Adevěrul, iulie 1916 (Anul 29, nr. 10527-10557)

1916-07-22 / nr. 10548

«4UU!XJCSX-Sea—f$Q 10548 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU DIRECTOR POLITIC CONST. MELLE Abonanier.ia eu pramifi ET» nn • . . • • • **•-“ garee ioni , * • - » »» ©.«» »»•* ................................................ • • . s* &•-” Pentru străinătate r’TJW1 es te îndoit. teLefob. Capitala ..... EI No. 14 Itt ................................. . Provincia . . I . n 1499 Străină tar a . . . „ 12 40 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCUSES? Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. •tok Eftrageergevici, No. BEL L- telefon »/« BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi 5 Bani Exemplarul «iîoţchî 22 mii© 1910 Nu-i vom erta Ambiţiunea Brătienilor este Incomensurabilă. Este egalată doar numai de nesaţiul lor de arginţi. E curioasă şi complexă compoziţia acestor suflete. De obicei ambiţiunea, care este o calitate mai mult bună decit rea, este anţanagiul sufletelor austere, cari sacrifică partea materială a vieţei, părţei morale. La Brătieni, o ambiţiune personală nu în raport cu calităţile lor sufleteşti—cari sunt de ordin inferior-se uneşte cu cea mai neruşinată şi mai făţişă sete de bani, de speciile, de amestecul afacerilor publice cu cele private ale lor. • • • ’Astăzi ei sînt stăpînii situaţiunei! E trist dar aşa este. Opoziţia n’a ştiut din vreme să ia măsuri. A fost cinstită şi acum este învinuită că urmăreşte puterea, cînd ea aproape doi ani de zile s’a lăsat minţită de mincinosul din capul guvernului. Vor face războiul— dacă îl vor face—şi-i vor face singuri, ambiţioşi pînă la a desfide ţara şi poporul. II vor face singuri dar cînd el se va isprăvi, cu bine — tragem nădejde — atunci va veni ceasul socotelilor şi ele vor fi luate cu deamănuntul şi vor fi greu de dat, căci firma politică şi comercială Brătianu, a furat, a speculat, a sărăcit țara întreagă. • •• Nu-i vom erta! Să nu creadă d-lor că va fi amnestie în ziua cea de bucurie, cînd Romînia Mare se va închega. Nu, fara de legile lor rămînea-vor în picioare, și tara fiind stăpînă pe soarta ei, le va cere socoteală de tot ce au făcut și dect ce n ’au făcut. Va fi o privelişte urîtă. Vorj defila vagoanele, contrabandelevor fi date pe faţă, specula cu permisele se va cerceta, cumpărările de materiale de tot soiul, toate fabricile care s’au cumpărat cu bun cîştig pentru firma Brătianu, totul va fi dat de gol şi cercetat. • •• Dar mai cu seamă, nu-i vom lăsa să-şi încingă cu lauri fruntea lor de negustori şi negustori pungaşi. Le vom şterge aureola falsă cu care vor să se înconjoare, îi vom arăta în adevărata lor lumină de traficanţi ai chestiunilor politice şi economice, acaparatori ai gloriei ţărei pe care au terfelit-o şi îi vom aduce înaintea poporului, cum i-am mai adus în atîtea afaceri celebre, dintre cari afacerea Răteşti, le-a dat o celebritate aproape necunoscută în ţara romînească. Să se ştie clar că nu-i vom crtsti că ziua cea de judecată, va veni, va veni poate mai târziu, dar va fi grozavă pentru cei ce ai speculat ţara şi au sărăcit-o. Const. Mille Sinaia Germania şi regele Românei Se pare a se adeveri vorba regelui Ferdinand că va dovedi că dinsul nu e ca regele Greciei. In adevăr, suveranul dela Atena, şi după concedierea guvernului Skuludis, dizolvarea Camerilor şi înlocuirea a o sumă de funcţionari superiori, cerută de Quadrupla Înţelegere, a rămas în bunele graţii ale Berlinului. S’a luat în consideraţie la Berlin că regele Greciei, graţie admirabilei politici urmată cu germanofilii de acolo, a rămas o cantitate neglijabilă, jucărie