Adevěrul, ianuarie 1925 (Anul 38, nr. 12578-12606)

1925-01-01 / nr. 12578

"v. - \ jr fi v-** 1 ,uf Anul XXXVII Nr. 12578 "x.w*rm »n toatspara Adev pemATBRi ! AL*V* BELDIMAS «88- remiATCRI ^ CON^. WILLS 189’— 6 Lei exemplarul In străinătatee Jil 1 ianuarie 19253 Lei «•0*1 *f»UQTECA CRUIAL siaiu Anul vechiu lași moștenire o criză a pâinii și permanentizarea știrii de asediu. ...Adică: pâinea și cuțitul,—în mâinile liberalilor! Rominia şi FranţaInterviewul d-lui Goldiş­ t- Constantin Dlauanai, noul no­­stru ministru la Paris, a remis scri­sorile sale de acreditare preşedin­telui Republicei Franceze- Ctt această ocazîune s’au schim­bat obişnuitele cuvântări, cari Insă nu au fost obişnuitele banalităţi protocolare, fiindcă atunci când e vorba de raporturile franco-române nu este loc pentru asemenea bana­lităţi. In special d. Diamandî a găsit cu­vinte fericite pentru a exprima sen­­timen­tele poporului român. Acest popor — a spus d-sa — «păstrează Frânte! o dragoste profundă. Ro­mânii au găsit Întotdeauna o ospi­talitate generoasă şi frăţească pe pământul Franţei, Iar cultul Franţei este săpat In sufletele româneşti, îndrăznesc să spun că In nici o altă­d­ară szentul francez nu a găsit un te­ren mai potrivit pentru apostolatul sân secular de idealism şi de pro­gres**. I Fiecare din aceste vorbe este. In ce priveşte sentimentele pentru Franţa, un adevăr profund, care a găsit expresiunea sa prin fapte, când tn 1914 poporul francez s’a găsit angajat în acea uriaşă şi gro­zavă încăierare. Nici Interesele po­litice momentane, nici Insuficienta presiatire militară, nici eterna pri­­me­jdie rusească, nici alianţa tride­­penaTă cu Imperiile centrale, nu au putut împiedica izbucnirea senti­mentelor de dragoste, de afecţiune pasionată pentru Franţa. S’au pu­tut stăsi in România partizani al neutralităţii, s’au putut găsi intr’in­­sa, ca si în alte tări, adversari al războiului, dar poate n*a fost un sin­­gur om în toată tara, care să îl a­­­vut curajul de a preconiza cu glas tare, un război alături de duşmanii Franţei. Ş! sufletele româneşti au găsit satisfacţia şi mângâierea da­toriei implinite faţă de dânsa, când sân-rele românesc a curs tn valuri, amestecându-se «el francez. Iată de ce cuvântarea cu care d. Dium­andf a remis d.Htî Doumergue scrisorile sale de acreditare, exală o căldură, e purtată tjQ un avânt, cu totul neobișnuite In recepțiun’le de ja Te«r ofttenMnri. cari «# petrec de intr'un cadru compus cie to­tal din formule reci. Răspunsul preşedintelui Republi­cii, de?l mai scurt, reflectează to­tuşi asupra tuturor declaraţiunilor şi asigurărilor ministrului nostru. Acesta relevând că mendnerea tra­tatelor şi menţinerea păcii, sunt ţinta comună a politicei ambelor ţări. E d. Donmerge confirmă a­­ceasta in aproape aceleaşi cuvinte : „Colaborarea franco-română la a­ceastă operă pacifică — a adăugat preşedintele — va fi cu atât mai rodnică, cu cât este întemeiată pe afinităţi de rassă şi de cultură şi pe prietenia tradiţională, fortificată de curând In Încercările şi victoria co­mună“. Un asemenea schimb de senti­mente şi de Intentiuni, asemenea a­­sigurări de reciproce afecţiuni, ase­menea sublinieri de tendinţe comu­ne,­­ nu pot rămânea in domeniul Ideilor, nici In viitor, cum nu au ră­mas in trecut. Victoria a creat o solidaritate de interese, a cărei menţinere este deopotrivă de nece­sară şi Franţei şi României, oricât de mare ar fi deosebirea intre for­ţele de cari dispun. Războiul mon­dial a condus la ideia egalităţii sta­telor in fata dreptului şi