Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)

1914-01-14 / nr. 8742

­ Libertatea presei ------------------**----------------- . ■ r * * înainte de a veni la putere, par­isafie, tinde a nesocoti. Constituţia ridul liberal, adică şefii M, au fost­­ şi a acoperi actele arbitrare ale pa­­acuzaţi că planuesc o restrângere a­ terei administrative contra presei, libertăţii presei. Pe de o parte, a­­cuzări din partea presei democrati­ce, iar pe de altă parte, tăcere din partea celor acuzaţi. Cine tace, con­simte, zice proverbul, şi deci ar fi un indiciu că fraţii Brătienii—cari re­zumă şi personifică­ partidul liberal --- plănuiesc această nouă infamie. Şi lucrul se explică prin faptul că fermenilor acestora, reacţionari şi gheşeftari, pentru a’şî putea exerci­ta meşteşugul lor banditesc, le tre­ime o presă încătuşată. Toată im­popularitatea de care se bucură, se datoreşte, în prima linie, faptelor lar ,şi,,în a do­u­a linie, publicitate­ întinse pe care le-a dat-o presa in­dependentă. Fără această presă, fără de zgardă şi fără de botniţă, Brătienii s’ar bucura şi astăzi de aureola de cinste pe care n’o meri­tă şi care de mult a dispărut, aşa că noţiunea de pungaş se identifică cu acea de Cei trei fraţi, botezaţi astfel de către d. N. Eleva şi care nume a­ trecut acum în domeniul public. , Şi fiindcă ne cunoaştem oamenii, datori suntem­ să dăm alarma, fi­indcă e singura libertate care ne-a mai rămas, libertate ştirbită de că­tre justiţia ordinară, şi să înarmăm contra celor dela putere întreaga ţară şi opiniunea publică întreagă. Nu că doar chiar sub un regim in­fam, excepţional şi reacţionar, a­­devărul nu va fi­ spus, dar ar fi din partea noastră o dezertare dela datorie ca să lăsăm ca libertatea presei să fie sugrumată. Acest lu­cru, acest atentat nu’l vom’permite şi în cazul cînd partidul liberal ar încerca să’l aducă la îndeplinire, sperăm că vom ridica ţara întreagă şi nu vom lăsa ca aicea,ce a făcut C. A. Rosetti, să fie distrus de Ion Brătianu cel mic şi gheşeftar !... Totul este ca­­să nu fim surprinşi, ca prin tăcerea noastră culpeşă, să nu dăm curagiu acestor mizerabili atentatori — aceasta nu o vom face, aceasta nu va fi — şi tragem nădejde că vom fi destul de puter­nici pentru a apăra libertatea gîn­­direî şi a presei,—s'o apărăm ală­turi de cetăţenii conştienţi şi libe­ri ai acestei tari ! Dar intentiunile şefilor liberalilor, s’au mai demascat încă prin ceva, mai concret decît convorbiri per­sonale. In Democraţia, revista fra­telui Vintilă, s’a anunţat că la Cer­cul de studii sociale ale zisului fra­te, se va discuta pe larg chestiunea electorală şi a reformelor agrare şi chestia juriului şi a delictelor de presă. Aceasta denotă că partidul liberal — sub conducerea fraţilor Brătieni — are ceva de zis în pri­vinţa regimului de astăzi al presei, regim contra căruia noi, nu avem nimic de Zis, afară doar că instan­ţele­­ordinare şi justiţia tramvaielor asasine, cu întreaga Curte de ca­acte contrarii literei şi spiritului Constituţiei. Or, cînd partidul liberal, discută „regimul presei", cînd nu are ca­­ragîuî de a dezminţi acuzarea ce i se aduce că intenţionează să re­­strîngă această libertate, este o presumpţiune, dacă nu o dovadă, că ceva se plănueşte în spelunca li­berală şi anume o încercare de a­­sasinat a presei — şi bine­înţeles a presei independente şi democratice. • • • Const. Mik­e Aradi al XXVII-ea No. 8742 5 Bani Exemplara! FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSA Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI , No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: • • • e • • * e Pentru străinătate preţul este îndoit. TELEFON: . No. 14/10 34/73 Provincia „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i+o Wb »b • . ?... Hani Trdl Iudi marţi ianuarie Capitala n Lel IS.