Adevěrul, ianuarie 1915 (Anul 28, nr. 9988-10017)

1915-01-14 / nr. 10000

asul Crin­ica Sp. 10000 5 Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon S BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 11 Abonamente cu premii: KlO Ao Lei IA.*» Bane lant * • • 9.50 Trei tuni • ,, Pentru străinătate preţul este îndoit TELEFON: Capitala . . . . . No. 14 io •• * • ... 99 .34/73­­Provincia . . . . ,, 14/99 Străinătatea . . . ., 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi Miercuri 14 Ianuarie 15 INCIDENTUL TAKE IONESCU-FÜRSTENBERG Â~. v. ~ A^'vvvvv^^V^/vvvvvv^vvvvvNvvvifvvvvvvvvv't^'vxv restăinuirile d lai Haliakon La 6 Ianuarie arătam în acest loc puterea adevărului în diplomaţie şi cum, sub impulsul participare!, tot mai directe a popoarelor la condu­cerea lor, diplomaţia a ieşit din fa­za romantică a invenţiunilor şi in­trigilor, spre a deveni arta de a ne­gocia interesele dintre naţiuni şi State pe temeiul realităţilor. Spuneam toate acestea spre a a­­­răta deosebirea fie concepţie între d-na Take Ionescu şi cel de la Bal­­lplatz-ul din Viena, deosebire mani­festată în chip foarte instructiv cu prilejul incidentului Take Ionescu— Fü­rstenberg, provocat de necesita­tea politică de a se viola secretul diplomatic şi a se dovedi şi mai bi­ne prin aducerea la cunoştinţă a notei austriace către Romînia, că ceea ce d. Giolitti, destăinuise în Camera italiană concorda cu atitu­dinea Austro-Ungariei faţă de Ro­­mînia în timpul crizei balcanice. A­­ustro-Ungaria premeditase nota ei către Serbia şi asasinatul dela Se­­rajevo a fost un pretext, dacă nu cum­va vor fi îndreptăţite într’o zi unele bănuelî de azi asupra acestui asasinat... * # * Cînd vorbeam de forţa pe care adevărul o exercită asupra mijloa­celor de acţiune ale diplomaţiei mo­derne, nu întrevedeam vreo urmare imediată a incidentului Take lone* seu—Fu­rstenberg. Din potrivă, consideram inciden* tul închis pentru moment. N’au­ trecut însă nici zece zile de atunci şi iată că puterea adevărului se dovedeşte mult mai tare de ce ar fi putut bănui unii. De unde ne-am fi aşteptat mai puţin, sistemul tăgadei, impus de la­­Viena şi Prinţului Fü­rstenberg, pri­meşte încă o lovitură. Ea vine din Bulgaria, ţara în care I Austro-Ungaria pretinde că are a­­cum un picior solid. Şi acel care intervine este una din persoanele cele mai indicate, căci e fostul ministru al Bulgariei, d. Kalinkoff, care pe tot timpul cri­zei balcanice a lucrat cu guvernul nostru în numele ţărei sale şi a fost bine iniţiat cel puţin in chestiunile privitoare la relaţiile romîno-b­ul­­gare. Ei bine, d. Kalinkoff, după ce de­clară francamente că „bănueşte foarte mult cum că a existat“ nota Austro-Ungariei care spunea că da­că Romînia atacă Bulgaria, Austro- Ungaria, deşi aliată a Romîniei (!?) va apăra Bulgaria cu armele în mi­nă, face o destăinuire, care nu mai lasă nici o îndoială asupra ceea ce d-sa numeşte, un limbagiu diploma­tic, o „bănuială“ ! In adevăr, d. Kalinkoff arată ca tocmai pe vremea indicată şi de d. Take Ionescu, „un militar sus pus de la legaţia austro-ungară din Bu­cureşti“—mina dreaptă a prinţului Fü­rstenberg— i-a declarat că dacă Bulgaria atacînd pe sîrbi ar fi ata­cată de Tominî, ,,Austro-Vuigiairisa nu va sta cu braţele încrucişate şi spre a-şî arăta prietenia-î sinceră şi de­zinteresată faţă de Bulgaria, o va sprijini prin ajutor diplomatic şi militar real". D. Kalinkoff spune că nu a dat a­­tunci o deosebită importantă aces­tei convorbiri, totuşi azi, în urma revelatiunilor d-luî Take Ionescu, găseşte că ..convorbirea aceasta contribue in de-ajuns la probabili­tatea