Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)
1914-01-14 / nr. 8742
Libertatea presei ------------------**----------------- . ■ r * * înainte de a veni la putere, parisafie, tinde a nesocoti. Constituţia ridul liberal, adică şefii M, au fost şi a acoperi actele arbitrare ale paacuzaţi că planuesc o restrângere a terei administrative contra presei, libertăţii presei. Pe de o parte, acuzări din partea presei democratice, iar pe de altă parte, tăcere din partea celor acuzaţi. Cine tace, consimte, zice proverbul, şi deci ar fi un indiciu că fraţii Brătienii—cari rezumă şi personifică partidul liberal --- plănuiesc această nouă infamie. Şi lucrul se explică prin faptul că fermenilor acestora, reacţionari şi gheşeftari, pentru a’şî putea exercita meşteşugul lor banditesc, le treime o presă încătuşată. Toată impopularitatea de care se bucură, se datoreşte, în prima linie, faptelor lar ,şi,,în a doua linie, publicitate întinse pe care le-a dat-o presa independentă. Fără această presă, fără de zgardă şi fără de botniţă, Brătienii s’ar bucura şi astăzi de aureola de cinste pe care n’o merită şi care de mult a dispărut, aşa că noţiunea de pungaş se identifică cu acea de Cei trei fraţi, botezaţi astfel de către d. N. Eleva şi care nume a trecut acum în domeniul public. , Şi fiindcă ne cunoaştem oamenii, datori suntem să dăm alarma, fiindcă e singura libertate care ne-a mai rămas, libertate ştirbită de către justiţia ordinară, şi să înarmăm contra celor dela putere întreaga ţară şi opiniunea publică întreagă. Nu că doar chiar sub un regim infam, excepţional şi reacţionar, adevărul nu va fi spus, dar ar fi din partea noastră o dezertare dela datorie ca să lăsăm ca libertatea presei să fie sugrumată. Acest lucru, acest atentat nu’l vom’permite şi în cazul cînd partidul liberal ar încerca să’l aducă la îndeplinire, sperăm că vom ridica ţara întreagă şi nu vom lăsa ca aicea,ce a făcut C. A. Rosetti, să fie distrus de Ion Brătianu cel mic şi gheşeftar !... Totul este casă nu fim surprinşi, ca prin tăcerea noastră culpeşă, să nu dăm curagiu acestor mizerabili atentatori — aceasta nu o vom face, aceasta nu va fi — şi tragem nădejde că vom fi destul de puternici pentru a apăra libertatea gîndireî şi a presei,—s'o apărăm alături de cetăţenii conştienţi şi liberi ai acestei tari ! Dar intentiunile şefilor liberalilor, s’au mai demascat încă prin ceva, mai concret decît convorbiri personale. In Democraţia, revista fratelui Vintilă, s’a anunţat că la Cercul de studii sociale ale zisului frate, se va discuta pe larg chestiunea electorală şi a reformelor agrare şi chestia juriului şi a delictelor de presă. Aceasta denotă că partidul liberal — sub conducerea fraţilor Brătieni — are ceva de zis în privinţa regimului de astăzi al presei, regim contra căruia noi, nu avem nimic de Zis, afară doar că instanţeleordinare şi justiţia tramvaielor asasine, cu întreaga Curte de caacte contrarii literei şi spiritului Constituţiei. Or, cînd partidul liberal, discută „regimul presei", cînd nu are caragîuî de a dezminţi acuzarea ce i se aduce că intenţionează să restrîngă această libertate, este o presumpţiune, dacă nu o dovadă, că ceva se plănueşte în spelunca liberală şi anume o încercare de asasinat a presei — şi bineînţeles a presei independente şi democratice. • • • Const. Mike Aradi al XXVII-ea No. 8742 5 Bani Exemplara! FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSA Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI , No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: • • • e • • * e Pentru străinătate preţul este îndoit. TELEFON: . No. 14/10 34/73 Provincia „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i+o Wb »b • . ?... Hani Trdl Iudi marţi ianuarie Capitala n Lel IS.