­* »­O.50— Oferta d-lui 1.1. Brătianu Şeful guvernului propune şefilor parti­­delor de opoziţie «6 locuri pentru parlament E de prevăzut că d. Ionel Brătia­­nu se va încurca cu oferta care a făcut-o partidelor de opoziţie, a cum s-a încurcat cu guvernul naţional. Propunerea primului ministru es­te condiţionată, nu este Pur şi sim­plu o propunere de­ a nu se opune la •2T» Aonrli/îofV ot otv» i* f î rî c»­rin opoziţie candidaturi oficiali D. Brătianu cere coservatorilor ca acolo unde guvernul nu va opu­ne candidat takiştilor acolo să nu candideze vreun conservator de­semnat a nu fi combătut de guvern şi viceversa, acolo unde va candi­da un conservator, necombătut sa nu candideze un takist desemnat a nu avea contra-candidat ! De­sigur că dacă şeful liberali­lor va persista în această propu­nere astfel condiţionată, nici demo­craţii şi nici conservatorii nu o vor accepta, oferta fiind absurdă. *■ : Cum îftsă prima alegere genera­lă n'are o importanţă deosebită, cum şefii opoziţiunei şi citîva fruntaşi mai de seamă vor reuşi în orice caz, e de prevăzut că lupta e­ tectorală nu va fi aşa de înteţită. Pentru prima alegere e probabil că şefii partidelor de opoziţie vor deslega organizaţiile din provincie dîndu-le toată libertatea de­ a recur­ge la orice combinaţie electorală care le-ar garanta reuşita unui nu­măr mai mare de candidaţi. Se vor cam­ încurca... limbile, va fi oarecare zăpăceală dar cum par­lamentul cel nou­ nu va dura decît atit cit vor reclama formalităţile pentru convocarea Constituantei, este cu totul indiferentă şefilor opo­­ziţiunei această primă luptă. Campania electorală care vă a­­vea semnificaţie, va fi acea pentru Constituantă, şi atunci se va vedea dacă guvernul şi partidul liberal vor intra în campania revizionistă cu propriile forţe şi dacă nu vor apela la un acord al partidelor, de pe acum c­a de­şi unii liberali se laudă că vor realiza revizuirea fără a apela la concursul celorlalte partide, totuşi d. Brătianu se va în­ţelege cu unul din­­partidele de o­­poziţie şi de­sigur că nu se va înţe­lege cu partidul contra exproprie­­rei, ci cu partidul conservator-de­mocrat care a precizat în mod clar cum înţelege să se realizeze expro­prierea. A. W. NAZBATII TRANSFUGII ŞI D. FILIPESCU ! Suit dame care după o anumită virsiii ne mai putând practica anu­mite viţii, se mulţumesc a le pro­paga. Aşa şi Ex-Micul dictator ! Ne maî putind trece dela Lascar Catargi la Cantacuzino, dela Cantacuzino­ la Carp şi vice-versa, conu Nicu Fili­­pescu sa apucati de o nouă meserie: aceea de a încu­raja și admira pe cei carî în momentul venireî la putere a liberalilor trec la ei, sau­ în tot ca­zul părăsesc pe cei cari nu mai au ciolanul­ . Asta se ch­iamă acuma pentru d. Filipescu: să te daî.. cu principiile' * Se vede atunci că‘d. Filipescu nu prea are... principii, fiindcă la dum­nealui nu trece nimeni. Firește, chiar,al d-sale așteaptă la cine o să treacă, d-sa!! Pac. Trotuarul Parisului de MATEI RUSU Sarah Bernhardt Toate ziarele publică vestea, ofi­cioasă deocamdată, că marea trage­diană­­franceză a fost, în sfirşit, de­corată cu Legiunea de Onoare. Pă­rerea mea personală în privinţă de­coraţiilor nu e, cred, nevoe s’o dez­volt aci. Ea n’ar fi dealnintrerea de o originalitate straşnică , mulţi gîn­­desc ca mine, anume că decoraţiile sînt