dreptăţii, cura revoluţia franceză condusese altădată la cea a egalităţii oameni­lor. Dar războiul a dat principiului moral al egalităţii statelor. Justifi­carea materială, căci a dovedit că în apărarea dreptului şi a civiliza­ţiei, forţele mici au fost tot atât de necesare ca cele mari şi că ele pot forma chiar, in anumite Împrejurări factorul hotărttor. Poate că acest adevăr, nu ar tre­bui uitat acum după ce victoria a fost cucerită si flecare şade pe lau­rii luL In marele război, nimeni, ori­cât de uriaș sau puternic ar fl fost, nu putea afirma că luptă pentru li­bertatea vre­unuia din cel cari lup­tau şi el. Toţi, cu mari, cu mic!, au dus bătălia pentru libertatea şl pen­tru dreptul tuturor. Rodul victori!;’ trebuie să revie In trio dreaptă pr.' porte tuturor, greutăţile ce le-a lă­sat, trebue deopotrivă luate In con­sideraţiune şi fiecare trebue să aibă posibilitatea de a susţine şi validica ceea ce crede că este dreptul său. Şi în această operă, care stă ca un subînţeles tuturor vizibil, la ba­za tuturor tratativelor şi acţiunilor diplomatice, România contează fie de acord cu Franţa, să se bucu­re de sprijinul ei. România, care fost foarte mult şi insistent culti­vată şi solicitată când a fost vorba de aportul el la Jertfe, cu toate că aceasta nu era necesar, date flint sentimentele el pentru Franţa, nu se poate măguli că e obiectul ace­loraşi solicitudini şi 1a Perioada postbelică. Aceasta ameninţă să nu rămână fără urmări asupra senti­­timentelor şi tendinţelor poporului român, care aşteaptă de a Franţa căreia­­ poartă acea dragoste ex­primată de d. Diamandi în cuvint atât de fericite, ca să di­a acestui ministru al său, sprijinul atîcase n­e­­cesar pentru ca să nu fie jignit în sentiment­ său de dreptate. Ad. Interviewul cu d. Goldiş, pe care l-a publicat „Adevărul“, continuă să răm­âie la ordinea zilei. Sunt două categorii de ziare pe care de­claraţiile d-lui Goldiş nu le lasă să doarmă. Prima categorie este formată de ziarele liberale, cu „Viitorul“ în frunte. Acestea, pentru a arăta că partidul national este slab, caută să scoată din interwievul d-lui Goldiş că acest partid este divizat Ca de obiceiu, pentru oficiosul liberal orice mijloace sunt bine ve­nite in acest scop. Declaraţia cea mai importantă din interwievul d-lui Goldiş este că orice s’ar întâmpla, d-sa va rămâ­nea soldat credincios al partidului naţional. Această declaraţie capătă o valoare mai mare prin faptul că a urmat sau precedat unor decla­raţii la fel ale amicilor săi. Astfel, d. Aurel Lazăr, unul din devotaţii d-lui Goldiş, a declarat ziarului „Nagyvarad“ între altele: „Mişcarea aceasta se poate con­sidera terminată, în urma înţelege­rii cu d. Iuliu Maniu, înţelegerea la care s-a ajuns, va fi ratificată în prima săptămână a lunii ianuarie, când partidul va începe o acţiune parlamentară şi extraparlamentară serioasă“. Toate aceste lucruri, le neglijează, nu-i putea reproşa că ar fi spus-o. Invenţia liberală este evidentă. Adversarii leziunii naţio­­nal-țărăniste Dar în afară de ziarele liberale, o altă serie de ziare sunt preocu­pate de interviewul d-lui Goldiş. Este vorba de acele ziare cari şi azi se mai tem că partidul naţional va fuziona totuşi cu cel ţărănesc. Pentru ele, interviewul d-lui Goldiş indică o primejdie. Nu credem însă că această atitu­dine să însemne o periclitare a a­­propierii ţărănisto-naţionale, dacă ea ar fi să se facă. Când s’a desbătut fu­z’unea, câţi­va foşti takişti s’au prezentat d-lui Maniu şi au declarat că nu pot ac­cepta fuziunea, cerând şefului