Adevěrul, august 1924 (Anul 37, nr. 12426-12458)

1924-08-01 / nr. 12426

VAGINA « libertăţei, a dreptăţei şi dacă a­­ceastă naţiune e ameninţată într’o zi de brutalitatea unei puteri stră­ine, energiile ei se vor converti prin ele chiar în acte militare in­dispensabile apărărei naţionale.­­ Cei ce conduc popoarele nu ar­­trebui să uite nici­odată cugeta­rea profundă a lui Jaurés cu pri­vire la violenţă. Din acelaş popor, Scria Jaurés, răsar după vântul care bate şi violenţele revoluţiu­­nei şi violenţele reacţiunei şi ace­iaşi mare furioasă, sfărâmând na­vele care se luptau, a împăcat de multe ori în adâncime sfărâmătu­­rile lor. Jaurés nu era numai evocato­rul forţei ţărănimei, marea şar­pantă a unei ţări, a strămoşilor săi cari au muncit, au sperat şi au suferit înaintea lui sau cântă­reţul tronului barbar şi eroic al muncei produs de­­zgomotul ma­­şinelor din fabrici, ci era şi un mare artist. Arta, spunea el într’un discurs finit la Aihi, face să se scoboare şi să răsune cele mai înalte inspi­­raţiuni în fondul chiar al existen­ţei de toate zilele, după cum ste­jarul transmite adâncimei pă­mântului prin rădăcinile sale cu­rentele cu care întregul spaţiu e plin. In conferinţa sa asupra „ar­tei şi socialismului“ el spune ar­tiştilor: Artişti, nu aveţi nici o frică de noi, noi vom chema îna­intea operelor voastre nu o parte ,din umanitatea divizată, nu o e­­lită sătulă şi blazată, urmată de o mulţime oarbă, dar o uma­nitate înfrăţită şi liberă. Noi vom­­preia pentru întâia oară arta o­­n linea se­a, pentru că nu au fost până acum decât bucăţi de artă omenească, pentru că până acum n’au fost decât fâşii de umani­tate ! „Orice pasiune este realizatoa­re“ şi pasiunea lui pentru umani­tate a transformat-o în opere prac­tice, dovadă sticlăriile de la Albi. Clauzei închină pentru activita­tea lui Jaurès un imn intitulat : „Auz Vertiers d’Albi“, al cărui sfârșit e următorul: „Sons savons quel génié en vos tâche excel­­e,­ llîumer la íournaise oü le Droit étin celle, Öjstiller le Sublime en vos creusets diverts, Öans vos di au des vapeurs dissoudre rinutile. Assouplir ndéal comme un crisral ductile, faurés est le premier verriet de VUnivers!" De altmintrelea când i se spu­ne că socialismul de­ Stat e nebu­nie sau crimă el răspunde. Dar ne este asistenţa publică decât so­cialism de Stat­ul Ce este casa şcoalelor care hră­neşte şi îmbracă copii pe soco­teala comunei ? Ce sunt casele de retragere a muncitorilor ? Şi Jau­­ros a lucrat în direcţiunea acea­­sa. După zece ani de la moarte ofi­cialitatea îşi face datoria faţă de Jaurés. Rămăşiţele sale vor fi du­se la Panthéon cu toate onorurile cuvenite. După cum Jaurés găsia chiar în Viaţă un refugiu contra dezgustu­lui de viațâ când era obositt de platitudinile şi meschinăriile ce întâlnea în cale, tot aşa aprofun­dând opera lui Jaurés urmaşii vor găsi un reconfort puternic în lup­ta pe care trebue s’o ducă pentru înălţarea culturală şi materială a masselor, pentru o umanitate mai bună și mai dreantă.­­ G. L. Trancu-Iaşi Sinuciderea unui student BRAILA, #t. — Studentul Miu Constantin de fel din Brașov şi-a pus capăt zilelor aruncându-se înaintea unui tren de persoane ce trecea prin gara Silistraru de lângă Brăila. Eioifliiti TEATRUL OTETELEȘANU. — Merge strună! TEATRUL CĂRĂBUŞ. — Ce-are ^ fO.C6 1 TEATRUL BREZEANU. _ Ava­rul. TEATRUL LIEBLICH. — Cârciu­ma pustie. TEATRUL CENTRAL.