrată ca o sim­plă plîngere cu timbru, d-sa refu­­zînd orice comunicare cu autorită­ţile constituite şi demisionând din Cameră. D-sa e acum ca acei poeţi populari cari scriu : Jelui-m’aş şi n’am­ cui. Jelui-m’aş codrului.... Nu s’ar putea face nimic ca d. Vir­gil Arion să-și­­termine Thebaida ? ! Pac. Marele vizir Cu complicarea afacerilor balca­nice, cu cearta care a izbucnit în­tre aliaţi şi ameninţă să ducă la un conflict armat. Turcia abia înfrîntă, capătă din nou o importanţă mare. Armata ei, care n’a fost de loc atît de slabă şi de laşă, precum au prezentat-o unii, ar putea încă de­veni foarte dezagreabilă şi primej­dioasă, chiar aliaţilor. De aceia guvernul din Constanti­­nopol este obiectul solicitaţiunilor a­­cestora. Se pare însă că Turcia s’a înţeles cu Bulgaria, unicul stat cu care va avea în viitor graniţă co­mună. Altfel nu s’ar explica cum de au­ putut bulgarii evacua aproape complect de trupe, această graniţă, trimiţîndu-ile pe toate spre graniţa grecească şi sîrbească. In tot cazul e de prevăzut că po­litica ce o va face Turcia în aceste momente va fi foarte cumpănită, dat fiind că prezidenţia consiliului o are principele Said Halim, care in ultimul timp, de dureroasă criză prin care a trecut­ Turcia, a pro­cedat cu atita tact si calm. PRINCIPELE SAID HALIM Declaraţiile fed Sarasai Ministrul de interne a fost ori la Caracal, unde ca şef al partidului conservator-democrat a fost obiec­tul unei primiri din cele mai entu­ziaste, aşa cum sli­ să le facă par­tizanii săi politici şi cu deosebire oltenii. Cu acest prilej d. Take Ionescu s'a ocupat un moment si de situa­ţia partidului săli despre care eve­nimentele externe il împiedecaseră de a se ocupa pînă acum. Şeful conservatorilor­ dem­ocrati a putut afirma că partidul pe cărei conduce, contestat pînă era­ decla­rat inexistent ca partid de guver­­ntămint, a primit prin misiunea ce a avut in fata împrejurărilor externe nu numai botezul legitimităteî, dar s’a dovedit a fi o putere reală si ră­­mine un partid care a participat la conducerea tărei in vremuri istori­ce si prin aceasta un factor, de gu­vern si mai important în viitor. Declaratiunile acestea îsi au­ ros­tul lor in situatiunea de azi a cola­­borăreî dela guvern si încă mai mult rost in ce priveşte ziua de mîine. Se va face sau mi fuziunea, con­servatorii-democraţi rămîn strîns uniti in jurul şefului lor, neroşi de intrigi cum a observat tot erî la Caracal d. Bădăran şi gata a relua lupta ca partid care şi-a făcut pro­bele la guvern şi al cărui şef reven­dică răspunderea politicei externe care a adus ţărei, fără vărsfire de singe, o parte cel puţin din cele mai importante a graniţei necesare. In formula „nici nu pot nici nu vreau fără dm. dv. pu­ted fără mine, dar nu vreţi fără mine“. — în for­mula aceasta lapidară şeful conser­vatorilor democraţi a enunţat des­tul de străveziu in ce condiţiuni ar deveni posibilă o fuziune. E. D. F. Boierii colaborărei d­m vrea să acapareze directiva partidului conservator Cită vreme a trăit Nababul, deşi nu maî era şef şi nui mai putea fi vorba de revenirea sa la guvern, totuşi exercita o mare înrîurire a­­supra conducerea partidului conser­vator şi uneori chiar asupra re­gelui. De la moartea Nababului boerii conservatori s’aui risipit: linii, carî nu mai au­ perspectiva de-a juca roluri importante în viaţa noastră politică, aii voit să facă paradă de statornicie’ şi credinţă şi aii urmat pe d. P. P. Carp. Alţii s’aîi grupat în jurul d-­luî Nicu Filipescu. Cîţiva stati la o parte şi ameninţă sa trea­că la liberali. In jurul d-lor Maio­­rescu şi Marghiloman att rămas maî mulţi din tineretul conserva­tor.