în mina soţiei sale, sora Kaizerului, şi în consecinţă cu totul nevinovat de dezastrul politicei nemţeşti la Atena. Cu totul altfel e privit regele Romîniei, dacă luăm în consideraţie că, deşi Hohenzollern, presa oficioasă a cancelarului îl ameninţa cu pierderea tronului, dacă Romînia văzînd deschisă moştenirea monarhiei austro-ungare, va cuteza să-şi valorifice drepturile de moştenire cu arma în mină. Se pare că la Berlin pătrunde bănuiala că regele Romîniei nu e ca cel dela Atena — dacă nu cumva cercurile oficioase nemţeşti cred a sprijini pe suveranul Romîniei şi a-i înlesni mijlocul de a face politică germană, ameninţîndu’l!... Romînii, cari nu fac multă diplomaţie, văd cu plăcere ameninţările cercurilor oficioase germane la adresa regelui Romîniei. Este cea mai bună dovadă că politica instinctului naţional îşi face drum pînă în vîrful piramidei, cucerind Coroana cum a cucerit partidele prin elementara putere a intereselor şi idealurilor unuia şi aceluiaş neam. Şi va veni o zi cînd Germania, care ameninţă astăzi p© Hohenzo- Ilem-ul Romîniei, îi va fi recunoscătoare că şi-a urmat ţara ca primul dintre servitori, căci dacă ar putea fi o tactică atacul la adresa regelui Romîniei, este însă desigur şi un simptom evident că Berlinul simte a fi pierdut definitiv di Romînia, unde nu va putea provoca spectacolul despărţirii Coroanei de nal"Mfc - E. D. F. Contele Berchtold bolnav O telegramă din Viena anunţă că fostul cancelar se află grav bolnav la Gastein. Telegrama vorbeşte de o paralizie de care ar fi suferind contele Berchtold. CONTELE BERCHTOLD FAPTE MICI De ordin sufletesc de I. TEODORESCU La Mănăstire De cum intri pe poarta grădinei împrejmuitoare îţi dai seama că mănăstirea se află acum sub conducerea unuia care a trăit şi prin lumea mireană. P. S. Ghenadie Petrescu, fostul mitropolit primat, arhiereu şi stareţ astăzi la Căldăruşani, apreciază intru cîtva şi bunurile lumeşti, din care a gustat în timpul unei lungi păstorii, căci primele fapte bune ale călugărilor de sub oblăduirea Prea sfinţiei sale, ei se înfăţişează sub forma de pepeni, de dovleci şi de castraveţi prea frumoşi. E drept că şi buruienile, ciulinii şi mărăcinii tot făpturile lui D-zeu sunt, dar îmi închipui, deşi nu mă simt teolog de două parale, că precum îî plac mai mult Domnului oamenii cei drepţi şi cucernici decit cei răi şi ticăloşi, tot astfel trebuie să i se veselească maî vîrtos înalta-i faţă la vederea unei verze decit la a unui spin. Curtea interioară iarăşi s’a schimbat de cum o ştiam. In locul unei cîmpii arse de soare cu o ruină în fund, astăzi te primeşte şi te umbreşte o măreaţă alee de pomi la capătul căreia strălucesc zidurile tencuite şi înălbite ale chiliilor care înconjoară biserica restaurată, adus timpul, sau să le cîrpim şi să le dregem cam în chipul în care cre, dem că au fost cînd erau noui? N’am nici locul şi nici priceperea??^ tehnică spre a mă pronunţa. : Ca profan voiu zice numai atît, că restaurarea, în cele mai multe cazuri, dovedeşte neputinţă, căci cei ce au credinţă, talent, spirit de jertfă şi dragoste de vremea lor, clădesc din nou după cum le dictează inima şi mintea, adică fac artă contimporană după cum au făcut şi cei aie căror ruine voim să le meremetisim. Cînd însă ne lipsesc aceste calităţi, atunci ne purtăm ca acele femei cari simţindu-se fără tinereţă şi fără frumuseţă, dau fuga la borcanul cu suliman. Vorba evanghelistului : morminte văruite. Al doilea rînd de fapte bune ale călugărilor te întîmpină pe pragul bisericei. încă din mijlocul curţii auzeam cu plăcere vie corul de glasuri bărbăteşti care se rugau şi