Adevěrul, iunie 1916 (Anul 29, nr. 10497-10526)

1916-06-11 / nr. 10507

­ Sos puşti In vreme ce conştiinţa şi religia spune omului „tu nu te vei bucura la lucrul altuia, tu vei ciştiga exi­stenţa ta cu sudoarea frinţei tale“, lăcomia, lenea şi pasiunea plăcerilor II strigă: „este plăcut a răpi bunul altuia, este plăcut a trăi din munca altuia“. Două voci distincte, două categorii de oameni ,bine definiţi. De oparte marea majoritate a po­porului cinstit şi muncitor, liniştit şi răbdător, care geme sub povara im­­pozitelor şi sacrificiilor, impuse de vremurile de grea cumpănă prin care trece ţara. De altă parte, câteva sute de fami­lii, ambiţioase, fără scrupul, lăco­mie de plăceri şi putere, care profi­­tînd de aceelaşi vremuri de grea cumpănă, îşi înalţă trufia lor pe tâl­hărie, avuţia lor, pe contrabande şi traficuri criminale, iar boerii­­or pe mizeria unui neam de robi. Poporul a iubit şi iubeşte ţara în toate tentativele şi convulsiunile trecutului, a servit-o şi vrea s’o ser­vească în sforţările prezentului; a a­­jutat-o şi vrea s’o ajute Intru înde­plinirea menire! sale. Pentru ei, nu există de cît o sin­gură forţă supremă: Patria. Şi în timp ce, poporul, plin de băr­băţie şi putere, vitejie şi jertfă pentru patrie, caută a face să triumfe ideia năzuinţelor naţionale, şleahta politi­­cianilor recrutaţi din sinul celor cite­­va familii, întronează regimul­ ne­potismului şi favoritismului, risipei şi dezordinea. Dispreţuitorii sfîntului ideal ai dreptului şi moralei, au­ făcut să degenereze totul într’o frenezie a plăcerilor şi o laşitate faţă de da­torie, care nace la ticăloşie şi moarte. Arta de a guverna, această artă nobilă şi importantă, a fost tran­sformată de „sus puşii“ amăgitori. In arta de a minţi, a înşela şi spolia sub aparenţa legalităţei. Au numit comisiuni peste comi­­siuni şi pe deasupra, para-comisîunî, pentru ca lumea să se piardă în deotajul comisiunilor. Una permite, alta nu permite, şi cind toate permit, nu se acordă va­goane, decit doar la „ai noştri“. Vagoanele celor „sus puşi“ şer­­puesc spre frontieră, lăsînd în urmă spectrul foametei. Multe şi frumoase turme au tre­cut crestele Carpaţilor, căci viscolul pustiirii a suflat peste această ţară blagoslovită de D-zeu, dar ticăloşită de politician­. Cel ce fură de la un simplu parti­cular îşi trece restul vieţei legat de mîinî şi de picioare. „Sus pusul“ face mii de victime, con rupe şi ruinează o naţiune în­treagă şi trăeşte totuşi în palate somptuoase încărcat de onoruri şi a­­vere, în timp ce alte comisiuni — zise de anchetă — lasă să se răs­­pîndească ideea, că a fum tara. În­semnează a nu fura. D­ar timpul se scurge iute şi sfîr­­şitul ispitelor se apropie, căci su­ferinţele au jrovîrşit măsura. Mai curînd, saru­ mai tîrziu­. Donorul îşi va da seama, că nu există nicî întîmplare providenţială, nici dictatorială, care să poată aduce la îndeplinire cea ce el nu va şti­a*, înfăptuiască singur. P. B. Anul XXIX-lea—No. 10507 5 Bani Exemplara* laiinj.ii—w— DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE­MONDATOR ALEX. M. BELDIMANU SWUCIIATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Web KArageorgavici, Mo. 9 Et. L—Tetete* 9/4 BIROURILE ZIARULUI* #lo. 111 București Strada Sărindar No. 11 Abonamente cu prsmiîh „ Hau. •■•••••• , , . . . Lei 2b.— •nu« tani * . . . » „ 9.Os) m* leni................................................ i A­ Pentru străinătate grztvi este îndoit.