Adevěrul, decembrie 1914 (Anul 28, nr. 9959-9987)

1914-12-04 / nr. 9962

AMÍL XXVIHea No. 9962 FONDATOR ALEX. V. BELŐ IMANII PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Karageorgevici, No. DELL—Tetefon 1/4 BIROURILE ZIARULUI i No. 111 București Strada Sărindar No. 116 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Alocumente cu premii i ................................... Le« Mis. l«ml . iiJOr» lM* ......... .pȘ Partra Străinătate prețul este îndoîL TELEFON: Capital«....................Wo. 14 IO „ ......................... 34 73 Provincia . . • . „ 14/99 Străinătatea . . . . 12/49 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi joi 4 Decembrie 1914 Un rege mare . Dacă națiunea sârba s’a arătat, in ultimii trei ani, ca o națiune violenză, regele ei a dovedit că e un rege mare. Urcat pe tron într'un moment cind Serbia era pradă celei mai cumplite sfișieri și anarhii, regele Petru, printr'o muncă perseverentă de zi cu zi de oră cu oră, a știut să nină ordine in locul dezordinei, și a răspuns așa de bine așteptărilor sufletului mamei sirice, incit aceasta e pe cale de a'și realiza idealurile în admirația lumei întregi. Patru Karagheorghevici Reluarea Belgradului îs. . Opereta pariziană din faliment odată cu retragerea de pe scenă a fetelor lui Offenbach — C3 s’a refugiat la Viena, unde a strălucit și strălucește cu Voevodul Țiganilor și cu... Văduva Veselă a lui Scharae e ca șî operetă în care cele două regate slave Serbia și Muhtsnogm sunt afi de batjocorite. Și e păcat, că opereta's’a refugiat la Viena, fiindcă victoriile strălucite ale austriacilor, împotriva Serbiei, ar da attea subiecte vesele și vrednice de vodevilul cel mai hilariant... Și culmea acestor victorii ar fi cucerirea Belgradului de către oștirile lui Frantz, Josef și încă fără de luptă, apoi reluarea lui de către sîrbi —■ [UNK] dar de astă dată... cu luptă. • •• Se știe că armata austro-ungară este cea mai ticăloasă. Așa de ticăloasă însă nimeni nu credea, nu, credeau nici chiar germanii aliații de astăzi, cari fără de îndoială cari’ar fi plecat la drum cu asemenea tovarăși!... Ceea ce se întîmplă în Serbia de la începutul războiului este în adevăr fenomenal. Contra Serbiei, care că asasinase prin emisarii ei, pe principele moștenitor el Austro-Ungariei, aceasta nu pro ectă decît o simplă expediție de pedepsire. Ea pentru a pedepsi pe sîrbii, deslănțuește războiul european, pune la cale cel mai grozav măcel bomenesc, din cire a văzut istoria. în loc de pedepsirea sîrbilor. Austro- Ungaria nu capătă decât bătăi formidabile, și de abea cină cucerise iară de luptă Belgradul, atunci capătă o fcătae de la sîrbi care va fî in istorie un exemplu și un dezastru fără de seamă. Pe deasupra Belgradul este recucerit și de azi înainte totul trebuie de reluat, dacă aceasta va mai fi posibil și dacă nu ne va fi dat să mai vedem încă repetîndu-se povestea lui David și GoHat. • • • Și pe cînd o mină de oameni - strbii, fără de arme, fără de muniția fără de haine, fără de bani ț~ un popor pe jumătate cu al nostru, n'a pregetat să se pună vitejește în drumul Austro-Ungariei — un purice față de un elefant— ce rușine se petrece la noi in Rominia !... Datoria noastră ar fi fost ca din prima zi— cel puțin după Lemberg, să dăm mina la flancul nostru drept cu sirbii, la cel sting cu rușii și să ocupăm Transilvania. Și cînd ne dăm seama cu ce fel de dușmani avem a face, cind oștirea austroungară atita poate întreprinde, ca să fugă cit mai repede — cu cit mai ridicolă a fost și este atitudinea noastră, care nu știm altceva decit să conjugăm verbul a aștepta, așteptare! Și