semne exterioare fără valoare, acordate uneori de ostiieni fără competinţă. Eie­ sunt un fel de mijloc de a deturna atentianiie şi a înnişti nemulţumirile. Ele sînt urmele ve­chilor ceremonii şi mofturi, titluri şi uniforme, şi nu cred în. Valoarea lor decît din punctul de vedere practic, utilitar. Ţîţeşte că un dormi care are o rozetă violetă satj o pan­glica roşie, e primit măi uşor în so­cietatea noastră inteligentă­. Cir nlesc ciocoi la Paris cari nu se duc să cornaîhfe haine decît la un croi­tor decorat, ceea ce de altmintre­lea nu­-i aşa­­de rar... Dar părerea mea nu are nimic a­­face cu ceea ce se petrece. Sarah Bernhardt a fost decorată, în sfir­şit, după ce a trecut de vîrsta de şaptezeci de ani. Odată ce decora­ţiile există, cea mai mare tragedia­nă a Franţei de astăzi trebuia de mult să primească Legiunea de O­­noare. Sínt băcani al căror unic merit e de a fî strius parale multe ; sínt gazetăraşî­­cari toată viaţa lor n’au făcut­­decît să-şi îndoae şira spinării înaintea puternicilor zilei; silit alifia cari,, după moarte, nu vor lăsa nici un gol şi care totuşi au pata aceasta, roşie ca sîngele, după care atitea piepturi bărbăteşti şi femeeşti oftează ani de zile, — şi Sarah Bernhardt a muncit şi a lu­minat scena, noastră mai bine de o jumătate de veac, pentru ca, în sfir­şit, un ministru mai inteligent să-i acorde această cinste copilărească. Ziarele ciută o­sanale acestui mi­­­istru şi consiliului de Ordine, şi a­­dresează felicitări călduroase Crea­toarei Damei ca Camelii. Edmond Rostand, care, de. cînd’ca Chante­­eterat său de amară amintire, n’a maî anunţări nici un capo­ds-operă, a adresat celebrei sale interprete telegrama următoare : „Scum­pă, şi ,măre prietenă, te să­rut din toată inima­ şi cu­­lacrimile în ochi îţi dau cea mai entuziastă a mea îmbrăţişare“.­­Cum să fiu pufneşti de rîs în faţa imbecilităţii acesteia a oamenilor mari? Gam? Sarah Bernhardt este cea mai strălucită reprezentantă a tragediei, a teatrului romantic; ea ne-a dăruit senzaţiile cele mai dulci şi cele mai adinei; ea ne-a dat, vre­me de cincizeci de ani, o admira­bilă lecţie de muncă încordată şi fără­­întrerupere; ea a dus in­ lume, în ambele lumi,­­frumuseţile, ade­vărate sau false, aie literaturii fran­ceze; ea, cu glasul ei mlădios şi plin de armonie, a arătat străinilor muzica limbii lui Racine; ea care a făcut pentru Franţa mai mult decit diplomaţii făţarnici şi vanitoşi, mai mult decît criticii închirciţi şi pe­danţi; ea este mai pre­sus decît ori­ce decorafie a oamenilor. Sarah Bernhardt face cinste Consfliului acceptii­d acest semn exterior ce se dă muitor muritori. Nu" înţeleg de­ ce presa e aşa de îneîntată şi nici de ce vestita Sarah e atit de fericită* Eu nu pot să uit ! -că acum cîţiva ani, Consiliul Ordi­nelor a făptuit cea mai mojicească şi cea mai brutală insultă refuzîndu-i distincţia pe care astăzi i-o,acordă. I O, ştiu. Ştiu şi eu cîte se şoptesc în culise despre fel de fel de mici nimicuri privitoare la viaţa intimă a tragedianei. Ştiii poate mai multe decît domnii dela Consiliu. Şi de­­­oarece eu sínt aici slobod de orice lanţuri sociale şi deschis îa inimă, I pot să vă spun ceea ce puţini ştiu : I minele reclame ale Sab­iei nu sínt­­ nici de cum datorite talentului ci. ■Sarah Bernhardt se servea de im mijloc foarte puţin demn: punea foc perdelelor sale, pentru ca ziarele să vorbească de dînsa. Mijloacele acestea nu sînt, fireş­te, de recomandat şi ulei de lăudat,­­arab Bernhardt e o cabotină, se înţelege. Dar ce sînt toate aceste nimicuri faţă de nemăsurata ei pu­tere de sugestie, faţă de eintarea glasului ei cald şi pătrunzător, fata de ochii eî minunaţi şi adinei, şi de toată fiinţa ei neobişnuit de pă­trunsă de simţul artei ?