prea mureau pe Domnul. Pentru mine nu există instrument muzical maî impresionant decit frumoasa şi grava voce bărbătească. De ambele părţi ale intrării, chichiţe la pămînt, sfatuiau pe variate tonuri, despre drojdia celor lumeşti fără îndoială, cîteva perechi de clo-Privighetoarea blîndă ce-î! Dar tu o închizi, sărmana, In timp ce coţofana Se plimbă 'n dragul ei. Pe dinăuntru casa Domnului pare nouă-nouţă, n’ai crede c’a fost zu-j gravita de pe vremea lui Matei Basarab. In adevăr fetele sfinţilor au fost de curînd curăţate şi veşmintele lor preschimbate de Preasfinţitul Ghenadie, îneît duhul păcatelor noastre şi mireasma tămîiei în care încercăm să le înecăm, nu au avut încă timp să-i pomovască Şi să-i ponosească2 Deşi e Duminică, biserica e aproape goală. In afară de cei opt călugări cari cîntă cu glas mare şi cu atitudini cuvioase slava marelui mister, se mai află două femei tinere care cată, din genunchi, lăcrămînd pe la icoane şi cerîndu-le numai unu! D-zeu ştie ce. Mai se străjuesc pe la uşi încă vre-o cîtîva sfinţi părinţi ce pirotesc în aşteptarea dejunului. La mijloc însă, adine plecaţi pe genunchi, cu mîinele în—Da— ci nu ins »1 *irea şi interesul. Ce păcate au putut săvîrşi, ei, cari au fugit de cele lumeşti şi au renunţat la ele, ce chinuri le tulbură mintea şi ce suferinţî le sfîşie inima pînă într’atît, că i-au aruncat cu desnădejde pe mozaicul rece ca două zdrenţe fără suflare, umilinduse în pulbere şi scăldîndu-se în lăcrimi la picioarele celui ce stă pe Tronul lumei! Se cunoaşte că aţi căzut şi voi, oameni fraţii mei, în greşala zecimelor de milioane de alţi semeni de ai voştri cari au crezut că răul, că ispita, că tulburarea, amărăciunea, suferinţa şi păcatul ne vin din lumea din afară, şi că dacă v’aţi refugiat în cetatea Domnului, feriţi veţi fi de ele. Dar ele erau în voi, şi cînd ati trecut pragul minăstireî le ati adus în mintea si în inima voastră iar in fundul chiliei ele au încolţit, au crescut, s’au mărit şi v’au stăpînit tot aşa de puternic precum s’ar fi întîmplat dacă rămîneaţi în satele sau tîrgurile voastre, în colibele ori în palatele în care v’aţî născut. —Chiar şi la marla mînăstirei hade un ceas. Un singur lucru n'am ghicit: c’o să fiţi numai doi. Mai curînd mă aşteptam să vă văd în mare sobor de genunchi îndoiţi şi de capete cu fruntea la pămînt. Dar dacă păcatul şi răspunderea sînt ale voastre din temelii, are în formă o parte de vină şi stareţul vostru cel nou. Dinainte de-a pătrunde în mînăstire am judecat că, fără voia lui, a venit să toarne untdelemn peste foc. La ce s’a gîndit el,oare cînd v’a împrejmuit mănăstirea cu înalte garduri de sîrmă ? Cum de n’a înţeles el că punîndu-vă aşa de mare strajă v’a sporit dorinţa de a trece dincolo de ea, pe care poate n’aţi fi avut-o aşa de puternică dacă rămlnea slobodă cîmpia spre satele cu păcatele, şi în acelaşi timp v’a dat putinţa să priviţi nesupăratî lumea cea ispititoare şi plină de rele îndemnuri prin ochiurile mascate ale reţelei? O rugăminte iţi adresez prea cuvioase egumen : ori dă jos cu totul gardul mănăstire!, ori fă-1 măcar de unele dacă nu potî de beton armat. Natura de fiară a omului fie el tatea sau deplină închisoare au fost dealtmintrelî cele două singure regimuri sub care de veacuri s’a perindat omenirea. Şi la mănăstire e ca şi ’n restul lumii, ori ce s’ar zice. 4 Prea Sfinţitul Ghenadie e tot verde, dar se cunoaşte că vremea e maî tare decît omul. De abia m’a recunoscut, deşi am avut, odată destul de strînse legături împreună. L’am găsit în salonul stărefieî, cu trei doamne care veniseră să’l vadă. Era o privelişte din cele mai