Adevěrul, ianuarie 1925 (Anul 38, nr. 12578-12606)
1925-01-01 / nr. 12578
"v. - \ jr fi v-** 1 ,uf Anul XXXVII Nr. 12578 "x.w*rm »n toatspara Adev pemATBRi ! AL*V* BELDIMAS «88- remiATCRI ^ CON^. WILLS 189’— 6 Lei exemplarul In străinătatee Jil 1 ianuarie 19253 Lei «•0*1 *f»UQTECA CRUIAL siaiu Anul vechiu lași moștenire o criză a pâinii și permanentizarea știrii de asediu. ...Adică: pâinea și cuțitul,—în mâinile liberalilor! Rominia şi FranţaInterviewul d-lui Goldiş t- Constantin Dlauanai, noul nostru ministru la Paris, a remis scrisorile sale de acreditare preşedintelui Republicei Franceze- Ctt această ocazîune s’au schimbat obişnuitele cuvântări, cari Insă nu au fost obişnuitele banalităţi protocolare, fiindcă atunci când e vorba de raporturile franco-române nu este loc pentru asemenea banalităţi. In special d. Diamandî a găsit cuvinte fericite pentru a exprima sentimentele poporului român. Acest popor — a spus d-sa — «păstrează Frânte! o dragoste profundă. Românii au găsit Întotdeauna o ospitalitate generoasă şi frăţească pe pământul Franţei, Iar cultul Franţei este săpat In sufletele româneşti, îndrăznesc să spun că In nici o altădară szentul francez nu a găsit un teren mai potrivit pentru apostolatul sân secular de idealism şi de progres**. I Fiecare din aceste vorbe este. In ce priveşte sentimentele pentru Franţa, un adevăr profund, care a găsit expresiunea sa prin fapte, când tn 1914 poporul francez s’a găsit angajat în acea uriaşă şi grozavă încăierare. Nici Interesele politice momentane, nici Insuficienta presiatire militară, nici eterna primejdie rusească, nici alianţa tridepenaTă cu Imperiile centrale, nu au putut împiedica izbucnirea sentimentelor de dragoste, de afecţiune pasionată pentru Franţa. S’au putut stăsi in România partizani al neutralităţii, s’au putut găsi intr’insa, ca si în alte tări, adversari al războiului, dar poate n*a fost un singur om în toată tara, care să îl avut curajul de a preconiza cu glas tare, un război alături de duşmanii Franţei. Ş! sufletele româneşti au găsit satisfacţia şi mângâierea datoriei implinite faţă de dânsa, când sân-rele românesc a curs tn valuri, amestecându-se «el francez. Iată de ce cuvântarea cu care d. Diumandf a remis d.Htî Doumergue scrisorile sale de acreditare, exală o căldură, e purtată tjQ un avânt, cu totul neobișnuite In recepțiun’le de ja Te«r ofttenMnri. cari «# petrec de intr'un cadru compus cie total din formule reci. Răspunsul preşedintelui Republicii, de?l mai scurt, reflectează totuşi asupra tuturor declaraţiunilor şi asigurărilor ministrului nostru. Acesta relevând că mendnerea tratatelor şi menţinerea păcii, sunt ţinta comună a politicei ambelor ţări. E d. Donmerge confirmă aceasta in aproape aceleaşi cuvinte : „Colaborarea franco-română la această operă pacifică — a adăugat preşedintele — va fi cu atât mai rodnică, cu cât este întemeiată pe afinităţi de rassă şi de cultură şi pe prietenia tradiţională, fortificată de curând In Încercările şi victoria comună“. Un asemenea schimb de sentimente şi de Intentiuni, asemenea asigurări de reciproce afecţiuni, asemenea sublinieri de tendinţe comune, nu pot rămânea in domeniul Ideilor, nici In viitor, cum nu au rămas in trecut. Victoria a creat o solidaritate de interese, a cărei menţinere este deopotrivă de necesară şi Franţei şi României, oricât de mare ar fi deosebirea intre forţele de cari dispun. Războiul mondial a condus la ideia egalităţii