par­tidului să aleagă intre dânşii şi par­tidul ţărănist iar şeful partidului naţional n’a ezitat nici o clipă şi a ales. Cei câţi­va takişti Intransigent­ au demisio­nat şi au fost lăsaţi să plece. Abia după ce, din alte motive, fuziunea nu s’a făcut, ei au putut reveni în partid. Acum aceleaşi ziare caută să ex­ploateze succesele netăgăduite ale partidului national la alegerile par­ţiale din vechiul regat mai ales succesul din Covurlui, pentru a spu­ne că takiştii sunt aceia cari for­mează coloana vertebrală a parti­dului naţional. După cât ştim noi, nici această părere nu este împărtăşită de con­ducerea partidului. Membrii condu­cători ai partidului naţional au spus de la început că takiştii nu însem­nau singurul aport al vechiului re­gat pentru partidul naţional. Takiştii au adus ca aport orga­nizaţii, cluburi, ziare, dar ei n’a­­veau masse, cari au venit abia la partidul naţional. Chiar la Covurlui, la alegerile generale d. Caram­fil candidat la Cameră şi a avut mai puţine voturi decât d. Iorga şi decât ţărăniştii. Acuma el a întrecut mult celelalte partide. Meritul este şi personal al d-lui Caranfil ne spunea unul din condu­cătorii partidului naţional, dar şi ai partidului, care a făcut ca meritele d-lui Caranfil să poată fi valorifi­cate, ceea ce nu era cazul înainte. De aci se vede că dacă împreju­rările regretabile cari au făcut să eşueze fuziunea ţărănisto-naţională ar fi înlăturate, fuziunea s’ar face cu toate intrigele unor ziare intere­sate. Iar dacă interviewul d-lui Gol­diş ar fi un îndemn în acest sens, el va fi fost bine venit Rep. Atacuri din două părţi. — Liberalii fabrica au­ memoriu cum le convine lor. — Ad­versarii fuziunii alarmaţi „Viitorul* Declaraţia d-lui Z. C. Arbore Precum se ştie, d. N. b­rea a fă­cut apel la d. Zamfir Arbore sa precizeze care a fost atitudinea D. ZAMFIR C. ARBORE i­ rulat Racovski in Pil fată de Basarabia şi ce murre a susţinut actualul ambasador al sovietelor in Întrunirea de protestare in care a vorbit alături de bătrlnul luptător bas robean. L Zamfir Arbore d­sfunde la a­­cest apel, și continui întocmai ce­l­e noi am arătat atunci când, cei întâi am semnali contrazice­rea d­intre atitudinea le altă dată și ce­­ de acum a d-rird Racowski, în­­ dia BasarabieLD. Zamfir C. Arbor­­ precizează cl d-rul Ra­­cowsk­i a protestat extra răpirei Ba­­­trabiei de către­­asia. Mărtu­ria u­­nui martor o cale de a căruia bună credință nici drul Racowski nu va avea curajul de a se îndoi, vine astfel să confime in totul ceea ce au consemnat ziarele de pe vremuri. De altminteri, chesiunea se pane­­ in modul cel mai linpe­de posibil. I întrunirea din 1912 ftsese convoca­­­­tă special spre a se irotesta împo­triva stăpâniră ruseștl­ot Basara­bia inir un moment când oiiciaüta­■ .•* * i — tea rusă comemora centenarul ră­piră provinciei moldovene. De atunci d-rul Racowski și-a schimbat părerile. Omul care, 1912, protesta impotriva stăpâniră ruseşti In Basarabia, ar dori astăzi ca Basarabia să se întoarcă la Ru­sia. E aci o inconsecventă de care d-rul Racovski nu se poate apăra in nici un fel. De aceea încearcă să scape de ea prin subterfugii, cău­tând, de pildă, să susţină că d-sa n‘a protestat impotriva stăpănirei Basarabiei de către Rusia d­impo­triva regimului țarist. Ca și cum schimbarea de regim care s’a ope­rat in Rusia ar putea justifica un act de brigandaj international cum a fost raptul dela 1812 osândit cu atâta asprime de d-rul Racowski — cel de la 1912 bine înţeles. D. Zamfir Arbore precizează­­ cauzele schimbarei