— Dacă nu Birge... pică ! CINEMA PATHE-PALACE. — Su­blimul sacrificiu al unui tată. CINEMA VLAICU. — Blestemul păcatului. CINEMA FRANKLIN (Griviţa). _ Băeţaşul Bunicii, cu Harold. Lloyd (El) şi iluzionistul Dalmed. In jurul problemei m­inoritare In vremea din urmă, chestiunea i­mocratic, care stă în lupta pentru regimului minoritar fiind pusă la I libertate, nu puteau fi decât demo­­ordinea zilei, s’au ridicat glasuri pe cratice şi în slujba libertăţii, şi aru­­ici pe colo din partea celor cari a­ cât m’ar jena complimentele de veau ceva de spus în materie. Presa­­ la Budapesta pe cari nu le-am ci­­independentă, a ţinut să-şi spună tu­ dar le înţeleg prea bine şi le re­fuz categoric şi cari precum se vede nu fac decât să strice cauzei mino­ritare — voi continua să le afirm ca şi până acum. E un accesoriu fa­tal precum se vede, la noi în­ Româ­nia , trădarea, care se aruncă uşor în spatele oricui îndrăsneşte să fie de altă părere, şi poate tocmai pen­tru asta s-a banalizat acest cuvânt cu grozave înţelesuri altădată. Să se gândească însă sentinelele neîndu­plecate ale românismului, că în vre­mea ungurească s-a găsit un Iaszi— şi câţiva în jurul lui — cari făceau politica cuminte a libertăţii şi des­pre cari nu se poate spune, că erau în solda noastră, ci doar în slujba opiniilor pe cari le aveau. Şi ce mângâiere erau pentru noi, foiletoa­nele din ziarul său „Világ“ din care se răspândeau nădejdi de mai bine. Rău fac gazetele din Budapesta, că abuzează, exploatează şi interver­­tesc lucrurile. E dovada unei lipse de seriozitate şi a complectei absen­ţe a realităţii. Dar tot aşa de rău ■fac ziarele noastre, cari lungesc pe coloane întregi cleiul unor comen­tarii, înainte de a fi citit in original ceiace s’a scris. Iar măsura patriotismului nu vom cerca să o măsurăm cu cotul sgâr­­cit al antreprenorilor acestei „cali­tăţi“ şi ne socotim în nota cea mai perfectă chiar atunci, când în ţara noastră, alături de noi, afirmăm drepturile de existenţă ale­­neamu­rilor de oameni hărăziţi de istorie să fie părtaşii bucuriilor şi necazuri­lor noastre. Din asta nu ne vor clin­ti nici aberaţiile de la Budapesta, nici mustrările îngrijorate ale fraţi­lor noştri, cuvântul şi de data asta, ca în­tot­deauna când a fost vorba de insti­tuirea unui regim de drept public şi scriitorul acestor rânduri, îndri­tuit de faptul că, fiind ardelean e mai aproape de fondul Chestiunii , a publicat câteva articole în „Ade­vărul". Cu surprindere citesc într’o bună zi, mai întâi în „înfrăţirea“ de la Cluj, apoi în „Santinela de la Vest“ din Oradia Mare, că anumite ziare de la Budapesta au publicat în între­gime articolele de cari am pomenit ■şi concomitent cu asta au mai scris acele ziare şi despre atitudinea d-lui Cicio Pop faţă cu ungurii de la noi, precum şi despre o broşură a d-lui Ciato în care tratează problema mi­noritară în acelaşi spirit. Cele două ziare româneşti, sesiza­te de atenţia specială a ziarelor bu­­dapestane şi de comentariile lor a­­supra noastră, a celor trei „vânduţi“ scriu pe glas de adâncă amărăciune, că iată cum românii stau în solda intereselor streine, făcând bezele Budapestei, ba „Santinela de la Vest“ comentează pe două coloane faptul, sub sugestivul titlu de „Ro­mânii în propaganda maghiară de la Euforesia“. Şi pentru ca să nu lip­sească nimic din avântul patriotic al zeloşilor naţionalişti de la Oradea, presa din Sărindar e pomenită şi ea în rândul trădătorilor de neam şi ţară, pentru simplul motiv, că n-a ţinut seamă de eventualele comen­tarii de la Budapesta şi Oradea. Departe de fine ideia disculpării. Pentru ceea­ ce am scris şi ce voi mai scrie iau liniştit răspunderea, pre­cum sunt convins că d-nii Cicio Pop şi Cia­to vor face la fele Concepţiile ■susţinute în coloanele unui ziar de­ TÎBERIU VORNIC lă să fie periclitată şi cu ea să fie periclitat întreg neamul românesc”. Şi mai departe, discutând cu d. Ghibănescu care ceruse scoaterea Învăţământului religios din şcoa­lă, d. dr. Angelescu a spus: „D. Ghibănescu nu avea decât să-şi arunce privirile