­­ TELEFONS Capitala...................No. 14 td a ........................ 34/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea . . . . 12/40 _____________ __ _ _ ___ _ — ^apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la­ corespondenţii săi «a« A­deveral SSswfcâîâ 11 lume ­.neutralitatea“ M L BriUm NEWTO $1 francezii de a­CDRB ASUPRA POLITICEI GU­­VERNULUI ROMÍN Evenimentul cel mai de seamă pentru noi e că atit nemţii cit şi francezii judecă la fel modul cum d. Ionel Brătianu priveşte situaţia internaţională. Cind am spus’o de nenumărate ori că d. Brătianu a reușit, prin e­­chiberistica sa diplomatică, să ne strice cu toată Europa, cel de la foile guvernamentale ne răspundeau cu emfază: nici­odată România n’a fost mai bine văzută în afară! Am relevat e­l modul cum o parte din pressa pariziană, acum strict cenzurată, mai ales cind atinge che­stiuni diplomatice, vorbeşte de situ­­aţia Romîniei în urma dezastrului austriac. De la Paris ni se spune verde că acum e nevoie, pentru consolidarea situaţiuneî militare de concursul tu­turor aliaţilor şi amicilor, înţelege­rea nu va primi pe aliaţii cari se vor prezenta în ultimul moment, cind sarcina va fi sfîrşită, că dacă aşteptăm ca alţii să culeagă pentru noi, vom rămînea cu mîinele goale, sosind prea tîrziu, că recompensa nu poate fi de­cit în raport cu ser­viciile aduse cauzei comune. Acesta e limbagiul care se ţine acum la Paris la adresa noastră. Nu suntem somaţi, nu ni se fac in­joncţiuni, nu se impietează asupra dreptului, suveran de-a ne rosti sin­guri dacă şi cind trebuie să ne valo­rificăm revendicările noastre naţio­nale, dar francezii ţin să ne spună, foarte politicos, nu ne ameninţă ca nemţii cu soarta Belgiei şi a Ser­biei, că acum să sprijinim şi noi cauza comună. La aceste observaţiuni din sferele franceze se răspunde în culisele brătieniste că d. Briand e foarte mulţumit de politica Romîniei! Fi­reşte ! Dacă nu voim să intrăm în acţiune alături de aliaţi, fireşte că aceştia sunt mulţumiţi că răminem în neutralitate. * * Dar şi nemţii judecă la fel atitu­dinea d-l ionel Brătianu. De cîte­va zile foile cele mai im­portante germane asigură opinia publică de la el că aşa cum d. Bră­­tianui concepe realizarea idealului Romîniei vom rămînea in neutrali­tate, dacă nu cum­va situația mili­tară a puterilor centrale se va schimba astfel în cit vom merge c biar cu eî. ..Frankfurter Zeitung“" o spune ‘crde : d. Brătianu e considerat de.­­idversarî ,tca cel mal mare minci­­nos al veacului". Intr’adevăr nu se «tie ce va face în viitor d. Brătianu , probabil că nici el nu o ştie. El vrea însă să realizeze cit mai mult în­ riscul cel mai mic. Şi nemţii ple­­cind de la această formulă a d-luî Brătianu spun că privesc situaţia Romîniei fără iluziunî dar­ă şi fără teamă. Nemţii ştiu bine cum să proce­deze cu guvernul d-lui Ionel Bră­­tianu ori de cite ori se iveşte un moment favorabil pentru nod. Cind ruşii înaintau, la început, în Car­paţi, ei ne trimeteau propuneri in­directe: cedarea Bucovinei şi auto­nomia Transilvaniei! Cind au pro­­cedat ofensiva în Balcani au schim­bat tactica, ne-au ameninţat cu in­­vaziunea. Şi ori de cite ori situaţia militară li se părea favorabilă se a­­mestecaă şi in treburile noastre in­terne, cum au procedat cu candida­turile d-lor Lucaci şi Goga. Aşa vor proceda şi în viitor cind vor presupune că d. Brătianu, sub presiunea ţârei şi a neamul, se va gindi la o intrare în acţiune. Atunci iar ne vor ameninţa şi d. Brătianu har se va îngrozi. * * * De aceea atit aliaţii cît şi nemţii au început să precizeze concepţiile dlui Ionel Brătianu asupra îndato­­rrilor ce­ impun situaţia interna­­ţională în raport cu revendicările Romîniei. ' De la Paris ni se dă sfatul să nu , 'cum­va să sosim prea tirziu, cind ■ va fi inutil concursul pentru cauza­­ comună.