Adevěrul, martie 1923 (Anul 36, nr. 11969-11999)
1923-03-21 / nr. 11989
i Rp. -■ Din cuvântarea d-lui Mihalache - I cui emoşia mai pe unde păcătuise. Minciuna in parlament Intre primasl-ministri si d. Sulin Mmma ■* . Primul ministru a susţinut eri la au înţeles de partea caii sta adeva- Cameră un viu duel oratoric^ cu d. rul. D. Maniu e încă pirea nou în Iiaiu Maniu, şi a făcut-o într’un politica noastră pentruroa sa se fi chip care constitue o adevărată familiarizat cu minciuna Şi astfel şeful liberalilor a fost pedepsit tocdegradarea luptelor politice. Primul ministru, de pe banca ministerială şi în plin parlament, a acuzat pe şeful partidului naţional că nu votarea Constituţiei îl interesează şi nici apărarea libertaţilor publice, ci numai ‘dorinţa de a veni la putere 5 Iată deci un sef de guvern care acuză o întreagă opoziţie că a adoptat atitudinea pe care a adoptat-o şi că frământă întreaga ţară cu una din cle mai viguroase campanii parlamentare şi extraparlamentare din câte s’au înregistrat la noi, numai din dorinţa meschină de a veni ea la putere. A prezenta astfel acţiunea opoziţiei constitue o josnicie. Se ştie căvaloarea morală a unei ţări o formează oamenii cari o reprezintă- ori, ce părere îşi poate face cineva de valoarea morală a ţării noastre, dacă şeful guvernului denunţă pe şef unui partid de opoziţie că nu urmăreşte decât puterea ? ! Dar afirmaţia aceasta a d-lui Brătianu constitue şi o vădită inexactitate. Se ştie în adevăr că d. Maniu ar fi putut în diverse rânduri să fie prim ministru, dar n’a voit. înşişi liberalii i-au atalcat în trecut tocmai pe tema că nu voeşte să intre în minister, acuzându-l că fuge de răspundere. Şi acum, acelaş om conduce acţiunea opoziţiei numai fiindcă vrea să fie ministru? Unde e logica? Şi unde e, mai ales, buna credinţă şi corecţi, hodinea cu cari şefului liberalilor îi place să se păunească? ! D. Maniu a protestat imediat împotriva necuviinţei d-lui Brătianu şi a destăinuit că chiiar în timpii tratativelor ca liberalii şeful partiidui naţional declarase că nu va intra în ministerul proectat Strâns astfel cu uşa, d-lui Brătianu nu i-a mai rămas decât mijlocii aşa de des întrebuinţat în politica noastră: a tăgăduit pur şi simplu, declarând că d. Maniu a spus o inexactitate. „ Cuvântul nu i s’a părut greu primului ministru. D-sa e deprins cu minciuna şi ştie că ea e întrebuinţată des în politica o© se face la noi. Cuvântul însă i-a părut peste măsură de greu d-lui Maniu, care are alte concepţii despre buna credinţă în politică. De aceea d-sa a protestat cu vehemenţă, şi a întors împotriva d-lui Brătianu acuzaţia de minciună. „ Spectatorii acestui scurt duel o- catoric, scotorît de primul ministru la un nivel suburban, n’au putut rămâne cu nici o nedumerire*. Toţi, Din numeroasele ei atât de energicele şi adevăratele expresii, fapte şi idei ce-au spintecat aerul de la tribuna întrunită opoziţiei unite, şi care toate vor găsi un ecou puternic în sufletele imensei majorităţi a cetăţenilor din întreaga ţară, aleg, pot zice la întâmplare, pe aceea a d-lui Mihalache care a spus regelui că România nu-i moşia nimănui nici a tromdui şi nici a vreunui partid, prin urmare ea nu se poate arenda pe un termen lung sau scurt guvernelor, ori care ar fi ele. Îmi permit să complectez idei aceasta, evidentă de amintreli şi care alcătueşte