Adevěrul, martie 1923 (Anul 36, nr. 11969-11999)

1923-03-21 / nr. 11989

i Rp. -■ Din cuvântarea d-lui Mihalache - I cui em­oşia mai pe unde păcătuise. Minciuna in parlament Intre primasl-ministri si d. Sulin Mmma ■* . Primul ministru a susţinut eri la au înţeles de partea caii sta adeva- Cameră un viu duel oratoric^ cu d. rul. D. Maniu e încă pirea nou în Iiaiu Maniu, şi a făcut-o într’un­ politica noastră pentruroa sa se fi chip care constitue o adevărată familiarizat cu minciuna­ Şi astfel şeful liberalilor a fost pedepsit toc­degradare­a luptelor politice. Primul ministru, de pe banca ministerială şi în plin parlament, a acuzat pe şeful partidului naţio­nal că nu votarea Constituţiei îl interesează şi nici apărarea liber­taţilor publice, ci numai ‘dorinţa de a veni la putere­ 5 Iată deci un sef de guvern care acuză o întreagă opoziţie că a a­­doptat atitudinea pe care a adop­tat-o şi că frământă întreaga ţară cu una din cle mai viguroase cam­­panii parlamentare şi extraparla­mentare din câte s’au înregistrat la noi, numai din dorinţa meschină de a veni ea la putere. A prezenta astfel acţiunea opozi­­ţi­ei constitue o josnicie. Se ştie că­­valoarea morală a unei ţări o for­mează oamenii cari o reprezintă- ori, ce părere îşi poate face cineva de valoarea morală a ţării noastre, dacă şeful guvernului denunţă pe şef unui partid de opoziţie că nu urmăreşte decât puterea ? ! Dar afirmaţia aceasta a d-lui Brătianu constitue şi o vădită ine­xactitate. Se ştie în adevăr că d. Maniu ar fi putut în diverse rân­duri să fie prim ministru, dar n’a voit. înşişi liberalii i-au atalcat în trecut tocmai pe tema că nu voeşte să intre în minister, acuzându-l că­­ fuge de răspundere. Şi acum, acelaş om conduce acţiunea opozi­ţiei numai fiindcă vrea să fie mini­stru? Unde e logica? Şi unde e, mai ales, buna credinţă şi corecţi, hodinea cu cari şefului liberalilor îi place să se păunească? ! D. Maniu a protestat imediat îm­potriva necuviinţei d-lui Brătianu şi a destăinuit că chiiar în timpii tratativelor ca liberalii şeful parti­­idui naţional declarase că nu va intra în ministerul proectat Strâns astfel cu uşa, d-lui Bră­tianu nu i-a mai rămas decât mij­locii aşa de des întrebuinţat în po­litica noastră: a tăgăduit pur şi simplu, declarând că d. Maniu a spus o inexactitate. „ Cuvântul nu i s’a părut greu primu­lui ministru. D-sa e deprins cu minciuna şi ştie că ea e între­buinţată des în politica o© se face la noi. Cuvântul însă i-a părut peste măsură de greu d-lui Maniu, care are alte concepţii despre buna credinţă în politică. De aceea d-sa a protestat cu vehemenţă, şi a în­tors împotriva d-lui Brătianu acu­zaţia de minciună. „ Spectatorii acestui scurt duel o- catoric, scot­orît de primul ministru la un nivel suburban, n’au putut ră­mâne cu nici o nedumerire*. Toţi, Din numeroasele ei atât de ener­gicele şi adevăratele expresii, fapte şi idei ce-au spintecat aerul de la tribuna întrunită opoziţiei unite, şi care toate vor găsi un ecou puter­nic în sufletele imensei majorităţi a cetăţenilor din întreaga ţară, aleg, pot zice la întâmplare, pe aceea a d-lui Mihalache care a spus rege­lui că România nu-i moşia nimănui nici a tromdui şi nici a vreunui partid, prin urmare ea nu se poate arenda pe un termen lung sau scurt guvernelor, ori care ar fi ele. Îmi permit să complectez idei­ aceasta, evidentă de a­mintreli şi care alcătueşte