­­ De la Berlin se iă nemţilor asi- [ *ararea că d- Brătiau nu va ieşi *in neutralitate cu formula pe care i ’ adoptat-o de-a merge la sigur. ] Francezii sunt politicoși in apre- [ •ierile lor. Ne respectă suveranita- t­­ea, dar ne previn. Nemţii ne ame- n­inţă cu forţa brutală şi-şi bat joc­­­ie mentalitatea şi echilibristica pri- i titlal-ministru al Romîn­eî­ t Se spun dintr’o parte şi dintr’alta­­­devărurî aşa de dureroase în cit­­­ici nu putem protesta, di formă, că­­ ■e vorbeşte astfel de poliica guver- j ’nd­al actual al Romîniei, find-că \icdnte de toate, aci la nă, sa de- n­unțat și criticat, această tenorod- ® t politică. A. W. i Mseisi­o Oficioasele guvernului au profitat — se putea să nu profiţi?*— de co­memorarea lui Rosetti spre a stabili marea deosebire dintre generaţia lui şi cea de azi. Evident, cînd pe vre­mea aceea ţara era condusă de un C. A. Rosetti — deşi el nu a fost nici­odată prim-ministru — iar azi e con­dusă de d. Ionel Brătianu, generaţia noastră nu are cu ce să se laude. Cu unii din contemporanii lui C. A. Rosetti, nivelul a început să se coboare. In fruntea acestora a fost Ioan Brătianu, care a făcut mult bine, dar a şi păcătuit mult. Dar ori­ce greşeli ar fi făcut Ioan Brătianu, el nu ar fi putut să-şi păteze singur numele în măsura în care i-o fac ur­maşii lui direcţi. Cei trei fraţi au mercantilizat totul în ţara asta şi acum fac negustorie pînă şi cu me­moria lui C. A. Rosetti. Cu drept cuvînt „La Roumanie“ a relevat contrastul dintre adevărata personalitate a lui Rosetti şi cea fal­sificată, pentru­ uzul liberalilor, pe care se silesc să ne-o înfăţişeze zia­rele oficioase. Articolul d-lui Emil Costinescu, pe care presa liberală a fost silită să-l publice, ne arată îndrăzneala con­cepţiilor lui Rosetti. Idealul naţio­nal, care astăzi încă îl sperie pe d. Ionel Brătianu, a fost idealul vieţei lui C. A. Rosetti. De pe atunci mare­le democrat era frămîntat de dorul unirea cu fraţii subjugaţi. Din însăr­cinarea lui, pictorul Rosenthal a tre­cut in Transilvania, cu o importantă misiune pe lîngă fruntaşii ardeleni. Pictorul a plătit cu viaţa înflăcăra­rea pe care Rosetti ştiuse să i-o in­spire pentru cauza naţională. Dacă Rosetti ar trăi azi, el ar duce, de­sigur, cu şi mai multă vigoare lupta sa, pentru că şi momentele sînt mai propice. Dar el ar avea­ de suportat insultele presei liberale; cît despre Rosenthal, nu ar mai fi ne­voie să-l omoare ungurii: guvernul român s’ar însărcina să-î paralizeze acţiunea, prin orice mijloace, chiar şi prin cele mai extreme. N’am văzut noi guvernul scoţînd armata împo­triva cetăţenilor cari au voit să-şi exprime dezideratele lor naţionale? şi n’a mers guvernul chiar şi pînă la vărsarea de sînge* incluziv? Este mare deosebirea dintre vre­mea lui Rosetti şi vremea noastră— şi asta se constată mai ales cînd privim gi­vernul de azi. Clovis Sarrah Bernhardt * şi războiul SARRAH BERNHARDT Presa franceză e plină de elogii la adresa