unul din acele adevăruri zise fundamentale, adăugănd că se ştie precis a cui este această moşie, cine simt proprietarii ei legitimi şi cari singuri pot dispune de ea: noi cu toţii, ţara din toate mărginile ei şi până la centru. „ România nu e un loc viran fără de stăpân. Pe pământul pe care ne naştem şi trăim, ca tot la oată suntem proprietari, şi încă proprietari egali în drepturi. Acesta e bunul nostru cel min preţios de care atârnă întreaga noastră viaţă, a noastră şi a urmaşilor noştri. Dintre toate drepturile de proprietate el e cel med sfânt, mai intangibil şi med etern. Dacă pentru o aliniere strâmbă şi o încălcare de an paritac săvârşită în dauna unui singur individ, se ridică codurile şi justiţia să-l apere şi să-l repue în posesiunea palmarului furat, ce băgare de seamă şi ce sentiment de dreptate trebuesc când se încalcă o moşie de aproape trei sute de mii de kilometri pătraţi şi drepturile sfinte a 17 milioane de oameni ! "Şi procedeul cu care a fost adus acest guvern la cârmă, felul în care a făcut alegerile, modal cum se poartă şi soarta ce voeşte s’ o croiască ţării constitue cea mai gro- ««, a murit singur, departe, ucis cuşca lui n. Arm.' de o boală care veşnic iţi dă impresavă cotropire de moşie şi ae drepturi ce se poate închipui, a unei moșii care nu e a nimănui ci a tuturor românilor pe vecie. ,/ t.» t, t,v. I». T« •C I’V is-’ tJit Ami XXXVI. No. 11889 1 leu erodatul in toata tara I lei exemplarul In străinătate . Miercuri 21 Martie 1923 ,Adevărul ondato^i / AL. V. BELDIMAN 1888—1897 ondatori { CONST. MILLE 1897-1920 li presupunemiii o pressipw* parkost facem Să ,iepe. Să presupunem că Udul ţărănesc ar fi să dea ţării o Constituţie, printr’un Parlament Siker ales, din care ar fi făcut parte şi şapte liberali. . Să presupunem că partidul naţional şi partidul poporului arr fi acceptat această Constituţie, ca parlamentarii ardeleni, bucovineni şi majoritatea celor basarabeni, ar fi acceptat-o şi ei. Şi să presupunem că singur partidul liberal, adică d-l Ionel Brătianu, ar fi refuzat s'o accepte. Este cineva care să mai presupună că acea Constituţie s’ar fi putut înfăptui ? Toată experienţa de până acum, spune că nu. De la armistiţiu incoace, nici un guvern român nu a putut înfăptui o lege ordinară, dacă partidul liberal, adică d-l lene Brătianu, s’a declarat beterat contra ei. Şi se pot lesne enunţă la cât n-va „Viitorul", afirmă în numărul său _ ^ . _ . , de eri, că d. Fan Halipa este „unoa fise CMiuare anunţe agent bolşevic“ şi „un politician în guverne, terminând cui cei cu răspundere» Are- slujba duşmanilor României“, al generalului Averescu, iţeala puterii le turbură] pupă Mania, Vaida, Ciceo Pop şi cari au trebuit să demisă-i judecata. Bar grozavă va,2atsimba’ duşmanilor Românîoneze, pentruca n’auvestita tressrea, daca factorul j s’ar părea că cine nu-i îa slujba să renunţe la un proectidin a cărui enexpiicabluis j Brătienilor, trebuie să fie în slujba al lor, pe care partidul j slăbiciune se menține a- l ?