unul din acele a­­devăruri zise fundamentale, adă­­ugănd că se ştie precis a cui este această moşie, cine simt proprie­tarii ei legitimi şi cari singuri pot dispune de ea: noi cu toţii, ţara din toate mărginile ei şi până la centru. „ România nu e un loc viran fără de stăpân. Pe pământul pe care ne naştem şi trăim, ca tot la o­ată suntem proprietari, şi încă proprietari egali în drepturi. Ace­sta e bunul nostru cel min preţios de care atârnă întreaga noastră viaţă, a noastră şi a urmaşilor noş­tri. Dintre toate drepturile de pro­prietate el e cel med sfânt, mai in­tangibil şi med etern. Dacă pentru o aliniere strâmbă şi o încălcare de an paritac să­vârşită în dauna unui singur indi­vid, se ridică codurile şi justiţia să-l apere şi să-l repue în posesi­unea palmarului furat, ce băgare de seamă şi ce sentiment de drep­tate trebuesc când se încalcă o mo­şie de aproape trei sute de mii de kilometri pătraţi şi drepturile sfinte a 17 milioane de oameni ! "Şi procedeul cu care a fost­ adus acest guvern la cârmă, felul în care a făcut alegerile, modal cum se poartă şi soarta ce voeşte s’ o cro­­iască ţării constitue cea mai gro- ««, a murit singur, departe, ucis cuşca lui n. Arm­.' de o boală care veşnic iţi dă impre­savă cotropire de moşie şi ae drep­turi ce se poate închipui, a unei moșii care nu e a nimănui ci a tu­turor românilor pe vecie. ,/ t.» t, t,v. I». T« •C I’V is-’ tJit Ami XXXVI. No. 11889 1 leu erodatul in toata tara I l­ei exemplarul In străinătate . Miercuri 21 Martie 1923 ,Adevărul ondato^i / AL. V. BELDIMAN 1888—1897 ondatori { CONST. MILLE 1897-1920 li presupunemiii o pressipw* par­kost facem Să ,iepe. Să presupunem că Udul ţărănesc ar fi să dea ţării o Constituţie, printr’un Parlament Si­ker ales, din care ar fi fă­cut parte şi şapte libe­rali. . Să presupunem că par­tidul naţional şi partidul poporului arr fi acceptat această Constituţie, ca parlamentarii ardeleni, bucovineni şi majorita­tea celor basarabeni, ar fi acceptat-o şi ei. Şi să presupunem că singur partidul liberal, a­­dică d-l Ionel Brătianu, ar fi refuzat s'o accepte. Este cineva care să mai presupună că acea Constituţie s’ar fi putut înfăptui ? Toată experienţa de pâ­nă acum, spune că nu. De la armistiţiu incoace, nici un guvern român nu a putut înfăptui o lege or­dinară, dacă partidul li­beral, adică d-l lene­ Bră­tianu, s’a declarat bete­rat contra ei. Şi se pot lesne enunţă la cât n-va „Viitorul", afirmă în numărul său _ ^ . _ . , de eri, că d. Fan Halipa este „un­­­oa fise CM­iuare anunţe­­ agent bolşevic“ şi „un politician în guverne, terminând cui cei cu răspundere» A­re- slujba duşmanilor României“, al generalului Averescu, i­ţeala­­ puterii le turbură] pupă Mania, Vaida, Ciceo Pop şi cari au trebuit să demisă-i judecata. Bar grozavă va,2atsimba’ duşmanilor Românî­oneze, pentruca n’auvesti­ta tressrea, daca factorul j s’ar părea că cine nu­-i îa slujba să renunţe la un proectidin a cărui enexpiicabluis j Brătienilor, trebuie să fie în slujba al lor, pe care partidul j slăbiciune se menține a- l ?