­ Foarte rari sînt acei ce ar fi în stare să se ri­dice pînă la înălţimile artei pe care Sarah o poartă cu ea în toate zi­lele. în afară de puternicul eî talent, Sarah Bernhardt mai are două ca­lităţi esenţiale : inteligenţa eî pă­trunzătoare şi­­munca eî neîncetată. Emile, Bergerac, scriitor spiritual şi foarte parizian, povesteşte undeva cît de vie şi de îndemînatică s’a a­­rătat Sarah Bernhardt la o tombolă de binefacere, şi cum, în cîteva mi­nute a ştiut, după miezul nopţii, să prefacă o sală deşartă în una plină de lume şi să pup în cassă vreo două mii de franci, de nu mă înşel. Sarah Bernhardt cheltueşte fără­ socoteală şi­ are veşnic datorii, aşa­ e, dar astea nu dovedesc nici de cum că e­­lipsită de bunătate. Ştiu lucrători care au­ fost înaintaţi de amabilitatea el şi de dărnicia eî. Şi-apoî, înc’odată : ce ar aface toate acestea cu unicul eî talent ? Oare li întrebăm noi pa do­mnîî mi­niştri ş! pe ceî dela Consiliu ce via­ţă aii duss şi duc ? Garagiale a spu­s-o : mulţimea de rind crede că oamenii­ rari cu aii voa sa aibă şi ei cusururi. Omagia le avea dreptate. Şi mă­­duc cu gîndul la o altă­ ar­tistă, mai aproape de noi, pentru că-i a noastră. Şi dînsa a fost cea maî desăvirşită expresie a teatru­lui din ţara ei; şi dînsa­ a muncit zeci de ani de zile cu inimă, cu bun simţ, cu înverşunare, pentru ca să ducă ’n ţări străine evitarea limbei romîneşti, a făcut jertfe băneşti şi a jucat la Viena. Eri era anul nou românesc. Deşi nu practic deşertă­ciunea­ mirărilor,­ am fost să-i urez „la mulţi ani“ şi să-i duc citeva flori. Aristizza Romanescu, în apar­tamentul ei din nie Roh­in, curăţel şi modest, era tristă şi mai singură. Un singur student român se gîndise la ea în ziua aceea şi venise ca mi­ne : un domn Tenenbaurt­. Numele acestui student în drept mi-a suge­rat reflexii multe şi melancolice, şi, în odaia cu covoare romîneşti, îna­intea unui ceaf a­rvU cg o fiinţă bună şi amabilă, domnişoara Nitif Dimitriu, nepoata Aristizzei Rom­a­­nescu, m’am pus să visez la un alt nepriceput, care a dat literaturii ro­­mâneşti o dramă minunată şi nepie­ritoare: „Marias­se“. MATEI RUSU Transfugii De cîte orî, se schimbă la noî­mi regim, pot şi ziarele noastre să des­chidă o rubrică specială­­ a tran­­sfugilor. Sînt cari trec la partidul venit la guvern şi sînt care iese din acesta şi trec în opoziţie, în ziua cînd a­­ting ţinta pentru care au­ luptat, de a’şi aduce partidul la putere. . Motivele acestor schimbări de do­micilii politice?.» De sigur că prin­cipiile. Poate că sînt şi dintr’acele rari dihănii pe cari principiile le fac să treacă dintr’un partid într’al­­tul. Politicianiî noştri au reuşit însă să inspire atîta încredere opiniei publice, în cît aceasta cere chiar şi pentru aceste ţare excepţii dovezi — şi stabileşte ca regulă generală: „Cei cari trec de la un partid căzut în opoziţie la unui venit la cîrm­ă, o fac pentru a profita de benefi­ciile putere­, — iar cei cari pără­sesc un partid ajuns la putere, o fac pentru că nu au obţinut ceea ce au cerut“. Trecerile de la un partid la altul pe care le-a adus actualul Sântu Du­mitru politic­, nu emoţionează deci pe nimeni. Dacă vor mai avea viaţă, unii din cei trecuţi se­ vor mai întoarce, ia matca sau vor mai emigra în vreun alt­ partid, dacă cumva a rămas vreunul prin care n’au­ trecut. Şi tot spectacolul aces­ta nu face decit să ilustreze în mod drastic comedia scabroasă