la faţă a d-rului Racowski. In 1912 acesta era social­­democrat şi fruntaş al internaţiona­lei a II-a, iar astăzi e bolşevic rus şi fruntaş al internaţionalei a III-a. Dacă, prin urmare, d-rul Racowski tăgădueşte astăzi ceea ce susţinea odinioară, aceasta nu e o chestie de convingere d­ana de opertu­ncism. Pan. NAZBATII EVIDENTA Oficiosul liberal se ocupă indig­nat de constatarea presei că la a­­legerea din Galaţi, candidatul gu­vernului a obţinut mult mai puţine voturi decât candidaţii opoziţiei la­­olaltă. „Viitorul“ numeşte pe drept cuvânt asemenea constatare o des­­gustâtoare „negare a evidenţii“. Perfect adevărat A te lega de nişte simple cifre cari arată că libe­ralul a obţinut 3000 voturi iar o­­poziţioniştii 7000 voturi,­­ numai şi numai pentru a nega evidenţa, e ceva scârbos şi cu totul in slujba străinilor. Cu atât mai mult cu cât „Viitorul“ constată filosofic că „po­litica nu e algebră”. Fireşte! Politi­ca e cel mult chimie: ştiinţa de a băga în urnă ceva şi a eşi din urnă altceva, bine­înţeles dacă s’a ames­tecat bine în timpul nopţii... Elim­in .Viitorul“ rezumă Nemulţumit cu atâta, oficiosul guvernului se preface că a citit me­moriul d-lui Goldiş către d. Maniu şi „rezumă“ conţinutul lui Or. a­­cest „rezumat“ este o invenţie de la început până la sfârşit Toate acuzările pe cari liberalii le aduc naţionalilor, „Viitorul“ Ie trece ca fiind aduse de d. Goldiş. Cetind „rezumatul" din „viituri..­ ai crede că d. Goldiş este supărat pentru că partidul naţional n’a fu­zionat cu cel... liberal. In realitate, d. Goldiş a afirmat precis în interview că este şi rămâ­ne adversar al liberalilor şi că do­reşte fuziunea cu... ţărăniştii. De altfel, putem face şi dovada că „rezumatul“ „Viitorului“ este in­ventat Se afirmă în „Viitorul“ că d. Goldiş aminteşte în memoriu „telegrama d-lui Maniu către rege prin care-i încunoştiinţa că nu re­cunoaşte ca legal actualul parla­ment şi ca atare nu va lua parte nici la desbaterile lui“. Ce s’a întâmplat? In graba scri­sului, redactorul cu spiritul inventiv n’a avut vreme să controleze acea telegramă. Printr’însa, d. Maniu nu spunea de Ioc că nu va lua parte la lucrările parlamentului, ci numai ci nu recunoaște iegalitatea actualului parlament Telegrama d-lui Maniu către rege De altfel, pentru că acea telegra­mă are o deosebită importanţă po­litică, vom profita de ocazie şi vom reproduce în parte aci După ce arată pe scurt ilegalită­ţile principale comise de­ guvern în alegeri, d. Maniu termină: ,Astfel, Maiestate, ziua alegeri■ lor in Ardeal şi Banat, care ar­­ trebuit să fie o zi de sărbătoare si un prilej de înălţătoare manifestare a demnităta şi suveranităţii naţio­nale, câştigate cu atâtea jertfe, sta prefăcut tntr’o zi de jale şi de des­nădejde, înecată tntr’o zi de ruşine naţională şi tntr’un scandal euro­pean, Ardealul şi Banatul au fost jefuite de reprezentanţa lor adevă­raţi. .Statele din prejurul nostru, pră­buşite ln ultimii ani, stau nimicit prin lipsa lor de simţ de legalitate şi moralitate publică şi prin nesocoti­rea drepturilor mulţimii, care este temelia statului. ..Suntem îngrijoraţi văzând că viaţa publică a statului nostru este atacată de aceleaşi abuzuri. Singu­ra noastră nădejde mai este un sim­tal de dreptate şi in înţelepciunea Maiestăţii Voastre care, credem, va şti să şteargă această pată, care murdăreşte ţara noastră şi va găsi calea de reprobare şi îndreptare a ilegalităţilor şi crimelor săvârşite cu ocazia acestor alegeri. Cât pentru noi, nu vom putea recunoaşte legalitatea şi autoritatea morală a Corpurilor legiuitoare compuse prin astfel de mijloace. Al Maiestăţii Voastre prea plecat IULIU MANIU preşedintele partidului naţional român * Cum se vede, nicieri d. Maniu nu spune că nu va participa la lucră­rile parlamentului, deci d. Goldiş ! 