interesante. De oparte omul sănătos, natural, viciu, cu vorbirea nefardată, cu cugetarea dreaptă, bruscă şi aspră a celui ce se tragedin popor şi se simte aparţinînd lumei ortodoxe; de altă parte cele trei cucoane cari se credeau din altă lume cu accent străin, timide dar mindre, bisericoase dar de sigur puţin credincioase, preţuind mult pe mitropolit şi prea puţin pe călugăr sau pe om, aparfinînd, — nu cred să mă înşel, — „Societăţii Ortodoxe". Am auzit cea maî anostă şi tocmaî pentru asta, cea ma delicios pi-Dar să nu alunecăm pe calea indiscreţiilor, atunci cînd cele ce se întîmplă nu ne privesc cîtuşi de puţin. « Nu puteam pleca din mănăstire fără să nu mă abat şi pe la cimitir. Morfii ! Morfiî!! cum te chiamă eî cum te atrag şi cum caută să te refie în trista lor patrie ! Aci, im coasta bisericei, în împrejurimea asta liniştită, plină de iarbă crescută în voe, de pomi şi de tăcere, aşa cum se şade maî bine unui adevărat cimitir, au venit să se odihnească pe vecie o seamă de mireni de ambele sexe şi de toate vîrstele. Nu c’ar fi fost de prin apropiere. Cine ştie chiar din ce îndepărtări Ii s’au adus trupurile, fără îndoială ca urmare a voinfiî lor, de pe vremea cînd puteau voi. Ii înţeleg întru cîtva. După curii nu doarme cineva în piaţă sau pe stradă, cel puţin de voe şi de plăcere, ci se retrage în iatacuri ascunse sau în colţuri dosite tot astfel, du- WflZBITII SA-I STIM SI NOI ! In raportul de destituire a prefectului Albu, ministrul ad-interim la interne spune că ancheta a constatat că s’au săvîrşit contrabande de către „persoane cu o situaţiune socială deosebită“. Titularul de la Interne, d. Morţun, a fost mai scurt şi mai lapidar : „persoane sus puse“ , ci lui Al. Constantinescu îi plac se vede, frazele mai rotunde. Dar, indiferent de modul de exprimare al celor doi miniştrii, n’ar putea afla şi ţara numele contrabandiştilor de viţă nobilă ? Fiindcă, e acum ancheta i-a descoperit. Daţi-ni-o, deci să-i trecem la nemurire ! _____ Pac. Austriacii şi Malo-ruşii Austriacii cari iubesc aşa de mult pe malo-ruşi (ruteni) şi cărora le promiteau eliberarea şi un regat autonom cu un Habsburg de suveran, cînd a fost vorba de a-şi dovedi în fapt dragostea lor, s-au arătat prea puţin... îndrăgostiţi. La Pociaev, în Volinia, este o mînăstire care pentru malo-ruşii din Podolia, Volinia, Cernigor şi Kiev, este un loc de pelerinaj, fiind pentru ei una din sfintele relicve ale trecutului lor, de care e legată toată istoria lor culturală şi religioasă. Pociaevul, după cum se ştie, a fost ocupat timp de cîteva luni de către austriaci. Credeţi că austriacii au dat liber curs sentimentelor de dragoste pentru malo-ruşi, sentimente aşa de duios cîntate şi de armeni nostru d. C. Stere? Nu. Austriacii n’au găsit nimic mai bun de făcut—după cum reese din ancheta organizată de guvernul rus, după ce Pociaevul a fost reocupat,—de cit să instaleze în sala de mîncare a' minăstireî un cinematograf, intr’una din aripile corpului mînăstireî un cafe-chantant în Care debutau santezele din Buda-Pesta, iar însăși mînăstirea—care nu era încălzită cu calorifere și nu putea fi locuită de oameni, a fost transformată în grajd. Pe păreţii zugrăviţi cu sfinţi erau bătute cuie, în care erau atîrnate harnaşămentele cavaleriştilor. Dar austriaciî nu s’au mulţumit numai cu pîngărirea celor sfinte dar au făcut şi din icoana Mîntuitorului un ţel pentru tirul lor , tot corpul şi faţa „Răstignitului pentru suferinţele omeneşti a fost ciuruit de gloanţele austriacilor. Această faptă caracterizează şi mai mult pe asociaţii germanilor în lupta lor „pentru restabilirea vechei Polonii, pentru crearea statului Ucrainian, pentru reînfiinţarea Turciei şi retrocedarea Basarabiei „a compris Odessa“ către România !