*râi:|u°r, ba chiar a duşmanilor liberal, adică d-l Ionel ceastă despoție, nu va a- tf1013]?. ... . Bratianu, nul acceptase, vaza, si nu va avizare-' Adeverul Ce însemnează aceasta?' pede. Un străin venit, pare-se, de curând în București, ieşea ori de la Athénée-Palace voind să meargă pe' calea Victoriei spre Teatru. Un serti ~ ment energic ii opri in fata cordonu-Insemneaza ca Roma- hUi dC jandarmi: nîa Polare este o despoție,; — înapoi, că trag!.... având ca despot pe un om ! înciudat, bietul om se Îndreaptă cărîi» dl itrc mine, care încremenisem acolo ri ‘ ‘ . de uimire, de admiraţie şi de unii asemenea despeţne, s cântare, este cea mai rea disître ! — De ce vor să mă împuşte, domnule, dacă trec pe acolo? — Fiindcă se votează constituţia, domnule, — am răspuns eu cu prestigiu naţional. — Dar, pe unde mă pot plimba? — Pe nicăiri! — De ce? — Se votează constituţia!... toate despoţiiele imaginabile. Căci am monarch despotic are de partea sa, cel puţin prezasmpţia, că e deasupra partidelor, clicilor şi aratiragilor meschine. El are in favoarea sa, identificarea sa cu statui de ale cărui interese e legată dinastia, care e un element permanent in stat. Despofia unui om de partid însă, este fostă îmdreptată numai asupra mementsufiui. Ea practică politica faimosului „după mâne potopul“. Rises o ţară nu a tolerat până în cele din urmă despaţia monarhică. Şi să credem că poporul român, care şi-a răscumpărat libertatea cu secole de suferinţă şi după dârză rezistenţă şi cu saste de mii de morţi, se va prăbuşi sub despot la samas om. NAZBATIV DIAC9 ? KIX Cififî în pagina IS-a raţie a Constituţiei Cuvântarea d-Sui Sorga şi râspurîsul d-Sui Jfrâtianu Şi Pan Halipa B ucşîi din Basarabia, cel care a zăcut în temniţele regimului ţarist, italică a luptat împotriva lui, cel ' 'care a prezidat la unirea Basarabiei, împotriva poruncilor guvernului bolşevic, Pan Halipa care a jucat hora unirei cu regele României, aducând în cele mai triste momente ale vieţei acestuia, vesela veste a alipirei Basarabiei. — Pan Halipa este agent bolşevic şi politician în slujba duşmanilor României ! Are să râzi, dacă nu ar fi atât de nespus de trist. Nu-i vorba, e in bună societate, cu Maniu, Vaida, Ciceo Pop şi atâţia alţii cari ca şi Pan Halipa, au dat piept cu duşmanii României, dar acuzaţiunea rămâne caracteristică pentru spiritul în care partidul brătienist crede că se poate guverna România Mare. Şi de ce această acuzaţiune? Pentru că Pan Halipa, ca şi Maniu, ca şi Vaida, ca şi Ciceo Pop, ca şi Mirialache, ca şi Lupu, strigă in gura mare, suferinţele acestui popor, nedreptatea cea mare ce se plănueşte contra Iul, furtul celor mai sfinte drepturi ale Iul, după furtul de rac... Iar strigătul acesta, care nu mai poate fi înăbuşit, e auzit şi de străini, e auzit şi de duşmani.. Apei când o victimă strigă fiindcă e legată şi maltratată, vina e a ei sau a celor cari o maltratează? Şi dacă lucrurile au ajuns la noi unde le vedem, cine altul e, fie şi inconştient, aliatul duşmanilor României, decât cei cari au pus la cale cel mai odios complot contra drepturilor şi libertăţilor acestui popor, contra liberei sale existenţe de azi şi de mâine? . 4 Carnetul nostru Acum, in Martie, se împlinesc zece ani de la moartea lui Cerna. O casă de editură a tipărit mai zilele trecute o nouă ediţie a poeziilor lui, nu îndeajuns cunoscute de marele public, căruia îi place să se ocupe de gloriile consacrate prin repeţite articole de revistă ce insistă asupra simpatiilor. Cema n’a trăit în vremurile când revistele literare consacrau pagini scriitorilor în viaţă. Uitarea Care îi învălue acum mormântul e tot atât de mare pe cât i-a fost talentul. Cugetător senin, meşteşugar