statelor in fata dreptului şi dreptăţii, cura revoluţia franceză condusese altădată la cea a egalităţii oamenilor. Dar războiul a dat principiului moral al egalităţii statelor. Justificarea materială, căci a dovedit că în apărarea dreptului şi a civilizaţiei, forţele mici au fost tot atât de necesare ca cele mari şi că ele pot forma chiar, in anumite Împrejurări factorul hotărttor. Poate că acest adevăr, nu ar trebui uitat acum după ce victoria a fost cucerită si flecare şade pe laurii luL In marele război, nimeni, oricât de uriaș sau puternic ar fl fost, nu putea afirma că luptă pentru libertatea vreunuia din cel cari luptau şi el. Toţi, cu mari, cu mic!, au dus bătălia pentru libertatea şl pentru dreptul tuturor. Rodul victori!;’ trebuie să revie In trio dreaptă pr.' porte tuturor, greutăţile ce le-a lăsat, trebue deopotrivă luate In consideraţiune şi fiecare trebue să aibă posibilitatea de a susţine şi validica ceea ce crede că este dreptul său. Şi în această operă, care stă ca un subînţeles tuturor vizibil, la baza tuturor tratativelor şi acţiunilor diplomatice, România contează fie de acord cu Franţa, să se bucure de sprijinul ei. România, care fost foarte mult şi insistent cultivată şi solicitată când a fost vorba de aportul el la Jertfe, cu toate că aceasta nu era necesar, date flint sentimentele el pentru Franţa, nu se poate măguli că e obiectul aceloraşi solicitudini şi 1a Perioada postbelică. Aceasta ameninţă să nu rămână fără urmări asupra sentitimentelor şi tendinţelor poporului român, care aşteaptă de a Franţa căreia poartă acea dragoste exprimată de d. Diamandi în cuvint atât de fericite, ca să dia acestui ministru al său, sprijinul atîcase necesar pentru ca să nu fie jignit în sentiment său de dreptate. Ad. Interviewul cu d. Goldiş, pe care l-a publicat „Adevărul“, continuă să rămâie la ordinea zilei. Sunt două categorii de ziare pe care declaraţiile d-lui Goldiş nu le lasă să doarmă. Prima categorie este formată de ziarele liberale, cu „Viitorul“ în frunte. Acestea, pentru a arăta că partidul national este slab, caută să scoată din interwievul d-lui Goldiş că acest partid este divizat Ca de obiceiu, pentru oficiosul liberal orice mijloace sunt bine venite in acest scop. Declaraţia cea mai importantă din interwievul d-lui Goldiş este că orice s’ar întâmpla, d-sa va rămânea soldat credincios al partidului naţional. Această declaraţie capătă o valoare mai mare prin faptul că a urmat sau precedat unor declaraţii la fel ale amicilor săi. Astfel, d. Aurel Lazăr, unul din devotaţii d-lui Goldiş, a declarat ziarului „Nagyvarad“ între altele: „Mişcarea aceasta se poate considera terminată, în urma înţelegerii cu d. Iuliu Maniu, înţelegerea la care s-a ajuns, va fi ratificată în prima săptămână a lunii ianuarie, când partidul va începe o acţiune parlamentară şi extraparlamentară serioasă“. Toate aceste lucruri, le neglijează, nu-i putea reproşa că ar fi spus-o. Invenţia liberală este evidentă. Adversarii leziunii naţional-țărăniste Dar în afară de ziarele liberale, o altă serie de ziare sunt preocupate de interviewul d-lui Goldiş. Este vorba de acele ziare cari şi azi se mai tem că partidul naţional va fuziona totuşi cu cel ţărănesc. Pentru ele, interviewul d-lui Goldiş indică o primejdie. Nu credem însă că această atitudine să însemne o periclitare a apropierii ţărănisto-naţionale, dacă ea ar fi să se facă. Când s’a desbătut fuz’unea, câţiva foşti