* »O.50— Oferta d-lui 1.1. Brătianu Şeful guvernului propune şefilor partidelor de opoziţie «6 locuri pentru parlament E de prevăzut că d. Ionel Brătianu se va încurca cu oferta care a făcut-o partidelor de opoziţie, a cum s-a încurcat cu guvernul naţional. Propunerea primului ministru este condiţionată, nu este Pur şi simplu o propunere de a nu se opune la •2T» Aonrli/îofV ot otv» i* f î rî c»rin opoziţie candidaturi oficiali D. Brătianu cere coservatorilor ca acolo unde guvernul nu va opune candidat takiştilor acolo să nu candideze vreun conservator desemnat a nu fi combătut de guvern şi viceversa, acolo unde va candida un conservator, necombătut sa nu candideze un takist desemnat a nu avea contra-candidat ! Desigur că dacă şeful liberalilor va persista în această propunere astfel condiţionată, nici democraţii şi nici conservatorii nu o vor accepta, oferta fiind absurdă. *■ : Cum îftsă prima alegere generală n'are o importanţă deosebită, cum şefii opoziţiunei şi citîva fruntaşi mai de seamă vor reuşi în orice caz, e de prevăzut că lupta e tectorală nu va fi aşa de înteţită. Pentru prima alegere e probabil că şefii partidelor de opoziţie vor deslega organizaţiile din provincie dîndu-le toată libertatea de a recurge la orice combinaţie electorală care le-ar garanta reuşita unui număr mai mare de candidaţi. Se vor cam încurca... limbile, va fi oarecare zăpăceală dar cum parlamentul cel nou nu va dura decît atit cit vor reclama formalităţile pentru convocarea Constituantei, este cu totul indiferentă şefilor opoziţiunei această primă luptă. Campania electorală care vă avea semnificaţie, va fi acea pentru Constituantă, şi atunci se va vedea dacă guvernul şi partidul liberal vor intra în campania revizionistă cu propriile forţe şi dacă nu vor apela la un acord al partidelor, de pe acum ca deşi unii liberali se laudă că vor realiza revizuirea fără a apela la concursul celorlalte partide, totuşi d. Brătianu se va înţelege cu unul dinpartidele de opoziţie şi desigur că nu se va înţelege cu partidul contra exproprierei, ci cu partidul conservator-democrat care a precizat în mod clar cum înţelege să se realizeze exproprierea. A. W. NAZBATII TRANSFUGII ŞI D. FILIPESCU ! Suit dame care după o anumită virsiii ne mai putând practica anumite viţii, se mulţumesc a le propaga. Aşa şi Ex-Micul dictator ! Ne maî putind trece dela Lascar Catargi la Cantacuzino, dela Cantacuzino la Carp şi vice-versa, conu Nicu Filipescu sa apucati de o nouă meserie: aceea de a încuraja și admira pe cei carî în momentul venireî la putere a liberalilor trec la ei, sau în tot cazul părăsesc pe cei cari nu mai au ciolanul . Asta se chiamă acuma pentru d. Filipescu: să te daî.. cu principiile' * Se vede atunci că‘d. Filipescu nu prea are... principii, fiindcă la dumnealui nu trece nimeni. Firește, chiar,al d-sale așteaptă la cine o să treacă, d-sa!! Pac. Trotuarul Parisului de MATEI RUSU Sarah Bernhardt Toate ziarele publică vestea, oficioasă deocamdată, că marea tragedianăfranceză a fost, în sfirşit, decorată cu Legiunea de Onoare. Părerea mea personală în privinţă decoraţiilor nu e, cred, nevoe s’o dezvolt aci. Ea n’ar fi dealnintrerea de o originalitate straşnică , mulţi gîndesc ca mine, anume că decoraţiile