al versului, Cema aducea în poezia lui o însetată dragoste de viaţă şi o nădejde nouă în taina zilei de mâine. N’a scris pentru mulţime. Volumul lui nu se află pe mescioara de lângă divanul unei visătoare şi nici sub perna fetiţei de pension. Poate că nemurirea este tocmai a poeţilor care vor fi înţeleşi mâine, a acelora cari scriu înainte de vreme. In zilele acestea de amiezi umede, când sufletul nostru caută zadarnic sărutarea unei raze de soare, râsfoirea volumului de poezii al lui Cema ars ceva din mănunchiul de raze ce ne luminează casa atunci când deschidem fereastra în primele dimineţi de primăvară. Prin versurile lui ne pătrunde in suflete ameţitorul parfum al primăverilor. Cema a murit tânăr, departe de ţară, ştiut numai de câţiva prieteni cari s'au îngrijit de dânsul şi cari vedeau în el talentul de mâine, l-a durut pe toţi sfârşitul trist al poetului ftizie, şi e bine, ca toţi cei cari arzi îl citesc şi îl gustă, să ştie că seninul cântăreţ al fericire! de a sta că amână ziua morţii, şi care te smulge, primăvara, nn primăvara unei vieţi care îţi surâde şi de care nu te-ai putut bucura. Un deputat care loveşte cu pumnul în pupitru e eliminat pe 30 de zile; când loveşte în obrazul altui deputat are o pedeapsă de 2 zile. Morala: loviţi în obraz aici e mai ieftin! Cum se „votează” Constituția 1 EH x»^X\vîv.âi.v‚-v-:-x-x-v.-.v.î Scenă din manifestapa de Duminică La noi De când popoarele au câştigat conştiinţa drepturilor lor de a se conduce, a fost mereu o luptă asemuitoare cu cea care se desfăşură filici de câteva zile. Dar, cu o deosebire, — cu o fundamentală şi uimitoare deosebire. Toată dezlănţuirea aceea de forţe militare şi de brutalitate administrativă s’a petrecut şi aiurea. In alte părţi, însă, se făceau asemenea violente represiuni pentru a înăbuşi norodul care cerea... Constituţie. La noi, se săvârşesc cunoscutele violenţe guvernamentale pentru a impune o Constituţie! E, în adevăr, original şi neverosimil pentru un străin cu judecata normală... Luptă între stăpânire şi popor, — a fost pretutindeni în jurul Constituţiei ; poporul o cerea şi stăpânirea o refuza. Dar, ca război să înceapă pentru că stăpânirea vrea Constituţie şi poporul o refuză, — asta e ceva cu totul românesc ! Constituţia a fost în toate ţările o cucerire a norodului în luptă cu deţinătorii puterii. Aşa numai, Constituţia a putut fi o realitate, pentru că fiind cucerită de mulţime, era chiar prin aceasta ,acceptată de cei cărora se aplica. Poţi să impui unui popor cu violenţa o stare de fapt sat, un regim, — nu-i poţi dicta o Constituţie ! Dar, la noi totul e cu putinţă... Se spune, fără temei, că istoria se repetă. S’o fi repetând ca în ţările în care desfăşurarea actelor politice se urmează după o logică oarecare. La noi însă, unde viaţa politică e o sursă de surpriză continuă, de fantastic şi de absurd, — de ce să vă miraţi că istoria nu numai că nu se repetă, dar că, în genere, contrazice chiar legile cele mai fixate ale normalităţii sociale? Ochi Succesorul . Initaiii noul ministru de finante al Cehoslovacieii care a succedat d-rului Rasin, fostul ministru de finantei , mort in urma unui atentat. — ——I»' —~--------- DR. BECKA Polonia vroeşte să intre in Mica tentă Paris. — După ce consiliul ambasadorilor şi ambasadorul Polonei au semnat protocolul pentru fixarea graniţelor