takişti s’au prezentat d-lui Maniu şi au declarat că nu pot accepta fuziunea, cerând şefului partidului să aleagă intre dânşii şi partidul ţărănist iar şeful partidului naţional n’a ezitat nici o clipă şi a ales. Cei câţiva takişti Intransigent au demisionat şi au fost lăsaţi să plece. Abia după ce, din alte motive, fuziunea nu s’a făcut, ei au putut reveni în partid. Acum aceleaşi ziare caută să exploateze succesele netăgăduite ale partidului national la alegerile parţiale din vechiul regat mai ales succesul din Covurlui, pentru a spune că takiştii sunt aceia cari formează coloana vertebrală a partidului naţional. După cât ştim noi, nici această părere nu este împărtăşită de conducerea partidului. Membrii conducători ai partidului naţional au spus de la început că takiştii nu însemnau singurul aport al vechiului regat pentru partidul naţional. Takiştii au adus ca aport organizaţii, cluburi, ziare, dar ei n’aveau masse, cari au venit abia la partidul naţional. Chiar la Covurlui, la alegerile generale d. Caramfil candidat la Cameră şi a avut mai puţine voturi decât d. Iorga şi decât ţărăniştii. Acuma el a întrecut mult celelalte partide. Meritul este şi personal al d-lui Caranfil ne spunea unul din conducătorii partidului naţional, dar şi ai partidului, care a făcut ca meritele d-lui Caranfil să poată fi valorificate, ceea ce nu era cazul înainte. De aci se vede că dacă împrejurările regretabile cari au făcut să eşueze fuziunea ţărănisto-naţională ar fi înlăturate, fuziunea s’ar face cu toate intrigele unor ziare interesate. Iar dacă interviewul d-lui Goldiş ar fi un îndemn în acest sens, el va fi fost bine venit Rep. Atacuri din două părţi. — Liberalii fabrica au memoriu cum le convine lor. — Adversarii fuziunii alarmaţi „Viitorul* Declaraţia d-lui Z. C. Arbore Precum se ştie, d. N. brea a făcut apel la d. Zamfir Arbore sa precizeze care a fost atitudinea D. ZAMFIR C. ARBORE i rulat Racovski in Pil fată de Basarabia şi ce murre a susţinut actualul ambasador al sovietelor in Întrunirea de protestare in care a vorbit alături de bătrlnul luptător bas robean. L Zamfir Arbore dsfunde la acest apel, și continui întocmai cele noi am arătat atunci când, cei întâi am semnali contrazicerea dintre atitudinea le altă dată și ce de acum a d-rird Racowski, în dia BasarabieLD. Zamfir C. Arbor precizează cl d-rul Racowski a protestat extra răpirei Batrabiei de cătreasia. Mărturia unui martor o cale de a căruia bună credință nici drul Racowski nu va avea curajul de a se îndoi, vine astfel să confime in totul ceea ce au consemnat ziarele de pe vremuri. De altminteri, chesiunea se pane in modul cel mai linpede posibil. I întrunirea din 1912 ftsese convocată special spre a se irotesta împotriva stăpâniră ruseștlot Basarabia inir un moment când oiiciaüta■ .•* * i — tea rusă comemora centenarul răpiră provinciei moldovene. De atunci d-rul Racowski și-a schimbat părerile. Omul care, 1912, protesta impotriva stăpâniră ruseşti In Basarabia, ar dori astăzi ca Basarabia să se întoarcă la Rusia. E aci o inconsecventă de care d-rul Racovski nu se poate apăra in nici un fel. De aceea încearcă să scape de ea prin subterfugii, căutând, de pildă, să susţină că d-sa n‘a protestat impotriva stăpănirei Basarabiei de către Rusia dimpotriva regimului țarist. Ca și cum schimbarea de regim care s’a operat in Rusia ar putea justifica un act de brigandaj international cum a fost raptul dela 1812 