dincolo peste Nistru, să vadă ce se petrece acolo, unde religia a fost alungată din şcoală şi din toate părţile. D. Ghibă­­nescu, care a citit atâtea hrisoave, trebuia să vadă ce s’a petrecut cu popoarele cari, şi-au pierdut cre­­dinţa.1’ D. d­r. Angelescu n’ar fi trebuit să-l trimeată pe d. Ghibănescu peste Nistru pentru a vedea „ce se petrece acolo unde religia a fost alungată din şcoală şi din toate părţile”. D-sa, care ţine aşa de mult, să citeze Franţa ca exemplu, n’avea decât să arate ce au făcut francezii în direcţia învăţământu­lui religios, combătând la pevoe politica lor. Dar, a cita Rusia care a laicizat şcoala abia de câţiva Ani şî a au menţiona Franţa care a introdus reforma aceasta de câte­va decenii, însemnează,, cum am spus la început, a reprezenta lu­­crurile iate’e lumină aparte. Evi­dent, într’o lumină falsă. Poporul rusesc nu este singurul care şi-a pierdut credinţa, cum a arătat d. d­r. Angelescu. Cel fran­cez a procedat de mult pe calea aceasta. Despărţirea bisericei de stat datează în Franţa de pe vre­mea ministerului Combes, adică de aproape douăzeci de ani, iar d. Herriot n’a apucat bine să se ins­taleze la putere că s’a şi grăbit să declare că va desfiinţa ambasada franceză de pe lângă Vatican, re­­instaurată abia acum trei ani. Sistemul burselor In Franţa O ultimă observaţie. D. d-l. Angelescu a spus la în­ceputul discursului său: „Copiii cari nu vor fi ajutaţi de inteligenţă sau cari vor fi lipsiţi de mijloace materiale vor rămâne in învăţământul de la sat unde vor fa­ce încă trei ani un învăţământ prac­tic utilitar”. Sublinierea e a noastră. Nu ştiu în mod precis care este sistemul burselor la noi în ţară. Dar ştiu că aci în Franţa se dă­ de către par­tidele din stânga o luptă mare ca TOŢI copiii lipsiţi de mijloace ma­teriale, dar dotaţi să poată obţine burse pentru a intra în liceu şi a continua studiile. Partidele aces­tea combat cu cea mai mare ener­gie „privilegiul bogăţiei", cum îl numesc ele, care face ca elevii mediocri sau inferiori, dar bogaţi, să poată să urmeze cursurile se­cundare şi univeristare, pe când copilul inteligent, doh­ sărac s­ă fie silit să rămâe cu şcoala primară. Sistemul burselor în favoarea co­piilor săraci şi silitori e foarte des­­voltat în Franţa, dar încă nu de­­ajuns după placul grupărilor înain­tate. Unul din cei mai înverşunaţi adversari ai privilegiului bogă­ţiei în materie de şcoală este d. Herriot care, cu drept cuvânt, con­sideră problema aceasta ca una din cele mai mari ale Franţei. N’ar fi stricat, ca ministrul nos­tru de instrucţie publcă să fi spus câteva cuvinte în această chestie, pentru a nu ne fi lăsat sub reaua impresie a unei asimi­lări nenorocite între „copilul ne­­ajutat de inteligenţă” cu „copilul lipsit de mijloace materiale”. Pil­da Franţei ar fi trebuit să-l în- Aanic io aceasta- i Cums din Galaţi a produs ciocnirea. — Pagubele.­­Ancheta GALAŢI, 31. — O groaznică ciocnire de vapoare s’a întâmplat în rada portului Galaţi. Vaporul Niki sub pavilion elen s’a ciocnit cu vasul Lemnos sub acelaş pavilion. Ciocnirea a fost foarte i puternică. Ambele vase au suferit avarii. EVITAREA UNEI CIOCNIRI Vaporul Niki sub pavilion elen părăsise portul Brăila, pentru a ancora în docurile Galaţi. Erau ora 10 juni. noaptea­­când vasul — din cauza puternicului curent al apei — naviga cu o iu­ţeală neobicinuită. Pe bord se afla pilotul comisiunei europene a Dunărei, care pilota vasul. In momentul când vasul era deacurmezişul Dunărei, coman­dantul a observat prora unui vas, care se afla la o distanţă de o sută de metri de vaporul său. Din in­­dicaţiunile date de pilot, vasul era sub pavilion francez purtând numele de­„Francona“. Pentru a evita o ciocnire, co­mandantul a