sînt semne exterioare fără valoare, acordate uneori de ostiieni fără competinţă. Eie sunt un fel de mijloc de a deturna atentianiie şi a înnişti nemulţumirile. Ele sînt urmele vechilor ceremonii şi mofturi, titluri şi uniforme, şi nu cred în. Valoarea lor decît din punctul de vedere practic, utilitar. Ţîţeşte că un dormi care are o rozetă violetă satj o panglica roşie, e primit măi uşor în societatea noastră inteligentă. Cir nlesc ciocoi la Paris cari nu se duc să cornaîhfe haine decît la un croitor decorat, ceea ce de altmintrelea nu-i aşade rar... Dar părerea mea nu are nimic aface cu ceea ce se petrece. Sarah Bernhardt a fost decorată, în sfirşit, după ce a trecut de vîrsta de şaptezeci de ani. Odată ce decoraţiile există, cea mai mare tragediană a Franţei de astăzi trebuia de mult să primească Legiunea de Onoare. Sínt băcani al căror unic merit e de a fî strius parale multe ; sínt gazetăraşîcari toată viaţa lor n’au făcutdecît să-şi îndoae şira spinării înaintea puternicilor zilei; silit alifia cari,, după moarte, nu vor lăsa nici un gol şi care totuşi au pata aceasta, roşie ca sîngele, după care atitea piepturi bărbăteşti şi femeeşti oftează ani de zile, — şi Sarah Bernhardt a muncit şi a luminat scena, noastră mai bine de o jumătate de veac, pentru ca, în sfirşit, un ministru mai inteligent să-i acorde această cinste copilărească. Ziarele ciută osanale acestui miistru şi consiliului de Ordine, şi adresează felicitări călduroase Creatoarei Damei ca Camelii. Edmond Rostand, care, de. cînd’ca Chanteeterat său de amară amintire, n’a maî anunţări nici un capods-operă, a adresat celebrei sale interprete telegrama următoare : „Scumpă, şi ,măre prietenă, te sărut din toată inima şi culacrimile în ochi îţi dau cea mai entuziastă a mea îmbrăţişare“.Cum să fiu pufneşti de rîs în faţa imbecilităţii acesteia a oamenilor mari? Gam? Sarah Bernhardt este cea mai strălucită reprezentantă a tragediei, a teatrului romantic; ea ne-a dăruit senzaţiile cele mai dulci şi cele mai adinei; ea ne-a dat, vreme de cincizeci de ani, o admirabilă lecţie de muncă încordată şi fărăîntrerupere; ea a dus in lume, în ambele lumi,frumuseţile, adevărate sau false, aie literaturii franceze; ea, cu glasul ei mlădios şi plin de armonie, a arătat străinilor muzica limbii lui Racine; ea care a făcut pentru Franţa mai mult decit diplomaţii făţarnici şi vanitoşi, mai mult decît criticii închirciţi şi pedanţi; ea este mai presus decît orice decorafie a oamenilor. Sarah Bernhardt face cinste Consfliului acceptiid acest semn exterior ce se dă muitor muritori. Nu" înţeleg de ce presa e aşa de îneîntată şi nici de ce vestita Sarah e atit de fericită* Eu nu pot să uit ! -că acum cîţiva ani, Consiliul Ordinelor a făptuit cea mai mojicească şi cea mai brutală insultă refuzîndu-i distincţia pe care astăzi i-o,acordă. I O, ştiu. Ştiu şi eu cîte se şoptesc în culise despre fel de fel de mici nimicuri privitoare la viaţa intimă a tragedianei. Ştiii poate mai multe decît domnii dela Consiliu. Şi deoarece eu sínt aici slobod de orice lanţuri sociale şi deschis îa inimă, I pot să vă spun ceea ce puţini ştiu : I minele reclame ale Sabiei nu sínt nici de cum datorite talentului ci. ■Sarah Bernhardt se servea de im mijloc foarte puţin demn: punea foc perdelelor sale, pentru ca ziarele să vorbească de dînsa. Mijloacele acestea nu sînt, fireşte, de recomandat şi ulei de lăudat,arab Bernhardt e o cabotină, se înţelege. Dar ce sînt toate aceste nimicuri faţă de nemăsurata ei