lucrurilor acelora cari se pu­blică". Nu se poate mai delicat şi mai diplomatic. „Probabilitatea­­ aceasta e însă pentru toată lumea o certi­tudine. Bulgaria a avut vreme de atunci încoace să reflecteze asupra prie­teniei sincere şi dezinteresate a Austro-Ungariei, tot atît­ de since­ră şi dezinteresată ca şi atitudinea Austro-Ungariei faţă de aliata sa Romînia ! Aflînd tot adevărul, lumea politi­că şi poporul bulgar se vor putea orienta şi mai bine astăzi, cînd Aus­­tro-Ungaria e şi mai evident... de­zinteresată şi sinceră faţă de rega­tul bulgar !! Cit despre destăinuirile d-lui Ta­ke Ionescu, acele ale d-luî Kalinkoff arată mai bine ca orice dacă ele e­­rau nu numai în interesul general, dar mai ales în interesul tuturor statelor din Balcani. Emil D. Fagure. Adeverim I­lectivicare „La Politique” anunţă că foile ofi­cioase desmint ştirile „Adevărului” despre diferite numiri la Curte. Mai bine era ca „La Politique” să anunţe­ că „graţie ştirilor „Adevăru­­lui” foile oficioase pot anunţa că la Curte nu sa mai fac şi alte numiri!! ! Poate că ar fi fost şi mai exact !­ Forţarea Dardanelelor Se tot zvoneşte că franco-englejii vor „forţa” strîmtoarea Dardanele­­lor. Asta ar însemna să forţeze uşi des­chise. Când turcii sunt la strimtoare, nu e n­evo-0 de „forţare”, ci de... unsoare ! Dovadă prezenţa nemţilor la Stam­­bul ! Clubul cucoanelor E vorba să se întemeieze la Buciu­­re­şti un ,,club al cucoanelor”. Va fi numit aşa, probabil fiindcă se va vorbi în acest club numai des­pre». domni! Rigoletto Despărţirea Husii de Hernie ? - ---------------—— .. Se ştie­­că noua armată cu care austriacii vor să strivească admi­rabila rezistenţă a poporului sîr­­besc, nu se­­compune numai din aus­triaci, ci in bună parte este alcătu­ită din trupe germane. Explicaţia ce se­­dă la Viena aces­tui fapt, destul­ de curios in sine, este că prin aceasta Germania a voit să facă o demonstraţie, arătînd că e perfect solidară cu Austria şi că, dacă vr­eun nou inamic s’ar gîndi să atace pe austriaci spre Sud, ar avea de a face eu înseşi trupele ger­mane. O altă explicaţie este aceea că prin unităţile trimise armatei prin­ţului Eugen, germanii au voit să dea o nouă vigoare trupelor aus­triace incapabile de ofensivă. Adevăratul motiv însă, după cite aflăm din cercuri diplomatice bine informate, este altul. S’a vorbit, în ulti­mu­l timp, în pre­sa internaţională, de o dorinţă pe care ar fi manifestat-o cel de la Vi­ena de a începe separat tratative de­­pace, fiind dispuşi să se desfacă de Germania şi, prin oarecari sa­crificii să salveze restul. Ştirea a fost dezminţită, fireşte, de austro-germiani. Totuşi, faptul este perfect adevă­rat. Tratative propriu zise n’au avut încă loc­ Putem însă afirma că tere­nul a fost sondat atît la Paris cit­­şi­­la Petrograd. Austro-maghiarii ta­tonează deocamdată ,prin Interme­diul unor personagii din lumea eco­nomică şi financiară. Germanii au simţit despre ce e vorba şi şi-au dat seama de peri­colul care-i ameninţă de a rămânea izolaţi. De aceea au căutat să-l pa­reze. Profitând de trista situaţie în care se găsea Austria după dezas­trul de la Rudnik, au propus Aus­triei să trimită în Serbia şi trupe germane, ceea ce s’a primit cu bu­curie la Viena şi la Budapesta. In acelaş timp numeroase trupe de a doua linie austriace au fost luate din Austria şi trimise pe cimpul de lup­tă occidental. Prin acest amestec al uaităţilo£ militate se creiază ia®'* tuiri inextricabile şi se face imposi­bilă o despărţire­­a Austriei de Ger­mania la un moment voit de cea dintâi. ^Aceasta­­este explicați­a faptului ca actualmente