ordonat ca mvaşinele să fie puse în mişcare cu toată iuţeala, înainte. In felul acesta vasul „Francona“ a fost salvat de înec. CIOCNIREA CU UN ALT VAPOR Dar evitarea acestei­­ciocniri a costat mult pe comandantul vasu­lui „Niki“, care, în întunericul nop­ţii, s’a ciocnit cu vaporul „Lemnos“ ancorat în faţa Docurilor. Ciocni­rea a fost puternică. ALARMA MARINARILOR Docurile au răsunat de strigătele de ajutor ale marinarilor de pe ce­le două vase. S’au lansat bărcile de salvare. Grănicerii au înştiinţat pe agenţii dela căpitănie, crezând că vasele se îneacă. PAGUBELE Vaporul „Niki“ a suferit avarii cari ating cifra de un milion de lei. De asemenea vaporul „Lemnos“ a suferit avarii cari ating suma de peste jumătate milion de lei, despăgubiri pe m­otivul că vasul naviga fără să aibă lumini de an­coraj, așa cum prevăd regulile de navigaţie. Tot­odată comandantul pretinde despăgubiri şi de la agenţia vasului „Lemnos“. Căpitănia portului a deschis o anchetă. A DEVERal.I In plină câmpie, Lugojul e unul din puţinele noastre oraşe cari n’a rămas robul supus al aşezării sale geografice. Praful aici nu te înăbu­r­­ă şi nici n’ai ocazia să faci cunoş­tinţă cu mirosurile gunoaielor. Cum ai pătruns în el, îi prinzi ca­racterul de oraş liniştit cu viaţă patriarhală, atât după casele vechi cu grădini umbroase, cât şi după gospodarii lui. Simţul de curăţenie, de estetică şi de higiena socială te strămută cu gândul la unul din bur­gurile liniştite ale Olandei sau Da­nemarcei. • Cu toate acestea Lugojul, nu este certat nici cu modernismul.­ Ţi-o spun aceasta clădirile noui, restaurantele, parcul cu locuri pen­tru lawn-tennis şi bulevardele bine întreţinute, atât prin străduinţa par­ticularilor cât şi prin acea a edililor oraşului. Liceul „Caius Brediceanu“, tribu­nalul, administraţia financiară, pot sta alături de cele mai de seamă clădiri din ţară, atât ca estetică cât şi ca confort, iar un spital ca­­cel din Lugoj cu instalaţii şi instru­mente din cele mai moderne şi mai perfecţionate nu găseşti multe în România. In ceea ce priveşte comerţul, pre­tutindeni firme româneşti. Magazi­ne, hoteluri, cofetării, evocă nume din Banat şi Oltenia, printre cari se rătăceşte şi câte unul străin, adu­când aminte vizitatorului de legătu­ra cu Occidentul. Aşa e spre pildă Hotelul Simplon, ce deabia se dis­tinge din verdeaţa ce-l îmbracă. « Târg de gospodari înstăriţi, Lu­gojul e şi o însemnată aşezare i­n­dustrială, înainte de a ghici măcar oraşul, ascuns în verdeaţă, fie că vii din­spre Timişoara, fie că vii dinspre Ilia, te întâmpină turnurile mari ale fabricilor de la periferie. Şi nu fără oarecare mândrie îţi va spune lugojanul că ori se află cea mai mare filatură de mătase din în­treaga ţară. Vegetaţia luxuriantă, Timişul ca­re curge domol, despărţind oraşul în două, îi dau un farmec deosebit, adăogând Lugojului şi o notă ro­mantică. ÎNSTRĂINARE CULTURALĂ. — LIPSA CĂRŢILOR ROMÂNEŞTI Intr’un oraş unde românii au în­ceput să-şi afirme un loc de frunte şi în viaţa financiară şi economică, din nefericire poţi consta­, astăzi­­ că viaţa culturală e mai puţin lib­brăriilor, nu­ scapă ochiului nici aici. Şi desigur nu poţi să nu rămâi mirat când nici în vitrina „Libră­riei diecezene“ nu există expusă o carte românească, nicidecum una bisericească, care să justifice mă­car titulatura librăriei. In schimb cărţile franţuzeşti, ca­re deabia au văzut lumina tiparului de­­o lună sau două, ocupă loc de cinste, chemându-te deja distanţă cu copertele lor proaspete, galbene şi roşii. La alte librării vei găsi loc şi pen­tru cărţile româneşti însă şi acelea aproape toate traduceri cu coperte şi titluri bătătoare la ochi ca: Pros­tituata şi Băetana lui Margueritte, Nana lui Emile