care se joacă sub regimul politic care pro­fanează la noi numele de parla­mentar şi constituţional. Dacă însă spectacolul a putut să devie mai ruşinos decît a fost pînă acum,­— apoi şi aceasta se va da­tora „Epocei“. Contra celor cari părăsesc, partidul conservator, ea duce tradiţionala campanie pe te­ma transfugilor. In ura ei contra d-lui Take­lonescu, ea îşi ia aere papista,se şi acordă însă o dispen­să generală celor care ar părăsi partidul conservator-democrat. Toţi sunt transfugi în ţara asta, numai cei cari părăsesc partidul conservator-democrat a doua zi du­pă căderea sa deja, putere, sîunt băr­baţi onorabili şi oameni fie prin­cipii. Şi asta se spune într o ţară care ştie dintr'o experienţă da o jumăt­­ate de secol ce mai tărie de prin­cipii guvernează toate partidele noastre politice și mai ales pe pol­iiticianii cari le compun. Ad. Direcţia '? teatrului National Nuvelist, din cei mai gustaţi şi rival apreciaţi, avocat, fost deputat in trecuta Cameră liberală, d. Brătescu- VoineŞtat este citat, printre acel din- tre cari se va desemna noul director al Teatrului Naţional, Membru în comitetul teatral şi tra­ducător a citorva­ piese din reperto­riul francez modern, d. Brătescu-Voi­­neşti arată de cîţiva ani încoace mult interes mişcării noastre tea­­trale. Om de gust, spirit moderat, afabil, blind, d. Bratescu-Voineşti numără multe simpatii, in lumea literelor şi teatrului. D. BRATESCU-VOINEŞTI D-rul întoarcerea la departamentul do­meniilor a d-luî­­Al­. Constantinescu a pus chestiunea dacă d. dr. Antipa va mai rămîne la direcţia pescării­lor, între d-sa şi actualul titular al departamentului fiind anumite deo­sebiri de vederi iri ce­ privesc măsu­rile de luat spre a iefteni peştele şi mai cu seamă cel căutat de m­arela public.. Se vorbeşte, de­­trecerea d-luî Anti­­pa ca secretar general al ministeru­lui de industrie. Pînă acum pare că nu­­ s’a putut­ rázölvi „chestiunea An­­tipa”. Jr. Dr. ANTEPA Dacă e să credem ziarele liberale, zilele pe cari am fost învredniciţi să le trăim în timpul de faţă, sunt zile absolut excepţionale. Am intrat zice­­se, într’o epocă de reformă a vieţeî noastre politice, de prefacere funda­mentală a soc­ietăţei romîneştî. Oda­tă cu în­tâia zi a l­unei Ianuarie anul 1914, istoria Rom­îniei înscrie un ca­pitol nou. Am putea spune chiar că începem o istorie hoită, atit de adîn­­că este, după ziarele­­ liberale, prefa­cerea ce ni­ se vesteşte. Mărturisim că sîntem cam nedu­meriţi. Stăm­ atenţi ca­­să prindem simptomele acestei, renaşteri, care ne va­­da dreptul, peste cîteva decenii, cînd se va vorbi despre ca, să spu­nem cu o legitimă mîndrie, ca și sol­dații lui. Napoleon : J’y étais! Dar n’o V­­rea de guv­iul de piei nu se deoseb schimbările văzut pînă szi. . ..ri. »cfu­mba­­fi să fie pione­­hie­ celei négi, nimic de toate pe cari le-am Caracteristica vietei noastre publi­ce in m­omentele'­­ trecerii putereî dela un partid la altul, era repeta­­rea constantă a unui fenomen cunos­cut încă de pe vr­emea fanarioţilor. Cînd un domn nou intra în ţară cu firman de la Poartă, toţi demnitarii şi slujitorii numiţi de domnul col­­anele,ca să, faciTod­iotérde'care era însoţit noul numit, l'enomeniu! s’a repetat necontenit şi sub regimul constituţional modem. Cînd ple­ca un guvern, era o adevărată bejanie in toate ramurile administraţiei sta­tului, judeţelor şi comunelor. Dar fenomenul se repetă aidoma şi sub guvernul care vrea,s’o rupă cu trecutul ruşinos. Prefecţi, primari şi atiţia alţi slujbaşi, toţi pleacă, pen­tru ca să facă loc altora. O singură escepţie