mulți austriaci­­luptă în Flandra și­ Alsacia, iar în schimb in Ungaria sunt numeroase trupe­­ germane. Rp. Sperie lupul... Excelentul nostru confrate „Stea­gul" s'a specializat dela o vreme in a pune în practică zicătoarea romi­­nească: „sperie lupul cu pielea oii!" Zilnic „Steagul" publică, cu cele mai respectabile litere, stirî cari în intenţia acestui ziar e de a face să, se zbirlească părul opiniei noastrei publice ! Astfel, st cri „Steagul" re-' vine asupra armatelor germane! cari s’ar fi aflînd în Transilvania! și Banat si prezintă știrea astfel, incit cei cari ar citi-o să-și spue : — Ce să ne punem noi cu ăștia? Găliganii aceia ne înghit ca pe un pui de găină! Ori cit „Steagul" pare că are o relativă consideraţie pentru solda­ţii noştri, opera sa de... zburlire a părului e zadarnică. Dacă va fi să­ ne batem, nu faptul că vom avea ca duşmani germani în loc de aus­­triacî va fi o piedică pentru intrarea noastră în acţiune.­­ Armata germană e admirabilă, e redutabilă, e tot ce voiţi. Ei şi ? în­seamnă că noi trebue să facem­ războiă numai cu nişte invalizi ? In armata austro-ungară se află foarte muta soldaţi romîni cari­ s’au­ luptat şi se luptă vitejeşte cu: francezii, englezii, belgienii, strbii­­ cari, slavă Domnului, s'au dovedit soldaţi tot atît de buni ca şi cei ai Kaizerului german. De ce n- ar fi şi cei dela noi din ţară tot aşa de tari de înger ca cei de peste Car­­paţi? . Sa caute deci „Steagul" alte spe­rietori, dacă ţine cu tot dinadinsul să ne îngrozească!Maximu­­ Interviewul nostru cu Scotus Viator -----------------£4----------------­ Romînii au heghemonia maghiară, englezii milita­­rizmul prusiac. —■ Interesele romîno-sîrbe sunt identice și o cooperare romino-sîrbă, e nece­sară.—Bulgarilor trebue să li se facă concesiuni. —Ce e cu mișcarea se­paratistă ungară. D. R. W. Seton Watson, cunoscut sub pseudonimul de Scotus Viator, publicist englez şi vechili şi înflăcă­rat apărător al cauzei rominilor supuşi dominaţiuneî austro-maghia­­re, a binevoit să ne acorde următo­rul interview: — Care este scopul călătoriei ce aui întreprins în Balcani ? — Scopul principal al călătoriei mele a fost să studiez starea răni­ţilor şi a refugiaţilor in Serbia, pentru un comitet englez, „Serbian Relief ftmd", al cărui secretar ono­rific sunt. In timpul celor trei săp­­tăminii, cit am stat in Serbia, am vizitat spitalele din Niş, Uskiub şi Kraguevatz, precum şi districtele cari au suferit cele mai multe ra­vagii de pe urma armatei austria­ce,­­ în­deosebi la Sabatz şi la Belgrad. Se înţelege, insă, că în acelaşi timp am voit să mă informez asu­pra situaţiei politice din Balcani şi fiind la Niş, nu mă puteam reintoar­­ce în Anglia fără să nu vizitez Bu­cureştii, ca să ştiu ce gindesc ami­cii mei romiul în momentul acesta hotărîtor al istoriei lor şi al istoriei noastre. Am avut întotdeauna o vie simpatie pentru rominî, mai ales pentru fraţii dv., oprimaţi din Tran­silvania şi sunt fericit că ambele noastre ţârî — Romînia şi Marea Bntanie — reprezintă astăzi ace­eaşi idee: principiul naţionalităţilor şi dreptul micilor popoare europene de-a se libera, şi de-a se uni. Ceea ce este militarismul prusac pentru noi, este heghemonia ma­ghiară pentru dv.; iată cele două principale obstacole la progresul Europei. Noi, împreună cu aliaţii din Fr­anţa şi din Rusia, trebuie să combatem primejdia germană ; dv. însă, şi cu sîrbii, trebuie să puneţi capăt dominaţiunii brutale şi artifi­ciale a rasei maghiare asupra mai tutu­ror vecinilor ei. — Credeţi, deci, că interesele Romîniei şi ale Serbiei sunt iden­tice ? — Mai mult decit