Zolla sau un roman sentimental de Rădulescu Niger. N’am văzut o singură broşură din acele care sa răspândească adevă­rata cultură în popor sau să popu­larizeze ştiinţa. Te întrebi, cine e vinovat­ de a­­ceastă desconsiderare a cărţii bune româneşti? Librarul care nu-şi bate capul să răspândească cartea ro­mânească, ori publicul cititor? Şi unul şi coalt, dar desigur mult mai vinovat e acesta din urmă, căci negustorul aduce ceia ce­ i se cere şi vinde, ceia ce-i aduce câştig. CINE SUNT VINOVAfi DE ACEA­STĂ STARE DE LUCRURI ? fără îndoială viaţa pe care o duce „lumea subţire“, acei pseudo-inte­­lectuali şi pseudo-intelectuale, care după o masă copioasă găsesc cel mai bun mijloc de recreaţie în citi­rea ultimului roman de senzaţie ve­nit de la Paris, nu contribuie puţin la înstrăinarea culturei româneşti în multe din oraşele noastre de pro­vincie. Şi e trist, foarte trist că această constatare o poţi face intr’un oraş situat în mijlocul unui mediu aşa de patriarhal românesc cum e acel de unde a pornit vidu cu Ana lugoja­­na lui. * Ceia ce remarci din vitrine poţi constata şi dacă cauţi să pătrunzi mai de aproape viaţa srîtiifră a lu­gojenilor. Cu mâhnire şi nu fără oarecare ruşine îmi spunea un adevărat in­telectual de aici, cât de puţin spri­jin au găsit în localitate trupele de teatru româneşti cshjvţjinţjin când în când să dea câte-o reprezentaţie. Există însă cinematografe foarte frecventate şi e foarte natural să găsim acolo în afară de mahalaua doritoare de senzaţie şi acea „lume subţire“ care preferă culturei româ­neşti, romanele lui Margueritte şi exibiţiile coreografice de pe filme­le cinematografice. Din fericire de greşala pe care o face Lugojul nu s’au molipsit atâtea sate şi orăşele din judeţul Caraş Severin, cel mai mare din ţară. In ele pulsează adevărata viaţă naţio­nală şi şcoala a făcut progrese ui­mitoare printre populaţia sătească, îndreptând învăţătura ei şi pe ca­lea realizărilor practice. Dar de aceasta ne vom ocupa în­tr’un articol uitor. Dorian Scrisori bănăţene Lugojul Un oraş liniştit cu viaţă patriarh­ală şi taurii administraţie Un ţap ispăşitor Procesul librarului Şaraga din Iaşi Am relatat informaţiunea despre condamnarea la cinci zile închisoare a cunoscutului librar Şaraga, din Iaşi, pentru că a vândut o carte, în loc de 5 lei, cu 6 lei!... Din informaţiunile ce avem car­tea vândută este editată de „Impri­meria Statului“, care, după cum ni se afirmă, nu oferă rabat revânză­­torilor; — librarul Şaraga a vândut cartea cu 6 lei fixându-şi astfel, pen­tru transport, speze, impozite, chirii, personal, etc., 1 leu câştig, — şi con­ştient că n’a comis nici o călcare de lege s’a dus în faţa judecătorului singur, neasistat de nici un avocat, deşi în baroul de Iaşi, are numeroşi admiratori sinceri pentru marea o­­peră culturală ce a făcut-o în execu­tarea comerţului său, de librar editor. In faţa judecătorului învestit de le­giuitor cu atâtea puteri, bătrânul li­brar, şi-a spus păsul cinstit, degajat, cu credinţa sigură că justiţia va în­fiera tocmai pe acel ce se plângea că a fost speculat cu un leu şi va res­pinge acţiunea cu dojană pentru a­­cel ce a înţeles să piardă vremea scumpă a justiţiei şi să tăiască un brav cetăţean la bara penală. Dar optimismul aceluia care a edi­tat pentru întâia oară în ţară colec­ţia autorilor români, ca Eminescu, Vlahuţă, Caragiale, Xenopol, Ior­ga, Delavrancea, Maiorescu, etc., etc., care a bătut toate medaliile naţio­nale ale ţării, aceluia care şi-a jert­fit toată averea şi munca încordată editând aproape toate cărţile literare şi didactice pe vremea când editura în ţara noastră, era un risc, a fost zadarnic, căci severul magistrat de Căpitanul vasului „Niki“ pretinde­ la Iaşi