tot așteptind mereu, ne pregătim de aproape cinci luni de zile, ca să căpătăm de fiecare armă cite douăsprezece cartușe mai mult, ne facem de rîs și batjocoră, dind barî nemților ca să ne dea doctorii, iar, nemții ne iau banii și doctorii nim.nic dau ne vlăguiții zadarnic și ne enervam, lăsînd ca frații noștri de pește, muriți să fie desființat în Galiția, iar acum din nou, o jumătate de milion de români, îi lăsam să plece în moarte, pierdem! momente peste momente, nu suntem amici .cu Austro-Ungaria ,și ne ia! cem adioî fată de întreita în alegere. • •• Deoparte, avem Bulgaria, care nu are interes să ne atace și care, întot cazul, nu are muniții nici pentru o jumătate de luna, de altă parte:avem Austro-Ungaria, care cade de la sine în ruină, își arată virilitatea ei fata de sîrbi. Rusia ne oferă să tină în eșec, în caz eventual pe bulgari,iar noi stăm și discutăm, noi ezităm, noi așteptăm ca cei victorioși, să ne aducă pe tipsie și Transilvania și Bucovina și Banatul și Maramureșul și celelalte țări romînești!... Dacă n’ar fi tragic, ți-ar veni să rîzî in tot cazul parca te-apucă o furie oarba, să strigi cu te ia gura că suntem o tară de lași, o țară menită pcireî! . Ce rușine ar trebui să ne fie nouă, față de eroismul sîrbilor ! Ce rușine, dacă am mai putea avea rușine ! Const. Miile Victoria navală engleză In lupta navală care a avut loc intre escadra engleză și vasele de războiu germane cari au rătăcit vreme de patru luni dealungul oceanelor și cari au fost toate scufundate, a pierit in valuri și amiralul german von Spee care se afla pe crucișătorul „Scharnhorst“, AMIRALUL VON SPEE D. Al. Marghiloman in... ofensivă! Șeful conservatorilor denunță pe d. Nicu Filipescu că vrea să-i fure șefia și îi declară războin fc." Se petrec iarăși lucruri grave în partidul conservator. Desigur că evenimentele mari din afară ar trebui să predomine și să înlăture chestiile interne. Dar d. Marghiloman vrea să profite tocmai de aceste evenimente pentru a conduce partidul conservator în politica externă, attfel de cum vrea partidul. D. Marghiloman nu inspiră încredere conservatorilor cînd e vorba de diriguirea politicei externe. In trecut d-sa a înregistrat numai eșecuri... externe: în chestia macedoneană și a vacaturilor, deși s'a dus cu mare alaiu la Constantinopol, sa întors fără rezultat; în conflictul româno-bulgar l'a dezaprobat chiar d. Carp; în chestia împrumutului a tratat la... Paris și am împrumutat la Berlin. Azi d. Marghiloman a rămas singurul șef de partid și poate unica personalitate politică mai marcantă și care, prin atitudinea d-sale s’a încurcat în așa chip în cit acum cînd vede toată lumea răzvrătită împotriva d-sale, vrea să pozeze ca... victimă și să prezinte pe d. Nicu Filipescu ca ținut care uneltește să-l dea jos de la șefie* dar nu, pentru politica externa, ci pentru consideratiuni interne ! ** * Cum s'ai desfășurat lucrurile ln cercurile diriguitoare conservatoare. ~ se știe. In repetite rînduri comitetele conservatoare sau întrunit, au examinat situația ,și s’au încredințat că d. Marghiloman a nemerit-o ca Eremia cu politica d-sale externă. Dar fiindcă aveau înaintea lor un șef proaspăt, fiindcă tot, împreună cu J. Filipescu,nu urmăreau decit o altă îndrumare în atitudinea și politica externă a partidului conservator, s’a recurs la soluțiuni și hotăriri cari să nu jignească pe d. Marghiloman, dar să clarifice atitudinea partidului In ajunul fiecărei întruniri de comitet. d. Marghiloman se iivîrtea și asigura in dreapta si în stiigă că va face, va drege și va executa totul. Dar cum scăpa de comitet lupra