99Viitorul“ ne laudă! Dacă laudele ce ne hărăzește cr­eam „Viitorul" sunt pornite din tar­diva recunoaștere a acestui elemen­te două zile !Viitorul4 ne pune notă bună la purtare. Fără falsă modestie, — ne e ruşine. Dacă ata­curile an­ciosul­i liberal ne măgu­lesc, laudele lui ne umilesc, ne fac să ne îndoim de justeţea atitudinei noastr, care n­­e inspiră. E vo­rba de protestul ridicat de guvernu­l nostru contra modului in care marii aliaţi înţeleg să ne tra­teze la conferirea ce se deschid­e la 6 ianuarie la Paris. Protestul aces­ta ne-a venit sub condei, sub impe­riul acelui impuls natural, am zice instinctiv, care călăuzeşte scrisul nostru, nu toate ocaziunie. Restrângerea dreptului României de a apare la Paris ca acea egali­tate de situațiune ca ceilalţi aliaţi, pe care am avut-o când a fost vor­ba de jertfe,­ne-a revoltat, cum ne revoltă orice nedreptate. Dacă o a­­semenea nedreptate s’ar fi făcut ti­nui stat străin, am fi găsit cuvinte pentru a o combate și pentru a o înfiera, ca atât mai mult când ea e făcută tarei noastre l * * m Dar „Viitorul" ar vroi, ciudăndu-ne pentru această naturală atitudine a noastră, s’o puie tn contrast cu cea pe care am avut-o in alte ocaziuni si cari ne-a atras atacurile si insul­tele — ca să nu zicem calomniile— „Viitorului’. Ori decâte ori nu am fost de o părere ca el oridecăte ori ne-am­ găsit pe altă cale politică de­cât a partidului căruia el servește, — și lucrul se întâmplă foarte des, — el nu a polemizat ca no! in mod civilizat, opunând ideilor, idei, ar­gumentelor, argumente, ti sia repe­zit să suspecteze dragostea noastră de fără și chiar cuvântul de trădare nu i s’a părut exagerat. , „ Dacă deci azi „Viitomr găsește* m,/io „„ «ni nn, l­ilcităm $i să-l felicităm, căci ar fi că trebue să ne laude, nu noi am greşit când ne Injuria, ci el, căci a­­titudinea noastră de azi e pe linia aceloraşi concepţii politice pe cari le-am avut şi atunci. Patriotismul un pas înainte spre îndreptarea mo­ravurilor prosti­adevărat nu este dintre sentimente­le cu cari cineva are dreptul să se laude, ci dintre acelea cari sunt na­turale și instinctive chiar, — și nu­mai cine nu-i convins de propria lui dragoste de tară, o poate sincer suspecta pe cea a cometățeanului, a compatriotului său. Este o adevă­rată nebunie, o greșală de neiertat, atât este de demoralizantă, ca în po­lemicii e de presă să se neglijeze a­cest adevăr, că fiecare vroim să slujim intereseli ţării după cea mai bună pricepere a noastră şi că in materie de opinii politice, ciocnirea ideilor este singura cale pentru gă­sirea drumului celui bun, singura cale pentru guvernanţi de a-şi în­­drepta acţiunile. Oameni suntem şi toţi putem greşi. Care e omul po­litic care spune că nu a greşit şi nu va greşi niciodată? Reuşita chiar, face să se treacă peste greşelile prin cari a fost obţinută, dar nu le şterge şi relevarea lor este necesa­ră pentru ca să nu se repete. Ni­meni Insă nu are dreptul de a pre­supune că aceste greşeli au fost co­mise cu intentiune sau, că au izvorit dintro dragoste mai mică de tară, decât a celui care le-a văzut la vreme sau le relevă mai târziu. Cu asemenea proceduri se duce o ţară de râpă, căci simt cele ale intole­ranţi şi ale despot­­ei. O democra­ţie nu poate Insă trăi şi nu se poate