atâta. De multă vreme, chestiunea românească şi chestiunea iugoslavă au urmat linii paralele. Aceasta se vede îndată ce studiezi evoluţia politică în popula­ţia română şî sîrbo-croată a monar­hiei , dar numai evenimentele răz­boiului balcanic au demonstrat a­­cest lucru în faţa lumei întregi. In­ vara anului 1913 Romînia a înţeles foarte bine necesitatea de­ a nu în­gădui zdrobirea sârbilor şi a lucrat la momentul psihologic. Va face ea şi acum la fel? sau nu înţelege, poa­te, în­deajuns, importanţa capita­lă a Serbiei nu numai pentru cauza aliaţilor, ci mai cu seamă pentru viitorul rasei româneşti ? — Aşa­dar, sînteţi de părere că e necesară o cooperare romino­­sîrbă ? — Da, pentru că unitatea naţio­nală a românilor, ca şi a sîrbo-croa­­ţilor, nu se poate face decit prin îm­părţeala Austro-Ungariei; şi pentru a ajunge aici, trebue cooperarea tu­turor. Visurile vor învinge sau vor fi învinse împreună. Dacă permiteţi austriacilor, uniţi cu germanii, să zdrobească pe sârbi, riscaţi enorm. Sârbii s’au­ purtat şi se vor purta ca nişte eroi, dar au­ suferit pierderi mari şi mă tem că noul plan aus­­triac este să-l zdrobească prin for­ţe enorm de superioare numericeş­­te. Dacă se va îndeplini acest plan, situaţia dv. va fi foarte precară. Pe de o parte, veţi pierde calea Saloni­cului şi veţi fi izolaţi la vest; pe de alta, turcii vor avea inunaţiunile ce le trebue, iar bulgarii vor fi vasalii Austriei. Transilvania nu va mai fi decit un vis frumos. — Cum rămâne, însă, cu amenin­ţarea­ bulgară, pe care dv. înşivă o semnalaţi ? — Ei bine, nu vreau să cred că bulgarii vor pune în joc pentru a doua oară viitorul lor naţional. Ştiţi că în Anglia sîntem toţi „blochişti“ şi că voim să vedem reînoindu-se relaţiile cordiale dintre Bulgaria şi vecinii ei din Balcani. Tratatul de la Bucureşti era în acel moment cea mai bună soluţie pentru a evita a­­cest război­ european. Acuma, cînd oricum avem acest război­, trebue să se facă concesiuni îrn favoarea bulgarilor şi sînt fericit să văd că opinia publică din Bucureşti şi Niş recunoaşte această necesitate. — Se vorbeşte uneori despre simpatiile pe cari le-ar fi avînd An­glia pentru unguri şi pentru o Un­garie independentă. Ce-i adevărat în aceste aserţiuni ? — E adevărat că de vre-o două luni încoace ungurii operează intri­gi la Londra şi la Petrograd, într’un sens separatist, — dar, din fericire, pînă astăzi, fără nici un succes. La noi se cunoaşte foarte bine siste­mul intolerabil al ungurilor faţă de celelalte naţionalităţi şi toată lumea recunoaşte dreptul rominilor la uni­­tatea naţionala. Se recunoaşte şi dreptul dv. să vă alegeţi vremea, să faceţi „il gran rifiuto", dacă pre­feraţi, şi numai în ultimul caz, dacă România va abandona definitiv Transilvania, primejdia unei înţe­legeri cu ungurii ar putea fi de ac­tualitate. — Un ultim cuvânt, vă rog, des­pre Austro-Ungaria ? — Sint in viata naţiunilor, ca şi in viaţa indivizilor, momente cînd te arăţi nedemn de misiunea isto­rică ce ţi-a menit Providenţa. Aceasta a făcut monarhia dualis­tă faţă de naţionalităţile şi de cona­ţionalii lor independenţi din Bal­cani. Acum trei ani am dedicat,­tina din cărţile mele „aceluia dintre oa­menii de stat austriaci, care va a­­vea curajul şi geniul necesar ca să rezolve chestia iugo­slavă". După războiul balcanic, am publi­cat o ediţie germană a acestei cărţi, adăogitul cuvintele : „la cea- D. SCOTUS VIATOR O expoziţie interesantă­ ­**­Expoziţia Neyllies, SanieSevîci, Croiala De d. Neyllies im’aim­ ocupat ori de cîte or! d-sa a expus din lucră­rile d-sale. Avem­­de a face în d-sa cu um artist mraridiltar