marei tragediane Sarrah Bernhardt, care în timpul din urmă, desfăşoară o mare activitate pe front, venind să dea­ reprezentaţii în faţa trupelor. Ea va veni­ în curînd şi în Salonic. Germania se deşteaptă Pe zi ce trece poporul german îşi vede micşorată porţia de mîncare şi de bună stare şi mărită contribu­ţia da sî­nge ce i se cere. In schimb e hrănit cu victorii, cari în loc să apropie sfîrşitul războiului îl înde­părtează, şi cu zvonuri de pace cari nu mai devin realităţi. Cum nu se putea altfel, mult în­cercatul popor, cu toată disciplina-i proverbială, a început să se revolte. Semnalul l-a dat sudul imperiului. Grave desordini au avut loc Sîm­­bătă seara în capitala Bavariei, la München. In centrul oraşului în faţa primăriei, pe Marienplatz, au avut loc mari demonstrațiuni și a fi fost devastate câteva magazine de sub localul primăriei. Comunicatul poliţiei münchenezi, spune că manifestaţia era opera u­­nor scandalagii tineri. E cam cu­rios că poliţia n’a putut să împiedice în centrul oraşului excese din par­tea unor băieţi între 16 şi 18 ani şi că excesele s’au putut repeta de două ori în aceiaşi seară. De fapt Sîmbătă seară a avut loc o adevă­rată­­ luptă, în faţa primăriei, între demonstranţi şi poliţie, luptă care a durat de la 7 seara pînă pe la mie­zul nopţii. Demonstraţia s-a repetat a doua seară. Poliţia a operat nu­meroase arestări. Pe lingă aceste dezordine mai e semnificativ pentru starea de spirit din sudul Germaniei faptul că d. Bethmann Hol­weg s’a văzut silit acum cît­va timp să viziteze cen­trele din sud şi să dea asigurări li­niştitoare. De altfel şi ultima cuvîntare a re­gelui Bavariei, ţinută zilele trecute la Kelheim, trădează o adevărată revoluţie produsă în opinia publică germană. Regele Ludwig al Bava­riei unul din cei mai bătăioşî prin­cipi ai Germaniei, n’a mai vorbit de victoria definitivă, n’a mai îm­proşcat cu noroiu pe adversari, ci s’a mulţumit să releve greutatea războiului, să facă apel la răbdare şi să dea curajul soldaţilor de pe front ca pildă de imitat de cei rămași a­­casă. Poporul german începe să se deș­tepte la realitate. ~­R. N­A­Z­B­I­Ţ­I­I MOŞTENITORUL TRIST „Independenţa” insistă grozav a­­supra faptului că C. A. Rosetti a fost întemeietorul Academiei Române. Cu alte cuvinte, cei trei fraţi vor să spuie — pe departe — că deoare­ce ei au moştenit partidul babachii şi Banca lui Carada, tot lor li se cuvine şi Academia lui Rosetti. A ştiut el fratele Vinitilă de ce se în­deasă la candidatură. Vorba e că pentru Academie tre­­bue să ai şi cevaşilea în cap, şi asta le cam lipseşte celor trei fraţi, chiar dacă ar pune la un loc tus­trele ca­petele lor. De astădată Vintilă nu mai e moş­tenitorul vesel. Sugesii&ni Politico(unitare ----------------------------­ Domnul Czerniin s’a întors dela Viena, cu sarcina binevoitoare de a preveni guvernul român, că­­rușii au proiectat o nouă violare a teri­toriului nostru. Trebue o doză de mare naivitate pentru a istorisi asemenea fantezii $i o doză şi mai mare de naivitate pentru a le crede. Dacă incidentul dela Mam­orniţa ar fi fost voit, ruşii l’ar fi executat cu forţe suficiente, cari să-l pună la adăpostul neplăcere­ de a se re­trage la cea dinţii somaţiune­a u­­n­ui post de grăniceri. Cazul s’a prezentat astfel la Sa­rnia, unde aliaţii au violat terito­riul grecesc cu ştiinţă şi voinţă şi au­­luat­­măsuri atit diplomatice cit şi militare, cari