putere de sugestie, faţă de eintarea glasului ei cald şi pătrunzător, fata de ochii eî minunaţi şi adinei, şi de toată fiinţa ei neobişnuit de pătrunsă de simţul artei ? Foarte rari sînt acei ce ar fi în stare să se ridice pînă la înălţimile artei pe care Sarah o poartă cu ea în toate zilele. în afară de puternicul eî talent, Sarah Bernhardt mai are două calităţi esenţiale : inteligenţa eî pătrunzătoare şimunca eî neîncetată. Emile, Bergerac, scriitor spiritual şi foarte parizian, povesteşte undeva cît de vie şi de îndemînatică s’a arătat Sarah Bernhardt la o tombolă de binefacere, şi cum, în cîteva minute a ştiut, după miezul nopţii, să prefacă o sală deşartă în una plină de lume şi să pup în cassă vreo două mii de franci, de nu mă înşel. Sarah Bernhardt cheltueşte fără socoteală şi are veşnic datorii, aşa e, dar astea nu dovedesc nici de cum că elipsită de bunătate. Ştiu lucrători care au fost înaintaţi de amabilitatea el şi de dărnicia eî. Şi-apoî, înc’odată : ce ar aface toate acestea cu unicul eî talent ? Oare li întrebăm noi pa domnîî miniştri ş! pe ceî dela Consiliu ce viaţă aii duss şi duc ? Garagiale a spus-o : mulţimea de rind crede că oamenii rari cu aii voa sa aibă şi ei cusururi. Omagia le avea dreptate. Şi măduc cu gîndul la o altă artistă, mai aproape de noi, pentru că-i a noastră. Şi dînsa a fost cea maî desăvirşită expresie a teatrului din ţara ei; şi dînsa a muncit zeci de ani de zile cu inimă, cu bun simţ, cu înverşunare, pentru ca să ducă ’n ţări străine evitarea limbei romîneşti, a făcut jertfe băneşti şi a jucat la Viena. Eri era anul nou românesc. Deşi nu practic deşertăciunea mirărilor, am fost să-i urez „la mulţi ani“ şi să-i duc citeva flori. Aristizza Romanescu, în apartamentul ei din nie Rohin, curăţel şi modest, era tristă şi mai singură. Un singur student român se gîndise la ea în ziua aceea şi venise ca mine : un domn Tenenbaurt. Numele acestui student în drept mi-a sugerat reflexii multe şi melancolice, şi, în odaia cu covoare romîneşti, înaintea unui ceaf arvU cg o fiinţă bună şi amabilă, domnişoara Nitif Dimitriu, nepoata Aristizzei Romanescu, m’am pus să visez la un alt nepriceput, care a dat literaturii româneşti o dramă minunată şi nepieritoare: „Mariasse“. MATEI RUSU Transfugii De cîte orî, se schimbă la noîmi regim, pot şi ziarele noastre să deschidă o rubrică specială a transfugilor. Sînt cari trec la partidul venit la guvern şi sînt care iese din acesta şi trec în opoziţie, în ziua cînd ating ţinta pentru care au luptat, de a’şi aduce partidul la putere. . Motivele acestor schimbări de domicilii politice?.» De sigur că principiile. Poate că sînt şi dintr’acele rari dihănii pe cari principiile le fac să treacă dintr’un partid într’altul. Politicianiî noştri au reuşit însă să inspire atîta încredere opiniei publice, în cît aceasta cere chiar şi pentru aceste ţare excepţii dovezi — şi stabileşte ca regulă generală: „Cei cari trec de la un partid căzut în opoziţie la unui venit la cîrmă, o fac pentru a profita de beneficiile putere, — iar cei cari părăsesc un partid ajuns la putere, o fac pentru că nu au obţinut ceea ce au cerut“. Trecerile de la un partid la altul pe care le-a adus actualul Sântu Dumitru politic, nu emoţionează deci pe nimeni. Dacă vor mai avea viaţă, unii din cei trecuţi se vor mai întoarce, ia matca sau vor mai emigra în vreun alt partid, dacă cumva a rămas vreunul prin care n’au trecut. Şi tot spectacolul acesta nu face decit să ilustreze în mod drastic comedia