altfei, continua să-și manifesrteze prin ziare și prin banchete ipolitica sa de... espectativă cu înclinare multă, fățișă, spre dubla alianță. Firește că aceasta enervează partidul conservator. Iar se adună comitetul și comedia se repetă : d. Marghiloman se strecoară cu toate garanțiile cari se iau că va intra in nota partidului. ’ Firește că această sforărie nu putea să dureze multă vreme, oricit .de abil ar fi d. Marghiloman, cînd e vorba de... lovituri de politicianism intern. Prea s’a bizuit mult șeful conservatorilor pe abilitatea sa. In chestia tramvaiului, partizanii au crezut că se scufundă. Cînd colo d-sa a reușit să’l dea jos pe d. Carp de la șefie, acel care a sărit să’l apere, și azi cochetează cu d. Brătianu și vrea să pedepsească pe d. Nicu Filipescu fiindcă are pretenția să impună șefului nota partidului în chestia externă. Chestia tramvaiului putea să servească de transpolină politicianilor — d. Marghiloman a tras duble foloase — dar în chestia externă, și în gravele împrejurări prin cari trecem și noi, nu poți să umbli în două luntrii. D. Marghiloman stă la prtdă, dorind triumful austro-german, spre a moșteni guvernul și sperind că va lua cel puțin Basarabia, poate și Bucovina. * * * Drept vorbind, foarte mulți bărbați politici, fără a suspecta patriotismul d-lui Marghiloman, îl cred iisa capabil să trateze cu cea mai mare ușurință cele mai grave preocupări ale altora, chiar ale țărei, dacă nu-i iese la socoteală și combinațiile politicianiste pe cari le urmărește. D. Marghiloman s’a pus de-a curmezișul tuturor acelora cari, de la izbucnirea războiului european, împinga o politică alături de tripla înțelegere — și alta nici nu este admisibilă pentru România. In fine, în cele din urmă, d. Marghiloman întinzînd coarda, nevoind să se aducă la îndeplinire hotărîrile partidului, s’a ridicat d Filipescu și a voit să pornească o acțiune parlamentară, fără d. Marghiloman. Iar a intervenit șeful, cu rugăminți, cu momeli, spre a dobîndi o amintie, spre a se clarifica în alt comitet acțiunea pe care o cere d. Filipescu. Și întrevăzînd că de astă dată nu va mai scăpa, d.. Marghiloman a luat ofensiva contra d-luî Filipescu și-l denunță că urmărește șefia, nu schimbarea politicei externe. Firește că dacă d. Marghiloman nu vrea să-și modifice atitudinea în politica externă, era de prevăzut o criză de șefie. Dar d. Marghiloman vrea să prezinte acum pe d. Filipescu complotînd pentru șefie, iar fu pentru a determina o schimbare în directiva externă a conservatorilor. Această mistificare se pare că nu î va mai reuși — cel puțin așa se desemnează curentul în partidul conservator. Intr’adevăr ar fi ceva extraordinar ca „lovitura“ d-lui Marghiloman să reușească dumnealui să dea afară din partid pe d. Filipescu pentru că se luptă să îndrumeze politica externă și a conservatorilor pe căile cari ne duc la realizarea idealului național! Aici i s’a înfundat d-lui Marghiloman chiar dacă ar mai reuși să se strecoare de vreo cîteva ori. R. X. Pentru familiile celor mobilizați se cunosc acum, în rezumat, toate proectiile de legi pe can guvernul voește să le treacă prin corpurile legiuitoare in vederea mobilizării. Cu o vie surpriză va constata în cine că printre aceste proecte nu se găsește nimic cu privire la ajutorarea familiilor celor mobilizați în timpul lipsei de acasă a susținătorilor lor, și totuși, ziarele guvernamentale arătaseră că e în intenția guvernului să vină cu un asemenea proect. Or, ce vedem astăzi ? Se propune un proccs de lege prin care, în timpul mobilizării pricinile izvorite din contractele de închiriere pină la