să-i pună la adă­postul unei surprinderi neplăcute. O violare de teritoriu neprevă­zută, e totdeauna o chestiune deli­cată prin­­consecinţele ei, politice şi disciplinare. Din punctul de vedere politic nu e plăcut de a prezintă scuze, cari în­­caz de rea voinţă pot învenina relaţiunile intre două state prin forma lor mai mult sau mai puţin imperativă. Asemenea nu, e lucru plăcut de a blama avîntu-i militar al unui şef, sau poate chiar a’l pedep­si pentru o greşală, care e un lu­cru omenesc. Cei ce au manevrat cu trupe îin­­tr’­un teren acoperit, ştiu, cit este de­­greu să te orientezi şi nu există ofiţer mai bătrîn, care să nu recu­noască că în viaţa lui s’a înşelat de mai multe ori şi asupra dr­umului şi asupra obiectivului­­ce urmărea. Cu harta în­ mină ofiţerii sunt siliţi să întrebe la fiecare pas de nume­le localităţilor ce străbat sau nu­mirea cufărul pâlc de pădure sau deal. Pri­n urmare incidentul­­de la Ma­rnom­iţa, atit prin forma cît şi­ prin urmările lui, e o simplă greşeală datorită î­nfierbinţelei luptei şi lip­sei de puncte de reper in­ traseul frontierei. Nemţilor le place să­­speculeze a­­supra acestui incident şi prin acea­sta nu fac decit să­­continue intri­gile cari au format baza politicei lor, cu­­care ne-au speculat atîta a­­m­ar de vreme. * * * -Un lucru care e de mirare in a­­cest incident e emoţi­unea exage­rată şi nici de cum justificata, ce a cuprins­­un­­moment sferele n­oastre conducătoare. Această emoţiune, deşi­ nejustifi­cată, cum spusei, e explicată numai prin lipsa de experienţă ce dăinu­ieşte în unele din comandamentele noastre, chiar din­­cele mai înalte. Acest lucru­ e grav şi de aceea trebue examinat m­aî de aproape, căci dacă un­­incident ban­al şi les­ne de prevăzut cum e o călcare de teritoriu, a putut să turbure mintea conducătorilor noştri, ce se poate întîmpla, cînd vom fi şi moi în răz­­boi, şi cînd incidente serioase pot avea loc , cum de pildă înfringerea unei divizii sau corp de armată oarecare, sau străpungerea unui sector important ? Teama poate să existe asupra u­­nor evenimente, dar ele nu trebue nici să turbure, nici să surprinză pe oamenii de meserie, voia să zic pe militarii ce sunt în capul comanda­mentelor. Intre multe alte exemple de căl­cări de teritoriu se poate cita ca­zul tipic, al­­urmărilor­­bătăliei de la Sedan. Această bătălie, după­ cum­ se știe, a avut loc pe frontiera belgia­nă, iMoltke p­revăzînd o retragere posibilă a trupelor franceze pe­ te­­ritoriul belgian, a prevenit pe Bis­­mark cu cîteva zile mai înainte și acesta, la rin­dul său, pe cale diplo­matică, a cerut guvernului belgian să ia la frontieră măsurile militare necesare dezarmării trupelor fran­ceze ; — căci altminteri trupele germane au ordin să urmărească şi să atace trupele franceze pe te­ritoriul belgian. Urmînd această normă, trebuia şi la noi, ca şeful marelui stat ma­jor, care are datoria să urmărească operaţiunile războiului european, cu deosebire -cele de la frontiera noastră, trebuia­, zic, să prevină­­gu­vernul de o surprindere posibilă şi să propună măsurile politice şi mi­litare cari o puteau evrta. * * * -Informaţiunea ce d. Czernim a dat sau are de gînd să dea gu­vernului român, este o simplă insi­nuare perfidă şi nimic mai mult Incontestabil că ruşii, pentru o­­cuparea Bu­covineî, e’au nevoie de nici o mişcare de întoarcere prin ţara R­omînească, — o asemenea o­­peraţiune nu