scabroasă care se joacă sub regimul politic care profanează la noi numele de parlamentar şi constituţional. Dacă însă spectacolul a putut să devie mai ruşinos decît a fost pînă acum,— apoi şi aceasta se va datora „Epocei“. Contra celor cari părăsesc, partidul conservator, ea duce tradiţionala campanie pe tema transfugilor. In ura ei contra d-lui Takelonescu, ea îşi ia aere papista,se şi acordă însă o dispensă generală celor care ar părăsi partidul conservator-democrat. Toţi sunt transfugi în ţara asta, numai cei cari părăsesc partidul conservator-democrat a doua zi după căderea sa deja, putere, sîunt bărbaţi onorabili şi oameni fie principii. Şi asta se spune într o ţară care ştie dintr'o experienţă da o jumătate de secol ce mai tărie de principii guvernează toate partidele noastre politice și mai ales pe poliiticianii cari le compun. Ad. Direcţia '? teatrului National Nuvelist, din cei mai gustaţi şi rival apreciaţi, avocat, fost deputat in trecuta Cameră liberală, d. Brătescu- VoineŞtat este citat, printre acel din- tre cari se va desemna noul director al Teatrului Naţional, Membru în comitetul teatral şi traducător a citorva piese din repertoriul francez modern, d. Brătescu-Voineşti arată de cîţiva ani încoace mult interes mişcării noastre teatrale. Om de gust, spirit moderat, afabil, blind, d. Bratescu-Voineşti numără multe simpatii, in lumea literelor şi teatrului. D. BRATESCU-VOINEŞTI D-rul întoarcerea la departamentul domeniilor a d-luîAl. Constantinescu a pus chestiunea dacă d. dr. Antipa va mai rămîne la direcţia pescăriilor, între d-sa şi actualul titular al departamentului fiind anumite deosebiri de vederi iri ce privesc măsurile de luat spre a iefteni peştele şi mai cu seamă cel căutat de marela public.. Se vorbeşte, detrecerea d-luî Antipa ca secretar general al ministerului de industrie. Pînă acum pare că nu s’a putut rázölvi „chestiunea Antipa”. Jr. Dr. ANTEPA Dacă e să credem ziarele liberale, zilele pe cari am fost învredniciţi să le trăim în timpul de faţă, sunt zile absolut excepţionale. Am intrat zicese, într’o epocă de reformă a vieţeî noastre politice, de prefacere fundamentală a societăţei romîneştî. Odată cu întâia zi a lunei Ianuarie anul 1914, istoria Romîniei înscrie un capitol nou. Am putea spune chiar că începem o istorie hoită, atit de adîncă este, după ziarele liberale, prefacerea ce ni se vesteşte. Mărturisim că sîntem cam nedumeriţi. Stăm atenţi casă prindem simptomele acestei, renaşteri, care ne vada dreptul, peste cîteva decenii, cînd se va vorbi despre ca, să spunem cu o legitimă mîndrie, ca și soldații lui. Napoleon : J’y étais! Dar n’o Vrea de guviul de piei nu se deoseb schimbările văzut pînă szi. . ..ri. »cfumbafi să fie pionehie celei négi, nimic de toate pe cari le-am Caracteristica vietei noastre publice in momentele' trecerii putereî dela un partid la altul, era repetarea constantă a unui fenomen cunoscut încă de pe vremea fanarioţilor. Cînd un domn nou intra în ţară cu firman de la Poartă, toţi demnitarii şi slujitorii numiţi de domnul colanele,ca să, faciTodiotérde'care era însoţit noul numit, l'enomeniu! s’a repetat necontenit şi sub regimul constituţional modem. Cînd pleca un guvern, era o adevărată bejanie in toate ramurile administraţiei statului, judeţelor şi comunelor. Dar fenomenul se repetă aidoma şi sub guvernul care vrea,s’o rupă cu trecutul ruşinos. Prefecţi, primari şi atiţia alţi slujbaşi, toţi pleacă, pentru ca să facă loc altora. O singură escepţie în această