o anumită valoare, să se judece după dreptul comun, nu după legea proprietarilor. Se va lăsa apoi la aprecierea judecătorilor dacă să acorde prelungiri la termenele de plată a chiriei. In sfirșit patronii funcționarilor particulari vor plăti acestora cit timp vor fi mobilizate diferența dintre retribuția militară și salariul avut, contribuție insa care nu va putea trece de jumătatea legii. N’avem ritmic de zis împotriva acestor măsuri Caft sunt foarte drepte. Dar imbi în a*títalaficare a fbdictl brațîlor nu sunt funcționari particulari deci nu vor putea beneficia de această din urmă dispoziție. Ce vor fi,cei, de pildă, țăranii în timp de mobilizare ? Ce vor face meseriașii ? Din ce vor trăi familiile lor ? Cu ce le vine în ajutor statul ? Îi Franța și în Germania se dau ajutoare fixe. in baza unor legi, tuturor familiilor celor mobilizați, după numărul copiilor. Așa ar trebui să pe facă și la noi. Dispozițiile arătate maji sus sunt absolut insuficiente, căci lasă fără nici o ocrotire pe aceia tocmai, cari vor fi mai greu loviți de războiu. Pan Provocation!!« austro-germane Terminam cu un articol al nostru cu privire la impertinentele pressei vindute austro-germanilor la adresa d-lui Costinescu, spunind : ..Opinia publică știe că la legațiile germanii si austro-maghiară se pun la cale toate aceste atacuri importriva oamenilor noștri publici ; cu banii guvernelor de la Viena si Berlin Se plătesc aceste impertinente Și tocmai fiindcă, opinia publică știe aceasta, legatiunele respective ar trebui să fie mai prudente“. Pe ziua de asi a vorbit și pressa guvernului. „Viitorul" s’a ferit să pună punctele pe i, ca și cum am fi sub regimul consular. „L'Indépendance Roumaine“ a avut ceva mai mult curaj și in numărul de aseară relevă constatarea „Epoci" cum că ministrul de finanțe este linia unor atacuri de o extremă violentă din partea foilor cari se inspiră de la regațiunile Austro-Ungariei și Germaniei. Toată chestiunea stă aci. " Nimeni nu se preocupă de atacurile inepte îndreptate împotriva ministrului de finanțe și mai puțin de nenorocitele unelte cari vinzîndu-Și sufletele, odată cu ziarele la care scriu, s'ai scos singure din rindurile pressei românești. Toată țara se întreabă insa dacă este tolerabilă provocatiunea zilnică pe calea pressei din partea legațiunilor unor state cari pretind că mai păstrează raporturi normale cu guvernul României: pe de-o parte, guvernul e asaltat zilnic cu cereri de către legațiile Germaniei și Austro-Ungariei, iar pe de altă parte miniștrii și fruntașii evrei sunt ținutî in noroiu din ordinul si cu plata acestor legatiunî. O asemenea situație cere să fie clanficătă și repede. Asupra pressei vindlude austrogermanilor unanimitatea opiniei publice și a partidelor e făcută. E opressie care Și-at primit osinda. Dar aceasta nu poate pune la adăpost pe acei cari, acoperiți de inviolabilitatei teritoriului delațiunilor lor, violează toate regiciele de curtenie internatională, înlocuind misiunea lor diplomatică prin lovituri de apași, in special la adresa acelor romini, către cariara isi are cu deosebire îndreptată privirea și admirația ei. Ad. S’a sleit rezervoril de puteri austro-unciar... Pe cînd Rusia dovedește zi cu zi, in luptele din Rusia de est, din Polonia, Dilicia, Bucovina, dintrecuturile Carpatilor, din Caucazia, precum și prin ajutoarele de trupe ce se trimete Serbiei — că este un rezervor uriaș și insondabil de puteri monarhia austroungară din potrivă, vădește zi cu zi că e sleită, că nu mai e în situație să opuie o rezistentă forțelor rusești, si de aceea evacuiază Bucovina și Gălitia, lasă