“ Straşnici luptători pentru umanitate ! Dr. I. D. ©o A a ever uri ♦© ^Fericire _ Un ofiţer superior turc ar fi declarat că soldaţii lui Enver paşa transportaţi în Galiţia. se simt foarte fericiţi că pot lupta pe acest front se vede că în Caucaz nu se simţeau fericiţi, de aia au pierdut toată Armenia! II mănincă Bulgarii iar au încercat să se apropie de ostrovul românesc Corea Ce ţi-i şi cu omul pe care-l mănâncă spinarea ! Fără întoarcere Nemţii caută să-şi ţie cumpătul şi fac glume. — Nu ne sperie ofensiva rusă — spunea un „boş“. Ruşi! obicinuesc să vie totdeauna vara în Austria Dar iau bilete dus şi întors! Ei, anul acesta, ruşii au făcut economie: au luat bilete numai de duse Rigoletto Luptele de pe Mei oriental ------------**------------ Ofensiva rusă de pe frontul o■iental îşi menţine acţiunea ei cu 3 vigoare care n’a slăbit cîtuşi de puţin pînă acum. Marele public judecă şi e impresionat mai ales de întinderile de teritoriu cucerite, cari măsoară, după el, valoarea succesului militar obţinut. In stadiul în care se găseşte astăzi războiul, şi sub forma lui particulară de luptă de poziţie, avantagiile teritoriale sunt de o importanţă secundară şi ceea ce importă în prima linie sunt pierderile de oameni şi material încercate de forţele în prezenţă, precum şi stăpînirea liniilor de comunicaţie. Din acest punct de vedere armatele austro-germane au încercat grele şi mari pierderi. Aşa se anunţă că adunate la un loc pierderile austro-germane în ultimele 5 săptămînî de luptă pe frontul oriental, au atins cifra formidabilă de 500.000 de oameni. Cu drept cuvînt un corespondent militar în faţa acestei situaţiunî îşi pune întrebarea următoare : ..Care e starea armatei austro-germane, şi ce o aşteaptă în viitor?“ * * * Ruşii au ocupat Bucovina cu forţe destul de importante şi deţin momentan trecătorile de la Rodna, Iacobeni, Kîrlibaba, cari deschid drumul în Maramureş pe la vestul Carpaţilor păduroşi. Dacă momentan ruşii nu profită de această situaţiune excepţională, cauza nu trebue explicată prin rezistenţa slabă a generalului Phlantzer şi a contingentelor sale de adunătură, ci mai mult în faptul că această oprire momentană în Bucovina e în legătură cu desfăşurarea acţiunii dinspre Kowel şi Lemberg . Ridicîndu-ne înspre nord se vede că ruşii fac mare presiune asupra regiunii Kowel şi Baranovitz. Amîndouă aceste localităţi se găsesc cam pe acelaş meridian încadrînd Pinskul: unul la nord şi altul la sud. Importanţa acestor două poziţiunî e foarte mare căci Kowelul e răscruciul tutulor liniilor ferate ce leagă Quadrilaterul polonez cu centrul Rusiei. Baranowitz la nord e centrul de comunicaţie al liniilor ferate din regiunea Kemenuluî, ce duc spre Wolna, Grodno, şi în general spre Prusia orientală. După cucerirea perdelei defensive „afrontului austro-german, rusii s’au izbit în spatele ei de puternicele pozitiunî, întărite şi ocupate dela Kowel şi Baranovitz. Cucerirea acestor puncte e faza a doua a ofensivei ruseşti din vara aceasta şi numai după ocuparea lor, se va putea întrevedea desvoltarea ulterioară a planului rusesc. E incontestabil că pentru desvoltarea mai departe în direcţiunea Dublin, Lemberg şi Prsemysl, ruşii au nevoie să lămurească situaţiunea pe frontul Ivangorod-Brestlitowsky înainte de a porni mai departe. Acesta va fi momentul culminant şi hotărîtor al luptelor din Polonia, căci situatiunea va fi astfel pentru forţele austro-germane , ca sau să părăsească în massă toată regiunea ce au ocupat în Rusia