­­ Cantacuziniştii nu numai că n’afi cîştigat absolut nimic din această nouă plasare a conservatorilor, dar a doua zi după moartea Nababului, chiar a doua zi, aţ­ plecat de la ei mai multi fruntaşi , în cap cu d-nii Dim­itrie Greceanu, M. Vlădescu şi mulţi electori din provincie şi din Capitală. Această tendinţă de izolare i-a disperat şi pentru ca nu cumva să iasă la iveală descompunerea gru­­părei cantacuziniste, au­ început să se agite, să facă gălăgie, chiar scandal, să-şi dea aere că at­ ră­mas factori importanţi, şi hotărî­­torî în partidul conservator. In realitate boerii din combina­ţia colaborărei au rămas a cincea roată la carul guvernamental. Spre a, salva, aparenţele, canta­­cuziniştii au­ început să manifeste pretenţiurtea ca fruntaşii conserva­tori cari vor fi chemaţi să discute fuziunea să ia act de... drepturile lor de preponderenţă în partid şi să consacre... şefia viitoare a d-lui Misu­ Cantacuzino! Cînd însă au­ constatat că nimerit nub­ la în serios, s’au­ pornit pe scandal şi ai­ dat drumul luî Bog­­dan­ Piteştî şi mercenarilor săi ca să lovească în dreapta şi în stînga, în Take Ionescu ca şi în Filipes­cu, iu Maiorescu ca şi în [Marghi­loman, în fraţii Arion, în toţi acei cari s’au­ luat după d. Ca­rp, în fine să spurce,cu injurii şi calomnii toa­tă lumea politică. Atitudinea aceasta disperată a pus în evidenţă complecta de­zorientare a cantacuziniştilor în ac­tuala organizare conservatoare. Cînd cantacuziniştii au aflat în urmă că rezultatul campaniei lor contra miniştrilor takişti, a fost o şi mai mare solidarizare a şefului democraţilor cu­­miniştrii atacaţî, imediat au­ schimbat tactica şi au­ început să atace pe ministeriabilii takişti. Prin aceste manopere cantacuzi­­niştii s’au­ făcut de rîs. D. Take Ionescu, de acord cu fruntaşii democraţi, în interesul de­ a spori şi întări statul sătt ma­jor şi de a face loc în guvern u­­nor elemente noui, se hotărîsc a impune o remaniere. Cum au­ aflat cantacuziniştii de acest plan aţi tăbărît asupra unor anumiţi miniştri desemnînd ei pe acei takişti cari trebue să­­iasă din guvern. Rezultatul companiei: tocmai a­­ceşti miniştri vor rămânea în gu­vern cit va mai dura colaborarea — aşa a decis şeful democraţilor. Disperaţi de acest efect al cam­paniei lor, cantacuziniştii s’au­ nă­pustit imediat asupra ministeriabi­lilor democraţi desemnaţi a intra în guvern. Rezultatul: tocmai acei şait­ac care a fost maî tare atacat de can­tacuzinistî va intra în guvern, ime­diat ce se va declara o vacanţă. Iată ce urmări a avut atitudinea necugetată şi pătimaşă a fracţiune! cantacuziniste. Acum, Unele ziare liberale şi câr­­piste, ameninţă — probabil inspira­te din cercuri cantacuziniste — că d. Misu­ Cantacuzino e gata să se retragă din guvern! S’a retras d. Nicu Filipescu şi guvernul nu s’a clătinat. Dacă se va retrage şi d. Mişu Cantacuzino e foarte probabil că d-niî Maiores­cu şi Marghiloman’vor reuşi să rea­ducă între ei elemente mai capabi­le şi maî folositoare partidului con­servator, căci elementele cantacu­­ziniste nu dau nimic partidului, ci pretind toate onorurile şi toată pu­terea spre a’.şî satisface ambiţiile lor nemăsurate şi mai ales multi­plele lor interese proprii şi ale oa­menilor dela curţile lor princiare. R. X. Adeveruri _Notă. ^Bulgaria a prezentat Serbiei o no­tă. Serbia Bulgariei. ....Şi nota amândurora o s’o plă­tească Rusia. Călătorie. Prensul pleacă la Paris. Se zice că va ţine acolo o confe­rinţă asupra temei: Noblesse oblige. Trenurile.. Un confrate afirmă că d. Virgil A­­rion a pierdut pînă acum patru trenuri ministeriale. Se vede că d-sa are oroare de tre­nuri­­­e * d­e persoane".. Rigoletto ­luni X Marți 11 iunie 1913 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonaments cu premii: .......... ... 