*râi:|u°r, ba chiar a duşmanilor liberal, adică d-l Ionel ceastă despoție, nu va a- tf1013]?. ... . Bratianu, nul acceptase, vaza, si nu va avizare-' Adeverul Ce însemnează aceasta?' pede. Un străin venit, pare-se, de curând în București, ieşea ori de la Athé­­née-Palace voind să meargă pe' ca­lea Victoriei spre Teatru. Un ser­ti ~ ment energic ii opri in fata cordonu-Insemneaza ca Roma- hUi dC jandarmi: nîa Polare este o despoție,; — înapoi, că trag!.... având ca despot pe un om ! înciudat, bietul om se Îndreaptă că­­rîi» dl itrc mine, care încremenisem acolo ri ‘ ‘ . de uimire, de admiraţie şi de un­ii asemenea despeţne, s cântare, este cea mai rea disître ! — De ce vor să mă împuşte, dom­nule, dacă trec pe acolo? — Fiindcă se votează constituţia, domnule, — am răspuns eu cu pres­tigiu naţional. — Dar, pe unde mă pot plimba? — Pe nicăiri! — De ce? — Se votează constituţia!... toate despoţiiele imagina­bile. Căci am monarch despotic are de partea sa, cel puţin prezasmpţia, că e deasupra partidelor, cli­cilor şi aratiragilor meschi­ne. El are in favoarea sa, identificarea sa cu statui de ale cărui interese e le­­gată dinastia, care e un e­­lement permanent in stat. Despofia unui om de par­tid însă, este fostă îm­drep­tată numai asupra me­­mentsufiui. Ea practică politica faimosului „după mâne potopul“. Rises o ţară nu a tolerat până în cele d­in urmă despaţia monarhică. Şi să credem că poporul ro­mân, care şi-a răscumpă­rat libertatea cu secole de suferinţă şi după dârză rezistenţă şi cu saste de mii de morţi, se va prăbuşi sub despot la sam­as om. NAZBATIV DIA­C9 ? KIX Cififî în pagina IS-a­ raţie a Constituţiei Cuvântarea d-Sui Sorga şi râspurîsul d-Sui Jfrâtianu Şi Pan Halipa B­ ucşîi din Basarabia, cel care a ză­cut în temniţele regimului ţarist, italică a luptat împotriva lui, cel ' 'care a prezidat la unirea Basarabiei, împotriva poruncilor guvernului bol­­şevic, Pan Halipa care a jucat ho­ra unirei cu regele României, adu­când în cele mai triste momente ale vieţei acestuia, vesela veste a ali­­pirei Basarabiei. — Pan Halipa este agent bolşevic şi politician în slujba duşmanilor României ! Ar­e să râzi, dacă nu ar fi atât de nespus de trist. Nu-i vorba, e in bu­nă societate, cu Maniu, Vaida, Ciceo Pop şi atâţia alţii cari ca şi Pan Ha­­lipa, au dat piept cu duşmanii Ro­mâniei,­­ dar acuzaţiunea rămâne caracteristică pentru spiritul în care partidul brătienist crede că se poate guverna România Mare. Şi de ce această acuzaţiune? Pentru că Pan Halipa, ca şi Ma­niu, ca şi Vaida, ca şi Ciceo Pop, ca şi Mirialache, ca şi Lupu, strigă in gura mare, suferinţele acestui po­por, nedreptatea cea mare ce se plănueşte contra Iul, furtul celor mai sfinte drepturi ale Iul, după furtul de rac... Iar strigătul acesta, care nu mai poate fi înăbuşit, e auzit şi de străini, e auzit şi de duşmani.. Apei când o victimă strigă fiindcă e legată şi maltratată, vina e a ei sau a celor cari o maltratează? Şi dacă lucrurile au ajuns la noi unde le vedem, cine altul e, fie şi inconştient, aliatul duşmanilor Ro­mâniei, de­cât cei cari au pus la cale cel mai odios complot contra drepturilor şi libertăţilor acestui po­por, contra liberei sale existenţe de azi şi de mâine?­ ­. 4 Carnetul nostru Acum, in Martie, se împlinesc zece ani de la moartea lui Cerna. O casă de editură a tipărit mai zilele trecute o nouă ediţie a poeziilor lui, nu îndeajuns cunoscute de marele public, căruia­ îi place să se ocupe de gloriile consacrate prin repeţite articole de revistă ce insistă asupra simpatiilor. Cema n’a trăit în vre­murile când revistele literare con­­sacrau pagini scriitorilor în viaţă. Uitarea Care îi învălue acum mor­mântul e tot atât de mare pe cât i-a fost talentul. Cugetător