desvolta decât tntr’o atmosferă In care toate opiniile sunt considerate a priori ca respectabile şi por­nite din aceleaşi motive onorabile. * * *I­ ­V. Participarea României la Conferinţa de la Paris Avem tot interesul să fim reprezentaţi la acea conferinţă Hotărîrea luată de guvern ca mi­nistrul de finanţe să plece la Pa­ris şi să participe la conferinţa a­­supra despăgubirilor de război, este socotită în cercurile politice drept un fapt înţelept. Cu atât mai bine dacă acea hotă­­rîre a fost luată în urma asigurării marilor state aliate că România va fi primită cu drepturi egale la con­ferinţă. Dar chiar dacă nu s’ar­ fi obţinut o asemenea asigurare, hotărîrea guvernului nostru trebuia să fie a­­ceiaşi, dintr’o lungă serie de consi­­deraţiuni ce constatăm că n’au fost ignorate de factorii hotărîtori dela noi. Păstrarea bunelor rapor­turi cu aliaţii Suntem, se înţelege, în dreptul nostru şi obligaţi chiar de interese­le ţării, să nu ne supunem cu sme­renie măsurilor ce se iau de alte state aliate în contra îndreptăţirilor noastre. Deci bine s’a făcut că s’a opus un protest la decizia în baza căreia urma să participăm la conferinţa dela Paris ca simplii figuranţi. Dar deosebirile acestea de păreri nu e bine să fie prezentate, nici vi­­aţă, nici in străinătate, drept acte de duşmănie fată de marile state aliate între ele si amicele noastre. Guvernul are datoria să lămu­rească opinia publică generală, că dacă înţelege să apere drepturile si interesele tării, nici vorbă nu poate fi de săvârşirea vreumi act duşmă­nos si jignitor pentru statele amice la cari uneori suntem In deosebiri de vederi. O dovadă bine venită Participarea noastră la conferin­ţa de la Paris face dovadă tuturor că între noi şi aliaţi bunele rapor­turi au rămas nealterate. Chestiunea datoriilor de război Aveam interesul să participăm la acea conferinţă şi pentru conside­raţia foarte împortantă că în destul de scurtă vreme urmează să fie discutată şi hotărîtă chestiunea da­­toriilor Interaliate de război La conferinţa apropiată, privitoa­re la reparatîuni, reprezentanţii no­­Ştri au cel mai bun prilej să spună marilor aliaţi, cari ne-au creditat pentru trebuinţele războiului, că vom fi puşi in foarte grea situaţie dacă, pe deoparte ni se vor acorda reparaţîunî cât mal reduse far. Pe de altă parte, n! se va cere achita­­rea datoriilor de război în termena scurte. Ace/î/r»el nu trebuia pierdut. Alte consideraţia.. Pe de altă parte contactai cât mai des cu aliaţii re dă posibilitatea să se informeze mai mult şi mai precis de situaţia şi posibilitatea noastră de a ne reface. Astfel dân­şii pot cunoaşte greutăţile ce le a­­vem de învins, cum şi mijloacele de care dispunem pentru a repara ar­­mările războiului. Şi nu trebue să se uite că popu­laţia noastră munceşte cu mai mul­tă încredere şi ca deplină linişte su­fletească atunci când constată că ţara noastră se bucură de prietenia şi sprijinul aliaţilor, decât uu caza­ când vede că ne certăm ca toată lumea. Iată atâtea consideraţiind cari în­dreptăţesc hotărârea ca România să fie reprezentată la conferinţa de la Paris. Nu dorim decât ca această parti­cipare să fie norocoasă şi rodnică pentru ţara noastră. C. UEM. St î. Intre Occident şi Orient de DANIL PETRESCU Capitularea germanilor a avut in misterurile (cu literă mare) existen­ordinea gândirii culturale un efect dintre cele mai ciudate. Un fel de ndârjire mistică, o scoatere în pri­mul Plan a subconştientului Sdro­­biţi pe frontiera apuseană ei s’au ntors cu hotărîre spre răsărit Fi­­osofi noi au