ducînd o luptă de uzură în retragere, sau sacriP®3sca o bătălie hotărîtoare răzămîndu-se pe cetăţile ruseşti din Polonia, cucerite de ei, nată a frontului austro-german. Din punctul de vedere român, ca măsură de siguranţă în acţiune, poate că ar fi preferabil să adestăm rezultatul marilor bătălii ce vor hotărî de soarta Poloniei şi a cetăţilor sale. întrebarea e dacă Quadrupla şi în special ruşii admit această speculaţiune strategică din partea noastră şi nu ne vor cere să cooperăm la această acţiune hotărîtoare, contribuind prin intervenirea noastră la menţinerea contingentelor turceşti şi austro-germane, în Balcani. E bine să se ştie că soarta războiului de pe frontul oriental şi prin urmare şi al aspiraţiunilor noastre naţionale va depinde de luptele ce se vor da în Polonia, în cel mult o lună, două. Prin urmare, dacă nu ne vom hotărî în mod bărbătesc să intrăm în acțiune în August sau Septembrie, soarta războiului de pe frontul oriental se va hotărî fără noi și atunci fie că Rusia va fi învinsă sau victorioasă, visurile noastre naționale vor fi îngropate pentru veci. .. * * * In cursul acestor operaţiuni ajutorul Romîniei va fi mai mult indirect, căci noi nu vom putea contribui la aceste lupte mari, decît reţinînd în Carpati şi Transilvania o parte din forţele austro-ungare. întrebarea ce se pune e la ce moment se va produce intervenirea noastră: Acţiunea noastră va fi totdeauna bine-venită căci ea va provoca o slăbire destul de în rem Pliniis-pus” Este d. Albu, care din ancheta făcută n’a ieşit tocmai alb şi care, din cogeamite sus-pus, a devenit un simplu... jos-pus, căci a fost destituit. II însemnăm cu No. 1 şi aşteptăm să se împlinească suta. Raportul ministrului de interne este foarte eloquent. Este eloquent prin ce spune şi prin ce nu spune, şi prin toate întorsăturile de stil, menite să-l înegrească după merit pe d. Albu şi totuşi să-l lase încă destul de alb pentru a-i atrage destituirea, dar nimic mai mult. De ce? D. Albu e contrabandist. Aceasta se vede lămurit. Nu vrem să mai cităm pasagiile cari o arată, pentru că sperăm că cititorii au citit raportul în întregime. Şi totuşi echivocul e păstrat îndeajuns pentru ca acelaşi Albu să n’aibă urmări mai grave. Or, în asemenea condiţii lucrul e făcut pe jumătate, înţelegem jena guvernului. Maî întîî, cele ce se dau pe faţă acum sînt caracteristice pentru partidul liberal, aşa cum a ajuns sub domnia celor trei fraţi. Oamenii cum se cade sînt priviţi ca nişte intruşi reprezentanţii tipici ai Dinastiei sînt cei cari se bălăcesc în co-interesări de tot felul, începînd cu setelieurile cele mai elegante şi sfîrşind cu contrabanda de rînd. Apoi, vina şi complicitatea guvernului este evidentă, căci el ar fi putut institui ancheta dela început, pentru a stîrpi contrabanda dela ivirea ei, iar nu abia azi, cînd ea a încetat dela sine, pentru că nu mai e nimic de „contrabandat“. In aşa condiţii, rechizitoriul făcut primului sus-pus este în acelaşi timp şi rechizitoriul regimului, iar cel dinţii care ar trebui destituit este primul ministru care a tolerat contrabanda. Iată de ce prefectul contrabandist nu este dat în judecată, ci numai destituit; procesul e rezervat celor mai mici decît dînsul, pentru că d. Ionel Brătianu nu poate uita că înainte de toate e despot oligarchic şi trebue să fie cu atît mai aspru cu cit se coboară mai jos pe scara socială. Dar să aşteptăm celelalte rapoarte. Să vedem cui îi mai vine rîndul la pedeapsa uşoară a destituire! şi cine mai este destinat judecăţii. Vom avea atunci tabloul ^ întreg, iar ţara va vedea de ce noi, cari am dat alarma de la început, sîntera