l-a condamnat spre“stupefac­­de la agenţia vasului „Francona“‘­ţia opiniei publice şi l’a condamnat la cea mai mare pedeapsă, „cinci zile de închisoare“. încercatul editor, care a fost dis­tins pentru măreaţa sa operă cu de­­coraţiuni şi adrese de omagii de la „Academia Română” şi de marii ro­mâni V. Kogâlniceanu, I. Negrutzi şi de mai toate instituţiunile de cul­tură din ţară, a primit cu resemna­re „severul verdict” — cu nimic jus­tificat, cu încredere în justiţie, că dreptatea se va face, făcând apel. Acestea fiind spuse, ne întrebăm­­, de ce a fost ales tocmai acest bravi cetăţean, să ispăşească păcatul spe­­culaţiunei continue de care suferă ţara deja un capăt la altul. De ce nu văd acei chemaţi să dreseze pro­cese verbale de speculaţiune, jaful care continuă de ani de zile, jaf ca­re e zilnic adus la cunoştinţa auto­rităţilor de toată presa fără deose­bire de culoare politică? Sau condamnând pe bătrânul li­brar Şaraga, pentru că a încasat an leu problema e rezolvată, autorită­ţile şi-au făcut datoria? N’avem destule cuvinte de admira­ţie pentru felul cum a fost soluţionată chestia speculei la Iaşi d­in oraşul d-lui Cuza şi al d-lui Mârzescu. MILITARE! Comandamentul divinei IX-a roagă Pe ofiţerii de rezervă, mai jos notari, a­ccenur­i ca de Urgenţă adresele, spre a li se putea trimite diferite decoraţii, ce li s’au­ confe­rit în timpul războiului: Farmacist căpitani Drăgănescu Alexandru, medic locotenent Rap­­cea Horia, farmacist sublocotenent Ju­rcă, sublocotenent rezervă Ba­­randă Matei, medic aspirant de re­zervă Pârvulescu Alexandru­. Ofiţerii de rezervă mai jos po­­taţi sunt rugaţi a raporta de ur­­­­genţă regimentului 26 infanterie ,ultimul domiciliu : Căpitanii: Rozner Frederik, Mihăi­­lescu Ilie, Marinescu Matei, Patica Grigore, Feier Eugeniu, administra­­tor căpitan Florescu M. Const, loco­tenenții: Ioachimescu Ioan, Stroescu Ioan,Dumitrescu Traian, Pleşcaru­ Simion, Dumitrescu Anton, Popescu N. Nicolae, Berindei Mihail, Nicolae loan, Dinculescu M. Ioan, Tulubier Leonida, Guţu Ioan, Schmidt Artur, Enkel Hardt Alexandru, Szas Adel­heid, Feher Adolf, Beer Walter, Olin­­ger Carol, Havas Aladar, Bordian Vasile, Milata Maximilian, Zimer­­man Maximilian, Hening Tom­a, Pelc­ser Wilhelm, Mahr Rudolf, Pomahaci Ilie, Lerch Iosif, Cismadia Hius, Kneisel Francisc, Nicoara Octavian, Karuc Enric, Berches Iosef, Ander­­man Herman, Montag Leopold, Ke­­erth Ioan; sublocot.: Haltrik Iosif, Weber Re­cardt, Haltrik Walter, Erina loan, Bădescu G. Ghiorghe, Popescu Ilie, Rădulescu Alexandru, Benica­­ro V. Petre, Plugaru Simion, Vasiliu Alexandru, Găescu Dumitru, Popes­cu Ioan, Beniamin Leibovici, Mau­­rere Andrei, Ghișa Simion Rosim- Jaera Iosif, Jak Peli­ian. Din Brăila se anunţă că Miercuri la orele 6 d. a., un obuz de 75 mm., încărcat, a explodat în centrul ora­şului. Explozia s-a produs la depozitul de fier vechiu Daniel Lifou­ din str. Regală 162. Au fost aruncaţi în aer doi copii, anume Ionel S. Leoco, în etate de Î2 ani şi Nicolae N. Costescu, de 13 ani. Victimele au fost prefăcute în bucă­ţele de carne, cari au fost aduitate şi predate familiilor. Obuzul care a produs nenorocirea, a fost cumpărat de Lifcit împreună cu altă ferărie veche. Crezându-l descărcat, l-a aruncat în curtea de­pozitului unde a stat luni de zile. Lifci­, îngrozit, a dispărut imediat după explozie. El este căutat de poli­ție. Altă pădure In flacări GALAŢI, 31. — Din Pauleşti so­sesc ştiri că pădurea Pariul Cris­tian, proprietatea obşte! Pauleşti, este în flăcări. Numeroşi săteni din Pauleşti au plecat la faţa locului pentru locali­zarea focului. Din celelalte sate s’au trimis ajutoare. Din cercetările făcute de jan­darmi reese că incendiul a luat na­ștere din neglijența unor ciobani cari au aprins un foc prea mare în pădure, pentru a fierbe mâncare. Până acum au ars 8 hectare. Alte amănunte lipsesc. ABONAMENTE . ISO pe 3 luni. n 60 pe 1 lună. Lei 650 pe un an.