1—**I AO.*. .................................................... 18.T­rei luni....................................................... 1­6.—­ Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala V“.. .. . . provincia . Străinătatea No. 14 1Q 34 73 14 se t 12 40 CHESTIA ZILEI Războiu­l cel nouf f o a Intre sîrbî și buîssri: — Hai să f­e mai schilodim că nu ne-am schilodit în de-ajiinsi - I i i |- mi I - ir ii «■ ni ii I ni ■ ii ...... m.n­.n. r»».ii|-ni-|i! r- -nu -- ni ■ i Escrocii moderni Răspîndirea instrucţiei şi culture! pe lîngă marile ei avantagii, are şi micile ei neajunsuri. Astfel a dat naştere, unui nou­ soi de escroci. înainte vreme nu exista decit es­crocul pur şi simplu, certat cu mo­rala şi cu justiţia, căutînd să nu fie prins, acce­ptînd pedeapsa dacă nu reuşia, capabil de îndreptare, sau recidivist iremediabil. In zilele noastre avem nişte es­croci de o speţă cu­ totul nouă: sînt escrocii filozofi ; escrocii cari răs­toarnă valorile morale , escrocii cari fac din viţiu o virtute, cari se bazează­ pe teorii; cari declară că dreptatea e de partea lor, iar mo­rala care nu vrea să­ se lase escro­cată şi oamenii cari nu vor să se lase estorcaţi, ca reprezentind răul ce trebuie distrus. Asemenea escroci îşi însuşesc oare­cari cunoştinţe; fac ,pe artiş­tii şi pe literaţii; despreţuiesc tot a produs în trecut, răsturnînd noţiunile estetice Cum le răstoarnă pe cele etice; versifică pornografii şi poetizează proza vieţe­i destră­bălate; se zic literaţi d,e geniu; da­­­că ţi’au­ talent îl înlocuesc printr’o mare doză de obrăznicie şi îndrăz­neală, iar dacă se întîmplă une­ori să aibă,—crîminalogia modernă cu­noaşte asemenea cazuri— îl prosti­­tuiază punîndu-l în serviciul tutu­ror murdăriilor. Această specie de escroci mo­derni începe prin a escroca mîn­­drul epitet de socialist, de revolu­ţionar satt mai cu predilecţie, de anarchist. La noi ea s’a pripăşit la gazeta prensulu­i Griguţă şi din ini­ma zi cînd şi-a început activitatea a declarat sub oblăduirea acestui boier conservator că vrea să facă „tabula rasa“ cu tot ce este moral, în baza unei teorii ad-hoc, pe care o profesa şi Bonot, ca totul e per­mis, „nimic neputind într’o minte li­beră fi interzis“, sau mai concis că inteligentului totul îi este permis. Lipsea ca aceşti escroci să-şi confere singuri titlul de „inteli­genţi“. Să se proclame singuri „minţi libere“, pentru ca pe urmă să-şî poată permite totul, sub con­duce,­ea practică a lui Bogdan-Pi­­teşti, iar teoretică a unui răspopit care dovedea cu fapta că lipsa de piedică morală e atît de puţin com­promiţătoare în ţara romînească, încît chiar şi un boier conservator, arhimilionar şi cu pretenţii de no­bleţă, se foloseşte de dînsa numai dacă-şî face treburile. Slujitori neclintiţi ai democra­ţiei, ştiind că ea opune dimpotrivă, decădere!­ sociale de azi,maximul de moralitate,­am ţinut totdeauna la distanţă pe imoralii şi amoralii răspopiţi sau­ nu dela „Seara“, cari n’au pierdut nici o ocazie pentru a se linguși pe lingă noi. Dacă azi ne acoperă de balele veninoase și cu­ adevărul, a’l traduce cum depui o mărturie, a nu-1 trăda,... a fi car­nea și oasele lui, a-î lua întipări­­rea, a-î '„mula" forma, a-i cugeta gîndirea, a-i vorbi vorba, a-1 re­percuta pe Shakespeare din engle­zeşte în franţuzeşte, ce sarcină!