şi conştiin­cios,­­Care lucrează mult şî aduce totdeaiuma ceva nou. l-am imputat însă o tendinţă spre idealizare, ca­re răpeşte picture! sale farmecul mturaleţel. Ţărance pe timp, k bîlcî sau în plată, trebue să-ţ» dea impresia rusticului, mirosul sănătos al ţarinei, mp impresia unor dame •din­­lumea mare îmlbracate în cos­tum naţional Unde tendinţa aceasta spre idea­­f care nu apare, d. Neyllies ne dă lucrări doveditoare de talent şi in­teresante, mai pu­­ seamă că in ce priveşte desemnu­l, teortica, d. Ney­­îlies le stăpâneşte în mod remarcabil.­ Asemenea lucrări cari reţin aten­ţiunea prin frumuseţea coloritului şi o delicată concepţiune sunt de e­­xemplul Primăvara (21), Diminea­ţa de vară (22) şi­ mai ales Toamna (25). Aş mai releva şi interesantul „sens bois“ Odihna la umbră (10). Din tablourile animate de figuri, mai toate idealizate şi din cauza­­aceasta lipsite de individualitate­ şi de variaţia aceea care e inerentă nature!,—aş nota totuşi ca mai co­respunzătoare cerinţelor ce trebu­­esc puse unei lucrări de acest gen: Femeile din Argeş la târg (29) şi Ţi­ganca cu flori (4). * Cum intri pe uşa sălei Exareu,în care are loc expoziţia aceasta, — din fund ochii îţî sunt prinşi de un peizagiu de proporţii mai mări, un câmp de dobriţe înflorite (196). E cea mai principală dintre pinzele ce expune de astă d­ată pictorul Sa­­nielevici. O lucrare remarcabilă, aş putea spune dintre cele mai remar­cabile, pe cari le-a prezentat pînă acum publicului. Coloritul viu şi ar­monios, splendoarea perspectivei, D. NEYLLIES abundenţa aerului, delicateţa poeti­că a concepţiuneî, toate la un joc sânt­­menite să desfete ochii şi su­fletul, rrrai ales că sânt însoţite de o adevărată virtuozitate tectonică. In aceiaş atmosferă de delicată poezie, sânt învăluite tablourile in­titulate Casa Pădurarului (199 şi 200), care pune pictorului pro­bleme de lumină atît de inte­resante în­cit revine mereu a­­supra eî, dimineaţa, către seară. Privire in spre Surata Monteoru (203) este iarăş o bucată care arată puterea talentului, pe cînd Fructe şi imortele (204), în simplitatea sa­­technică, în sobrietatea şi rigurozi­tatea sa, arată cită ştiinţă a meş­teşugului său are acest artist. * D. architect Greţoiu a avut o idee pentru care nu-l pot îndeajuns lău­da. D-sa a colindat toată ţara şi părţile locuite de români şi cu­ ochi de artist, a redat obiectele inter­e­­sante din punct de vedere arhitec­tonic. Case, cule, cruci, fintini, bi­serici, — a prins într’un desemn ca­racterizat, dindu-le viaţă pe hârtie ,printr’o indeminatecă aplicare a a­­quardului. .......... Cu toţii ştim­­Că sunt numeroase şi interesante clădiri in ţară şi in ţi­nuturile român­eşti de peste hotare, cari pot furniza elementele necesa­re pentru iscodirea, pentru crearea unuî stil arhitectonic romînesc. Dar nimeni nu s’a gindit încă să le cu­leagă în imagini aşa cum a făcut-o d. Creţoiu, care a făcut astfel cu e- tememtele stilului românesc ceea ce Anastasie Panu a făcut cu elemen­tele înţelepciunei poporului : „De prin lume adunate şi iarăşi la lu­me date“. Să fiu om cu,stare, aş cumpăra toate lucrările d-lui Creţoiu şi să am un cuvânt de zis la cel cu pute­rea, le-aş cumpăra pentru stat, ca să ocupe o sală din şcoala naţională de arhitectură. Căci pe cînd ne chinuim în găsi­rea urnei architecturii bisericeşti — avem biserica din Rădăuţi (44), cea din gura Humorei (111), şi ca mo­dele de case, avem linii simple şi a­ D. SANIELEVICI­daptate mediului ca la Casa din jud. Buzău (57) sau Mîn­ăstirea Co­­zia, din­spre Olt (59). Ceea ce înalţă însă meritul lucră­­rei făcute de