orientale, Skrzinsky, ministrul de externe polonez, a primit pe ziarişti, cărora le-a declarat că Polonia tinde să intre în Mica Antantă. In acest scop Polonia e gata să uite deziluziile pe care le-a avut din partea Cehoslovaciei- D. Beneş, care va veni la Varşovia, va avea acolo o primire călduroasă şi chestiunea teritoriului Javorinei, pendinte între ambele ţări, va putea lesne rezolvată, Polonia fiind dispusă la concesiuni și in această privință. IMGY. Spectacolul parlamentar Taci, popă ! In şedinţa de ori a Camerii, părintele I. Agârbiceanu s’a ridicat să facă o întrerupere. Imediat corifeii liberali s’au asvârlit asupra lui cu tot felul de invective, dintre cari s’au auzit lămurit cuvintele: „taci, popă!". Cuvintele acestea, adresate unui preot, arată cât de bombastice şi lipsite de sinceritate sunt lungile discursuri ale oamenilor guvernului când e vorba de religie. Dar ce este şi mai caracteristic, pentru a se vedea cât de puţin pregătită e majoritatea pe tărâm cultural, e faptul că cei cari închideau gura preotului ardelean, habar n’aveau că Ion Agârbiceanu mai este şi un fruntaş al scrisului românesc, unul din acei prozatori de talent, cari înfruntând urgia maghiară scria cărţi româneşti, făcând cea mai temeinică propagandă cultură. Cât de puţin indicaţi sunt funcţionarii parlamentari ai d-lui Brătianu să reprezinte Ardealul, o dovedeşte şi faptul că nu cunosc pe scriitorii Ardealului! ” * * * „GUVERNUL E INDIFERENT*1. Un deputat din majoritate întrebat ce crede despre manifestaţia de Duminică a partidelor unite, a răspuns calm şi flegmatic: „guvernul e indiferent!". Se ştie c.ft răposatul Dimitrie Sturdza, totdeauna în ajunul căderii de la putere ţineft *n Cameră un discurs In care spunea că niciodată guvernul n’a fost mal tare. A doua ii cădea. Moştenitorii lui Dimitrie Sturdza schimbă tactica şi sistemul. Dacă în Cameră răspund greu la invitaţiile opoziţiei, viduri le dau cuvântul de ordine ca pe culoare să se spună de guvernul e indiferent. Aşa se încep sfârşiturile. Guvernele indiferente sunt totdeauna guverne slabe, cari prin atitudinea lor, calmă în aparenţă, caută baloanele de oxigen. A manifesta indiferenţa în împrejurări ca cele de azi, este un semn de inconştienţă. ION SARMANU Civiti ifleveral Literar* * 4 i Ce este o Constituţie După diferite epoci şi popoare de N. BATZASIA SS o începem cam de departe, vântul „Mesrutiet", petrepovestind un fapt istoric cât mai acum un veac. Mai acum im veac (exact, luna Decembrie, anul 1825) murise ţarul Rusiei Alexandru I. împotriva regimului sări absolutist se formase un partid destul de puternc, având ca şef pe marele duce Constantin. Partidul acesta lucra pentru introducerea în Rusia a unui regim constituţional. Se folosi aşadar de moartea luiAlexandru, ca să-şi realizeze programul şi să proclame ca ţar pe marele duce. Două regimente din garnizoana din Petrograd fură câştigate pentru ideia aceasta. Soldaţii acestor regimente cutreierară străzile oraşului în strigătul de: „Trăiască Constantin şi Constituţia!