ca trupe rusești să pătrundă pină și in comitatele Ungariei: Zemplén, Ung. Sáros, Maramurăș și Bereg. Să luptî cu jertfe mari pentru reocuparea Cernăuțului, ca apoi să-l lași sa fie ocupat de ruși,—asta e cea mai vădită probă de neputință, de istovire. Dar ceea ce înfățișează in mod și mai evident, est e de redusă suprafața de rezistență materială și morală a monarhiei austro-ungare. — e noua dispoziție a ministerului de războiu, după care sunt somați să se prezinte la o nouă examinare medicală dispensații născuți în 1878 și până exclusiv in anul 1890. Exceptați delations recrutare, vor fi:—cităm textual din dispoziția ministrului austro-ungar — acei cărora le lipsește un picior sau o mină, care sînt orbi, surdo-mutii, cei cuprinși de cretinism și cei declarați indicialmente ca alienați, atinși de nebunie, sau idiotism. Cu alte cuvinte, vor rămîne la căminul lor, in monarhia austro-ungară, numai idioții, timpiții, șchiopii, orbii. Iar cei cari se vor mai întoarce de pe cîmpi de luptă, vor fi într’o stare lamentabilă identică. Frumoase perspective se mai deschid monarhiei austro-ungare. NAZBITII BELELELE SULTANULUI După ce a declarat „războiul sfînt“ vi ftu s'au mișcat, mei doi turci și jumătate in ajutorul luî Enver. După ce englejii i-au luat Moka, așa că trebue să mulțumească în locul cafeluței turcești tu șvarțuluî von der Goltz, acum Sultanul a trebuit si mai spun ..ParlamentulaV“ din Stambul cine ia pus să facă războiu. Neputînd să-l numească pe Kinzer ■și pe marinarii nemțî din Go&for, a dat vina pe Allah și pe Mahomet. ■In adevăr, Mesajul Sultanului spune : „Prin grația lui D-zeiî și ajutorul Profetului, am declarat războiu“. Ajutorii fiind Kaizerul, Mahomet nu va fi răspunzător de ce va face sultamil in auguștii săi șalvari. Pac. 9 A apărut —----un manahhul Pe 1915 al ziarelor iflevertlifli Maia1 Pretul 30 ban« Simțimintele celor multi de C. Statescu Docent universitar Moare germanul pentru țara lui, moare francezul, sârbul, belgianul, rusul, englezul pentru țara lor, dar românul din Austro-Ungaria pentru ce moare ? Da, se poate ca mulți din intelectuali să se lupte spre a-și apăra situația lor de la nis — cu două fețe— căpătată în statul unitar maghiar, dar țăranul bănățean, ardelean și bucovinean, oare n’are și ei inimă și suflet ca să simtă pentru ce luptă ? Iși dă oare pentru nimic bătrînul tată pe cel mai zdravăn dintre fii, și pleacă fără nici un rost tînărul părinte de lingă soția în jurul căreia stau toată copilașii lui ? . Fapta vorbește : Acești mulți fără a se gindi înapoi la vitregia stăpintorilor care-îmină la moarte ca ne niște osîndiți, ca o mingiere pentru jalea lor și Ca instinctiv, să arate indemmilor fără grai pentru Romînimea din toate părțile, au cerut să moară sub cutele tricolorului ! Cu experiența acumulată în mulțime, unde est trudă și nevoi, ei știu ca mărimea unei fapte atîrnă de sacrificiile și sforțările de a o dobindi . Și dorințe de veacuri vii se înfăptuiesc cu ușoara gindire sau simpla trudă a discuțiunii sau descurcare ițelor diplomatice. Instinctul îl mină acolo: mulțimea parcă simte că singele vărsat va fi tăciunele nemulțumire! mute a celor rămași și asmuțirea fraților care pot să vadă că curge un singe nevinovat. Sunt îndemnuri nespuse acestea și speranțe mute, care Hific în jurul tricolorului. Și cu ghidul că azi, mîine, romînii trec la ei, au dat bieții oameni viață din viața lor, avere, s'au rechiziționat vite de hrană și de munca, bucate, de s’a scumpit cumplit traiul. S’a cerut acum în urmă de la acești storși, ca să mai deie pentru împrumutul de stat, cea mai săracă