în această be­janie generală, D. I. N. Cămărăşes­­cu, simpaticul prefect de Silistra, rămîne la postul sau. Nu discutăm aci împrejurările mulţumită cărora d. Cămărăşascu a putut să mipă un sistem îndatinat, rezistînd cuvantu­lui care mătură din toate adminis­traţiile elementele vechiului regim şi le tîrăşte ca pe nişte epave, în opozi­ţie. Semnalăm numai cazul, ca pe o extraordinară raritate. Și-l semna­lăm tocmai pentru a face să reiasă, prin contrast faptul­ că oamenii Tio­­mînieî celei noul, sînt de fapt oa­menii sistemelor vechi. Dar ceea ce e azi o notă discordan­tă, o raritate extraordinară, va tre­bui să fie mîine, într’o R­om­âni­e cu adevărat regenerată, regula genera­lă. O administraţie bună nu vom a­­vea decît prin stabilitatea prefecţi­lor şi a tuturor funcţionarilor jude­ţelor şi comunelor. îşi însuşeşte guvernul de regene­rare această idee, care de altfel e împărtăşită şi de conservatorii-de­­mocraţi . Atunci să-î înscrie princi­piul în Constituție. I. N. Eram pregătiţi la 1910 ? Am­ văzut cum d. general Crăini­­ceanu, fost ministru de război, în trecutul guvern liberal, a susţinut o conferinţă asupra armatei în 1913, la cercul de conferinţe­ al comiun liberal, în care a susţinut şi a afir­mat su­s şi tare că" armata noastră cra gata a intra în campanie, încă din 1910, de pe timpul cînd era domnia sa ministru de război, ară­­tîiîd cu care, sumele ce s’a dat în trei ani, ministerului de război, pentru complectarea armamentului şi altele. Poate că ar fi bine să tăcem în a­­ceastă privinţă, dar spre a restabili adevărul, e mai bine să vorbim şi să lămurim lucrurile. Nu simpatizez nici pe d. Crăini­­ceanu şi nici pe d. Nicu Filipescu, dar e drept să recunoaştem că sub d. Nicu Filipescu s’a dat mai mult oştire­ şi s’a dat spre a se complec­ta lipsurile ce erau în armată, căci ceea ce pretinde d. general Crăini­­ceanu că s’a dat spre a se pune armata In stare de a putea fi gata în 1910, nu erau decît sumele strict necesare pentru a se mai îndrepta situaţia critică în care a fost lăsată armata, de fostul ministru* d. D. Sturza. Acesta, sub influenta regelui Carlei, avea o credinţă oarbă în sin­ceritatea prieteniei austro-iungare... care era să ne fie atit de fatală în 1913, dacă nu se deştepta senti­mentul conştiinţei naționale şi iiu ajuta astfel guvernul Maiorescu- Take Ion­escu, de a cere cu inzis­­tenţă la palat semnarea decretului de mobilizare, decret care se ştie (cu toată Cartea Verde) cum a fost semnat de rege. Noi afrm­am că în 1­010 oştirea nu era gata de războiu, și am putea dovedi aceasta cu tabelele statisti­ce din ministerul de război, de pe acele timpuri, singurele care pot face probă. De altfel d. general Crămiceaițu, dacă ar fi înaintat mai departe în Bulgaria, ar fi putut vedea starea în care s’au prezentat, atit unele din trupe, dar mai ales serviciile din ur­mă ale mareî noastre armate, căci aşa treime s'o numim; şi atunci ar fî vorbit aitfel la conferinţa ce a ţi­nut, şi în care a­ făcut politică. Nici azi nu sîntem gata şi de a­­ceea trebue să veghem, după cum zice evanghelia, spre a ne găsi ve­­ghîînd tot neconteuiţi căci timpurile simt tulburi şi nu ştim ce va aduce ziua de i­îître. . Un ofiţer do Adeveruri . Aforism D. Filipescu î­şî publică aforisme­le. Iată unul: „A te despărţi de d. Take Ionescu, înseamnă a-ţî e­libera conştiinţa şi demnitatea dintr’o penibilă robie morală !! Demisia’ d-luî Filipescu, a fost, dlar, o chestie de dezrobire. Cine l’a băgat însă rob la Beizebuth ?!.