ar fi necesară decît numai atunci cînd armatele ruseşti ar ajunge să investească din nou Carpaţi­ -păduroşi şi ar fi siliţi, din cauza greutăţilor de neînvins ale acestui obstacol, să aibă recurs la o manev­ră de întoarcere. Armatele ruseşti sunt însă depar­te de Carpaţi şi­ pentru a ajunge în faţa lor le trebue încă multă vreme. Mai e de observat că, afară de­­cei iniţiaţi, nimenea n­u cunoaşte manevra ce­­urmăresc­­ruşii în Ga­­liţ­ia şi dacă mai intră în intenţiu­­nea lor să invadeze Ungaria prin Carpati. In rezumat, informatiunea d-lui Gzer­in e o inventiime personală sau importată dela Viena, «care nu are nici măcar avantagiul de a fi verosimilă. ■Singurul lucru neplăcut în acea­stă­­chestiune este reaua opinie­­ce o au străinii de noi şi de cercurile noastre conducătoare, crezîndu-ne aşa de naivi, ca să­ fim inspăimîn­­t­atî de asemenea di­cubraţiune. AL ©♦ Adeveruri «e Misiune Ziarele germane anunţă că la con­ferinţa oraşelor dunărene ce ur­mează să se ţie la Budapesta va fi reprezentată şi Romînia. D. Marghiloman a cerut ca să i se încredinţeze d-sale această mi­siune. Natura Liberalii se pregătesc să-l come­moreze şi pe Mihail Kogălniceanu. Desigur, îl vor confisca şi pe el, ca şi pe Rosetti. Şterpelirea a ajuns la liberali o a doua natură—dacă nu cumva , chiar prima­ Sfat Contele Tisza mi ştie cum să­ facă pentru a zmulge romînilor din Ar­deal păminturile lor. D. Ionel Brătianu l’a invitat la Răteşti, ca să vadă un exemplu practic. Rigoletto Hrana lirei Un vechiu proverb romînesc spu­ne că norocul mi trece de două ori pe lîngă un om, iar reposatul Colo­nel Goraneanu, cu care am servit pe vremuri într’un regiment de ca­valerie, avea ca dogmă că la răz­boiţi ca şî în viaţă victoria e a ace­luia care ştie să profite de momen­tul cînd norocul trece pe lîngă el. Ţara noastră romînească, bine­cu­vîntată de Dumnezeu, nu se poate p­lînge de noroc, căci dînsul a tre­cut odată «pe lîngă noi, în toamna anului 1914, şi din diferite motive, care anume « zadarnic a le mai dis­cuta, căci trecutul rămîne trecut, n’am ştiut ar® profităm, *l-am lăsat să treacă şi rezultatul a fost a­­proape doi tu­­de zbucium şi de frământare. Azi însă, prin excepţie şi în ciuda proverbului, norocul se îndreaptă din nou spre noi, ne surîde, ne chia­­mă parcă şi e de datoria noastră să nu’l lăsăm să treacă căci a treia oară cu siguranţă că nu va mai re­veni­ Clipele ce trăim simt clipe mari căci ele vor decide de soarta şi vii­torul neamului romînesc şi că aşa este, dovada ne-o fac­em şi­ şi vrăj­maşii noştri!. In adevăr toţi nem­ţiţi! şi unguri­ţii neamului, toţi vîn­­duţiî, toţi spioni!, toţi trădătorii au început din nou a urla că acum e momentul de a ne alipi lîngă priete­ni! sincer! a! romînilor, că acum e momentul de a porni contra ruşilor, ba se găseşte şi un fost om politic care să dee şi un comunicat în a­­cest sens. Ce ruşine ! Ce batjocură ! să mergem no! ostaşi! ţări! romîneşti, să mergem noi oştirea neamului romînesc cu duşmanii noştri de moarte, cu vrăjmaşii noştri de vea­curi, pentru ce ? pentru ca să ajun­gă X ministru ? sau Y mare demni­tar ? sau Z în consiliul de adminis­traţie a nu ştiu cărei societăţi ? Să vărsăm noi sîn­gele poporului ro­mînesc pentru ambiţiunea unguriţi­­lor şi vînduţilor? Vă înşelaţi amar, oastea romî­nească e a neamului romînesc, ea va lupta şi învinge numai pentru mărirea ţării romîneştî, ea abia aşteaptă