bejanie generală, D. I. N. Cămărăşescu, simpaticul prefect de Silistra, rămîne la postul sau. Nu discutăm aci împrejurările mulţumită cărora d. Cămărăşascu a putut să mipă un sistem îndatinat, rezistînd cuvantului care mătură din toate administraţiile elementele vechiului regim şi le tîrăşte ca pe nişte epave, în opoziţie. Semnalăm numai cazul, ca pe o extraordinară raritate. Și-l semnalăm tocmai pentru a face să reiasă, prin contrast faptul că oamenii Tiomînieî celei noul, sînt de fapt oamenii sistemelor vechi. Dar ceea ce e azi o notă discordantă, o raritate extraordinară, va trebui să fie mîine, într’o Românie cu adevărat regenerată, regula generală. O administraţie bună nu vom avea decît prin stabilitatea prefecţilor şi a tuturor funcţionarilor judeţelor şi comunelor. îşi însuşeşte guvernul de regenerare această idee, care de altfel e împărtăşită şi de conservatorii-democraţi . Atunci să-î înscrie principiul în Constituție. I. N. Eram pregătiţi la 1910 ? Am văzut cum d. general Crăiniceanu, fost ministru de război, în trecutul guvern liberal, a susţinut o conferinţă asupra armatei în 1913, la cercul de conferinţe al comiun liberal, în care a susţinut şi a afirmat sus şi tare că" armata noastră cra gata a intra în campanie, încă din 1910, de pe timpul cînd era domnia sa ministru de război, arătîiîd cu care, sumele ce s’a dat în trei ani, ministerului de război, pentru complectarea armamentului şi altele. Poate că ar fi bine să tăcem în această privinţă, dar spre a restabili adevărul, e mai bine să vorbim şi să lămurim lucrurile. Nu simpatizez nici pe d. Crăiniceanu şi nici pe d. Nicu Filipescu, dar e drept să recunoaştem că sub d. Nicu Filipescu s’a dat mai mult oştire şi s’a dat spre a se complecta lipsurile ce erau în armată, căci ceea ce pretinde d. general Crăiniceanu că s’a dat spre a se pune armata In stare de a putea fi gata în 1910, nu erau decît sumele strict necesare pentru a se mai îndrepta situaţia critică în care a fost lăsată armata, de fostul ministru* d. D. Sturza. Acesta, sub influenta regelui Carlei, avea o credinţă oarbă în sinceritatea prieteniei austro-iungare... care era să ne fie atit de fatală în 1913, dacă nu se deştepta sentimentul conştiinţei naționale şi iiu ajuta astfel guvernul Maiorescu- Take Ionescu, de a cere cu inzistenţă la palat semnarea decretului de mobilizare, decret care se ştie (cu toată Cartea Verde) cum a fost semnat de rege. Noi afrmam că în 1010 oştirea nu era gata de războiu, și am putea dovedi aceasta cu tabelele statistice din ministerul de război, de pe acele timpuri, singurele care pot face probă. De altfel d. general Crămiceaițu, dacă ar fi înaintat mai departe în Bulgaria, ar fi putut vedea starea în care s’au prezentat, atit unele din trupe, dar mai ales serviciile din urmă ale mareî noastre armate, căci aşa treime s'o numim; şi atunci ar fî vorbit aitfel la conferinţa ce a ţinut, şi în care a făcut politică. Nici azi nu sîntem gata şi de aceea trebue să veghem, după cum zice evanghelia, spre a ne găsi veghîînd tot neconteuiţi căci timpurile simt tulburi şi nu ştim ce va aduce ziua de iîître. . Un ofiţer do Adeveruri . Aforism D. Filipescu îşî publică aforismele. Iată unul: „A te despărţi de d. Take Ionescu, înseamnă a-ţî elibera conştiinţa şi demnitatea dintr’o penibilă robie morală !! Demisia’ d-luî Filipescu, a fost, dlar, o chestie de dezrobire. Cine l’a băgat însă rob la Beizebuth ?!.