„ TakiștiS Db îndată ce a plecat d. Guran din jurul d-luî Take lonescu, organul d-luî Filipescu îl califică de „teme­lie morală“ a „takismuluî“ la Cra­iova. Ce mai „temelie morală“ ar face d. Filipescu cu partizanii d-lui Take lonescu, numai de i-ar avea!! Sioniade Prins la flagrant delict de desfiin­ţare a şcoalei de agenţi sanitari de la Iaşi, d-rul Sion a reînfiinţat-o te­legrafic. Pentru un debut e destul de fru­mos ! Cele multe înainte ! Rigole­tto CHESTIA ZILEI Prensul şi gunoaiele Prensul a organizat ţr Primirin o cointeresa» pentru exploatarea, ou îg prisădir.ts, a guaoaem­ CapitaleL Prensul': Ce partizani o stî'mi îngraş cu gunoaiel Primăriei !! Rivalul prinţului de Wied Izzet Paşa unealta diplomaţiei turceşti (De la corespondentul nostru particular) CONSTANTINOPOLE. 9 Ianua­rie. — Cu toate dezminţirile oficiale său oficioase, e neîndoios că turcii au făcut planul să zădărnicească opera puterilor, înn Albania, ptmnînd în faţă candidatului ales de ele pe un înalt funcţionar musulman de naţionalitate albaneză. Divizionarul Izzet paşa, fost ministru de război, fiind cal mai calificat pentru înalta şi anevoioasa funcţiune de suveran albanez, s’a pomenit ci cel ales. Sondat în această privinţă şi, în urmă, zorit sa primească acest rol, el s’a văzut nevoit sa-si dea demi­sia de ministru de războiu, mai iu­tii, fiindcă nu aproba punerea în re­tragere, în m­iassă­ a ofițerilor supe­riori, părerea lui fiindcă că această lucrare trebue să se facă progresiv; apoi, perrtrucă nu putea să răspundă dorinţei exprimate de compatrioţii săi albanezi în momentul cînd avea portofoliul războiului­ Trebue să i se recunoască, însă, lui Izzet paşa, că, deşi albanez şi bucurindu-se de multă influenţă, pe lingă compatrioţii săi, deşi pose*­dîml multă avere în Albania şi des foarte^ măgulit că l’au ales pe dîn­­sul, n'a făcut nici cel mai mic de* mers pentru a cîştiga de partea Im pe albanezi şi pe şefii ba­­r­aed­ari. A fost împins şi s’a lăsat dus pe calei pe care era pornit El e mai mu­lt decît oricare altul în măsură să jus­tece şi să cîn­tărească enormele di­­ficultăți aie rolului ce i se pune in sarcină și de aceea declară ca nu va intra în joc de cfît atunci cînd vi avea siguranța că candidatura s? mo o.iraao rumravKoroo ^tirTCbtT.1 itAL'A. S, DOSQlSVl latiei albaneze. Prin urmare, Izzet paşa e un rival­ serios al prințului de Wied. A deve­nit, poate fără voia lui, un instru­­ment al diplomaţiei turceşti. In a­parenţă, turcii au lăsat să se crea­­dă ^că, din momentul ce albanezii s’au dezlipit de imperiu, ei s’au de­zinteresat cu totul de dînşii şi de ţa­ra lor; în realitate însă, ei erau foarte jigniţi de cele ce se întîmpla» şi urmareau cu multă luare aminte evenimentele din Albania în sco­pul de­ a prinde prilejul ce s’ar pre­zenta, nu pentru a pune mina iarăşi pe această tară, ci pentru a-şî păs­tra, prin legături trainice, prin le­­gaturile religiei, care în­totdeauna a jucat un mare rol în Turcia, cu un popor care în majoritatea lui e mu­­sulman. Cînd turcii contestă domi­­națiunea străină asupra tuturor po­poarelor de religie musulmană, cund sînt cele din Algeria, Tunisia și Ma­roc și chiar din India, cum să nu fa­că tot ce le stă în putere ca să mi lase să se desfacă legături cari, pînă ori, legați pe albanezi de imperiul turcesc? Acestea sint adevăruri pe cari puterile n’ar trebui să le piardă din vedere si, prim urmare, nu trebue să ne mirăm de incidentele cari s’au produs cu afacerea Izzet pașa- Mai de grabă ar fi mirat contrariul pe toti acei cari cunosc caracterul și moravurile turcilor. De aceea, cercurile diriguitoare sunt de părere IZZET PAȘA

Next