momentul de a porni, dar numai spre Carpaţi, căci acolo e chemarea, acolo e datoria. Cuvîntul de ordine printre noi ostaşii este : Vrem Ardealul, şi-l vom avea ! Fraţi romîni, fruntaşii neamului, patrioţii luminaţi, pornesc din nou la luptă, căci vai, am ajuns în halul că noi romînii trebuie­ să luptăm la noi în ţară pentru ca ideia scumpă întregului neam romînesc să poată triumfa. Fraţi romîni, ascultaţi-i şi urmaţi-i căci chemarea lor e che­marea ţării, e chemarea neamului, e chemarea sîngelui fraţilor noştri, urmaţi-î şi sprijiniţi-i, căci voinţa voastră, a­­poporului, e mai puter­nică ca ori­ce în lumea aceasta; ce­reţi cu îndîrjire înfăptuirea visului de aur al neamului nostru căci acum e momentul. Fraţi romi, ascultaţi chemarea ţării, strîngeţi rîndurile, zdrobiţi capul năpârcilor veninoase cari ia­răşi se pun de-a curmezişul năzuin­ţelor poporului romînesc, forţaţi pe guvernanţi a-şi face datoria de ro­mîni şi la strigătul vostru stăruitor : de : Vrem Ardealul, noi ostaşii vă vom răspunde : îl veți avea ! : GHEORGHE CALARETU Ofiţer activ | Ofensiva rusă GENERALUL SUVAIEV ministrul de război rus, care­­a luat parte acti­vă la «refirătirea actualei o­­ferusițe- CHESTIA ZILEI Scumpetea Odinisara, ieşeai cu bani în buzunar şi marfa cum­părată o aduceai în coş. Acum, ieşi cu un coş de bani şi cumperi atita marfă cît s’o aduci în buzunar. Citsil contisîisaspea în pa­­gina 13-a. Cîte­va sfaturi pentru acei cari voesc să călătorească în Rusia de Dr. I. Ruscian După’ insistenţele energice ale d-l Greceanu consulul general ro­mân de la Odessa cei cîţî­va romîni arestaţi la Odessa şi Ungheni sub bănuiala de spionaj vor fi zilele a­­cestea retrimişî în Rominia. E drept că nici unuia din eî nu i se putea pune în sarcină vre-o vină serioa­să, că arestările s’au făcut pe baza denunţurilor unor agenţi prea ze­loşi, totuşi Intervenţia d-lui Gre­ceanu a fost de mare folos. Consulul român dela Odessa îşi face datoria ca un adevărat repre­zentant al unui stat şi ştie să­ fie energic şi stăruitor cînd interesele cetăţenilor regatului, al­­cărui tri­mis este, au de suferit. Nu voim să ponegrim memoria fostului consul al ţarei la Odessa, care a fost un om excelent, un om foarte bun,­­dar tocmai această bunătate extremă făcea ca la consulatul nostru să domnească o atmosferă­­patriarha­lă, care se repercuta rău asupra in­tereselor acelora cari veneau aci. Un consult trebuie să fie un om de voinţă, neşovăitor în cererile sale, energic şi impunător, trebuie să se simtă într’-un cuvînt că este un om care ştie drepturile şi datoriile pe cari le are. D. Greceanu este un a­­tare om şi în scurtul timp de­­cînd este la Odessa a ştiut să se facă ascultat. I * Aceste calităţi ale reprezentantu­lui Romîniei în Odessa nu trebuie însă să facă prea îndrăzneţi pe a­cei cari voesc să vie în Rusia.­­Căci toate greşelile cari au fost puse în socoteala acelor arestaţi aci sunt mai mult acte de îndrăzneală, de bravadă, de nesocoteală. Ori­cum, Rusia e în stare de rǎzboiu. Spio­nii mişună pe toate locurile. De pe urma spionilor, ruşii au suferit de­zastre, nu numai nenorociri. S’au luat, ca să se evite în viitor răul spionajului, măsuri foarte energice. Aşa, în toate vagoanele vedeţi ti­părite astfel de anunţuri: „Ofiţeri, soldaţi, nu vorbiţi unde vă duceţi, de unde veniţi, din ce corpuri şi formaţii faceţi parte.