d. Creţoiu este că nu s’a mulţumit numai să redea fidel clădirile ce a găsit — o fotografie poate face acelaş lucru — ci a în­sufleţit totul prin faptul că ne-a re­dat opere de artă văzute de un ar­tist, B. Brănişteanu D. CREŢOIU CHESTIA ZILEI Intrarea în acţiune! La Curte se va numi un mare maestru de ceremonie, un maes­tru de vînătoare, un maestru de călărie, un maestru de sporturi şi alţi diferite maeştrii. (..Adevĕrul“) Regele: Şi acum, d-lor, cadrele fiind complecte, putem intra în acţiune!! sul al doisprezecilea repet această dedicaţie". Acuma se crede că a­­cest ceas a sunat. Un stat, ca şi un om, poate să­ se sinucidă, iar prietenii de altă dată sunt adesea nevoiţi să asiste la funeralii. As­­tăzi, pot să spun sincer cu regret enorm zădărnicirea speranţelor me­le in viitorul Austriei, dar văd că principala cauză a acestei ză­dărniciri a fost influenta mefistofe­lică a politicei maghiare. Acum,­­cînd sîntem in războiă, va trebui să încercăm cu toții ca să înlăturăm­­ această cangrenă din corpul Euro­pei. In această operație, chirurgul român trebue să aibă un rol princi­pal. Nu vreau să cred că mîna sa va tremura. G. M. Doro NÂZBITI I MACHIAVELICURILE PRENSULUI! I Au ştiut ei d-nul von Busche şi I Gzernin cu cine bat palma, cînd i'au câştigat­ p© Prensul pentru politica lor ! I Dovadă că acum, cine, dacă nu Prennsul, îl strică pe d-nu Take Io­nescu cu regele Fritz şi cu întreg Palatul ? Cine, dacă nu Prensul des­chide ochii regelui şi Palatului cum că tot, ce spune Adevărul despre nu­mirile de la Curte vine direct şi în mod expres de la Bolzebuth ? Dar mai trebuie oare spus aşa ce­va ? Cine a vorbit în Cameră contra sporirei listei civile dacă nu Belzé­­buth? Și cine a vorbit pentru — dar că nu Constantin Miile ? !... E dat dracului Prensul, cînd se­ pu-­­ na pe m­achiaveiîcurî ! ! Pac. Presa mseasca despre ocuparea Transilvaniei Roma, li Ian. — Se telegrafiază din Petrograd că ziarul „Bir­je via Viedo­­mosti” desminte probabilitatea că armata austriacă să poate concentra pe Bzura spre a ajuta pe germani, dar mai probabl este o, concentrare a germanilor către Bucovina și Tran­silvania. Ziarele italiene cu­ privire la acest subiect cred că pot să afirme că dacă trimiterea de trupe germane către Transilvania se confirmă, a­­tunci s’ar desminţi toate svonurile cu privire la intenţiunea Austriei de a încheia pace separat, despre miş­carea separtistă a Ungariei și noua ofensivă contra Serbiei. Ziarul ru­sesc numit mai sus, crede că ocupa­rea Transilvaniei de către România nu este posibilă cu Învoirea Austriei. Bătălia dela Rahova S-a împlinit în ziua de 10 Ianuarie, 440 de ani dela bătălia dela Rahova, în care, Ştefan-cel-Mare, numai cu 40 de­ mii de moldoveni, mai toţi ţă­rani şi lucratori de pămînt, după cum arată Dragoş, a înfrint 120 de mii de turci, comandaţi de Soliman Paşa. Spaima de turci era aşa de mare în Europa şi succesul Moldovenilor aşa de uimitor, incit Dragoş, cronicar polonez, exclamă cu entuziasm: „O bărbat minunat, în nimic mai inferior Dacilor eroici pe cari noi îi admirăm, care în timpurile noastre, ai repurtat cel dintâi o victorie stră­lucită contra turcilor, dintre princi­pii lumii; după judecata mea, cel mai vrednic a fi numit în fruntea unei coaliţiuni a Europei creştine, contra turcilor". Din nefericire, cronicarii dau pu­ţine information­ asupra măreţelor izbînzi ale lui Ştefan-cel-Mare, căci, pe acele vremuri, atît Moldovenii, cît şi Muntenii, cuprinşi de viitoarea războinică ce copleşise ţările lor, se gîndeau mai curând cum să le a­­pere, depit să-şi istorisească ispră­vile. Ne-a lipsit