“ Implinitu-şi-a d. Nanu­ sarcina aşa cum o înţelegea Hugo? Să nu ne­ grăbim. Traducerea d-lui Nanu, are, netă­găduit, reale calităţi. Sunt în eu­ scene întregi cari poartă adine în­tipărită pecetia Shakespeariană. Versul se înmlădie uşor, îmbrăcînd gîndurile şi colorând nuanţele din text. Sînt însă şi pasagii măi gre­oaie, mai vădit făcute, tirade mai puţin avîntate. In general însă tra­ducerea este din acelea cari cons­­tituesc un real cîştig pentru litera­tura noastră. Versul întrebuinţat de d. Nanu este cel trohaic, lung de 15—16 si­labe. Sîntem de aceeaşi părere cu traducătorul că troheul se potriveş­te mai bin­e cu ritmul firesc al lim­­bei noastre. In adevăr, în literatu­ra populara nu veţi găsi iambi de­cit ca o foarte rară excepţie. To­tuşi, pentru o operă clasică cum e Ot­ele, credem că mai potrivit ar infecte pe cari le-au­­­pus în slujbă prensuluî Griguţă Cantacuzino, a­­poî avem o mare satisfacţie, aceea: că „inteligenţii“ aceştia nu n­e-au putut înşela pe noi, că dacă ei cre-­­ deau­ că-şi pot permite totul, noî le-am arătat şi le vom arăta că nu-și pot permite nimic. si As!, ! O impozantă manifestare ziaristică­ ­—— NI — Gazetarii din toată lumea, alia­­tor! la Viena, improvizează un con­gres de protestare împotriva neso* ; codrii secretului lor profesional —*' VIENA. 6 Iunie. — Se cunoaşte şi cazul de la Strasbourg , corespon­dentul lui Malin reuşind să publice un P­roect de lege ţinut secret, al ■ guvernului alsacian, justiţia locală,­ vrea să-l silească să spue cine i-ăi dat informaţiile. Cazul acesta însă, nu este singuru­!. In vremea din ur­mă şi justiţia din Austria s’a făcut­ vinovată de asemenea procedeuri Curtea de casaţie din Viena a dat' două sentinţe prin cari ziarişti sunti condamnaţi deocamdată la amen-' dă — aşa că, în căz de recidivă nei putem aştepta la închisoare .— pen-, tru că au­ vrut să păstreze secretul profesional. D. SINGER Cărţi şi reviste „Othello“ de Shakespeare. Traducere în versuri de D. Nairn ---------------------------------­ In cartea luî t asupra luî Shakes­peare, Victor Hugo povesteşte că, pe cînd se află surghiunit în insula Jersey, următoarea scenă avu loc între el şi fiul său,Francois. Intr’o zi de furtună şedeau amîndoî, ca nişte naufragiaţi, cufundaţi în gîn­­’jduri, cînd fiul întrebă deodată : — Ce crezi de acest exil?.­­ — Că va fi lung. — Cum socotești că ai să-l umpli? I __ Voiţi privi oceanul. După un moment de tăcere, ta­tăl întrebă: ■ — Dar tu? _Eu, voiti traduce pe Shakes­peare. De fapt, adaogă Victor Hugo, e , acelaş lucru. A privi în sufletul u­■­nui geniu ca Shakespeare ori a pri­­­vi imensitatea veşnic frământată a oceanului, e tot una.­­ Un alt scriitor, Tsiae, a voit să dea, mai tîrziu­, cam ace­eaşi idee de măreţia şi de nespusa varietate a luî Shakesagare, cînd a spus că criticul se potde în dra­maturgul englez ca,d £pîtr’un oraş imens. Unul dintre scriitorii noştri de talent, poetul Dumitru Naim­, ca­­re-şi întrebuinţează „tăcutele ore de seară“ ca să privească în fun­dul acestui ocean nesfîrşit care e sufletul lui Shakespeare, a avut bunul gînd de a transpune, în ver­suri român­eşti, una din piesele dra­maturgului englez. A ales Othello, după care putea să aleagă oricare alta. In opera lu Shakespeare lua­tă în întregime, în piesele luî cele maî celebre ca şi în cele mai puţin cunoscute, pulsează d­e putere rit­mul vieţeî omeneşti, trăeşte viaţa îpăşî, şi, duett sms .sptmg Goethe. # f'viaţa omenească ori unde o apuci este interesantă. De altfel, chiar şi aceia cărora le place să clasifice şi SP dea note, pun pcOti­ele, împreu­­nă cu Macbeth şi cu Regele Lear pe acelaşi plan cu Hamlet, traducere bună din Shakespeare ; zicem traducere bună spre deose­bire, de