proclamat sfârşitul domniei Occidentului şi aurora O­­rientului. Criza de misticism a fost aproape generală. O campanie de denigrare a „maşinismului“ a înce­put pe fronturi întinse. Restrânge­rea interioară, încrederea , orien­tarea proprie a sufletului erau so­luţiile crizei. Dacă am ajuns unde suntem este că am aşteptat totul de la industrie, dela standardizarea vieţii, moartea personalităţii. N’a fost aspect din activitatea germană de după războia sa nu se resimtă de această nouă lozincă. Poeţii care vorbeau despre Dumnezei dssve ţel au apărut in primul plan, expre­sionismul şi-a creat lumea lui de umbre şi lumină, teatrul a încercat din nou cu o strălucire necunoscută înainte de război reînvierea miste­­rurilor medievale. Poeţi de mare renume, regişori faimoşi au dat un concurs fanatic reprezentaţiilor cu caracter religios in care apărea Moartea, Omul (Jederman), etc. Psihologia, cu psihanaliza lui Freud (care era de fapt o luptă împotriva „misterului“) a contribuit la o nă­clăire tot mai fanatică în neantul tai­nelor. Viaţa de toate zilele a pretin­şilor inspiraţi era influenţată de a­­ceastă tendinţă, cocaina şi eterul procuratoare de visuri (superioare realităţii».) au bântuit cu o adevă­rată furie cercurile artistice şi mon­dene de după război. Cinematogra­ful a, reflectat şi el fireşte, aceste preocupări. Filmele principale a­­veau toate subiecte mistice: Cabi­netul doctorului Caligari Monumen­tul Indian, Moartea obosită, etc. Iar când patriarhul orientului Rabin­dranath Tagore a vizitat mai anii trecuţi Germania şi Austria, a fost primit cu fanatism. Eram la Viena în zilele acelea şi-mi amintesc Încă vitrinele librăriilor în sărbătoare cu operile lui Tagore, paginile de ga­zetă cu articole despre el, fotogra­fiile lui pretutindeni (figuri de mag cu ochii mari negri şi barba albă). Cum am spus era această criză un efect al războiului şi in acelaşi timp o reacţiune împotriva Franţei învingătoare, ţara dogmatismului a măsurii, a expresiei logice, şi o re­­acţiune împotriva spiritului anglo­­saxon mai ales nuanţa americană atunci când se accentua latura ma­­şinistă. De altminteri chiar în Fran­ţa apărea un adevărat apostol al maşinismului şi al muncii sistema­tice Pierre Hamp. Filozofia mistică germană era o filozofie de învins, o debandadă de retragere intelec­tuală. Ecou al activităţii culturale din apus, viaţa noastră literară s’a re­simţit şi ea. Câţiva poeţi, cari au studiat în Germania de după răz­­boiu, scriu cu stăruinţă convorbind direct cu Dumnezeu, un Dumnezeu mai mistic decât oricând căci e un fel de Nimeni pe care nu-l poţi în­tâlni Nicăiri dar în toate formele căci el ! Omul altădată numai Ora­bul In ultimul timp au apărut şi arti­cole, prin reviste menite să spuie şi punctul nostru de vedere în marea discuţie a Occidentului şi Orientului. A fost bineînţeles o pledoarie pen­tru răsărit Nu puteam uita uşor un­de ne găsim şi pe urmă e atât de uşor să fii mistic, adică răsăritean. Lenea şi expedientul sunt endemi­ce pe aici. Cu o reacţiune violentă împotriva acestei încercări, d. E. Lovinescu încearcă o masivă apologie a Occi­dentului scriind pur şi simplu Isto­ria civilizaţiei române moderne. O anunţă în trei volume, dintre care unul a şi apărut oferind destul ma­terial ca să bănuim ş­ cuprinsul şi spiritul celor care vor veni.. Negre­(Citiţi continuarea l­ oaa, II-a). C­hestia zilei A­rsura NEA GHIŢA. — E 31. Ți-a sunat ceasu. D. BRATIANU. — Dar eu guvernez si la ana... NEA GHIŢA. — Bagă de seamă, cine trage peste 31 se arde...

Next