­­ 350 pe 6 luni. In jurul atentatului 0 chestiune de drept ridicată de cererea de extrădare Arbitrajul corpului diplomatic miâneas­că decât în trecut sub asu­prirea străină. Nu fără oarecare surprindere ,poţi constata în primul rând lipsa a­­proape totală a cărţilor româneşti. Dar,­­ înstrăinarea culturală ce o prinzi ca deoarece s a apelat ia în Capitala noastră din­ vitrina li concursul poliţiei engle­ze, ministerul de externe englez n’a acceptat cere­rea guvernului român ca studentul român învi­nuit de a fi atentat împo­triva consulului român, in localul legaţiunei ro­mâne la 9 Septembrie, să fie extrădat şi judecat in România. Deoarece guvernul ro­mân, după cum se crede, este hotărât să apere principiul exteritorialită­­ții de care se bucură lega­ţiunea, se examinează Londra, 30. (Radar). — Mail“ află propunerea de­ a apela la corpul diplomatic din Lonn­dra pentru tranşarea a­­cestei chestiuni. 0 lib­rii la Mra prin nlciea »linii­tă PARIS, 30. — „LTnformation“ anunţă că, din ordinul d-lui Herriot, o comisiune de experţi sub condu­cerea d-lui Seydoux s’a constituit la Londra pentru a studia reluarea relaţiilor diplomatice şi comerciale între Franţa şi Rusia. Comisiunea va lua avizul creditorilor particu­lari şi industriaşilor britanici, ale căror întreprinderi au fost naţiona­lizate sau confiscate în Rusia. Noul guvern democrat din Iugoslavia Declaraţia ministrului de externe In primul rând, succesul cauzei democratice BELGRAD, 30 (Radorl — Noul ministru de externe al Jugoslaviei, d. Voislav Marincovici a trimis presei următorul comunicat: Liniile principale şi scopurile po­liticei noastre externe sunt deter­minate prin situaţia geografică şi internaţională a ţării noastre, pre­cum şi prin faptul participării la războiul şi pacea mondială. Menţinerea intangibilităţii trata­telor şi desvoltarea situaţiei inter­naţionale în sensul prescris de tra­tat, au fost şi rămân preocuparea oricărui guvern iugoslav. Politica noastră exter­nă nu poate să fie modi­ficată în fond printr-o schimbare de guvern. Mo­dificări pot avea loc nu­mai în ce priveşte moda­lităţile şi metodele. Gu­vernul şi ministrul de ex­terne actual pot numai să urmărească o legătură mai strânsă intre scopu­rile politicei noastre na­ţionale şi succesul cauzei democratice în Europa. Pe timpul când statul nostru era mic şi nu în­trunea în limitele sale pe toţi sârbii, croaţii şi slo­venii, statul nostru a fost chiar de la început şampio­nul principiului democra­tic în această parte a lu­mii, cu toate că pe atunci acest lucru ar fi putut să-i fie dăunător. Astăzi statul nostru mă­rit şi puternic este decis să urmărească aceiaşi li­­nie de conduită şi să re­­clame cu bună dreptate, acest titlu scump şi do­­bândit prin muncă. ­ine formează noul cabinet — ....... 7' BELGRAD, 80. — Toate Ziarele, sârbeşti salută cu entuziasm consti.­­tuirea noului guvern, care insem­ nează întronarea legalităţi­­i ret*­pectarea Constitufiei in Iugoslavia.­­ Acest guvern pune capăt tiraniei dezlănţuite de d. Pasid. i) Din noul cabinet prezidat de DL Davidovici fac parte 2 membri ai partidului catolic sloven, 3 membrii ai partidului mahomedan,­­ rădică# dizident.