parohie, cea mai nevoiașe bisericuță, cel puțin cite două sute de coroane ! Simțit-am noi oare aceste îndemnuri. suzit-am noi oare toate aceste chemări mute ? " ■ > Poporul, prin acea legătură nevăzută de simțiminte a răspuns ■ prompt întîiel chemări sub arme, iar acum,prin smerenia și pregărtirea lui pentru ceasul de jertfă, instinctiv, dă dovadă de conștiința ajunului unor fapte mari. In clasa subțire, unde stau inițiativele, societățile de tot felul,și partidele din această țară bogată, sprijinite pe vrednicia și devotamentul armatei unui popor de 7 milioane, este nehotărîre, ezitare și unele îndărătnicii chiar; oare nu va fi mers această clasă cu supunerea prin a se fi rupt legătura cu massele ? Căci de unde atîta cruzime de a se nesocoti frămîntările și de a se răni un neam întreg care sufere din pricina acestei tăceri ? * Acum se pare că un alt fapt vorbește . După ce ați secătuit cumplit pe cei ce nu sunt de același neam cu ei fără să fi auzit strigătul de revoltă și să simtă mîngîierea și ajutorul datorit unui frate de către romînii din Rominia liberă, ungurii cer acum* mai mult , cer ca și copii și bătrîni să lupte pentru vitregia lor ! Se pare că unele sate de Moți, s'au rasvrătit. Din nou vorbește surdul strigăt al mulțimea din nou bate inima celor obidiți. Să-l ascultam! Poate va fi cea din urmă chemare. Să simțim, căci singele răsvrătiților, înseamnă întiinirea avantgardei oștilor romane, cu dușmanul de veacuri ! Lăsa-vom noi oare să fie măcelărite întiile oști romíne ? Un neam există prin ceea ce este el. Să luăm aminte . In ceasul acela nu răspunderea cîtorva factori se va putea împotrivi viforului desfânțațt. C. Stătescu * Artiștii In războiul WALTER KIRCHOFF Ca și în celelalte armate, sunt și in armata germană numeroși artiști cari luptă acum pe câmpul de războit). Dintre aceștia s’a distins și emlă rolul Curiei imperiale. Walter Kirchoff care a fost decorat cu Crucea de fier și avansat la gradul de căpitan de cavalerie. ♦# Adeverari Fie! D. Emil Lahovary pune înaintea:ărei perspective din cele mai frumoase : . .• „Fie pace, fie. rfizboie, fie actiune, fie inacțiune, notărirea luată, direcția de urmat, pregătirile de faced trebuiesc să fie rezultatul unor (.chibzuințî reci“. Dar dacă e vorba de „fie chiar inacțiune, atunci ce pregfitiri maî trebite de făcut?! Negustorii Negustorii cei mai bine situați s’au adunat să se sfătuiască cum s’ar putea urca prețul alimentelor. De ce nu li vine niciodată ideea de a se consfătui cum s’ar putea scade prețul alimentelor ? Asta e o întrebare — așa, de curiozitate ! ! A nimerit’el D-nul Ionel Brătianu nu prea e omul vorbelor de duh, dar acuma după cele ce se petrec ,în partidul condus de d. Marghiloman, trebue să recunoaștem că a nemerit-o d. Ionel Brătianu, cînd a spus: „Dacă nu, ar fi existat Marghiloman, ar fi trebuit să'l inventez“ !! Rigolette HiOstainii și Silfii de TEODOR CRIVATZ, fost deputat Războiul european se urmează de patru luni fără întrerupere azi. In finitul lui Noembrie, el tinde să între în faza cea mai primejdioasă pentru Rominia. In adevăr, comunicația noastră cu Occidentul, cu exteriorul, se face prin Serbia. In ziua cînd această cale ne va fi tăiată, atunci Romînia, țara neutră, nu va mai avea libertatea să-șî aleagă modul și timpul acțiunei sale, dar va fi silită să primească legea și regula altuia. Albia Dunării pină la Valea Timocului, gura Timocului aproape față in fată cu Gruia, desparte Romînia de Serbia. Cursul Dunării intre Vîrciorova și Timoc este ca de 105 pină la 110 km. Distanța cea mai scurtă, adecă în zborul păsărei între Austria și Bulgaria este numai de 50 km. Regiunea însă fiind muntoasă, așa drum nu există decit pentru aeroplane. • rămînînd decî ca drum practicabil, numai comunicația pe Dunăre, asupra căreia s’a concentrat atenția tuturor. , In ziua cînd austriacii vor pune stăpinire pe drumul dintre Austria și Bulgaria, se va stabili o legătură între Germania și musulmani, cari își vor da ajutor reciproc și cu modul acesta Rominia va fi complect izolată, complect închisă.’ Rominia are interese comune cu Serbia. De aceea, neî romînii suntem datori să dăm ajutor sîrbilor ca să împiedicăm zdrobirea lor și astfel să ne păstrăm un drum liber între Dunăre. Salonic și eventual între Dunăre și Adriatica. Interesele comune, acestor două state dunărene simt multiple. Voiți examina mai întîî chestiile economice. Avuția tarilor rentine în veacurile trecute, au fost vitele iar actualmente sunt cerealele. Calea maritimă este cea mai eftină transportul mărfurilor. Tarile pentru români sunt între trei mări: Marea Neagră, marea Mediterană și marea Baltică. După stabilirea puterei otomane la Constantinopol, comerțul nostru prin marea Neagră și Mediterană ne-a fost închis. Foarte putină lume știe că tarile romane au făcut comerț întins cu Baltica. Să cităm un pasaj din descrierea Moldovii de Cantemir in care se arată relațiile comerciale ale Moldovii cu Dahtigul, port la marea Baltică: „Oamenii locuitori de pe lingă munte, au boi mici, iar cei din partea cîmpului au cirezi mari de boi prea frumoși, pe care îi dau prin țara leșească la Danțig De tot anul mai mult de patruzeci de mii (40.000), și de acolo ii vînd prin țările de prinprejur, un loc de boi leșești. Și în Moldova se cumpără perechea de boi oite cu cinci iarna încă și cite cu trei taleri nemșițești (1), iar în Danțigi! vînd ?i cu cite 40p-50 taleri. Și boii cei mai grași și mai buni se găsesc pe piiul Sărat în ținutul Fălciului și pe pirîul Bascul în ținutul Cernăuțiiîui pentru că acolo este cîmpul Sărat și iarba foarte bună și îngrășătoare. Și aici de mulți acolo, nicit nu numai cit sînt cu îndestulare pentru chivernistrea locuitorilor, „ci încă își pot plăti cu dînșii și birul și dările cele grele, care le iau turcii dela dînși. Se știe că Moldova a fost în fel gâturi politice și culturale foarte strinse cu Polonia. Acest pasaj a lui Cantemir ne arată că bogăția țării, cu două sute de ani în urmă consta iu vite pe care polonii le vindeau ca vite de a lor și asupra cărora luau un preț de zece pină la 15 ori mai bun ca prețul din Moldova. Aici se arată tot odată și independenta politică a țării fată de suzeranul său sultanul. In adevăr, boii din Fălciu, pină la marea Neagră, ar fi avut de străbătut 201 kim, pe cînd pină la marea Baltică, mai mult de 1200 ktm. Cu toate acestea se prefera drumul cel lung. Se explică: Marea Neagră era lac turcesc și desigur comerțul cu turcii nu convenea moldovenilor. Ei preferau drumul cel lung al Danțigului pentru produsele lor. Odată cu desființarea Poloniei, s-au desființat și legăturile politice, culturale și economice ale țărilor române cu acest regat. Acum in Noembrie 1914, Romînia are o preocupare fundamentală ca nu cumva, prin războiul european, să se aducă o schimbare în regimul strîmtorilor ce leagă marea Neagră cu Mediterană. In acest caz, țara noastră ar putea să aibă nominal independenta sa politică dar strîmtorile fiindu-i închise, ar pierde complect independența economică. Ce comerț face Romînia actuală? In 1911 comerțul total al Rominiei, trecea de un miliard două sute milioane lei avînd o greutate de șase milioane 376 mii tone. Citiți ContSmiarea in pagina II -a.