pildă, de traducerea d-lui Haralamb Lecea după Romeo şi Julieta, o adevărată mutilare a o­­riginalului. Concepţia d-lui Lecea despre li­bertatea pe care şi-o poate îngădui un traducător, ne aminteşte de d. N. A. Bogdan, care, de mult, în­tr’o adaptare a lui Hamlet, mă lă­sa pe acesta să moară ci’l făcea să fie proclamat rege al Danemar­cei, după ce, ni se pare, îl însoţea cu Ofelia! Din fericire asemenea monstruo­zităţi sunt astăzi din ce în ce maî rare, au­ dispărut aproape cu totul, şi traducători ca d. St. O. Iosif și D. Naim­—acesta din urmă afară de Othelo ne-a mai dat și o Androma­­ca bună — se apropie de originalele pe cari le redau în românește, cu tot respectul ce li se cuvine. Sin­gurele abateri dela textul original sînt cele neapărat impuse de haina versului­ romînesc. O traducere în versuri nu poate fi niciodată de o fidelitate absolută; în această pri­vinţă traducerea în proză poate fi­­mai exactă. Ceea ce se pierde în exactitate îlisa, la o traducere ver­sificată, se compensează prin avîn­­tul şi poezia pe cari le dă versul. Dar pentru aceasta se cere ca traducătorul să fie el însuşi poet şi, pe lingă însuşirile unui bun ver­sificator, să aibă un suflet capabil de a se ridica pînă la culmile ur­cate de scriitorii pe cari vrea să-i interpreteze. Aşa fiind, ce între­prindere îndrăzneaţă să traduci în versuri pe Shakespeare! Ce în­seamnă a traduce pe Shakespeare şi cum trebue făcută o asemenea traducere, ne spune Victor Hugo într’un pasaj minunat din prefaţa cu care însoţeşte, traducerile fiu­lui său­: „A traduce pe Shakespeare, a-1 traduce realmente, a-1 traduce d­e încredere, a-1 traduce dîndu-te cu totul lui, a-1 traduce cu simplicita­tea cinstită și mîndră a entuzias­mului, a nu ocoli nimic, a nu sări nimic, a nu înmuîa nimic, a nu as­cunde nimic, a mi-î pune văl acolo unde e gol, a nu­-i­ așeza mască a­­colo unde e sincer, a nu-î îmbrăca pielea pentru a spune minciuni, a-l traduce fără a recurge la perifrază­ această restricţie mintală... a spu­ne adevărul, tot adevărul, nimic de-Faţă de aceste fapte extraem­ des grave, d. Wilhelm Singer, directo­rul lui Neues Wiener Tagblatt, trt calitatea sa de preşedinte al fede­raţiei internaţionale a presei, a convocat pe toţi ziariştii din Viena, austriaci şi străini, la o întrunire de protestare. Ne-am adunat deci cu toţii , atît de numeroşi îneît toate sălile „Concordiei“ (societatea scrii­torilor şi ziariştilor din Viena), eraţi, tixite.­­ Preşedintele Singer a finit o cu­­vîntare, foarte aplaudată, în care a expus, în chip luminos, întreaga chestiune. In Austria tradiţia era că se respectă secretul profesional. Ziaristul era judecat pentru arti­colul său, şi condamnat dacă nnş­ii fost alexandrinul. Dacă d. Nanu­ a preferat versul trohaic a făcut’o pe de o parte pentru că — după cum spune singur — acest vers în- . găduie mai multă varietate ritmică, pe de altă parte însă pentru că ver­sul lung putea îmbrăca maî ușor perifrazele la cari traducătorul a fost silit să recurgă destul de des. Un cuvin! pentru a .sfârși.­­ Premiul de 12.000 de lei acordat anul acesta de Academie­­traducă­tor­ului „Iliadei“ a pus în discuţie utilitatea traducerilor din scriitorii clasici. E curios că chestiunea , se mai­ poate discuta. Cînd actuala­ producţie literară de la noi se men­ţine cu atita perzistenţă la o su­perficialitate dezesperantă, ce poa­te fi mai de folos decit o serie de asemenea traduceri cari aduc în limbă, cum spune d. D. Nanu, „fer­menţii noţiunilor gîndireî universa­le“? Iostf Nădejde D. NANU Mulţumită d-lui D. Nanu­, litera­tu­ra noastră posedă astăzi ingă a

Next