­­ Au mai rămas câteva fotolii­­cu cânte, ai căror titulari vor fi numite ulterior, întrucât d. Davidovici lu­­crează acum pentru introducerea fla cului guvernamental al țărănişti dri croaţi. ■ Preşedintele consiliului, d. Davu­dovici doreşte ca în noul cabinet să­ fie reprezentate toate provinciile a­­lipite şi toate organizaţiile poliţiei cari formau blocul opoziţiei. > Informaţiuni Inginerii şi conductorii de lucrări publice, cari au ocupat funcţiuni ce le-ar fi dat dreptul să fie admişi în corpul tehnic îr înainte de a li se re­cunoaşte calitatea de cetăţean ro­mân, vor putea solicita o singură dată ministerului lucrărilor publice rectificarea gradului sau vechimei lor in corpul tehnic, se va tine sea­mă de timpul servit innainte de a­ fi înscrişi in corp. Cererile se vor adresa de acum până in 6 luni, sub sancţiunea pier­derii dreptului. Ele vor trece prin dezbaterile consiliului innaintărilor din corpul tehnic şi se vor, aproba prin decret regal. D. general Nicoleanu plecând în concediu pentru o lună, delegaţia de secretar general al ministerului de interne va trece asupra d-lui Al. Fălcoianu, directorul general al „Monitorului Oficial“. In zilele de 1, 2, 3 şi 9 August di­recţiunea generală C. F. R. a aprobat formarea în două părţi a trenurilor de persoane U1—U2 şi 432—432 pe distanţa Goleşti-Cămpulung. Aceasta în vederea aglomeraţiei de călători cu ocazia bâlciului anual. Taxele de barieră—rohatcele— ce se percepeau pe şoselele şi po­durile din Bucovina au fost des­fiinţate. Un termen de 6 luni s-a a­­cordat celor cu drepturi câştigate ca să-şi valorifice drepturile îna­intea instanţelor judecătoreşti. Lucrătorii Regiei se oferă ca prin mun­­ă gratuită să refacă pagubele Pagubele cauzate de incendiul de la manufactura „Belvedere”, au fost până acum evaluate la două mi­lioane jumătate. Au rămas încă neevaluate o parte din produsele avariate care se crede că și acestea vor atinge o cifră simi­lară, așa căm paguba totală va repre­zenta circa cinci milioane lei. lucrAtor: CONTRIBUE la REFACEREA PAGUBELOR ID. Teodor Szalk, reprezentantul Sindicatului naţional muncitoresc din Sibiu, a făcut lucrătorilor şi lu­crătoarelor de la manufactura „Bel­vedere” o frumoasă propunere, pen­tru a cărei discutare au fost convo­caţi aseară în sala de mese a manu­facture!, La fatal d-lui general Nicoleanu, pre-Acum zece ani, pe când Capitala trăia agitată în așteptarea eveni­mentelor diplomatice cari n'au putut S “ - ÎÎUÂ Mittel Capitalei și a diecțiunei TsS unei crime, carele peHecS II" o„ țn „lin centrul ei I cră*ori «I lucrătoare m urma propuse­se în pun centrul ei. I rU făcute au hotărât să lucreze iară Victima acestei crime a fost admi­nistratorul delegat al loteriei de stat, Hugo Baumgarten, fost director al Băncei de Credit Român, un om care mulţumită bunătăţei sale, ini­­mei deschise ce era, generozităţei sa­le, amabilităţei şi blândeţei sale, îşi făcuse numai prieteni Totuşi el a căzut jertfă unei ne­socotite răzbunări! Acum la a zecea aniversare a mor­­ţei sale, numeroşii prieteni cari T-au supravieţuit, ne roagă să evocăm memoria lui, pentru toţi cei cari T-au cunoscut şi apreciat, ■— ceia ce fa­cem cu atât mai­­ mult, cu cât şi printre noi mai sunt câţiva cari l-au cunoscut şi cari au apreciat tot farmecul personalităţei sale Până la reîntoarcerea d-luî iVinX­tilă Brătianji, s’a hotărât la d. ing. Alexandresm să gireze afacerile directiunei generale R. M. S., lat d. ing. Claudia Mi­tehi, a fost laX sarcinat, iin medi provizoriu, cu conducerea manufacturei de tutuni „Belvedere“. Această schimbare s’a produs în urma­­ decedării fostului director general al Rl M. S., I. Teodora. Incendiul EVALUAREA PAGUBELOR PRI­­CINUITE Plată, timp de două luni, câte o oră pe zi pentru refacerea pagubelor cauzate de incendiu. # După calculele făcute, se crede că produsul muncii gratuite, oferită de lucrători, va realiza suma de 250.000 lei pe zi sau 12 milioane jumătate lei în timp de două luni. Gestul lucrătorilor a făcut o bună impresie în cercurile oficiale. Citîti Adevărul Literar“

Next