senin, meşteşugar al versului, Cema aducea în poezia lui o însetată dragoste de viaţă şi o nă­dejde nouă în taina zilei de mâine. N’a scris pentru mulţime. Volumul lui nu se află pe mescioara de lângă divanul unei visătoare şi nici sub perna fetiţei de pension. Poate că nemurirea este tocmai a poeţilor care vor fi înţeleşi mâine, a acelora cari scriu înainte de vreme. In zilele acestea de amiezi umede, când sufletul nostru caută zadarnic sărutarea unei raze de soare, râs­­foirea volumului de poezii al lui Cema ars ceva din mănunchiul de raze ce ne luminează casa atunci când deschidem ferea­stra în primele dimineţi de primăvară. Prin versurile lui ne pătrunde in suflete ameţitorul par­fum al primăverilor. Cema a murit tânăr, departe de ţară, ştiut numai de câţiva prie­teni cari s'au îngrijit de dânsul şi cari vedeau în el talentul de mâine, l-a durut pe toţi sfârşitul trist al poetului ftizie, şi e bine, ca toţi cei cari arzi îl citesc şi îl gustă, să ştie că seninul cântăreţ al fericire! de a sta că amână ziua morţii, şi care te smulge, primăvara, nn primăvara unei vieţi care îţi surâde şi de care nu te-ai putut bucura. Un deputat care loveşte cu pumnul în pupitru e eliminat pe 30 de zile; când loveşte în obrazul altui deputat are o pe­deapsă de 2 zile. Morala: loviţi în obraz aici e mai ieftin! Cum se „votează” Constituția 1 EH x»^X\vîv.âi.v‚-v-:-x-x-v­.-.v.î Scenă din manifestapa de Duminică La noi De când popoarele au câştigat conştiinţa drepturilor lor de a se conduce, a fost mereu o luptă a­­semuitoare cu cea care se desfă­­şură filici­ de câteva zile. Dar, cu o deosebire, — cu o fundamentală şi uimitoare deosebire. Toată dezlănţuirea­ aceea de for­ţe militare şi de brutalitate admi­nistrativă s’a petrecut şi aiurea. In alte părţi, însă, se făceau aseme­nea violente represiuni pentru a înăbuşi norodul care cerea... Con­stituţie. La noi, se săvârşesc cunos­cutele violenţe guvernamentale pentru a­ impune o Constituţie! E, în adevăr, original şi nevero­simil pentru un străin cu judecata normală... Luptă între stăpânire şi popor, — a fost pretutindeni în ju­rul Constituţiei ; poporul o cerea şi stăpânirea o refuza. Dar, ca răz­boi să înceapă pentru că stăpânirea vrea Constituţie şi poporul o refu­ză, — asta e ceva cu totul româ­nesc ! Constituţia a fost în toate ţările o cucerire a norodului în luptă cu deţinătorii puterii. Aşa numai, Constituţia a putut fi o realitate, pentru că fiind cucerită de mulţi­me, era chiar prin aceasta ,accep­tată de cei cărora se aplica. Poţi să impui unui popor cu violenţa o stare de fapt sat, un regim, — nu-i poţi dicta o Constituţie ! Dar, la noi totul e cu putinţă... Se spune, fără temei, că istoria se repetă. S’o fi repetând ca în ţă­rile în care desfăşurarea actelor politice se urmează după o logică oare­care. La noi însă, unde viaţa politică e o sursă de surpriză con­tinuă, de fantastic şi de absurd, — de ce să vă miraţi că istoria nu numai că nu se repetă, dar că, în genere, contrazice chiar legile cele mai fixate ale normalităţii sociale? Ochi Succesorul . Ini­taiii noul ministru de finante al Ceho­­slovacieii care a succedat d-ru­lui Rasin, fostul ministru de finantei , mort in urma unui atentat. — ——I»' —~---------­ DR. BECKA Polonia vroeşte să intre in Mica tentă Paris. — După ce consiliul am­basadorilor şi ambasadorul Polo­nei au semnat protocolul pentru fixarea graniţelor orientale,­­ Skrzinsky, ministrul de externe po­lonez, a primit pe ziarişti, cărora le-a declarat că Polonia tinde să intre în Mica Antantă. In acest scop Polonia e gata să uite dezi­luziile pe care le-a avut din partea Cehoslovaciei- D. Beneş, care va veni la Varşovia, va avea acolo o primire călduroasă şi chestiunea teritoriului Javorinei, pendinte între ambele ţări, va putea­­ lesne re­zolvată, Polonia fiind dispusă la concesiuni și in această privință. IMGY. Spectacolul parlamentar Taci, popă ! In şedinţa de ori a Camerii, părin­tele I. Agârbiceanu s’a ridicat să fa­că o întrerupere. Imediat corifeii li­berali s’au asvârlit asupra lui cu tot felul de invective, dintre cari s’au auzit lămurit cuvintele: „taci, popă!". Cuvintele acestea, adresate unui preot, arată cât de bombastice şi lip­site de sinceritate sunt lungile dis­cursuri ale oamenilor guvernului când e vorba de religie. Dar ce este şi mai caracteristic, pentru a se vedea cât de puţin pregă­tită e majoritatea pe tărâm cultu­ral, e faptul că cei cari închideau gu­ra preotului ardelean, habar n’aveau că Ion Agârbiceanu mai este şi un fruntaş al scrisului românesc, unul din acei prozatori de talent, cari în­fruntând urgia maghiară scria cărţi româneşti, făcând cea mai te­meinică propagandă cultură. Cât de puţin indicaţi sunt funcţio­­narii parlamentari ai d-lui Brătianu să reprezinte Ardealul, o dovedeşte şi faptul că nu cunosc pe scriitorii Ar­dealului! ” * * * „GUVERNUL E INDIFERENT*1. Un deputat din majoritate între­bat ce crede despre manifestaţia de Duminică a partidelor unite, a răs­puns calm şi flegmatic: „guvernul e indiferent!". Se ştie c.ft răposatul Dimitrie Stur­­dza, totdeauna în ajunul căderii de la putere ţineft *n Cameră un dis­curs In care spunea că nici­odată guvernul n’a fost mal tare. A doua ii cădea. Moştenitorii lui Dimitrie Sturdza schimbă tactica şi sistemul. Dacă în Cameră răspund greu la invitaţiile opoziţiei, vi­­duri­ le dau cuvântul de ordine ca pe culoare să se spună d­e guvernul e indiferent. Aşa se în­cep sfârşiturile. Guvernele indiferen­te sunt totdeauna guverne slabe, cari prin atitudinea lor, calmă în apa­renţă, caută baloanele de oxigen. A manifesta indiferenţa în împrejurări ca cele de azi, este un semn de incon­ştienţă. ION SARMANU Civiti ifleveral Literar* * 4 i Ce este o Constituţie După diferite epoci şi popoare de N. BATZASIA SS o începem cam de departe, vântul „Mesrutiet", petre­povestind un fapt istoric cât mai acum un veac. Mai acum im veac (exact, luna Decembrie, anul 1825) murise ţa­rul Rusiei Alexandru I. împotri­va regimului sări absolutist se for­mase un partid destul de puter­­nc, având ca şef pe marele duce Constantin. Partidul acesta lucra pentru introducerea în Rusia a unui re­gim constituţional. Se folosi aşa­dar de moartea lui­­Alexandru, ca să-şi realizeze programul şi să proclame ca ţar pe marele duce. Două regimente din garnizoana din Petrograd fu­ră câştigate pen­tru ideia aceasta. Soldaţii aces­tor regimente cutreierară străzi­le oraşului în strigătul de: „Tră­iască Constantin şi Constituţia!