osândit cu atâta asprime de d-rul Racowski — cel de la 1912 bine înţeles. D. Zamfir Arbore precizează cauzele schimbarei la faţă a d-rului Racowski. In 1912 acesta era socialdemocrat şi fruntaş al internaţionalei a II-a, iar astăzi e bolşevic rus şi fruntaş al internaţionalei a III-a. Dacă, prin urmare, d-rul Racowski tăgădueşte astăzi ceea ce susţinea odinioară, aceasta nu e o chestie de convingere dana de opertuncism. Pan. NAZBATII EVIDENTA Oficiosul liberal se ocupă indignat de constatarea presei că la alegerea din Galaţi, candidatul guvernului a obţinut mult mai puţine voturi decât candidaţii opoziţiei laolaltă. „Viitorul“ numeşte pe drept cuvânt asemenea constatare o desgustâtoare „negare a evidenţii“. Perfect adevărat A te lega de nişte simple cifre cari arată că liberalul a obţinut 3000 voturi iar opoziţioniştii 7000 voturi, numai şi numai pentru a nega evidenţa, e ceva scârbos şi cu totul in slujba străinilor. Cu atât mai mult cu cât „Viitorul“ constată filosofic că „politica nu e algebră”. Fireşte! Politica e cel mult chimie: ştiinţa de a băga în urnă ceva şi a eşi din urnă altceva, bineînţeles dacă s’a amestecat bine în timpul nopţii... Elimin .Viitorul“ rezumă Nemulţumit cu atâta, oficiosul guvernului se preface că a citit memoriul d-lui Goldiş către d. Maniu şi „rezumă“ conţinutul lui Or. acest „rezumat“ este o invenţie de la început până la sfârşit Toate acuzările pe cari liberalii le aduc naţionalilor, „Viitorul“ Ie trece ca fiind aduse de d. Goldiş. Cetind „rezumatul" din „viituri.. ai crede că d. Goldiş este supărat pentru că partidul naţional n’a fuzionat cu cel... liberal. In realitate, d. Goldiş a afirmat precis în interview că este şi rămâne adversar al liberalilor şi că doreşte fuziunea cu... ţărăniştii. De altfel, putem face şi dovada că „rezumatul“ „Viitorului“ este inventat Se afirmă în „Viitorul“ că d. Goldiş aminteşte în memoriu „telegrama d-lui Maniu către rege prin care-i încunoştiinţa că nu recunoaşte ca legal actualul parlament şi ca atare nu va lua parte nici la desbaterile lui“. Ce s’a întâmplat? In graba scrisului, redactorul cu spiritul inventiv n’a avut vreme să controleze acea telegramă. Printr’însa, d. Maniu nu spunea de Ioc că nu va lua parte la lucrările parlamentului, ci numai ci nu recunoaște iegalitatea actualului parlament Telegrama d-lui Maniu către rege De altfel, pentru că acea telegramă are o deosebită importanţă politică, vom profita de ocazie şi vom reproduce în parte aci După ce arată pe scurt ilegalităţile principale comise de guvern în alegeri, d. Maniu termină: ,Astfel, Maiestate, ziua alegeri■ lor in Ardeal şi Banat, care ar trebuit să fie o zi de sărbătoare si un prilej de înălţătoare manifestare a demnităta şi suveranităţii naţionale, câştigate cu atâtea jertfe, sta prefăcut tntr’o zi de jale şi de desnădejde, înecată tntr’o zi de ruşine naţională şi tntr’un scandal european, Ardealul şi Banatul au fost jefuite de reprezentanţa lor adevăraţi. .Statele din prejurul nostru, prăbuşite ln ultimii ani, stau nimicit prin lipsa lor de simţ de legalitate şi moralitate publică şi prin nesocotirea drepturilor mulţimii, care este temelia statului. ..Suntem îngrijoraţi văzând că viaţa publică a statului nostru este atacată de aceleaşi abuzuri. Singura noastră nădejde mai este un simtal de dreptate şi in înţelepciunea Maiestăţii Voastre care, credem, va şti să şteargă această pată, care murdăreşte ţara noastră şi va găsi calea de reprobare şi îndreptare a ilegalităţilor şi crimelor săvârşite cu ocazia acestor alegeri. Cât pentru noi, nu vom putea recunoaşte legalitatea şi autoritatea morală a Corpurilor legiuitoare compuse prin astfel de mijloace. Al Maiestăţii Voastre prea plecat IULIU MANIU preşedintele partidului naţional român * Cum se vede, nicieri d. Maniu nu spune că nu va participa la lucrările parlamentului, deci d. Goldiş ! 