„ TakiștiS Db îndată ce a plecat d. Guran din jurul d-luî Take lonescu, organul d-luî Filipescu îl califică de „temelie morală“ a „takismuluî“ la Craiova. Ce mai „temelie morală“ ar face d. Filipescu cu partizanii d-lui Take lonescu, numai de i-ar avea!! Sioniade Prins la flagrant delict de desfiinţare a şcoalei de agenţi sanitari de la Iaşi, d-rul Sion a reînfiinţat-o telegrafic. Pentru un debut e destul de frumos ! Cele multe înainte ! Rigoletto CHESTIA ZILEI Prensul şi gunoaiele Prensul a organizat ţr Primirin o cointeresa» pentru exploatarea, ou îg prisădir.ts, a guaoaem CapitaleL Prensul': Ce partizani o stî'mi îngraş cu gunoaiel Primăriei !! Rivalul prinţului de Wied Izzet Paşa unealta diplomaţiei turceşti (De la corespondentul nostru particular) CONSTANTINOPOLE. 9 Ianuarie. — Cu toate dezminţirile oficiale său oficioase, e neîndoios că turcii au făcut planul să zădărnicească opera puterilor, înn Albania, ptmnînd în faţă candidatului ales de ele pe un înalt funcţionar musulman de naţionalitate albaneză. Divizionarul Izzet paşa, fost ministru de război, fiind cal mai calificat pentru înalta şi anevoioasa funcţiune de suveran albanez, s’a pomenit ci cel ales. Sondat în această privinţă şi, în urmă, zorit sa primească acest rol, el s’a văzut nevoit sa-si dea demisia de ministru de războiu, mai iutii, fiindcă nu aproba punerea în retragere, în miassă a ofițerilor superiori, părerea lui fiindcă că această lucrare trebue să se facă progresiv; apoi, perrtrucă nu putea să răspundă dorinţei exprimate de compatrioţii săi albanezi în momentul cînd avea portofoliul războiului Trebue să i se recunoască, însă, lui Izzet paşa, că, deşi albanez şi bucurindu-se de multă influenţă, pe lingă compatrioţii săi, deşi pose*dîml multă avere în Albania şi des foarte^ măgulit că l’au ales pe dînsul, n'a făcut nici cel mai mic de* mers pentru a cîştiga de partea Im pe albanezi şi pe şefii baraedari. A fost împins şi s’a lăsat dus pe calei pe care era pornit El e mai mult decît oricare altul în măsură să justece şi să cîntărească enormele dificultăți aie rolului ce i se pune in sarcină și de aceea declară ca nu va intra în joc de cfît atunci cînd vi avea siguranța că candidatura s? mo o.iraao rumravKoroo ^tirTCbtT.1 itAL'A. S, DOSQlSVl latiei albaneze. Prin urmare, Izzet paşa e un rival serios al prințului de Wied. A devenit, poate fără voia lui, un instrument al diplomaţiei turceşti. In aparenţă, turcii au lăsat să se creadă ^că, din momentul ce albanezii s’au dezlipit de imperiu, ei s’au dezinteresat cu totul de dînşii şi de ţara lor; în realitate însă, ei erau foarte jigniţi de cele ce se întîmpla» şi urmareau cu multă luare aminte evenimentele din Albania în scopul de a prinde prilejul ce s’ar prezenta, nu pentru a pune mina iarăşi pe această tară, ci pentru a-şî păstra, prin legături trainice, prin legaturile religiei, care întotdeauna a jucat un mare rol în Turcia, cu un popor care în majoritatea lui e musulman. Cînd turcii contestă dominațiunea străină asupra tuturor popoarelor de religie musulmană, cund sînt cele din Algeria, Tunisia și Maroc și chiar din India, cum să nu facă tot ce le stă în putere ca să mi lase să se desfacă legături cari, pînă ori, legați pe albanezi de imperiul turcesc? Acestea sint adevăruri pe cari puterile n’ar trebui să le piardă din vedere si, prim urmare, nu trebue să ne mirăm de incidentele cari s’au produs cu afacerea Izzet pașa- Mai de grabă ar fi mirat contrariul pe toti acei cari cunosc caracterul și moravurile turcilor. De aceea, cercurile diriguitoare sunt de părere IZZET PAȘA