“ . Ce-i această Constituţie ? fură întrebaţi soldaţii. Păi ce să fie, răspunseră ei, Constituţia e nevasta lui Cons­tantin. Aşa se petrecuse lucrul mai acum o sută de ani în Rusia cea înapoiată. * * * Intr’o altă ţară, care, în ce pri­veşte gradul de cultură şi civili­zaţie, n’ar fi putut da Rusiei multe puncte înainte, găsim o variantă destul de originală şi de caracteristică. Se proclamase anume în Tur­cia regimul constituţional. Pri­mele zile au fost zile de o bucu­rie obştească împinsă până la delir. Toată lumea manifesta pe străzi, se îmbrăţişa, îşi jura dra­goste şi frăţie veşnică. Oamenii îşi lăsaseră treburi şi ocupaţiuni pentru a sărbători cum se cade fericitul eveniment, hegii se să­rutau cu preoţii creştini, comita­­giii bulgari se plimbau braţ la braţ cu Jandarmii şi soldaţii turci. Dar iată că se porneşte de un­deva din Arabia o veste care veni să pună o pată neagră pe cerul aşa de senin al bucuriei generale. S’ai primit adică veste că tri­burile beduine din ţinutul înde­părtatului lemen s’au răsculat şi au luat armele împotriva­ nou­lui regim. Surpriză, nedumerire, uimire. Să se revolte pentru că li S’a dat şi lor libertatea, pentru că au fost scuturate şi de pe grumazii lor lanţurile grele ale absolutis­mului?! A trebuit să treabă puţină vre­me, ca să se lămurească lucrul. Iată ce anume se întâmplase. Pentru a exprima noţiunea de regim constituţional, turcii au un singur cuvânt, bineînţeles de orignă arabă ca şi majoritatea cuvintelor turceşti. Acest«­u cu-Meşrutiet e însă un substantiv de genul femenin. Genul subi­stan­tivului a fost pricina răului. S’a dus adică până la Iemenul din ’Arabia vestea că sultanul a fost detronat şi că în locul lui a fost pusă pe scaunul împărătesc o femeie, o oarecare Meşrutiet. „Care va să zică, în loc de sultan şi urmaş al proorocului, noi să avem de stăpân pe o mu­iere şi să ne închinăm înaintea ei! Aceasta niciodată !“ . Aşa înţeleseră Arabii din Je­men Schimbarea regimului poli­tic şi de aceia au pus mâna pe arme, ca să se scape pe ei şi în­treaga împărăţie de marea ruşi­ne de a avea pe o neruşinată de Meşrutiet în capul lor. A trebuit multă trudă şi caznă şi mai ales a fost nevoie să se trimită trupe înarmate şi tunuri, pentru ca să-i convingă pe răs­culaţii antifemenişti că Meşru­tiet nu este o fiinţă vie şi că nici o femie nu s'a urcat pe scaunul sultanilor şi califilor. * -K- *• Şi tot în legătură cu modul cum este interpretat şi înţeles la unele popoare — bineînţeles, popoare mai înapoiate decât noi la cari regimul constituţional este o realitate ce o resimţim zlnic — regimul parlamentar, îmi vine în memorie următoa­rea­ anecdotă absolut autentică. In anul 1876 se deschisese la Constantinopol primul parla­ment turcesc. Erau strânşi aco­lo vreo 250 de deputaţi, veniţi din toate­ provinciile întinsei îm­părăţii Unul din aceştia, un turc din Anatolia, om foarte cum se­cade, dar de o ignoranţă şi mai ales de o naivitate adorabilă, stătea foarte nedumerit şi în­gândurat. Se apropie de el mare­le vizir, care pe atunci era Mid­­hat Paşa, cel mai de seamă om de stat ce l-a avut vreodată Tur­cia, şi îl întrebă că de ce stă aşa pe gânduri. „Excelenţă, îi zise deputatul, mă gândesc pentru ce ne-aţi chemat aicea şi ce aşteptaţi dela noi.“ — Cum? răspunse Midhat Pa­­şa, făcând pe miratul. Pe voi v'ai trimis naţiunea ca să faceţi legi şi să ne arătaţi nouă, miniştri­lor, cum trebue să guvernăm ţara. — De bună seamă Excelenţa Voastră vrea să-şi râdă de mine, îi întoarse vorba cinstitul turc din Anatolia. Mă taie oare capul pe mine, un biet negustoraş din Ak-Şehir să fac legi şi să te în­văţ cum să guvernezi ţara? De aceea, stau şi mă gândesc: de ce (Citid­ continuarea in pag. Um­ ?

Next