“ . Ce-i această Constituţie ? fură întrebaţi soldaţii. Păi ce să fie, răspunseră ei, Constituţia e nevasta lui Constantin. Aşa se petrecuse lucrul mai acum o sută de ani în Rusia cea înapoiată. * * * Intr’o altă ţară, care, în ce priveşte gradul de cultură şi civilizaţie, n’ar fi putut da Rusiei multe puncte înainte, găsim o variantă destul de originală şi de caracteristică. Se proclamase anume în Turcia regimul constituţional. Primele zile au fost zile de o bucurie obştească împinsă până la delir. Toată lumea manifesta pe străzi, se îmbrăţişa, îşi jura dragoste şi frăţie veşnică. Oamenii îşi lăsaseră treburi şi ocupaţiuni pentru a sărbători cum se cade fericitul eveniment, hegii se sărutau cu preoţii creştini, comitagiii bulgari se plimbau braţ la braţ cu Jandarmii şi soldaţii turci. Dar iată că se porneşte de undeva din Arabia o veste care veni să pună o pată neagră pe cerul aşa de senin al bucuriei generale. S’ai primit adică veste că triburile beduine din ţinutul îndepărtatului lemen s’au răsculat şi au luat armele împotriva noului regim. Surpriză, nedumerire, uimire. Să se revolte pentru că li S’a dat şi lor libertatea, pentru că au fost scuturate şi de pe grumazii lor lanţurile grele ale absolutismului?! A trebuit să treabă puţină vreme, ca să se lămurească lucrul. Iată ce anume se întâmplase. Pentru a exprima noţiunea de regim constituţional, turcii au un singur cuvânt, bineînţeles de orignă arabă ca şi majoritatea cuvintelor turceşti. Acest«u cu-Meşrutiet e însă un substantiv de genul femenin. Genul subistantivului a fost pricina răului. S’a dus adică până la Iemenul din ’Arabia vestea că sultanul a fost detronat şi că în locul lui a fost pusă pe scaunul împărătesc o femeie, o oarecare Meşrutiet. „Care va să zică, în loc de sultan şi urmaş al proorocului, noi să avem de stăpân pe o muiere şi să ne închinăm înaintea ei! Aceasta niciodată !“ . Aşa înţeleseră Arabii din Jemen Schimbarea regimului politic şi de aceia au pus mâna pe arme, ca să se scape pe ei şi întreaga împărăţie de marea ruşine de a avea pe o neruşinată de Meşrutiet în capul lor. A trebuit multă trudă şi caznă şi mai ales a fost nevoie să se trimită trupe înarmate şi tunuri, pentru ca să-i convingă pe răsculaţii antifemenişti că Meşrutiet nu este o fiinţă vie şi că nici o femie nu s'a urcat pe scaunul sultanilor şi califilor. * -K- *• Şi tot în legătură cu modul cum este interpretat şi înţeles la unele popoare — bineînţeles, popoare mai înapoiate decât noi la cari regimul constituţional este o realitate ce o resimţim zlnic — regimul parlamentar, îmi vine în memorie următoarea anecdotă absolut autentică. In anul 1876 se deschisese la Constantinopol primul parlament turcesc. Erau strânşi acolo vreo 250 de deputaţi, veniţi din toate provinciile întinsei împărăţii Unul din aceştia, un turc din Anatolia, om foarte cum secade, dar de o ignoranţă şi mai ales de o naivitate adorabilă, stătea foarte nedumerit şi îngândurat. Se apropie de el marele vizir, care pe atunci era Midhat Paşa, cel mai de seamă om de stat ce l-a avut vreodată Turcia, şi îl întrebă că de ce stă aşa pe gânduri. „Excelenţă, îi zise deputatul, mă gândesc pentru ce ne-aţi chemat aicea şi ce aşteptaţi dela noi.“ — Cum? răspunse Midhat Paşa, făcând pe miratul. Pe voi v'ai trimis naţiunea ca să faceţi legi şi să ne arătaţi nouă, miniştrilor, cum trebue să guvernăm ţara. — De bună seamă Excelenţa Voastră vrea să-şi râdă de mine, îi întoarse vorba cinstitul turc din Anatolia. Mă taie oare capul pe mine, un biet negustoraş din Ak-Şehir să fac legi şi să te învăţ cum să guvernezi ţara? De aceea, stau şi mă gândesc: de ce (Citid continuarea in pag. Um ?