pînă acuma, printre is­torici de seamă ai Romîniei, un cri­tic militar, care să facă să vorbească terenul şi legile războiului, aceşti mari stăpini ai oricărei acţiuni de război­­. Departe de noî ideia de a împlini această lacună, totuşi ni se pare că o analiză a condiţiunilor în care s’au dat această bătălie ,şi o examinare a terenului pe care a avut loc, va lu­mina foarte mult, înţelegerea geniu­lui militar al lui Ştefan-cel-Mare, precum şi iscusinţa şi vitejia fără seamă a trupelor sale. Cei 120 de mii de turci, cu cari Soliman­ a intrat în Moldova,era ar­mată de elită şi foarte războinică, căci, pînă în luna lui August (1474) această armată făcuse asediul cetă­ţii Scutari, din Asia. Ştefan-Vodă nu putea opune puho­iului turcesc, decit 40 de mii de oa­meni, cari, cu mici excepţiunî, erau oştire de adunătură. In ceea ce priveşte desfăşurarea o­­peraţiunilor, nu se poate admira în destul, geniul acestui mare căpitan care, în mod intuitiv, găsea solu­ţiu­­nile cele mai bune, pentru conduce­rea acţiune!. Plecînd dela Dunăre, turcii puteau urma trei căi de invazie: Valea Si­retului, căci erau aliaţi cu muntenii, valea Bîrladuluî şi valea Prutului. In mod foarte judicios, Ştefan a­­lege valea Bîrladuluî ca zonă de con­centrare și care răspundea la două consideratiunî strategice ce se impu­­neau: 1) Valea Bîrladuluî, pe acele vremuri, era axa geografică a Mol­dovei, prin urmare pe această vale, se putea aduna cu m­aî multă înles­nire trupele sale de adunătură, cari veneau dir? toată țara ; 21j Din valea Bârladului, Ştefan putea trece repede şi la timp, fie in valea Prutului, fie în valea Siretului, pentru a disputa turcilor terenul, pas cu pas, dacă oş­tirea lor ar fi urm­at aceste direcţiuni de invazie. Hotărirea lui Ştefan, de a nu s© opune la trecerea Dunării e iarăşi o ideie militară foarte oportună şi j­u­dicioasă pentru situaţia specială in care se găsea el. In adevăr, Ştefan nu dispunea de nici o flotă şi nici de o artilerie puternică, pentru a dis­puta turcilor trecerea Dunării. Ne­­avînd nici cavalerie, cu care să poa­tă supraveghia mişcările armatei turceşti în tot lungul Dunării) era ex­pus, dacă şi-ar fi adunat armata în­­tr'un singur punct pe Dunăre, să fie înşelat de turci, cari l-ar fi reţinut în acest punct printr-o demonstraţie, în vreme ce forţele turceşti, impor­tante, ar fi trecut Dunărea în alte puncte şi ar fi venit să-l atace în spate şi flanc. Ştefan preferă să ia poziţie la oare­care distanţă de Dunăre, probabil în regiunea Tecuci, adăstînd ca turcii să treacă Dunărea, pentru a vedea şi judeca, modul cum se vor orienta, operaţiunile lor. Ştefan nu pierde din vedere, greu­tăţile de mişcare şi de aprovizionare ale Turcilor, de aceia pustieşte tot in calea lor şi păstrează contactul ime­diat cu armata turcească, disputîn­­du-le înaintarea pas cu pas, ceea ce le întirzia foarte mult mişcarea, expu­­nîndu-i la lipsa complectă de apro­­vizionamente. Această luptă în retragere, care re­lativ, se poate compara cu manevra francezilor de pe frontiera belgiană, pe Marna, duce pe Ștefan pînă în re­giunea Vaslui. Geniul săU militar, îl prevenise*că nu se poate retrage dincolo de Vas­lui, fără a nu se expune la un de­zastru, iar simțul său tactic îi arătă că, nu se putea găsi un alt loc mai bun pentru bătălie, în care, cu mi­cile forţe de care dispunea, să poată lupta cu avantaj, contra turcilor. In adevăr, din punct de vedere strategic, Carpaţii au servit totdeau­na de refugiu oştirilor moldovene şi muntene, cînd au fost copleşite de vrăjmaș. Ajunși prin urmare la Vas-Citiți continuarea în pa­gina a ll-a.

Next