“ In toate cafe­nelele, restaurantele, prăvăliile sunt placarde cu inscripţia : „Tăceţi, vrăşmaşul are urechi pretutindeni.“ Mai mult, s’a dispus să fie suprave­­ghiatî şi la nevoie arestaţi oamenii cari arată o prea mare curiositate, adică acei cari se opresc în stradă la fiecare pas şi întreabă : „unde se duc soldaţii ăştia ? dar de unde vin aceştia ? dar ce fel de armată e as­ta ? dar de ce ofiţerul cutare are ast­fel de epoleţi şi ce însemnează as­ta ?“ întrebări cari pentru un om cinstit nu denotă de­­cit curiositatea, dar cari pot fi şi folositoare unui spion. Ei bine, multora din romînii ares­taţi aci li s’a pus în vină această cu­riositate excesivă. Unul a fost a prins plimbîndu-se prin portul Odessei, altul s’a luat după fustele unei co­cote şi a fost găsit prin fundul u­­nei mahalale suspecte, etc. etc. Ar trebui la Siguranţa noastră, cînd se eliberează paşapoarte pen­tru Rusia şi nu numai pentru Rusia dar pentru toate ţările beligerante, să se puie în vedere călătorilor că merg în ţări în stare de războiu, în ora­şe cu stare de asediu,­ şi că tre­­buesc să aibă o conduită conformă cu împrejurările. Nu­­e momentul ca să viî în Rusia sau să te duci în ori­care ţară be­ligerantă, ca sa faci chefuri, să ta ţii după femei sau­ să umbli gură-­ cască pe stradă. Treacă-meargă şi ocupaţiile acestea, dacă ştii limba ţărei, dacă cunoşti obiceiurile lo­cale, măsurile luate, etc.... atunci conduita ta nu poate fi aşa de bătă­toare la ochi, dar­­cînd nu ştii o boabă ruseşte şi te răţoeşte în cafe­nele, în romîneşte sau într’o proas­ta franţuzească, apoli­de, te expui să fii urmărit, suspectat, etc. Că spionul adevărat nu vine fă­ră să ştie limba cum se cade, că spionul adevărat nu se ţine după fuste­­şi niu se duce ca prostul în portul militar după vre-o aventură amoroasă, e iară­şî cert; şi că a­­genţii secreţi ruşi denotă o lipsă de psihologie în această­­privinţă, e a­­devarat, dar oamenii s’au pî­rlit de atîtea o­rî, îni cît au început să su­fle şi în ciorba rece şi să aresteze şi oameni cari de toate pot fi acu­zaţi, dar numai de spionaj nu. Dar, înc’o dată, şi romînii cari vin în Rusia ar trebui să fie mai a­­tenţî şi să se conforme cu vremu­rile şi cu legile ţărei în care vin. Ni­ trebue să se uite un lucru, că în Rusia nu se ştie binele ce a făcut Romî­­nia aliaţilor în acest razboiu, dar se ştie numai răul pe care l’a făcut De altfel această psihologie o au toate popoarele ca şi toţi indivizii : treci cu vederea ajutorul pe care ţi-1 întinde cineva, dar te frige la rinichi răul pe care fi l’a făcut si nu’l uiţi nici­odată. In ultimul timp convenţia comercială germano-ro­­mină a înăsprit relaţiile romîno­­ruse şi a ridicat din nou opinia pu­blică rusă contra Romîniei.­­Pe de altă parte domneşte aici­­părerea că în Romînia o bună parte a populaţiei evree este făţiş contra Rusiei şi că ea lucrează contra in­­tereselor ruseşti (? ! N. R.) Trebue să se ia de asemeni în vedere că mai toţi evreii romi poartă nume germane, aşa că poliţia şi Siguranţa Statului rus dau­ o deosebită atenţie acelor romîni de religiune mozaică şi cu nume germane. Or, mai toţî arestaţii în ultimul timp aci erau din Romînia. Am scris toate acestea pentru a­­cei cari voesc să fie în Rusia du­pă treburi, ca să ia precau­tiunile necesare şi să se conducă conform­­cu vremurile cari domnesc şi cu le­gile extrem de severe cari sunt dictate de razboiu, ca să evite ne­­plăceri inutile. Aceia însă cari, vo­

Next