ziar de scandal, pe cînd guvernul care a patronat contrabandele e onoarea în persoană. R. Z. CHESTIA ZILEI „DUMNEZEU* „Aţi fost mai mult ca un Dumnezeu pentru țara dv." Deputatul Hruschky către Tretrul lAHNS. — No, milostive Doamne, ţie ţi se ’nchină şi românimea şi moghiorimea ! Noui succese rusești -------------------------—— La Riga, la Lutzk, in Bucovina de dr. I. DUSCIAN In comunicatul statului-major rus dela 4, Iulie sunt desemnate evenimente de mare importantă strategică, de aceea mă și opresc asupra lor. Nu trebuie să se dea mare însemnătate succeselor aşa zise materiale, adică acelor în cari inamicul a pierdut prizonieri mulţi, material de războifi, etc. Aceste succese au valoarea lor pe cit situaţia frontului a suferit schimbări şi denotă abilitatea comandanţilor în ce priveşte tactica. Succesele adevărate sunt acelea cari, deşi nu cuprind mari cuceriri de trofee şi oameni, au dat o serioasă lovitură în situaţia frontului. Comunicatul statului major rus de la 4 iulie cuprinde tocmai astfel de succese şi ele au fost culese pe trei părţi ale frontului: în regiunea Riga, Lutzk şi în Bucovina. Deşi în ce priveşte frontul Riga se spune numai că ruşii au înaintat ajutaţi de flotă, mai spre răsărit de Kernenn, totuşi telegramele corespondenţilor vorbesc de lupte serioase şi de pierderi însemnate germane. Se semnalează mai ales faptul că ruşii ocupînd două rînduri de tranşee inamice au repurtat una din rarele victorii ale artileriei lor. Riga a fost ţinta germanilor. Pentru Riga ei au cheltuit şi immiţhmi şi oameni fără să regrete; se înţelege că frontul din faţa Rigei a fost şi cel mai bine întărit. Acolo unde germanii voesc să înainteze, acolo ei şi caută să întărească maî tare poziţiile lor. Luarea a două rîndurî de tranşee, unele din cele mai puternice — este, cum zic, un fapt d© forme cu care artileria rusă se mândreşte. Inaitarea dela Kernenn denotă pe de altă parte eşirea din inactivitate a armatelor generalului Kuropatkin şi indică luarea ofensivei ruse pe toate fronturile * In raionul Lutzk, generalul Saharov a repurtat o nouă strălucită izbîndă. Aci germano-austriacii au adunat forte extraordinare și cari arli reușit să împingă înapoi la cîteva verste înaintarea rușilor. De unde ei se găseau la 35 kilometri de Sokai, ei au fost nevoiţi să se retragă pe Upa inferioară, la 55 kilometri departe de oraşul sus numit. Generalul Saharov reuşeşte să treacă rîul Lipa inferioară şi, prin o măia- I stră înconjurare, taie retragerea germanilor spre Sokai şi le lasă o singură poartă de eșire, drumul spre Kamenka-Lemberg. Pe această cale generalul Saharov urmărește pe inamicii cari fug în dezordine. . Care este avantajul acestei noui infringed a rezistentei austro-germane? In primul rînd se scurtează drumul spre Lemberg, care prin Sokal-Rava Ruska este mult mai lung şi al doilea se taie retragerea şi comunicaţia austro-germanilor, de pe frontul Kowel-Vladimir Wolinsk spre Lemberg. Renforturile necesare, germanii nu se mai pot primi direct, ci pe o cale lăturalnică mult mai lungă şi pe o linie ferată creată în pripă. „Situaţia germanilor, spune „Ruski Invalid“ este foarte critică în această regiune. Unul cite unul din dopurile pe cari le pun forţelor noastre este scos de noi. Pentru a pune un altul, ei au nevoie să scoată dintr’altă parte forţe şi oricît de bună ar fi reţeaua de drumuri de fier creată pe teritoriul ocupat de ei tot nu vor putea reuşi să închidă deschizăturile pe care noi le facem“. Autorizaţii critici militari de la „Ruscoie Slovo“ şi „Ruski Viedomosti“, d. Mihailovski şi d. Ogin Citiţi continuarea in pagina ll-a..