99Viitorul“ ne laudă! Dacă laudele ce ne hărăzește cream „Viitorul" sunt pornite din tardiva recunoaștere a acestui elemente două zile !Viitorul4 ne pune notă bună la purtare. Fără falsă modestie, — ne e ruşine. Dacă atacurile anciosuli liberal ne măgulesc, laudele lui ne umilesc, ne fac să ne îndoim de justeţea atitudinei noastr, care ne inspiră. E vorba de protestul ridicat de guvernul nostru contra modului in care marii aliaţi înţeleg să ne trateze la conferirea ce se deschide la 6 ianuarie la Paris. Protestul acesta ne-a venit sub condei, sub imperiul acelui impuls natural, am zice instinctiv, care călăuzeşte scrisul nostru, nu toate ocaziunie. Restrângerea dreptului României de a apare la Paris ca acea egalitate de situațiune ca ceilalţi aliaţi, pe care am avut-o când a fost vorba de jertfe,ne-a revoltat, cum ne revoltă orice nedreptate. Dacă o asemenea nedreptate s’ar fi făcut tinui stat străin, am fi găsit cuvinte pentru a o combate și pentru a o înfiera, ca atât mai mult când ea e făcută tarei noastre l * * m Dar „Viitorul" ar vroi, ciudăndu-ne pentru această naturală atitudine a noastră, s’o puie tn contrast cu cea pe care am avut-o in alte ocaziuni si cari ne-a atras atacurile si insultele — ca să nu zicem calomniile— „Viitorului’. Ori decâte ori nu am fost de o părere ca el oridecăte ori ne-am găsit pe altă cale politică decât a partidului căruia el servește, — și lucrul se întâmplă foarte des, — el nu a polemizat ca no! in mod civilizat, opunând ideilor, idei, argumentelor, argumente, ti sia repezit să suspecteze dragostea noastră de fără și chiar cuvântul de trădare nu i s’a părut exagerat. , „ Dacă deci azi „Viitomr găsește* m,/io „„ «ni nn, lilcităm $i să-l felicităm, căci ar fi că trebue să ne laude, nu noi am greşit când ne Injuria, ci el, căci atitudinea noastră de azi e pe linia aceloraşi concepţii politice pe cari le-am avut şi atunci. Patriotismul un pas înainte spre îndreptarea moravurilor prostiadevărat nu este dintre sentimentele cu cari cineva are dreptul să se laude, ci dintre acelea cari sunt naturale și instinctive chiar, — și numai cine nu-i convins de propria lui dragoste de tară, o poate sincer suspecta pe cea a cometățeanului, a compatriotului său. Este o adevărată nebunie, o greșală de neiertat, atât este de demoralizantă, ca în polemicii e de presă să se neglijeze acest adevăr, că fiecare vroim să slujim intereseli ţării după cea mai bună pricepere a noastră şi că in materie de opinii politice, ciocnirea ideilor este singura cale pentru găsirea drumului celui bun, singura cale pentru guvernanţi de a-şi îndrepta acţiunile. Oameni suntem şi toţi putem greşi. Care e omul politic care spune că nu a greşit şi nu va greşi niciodată? Reuşita chiar, face să se treacă peste greşelile prin cari a fost obţinută, dar nu le şterge şi relevarea lor este necesară pentru ca să nu se repete. Nimeni Insă nu are dreptul de a presupune că aceste greşeli au fost comise cu intentiune sau, că au izvorit dintro dragoste mai mică de tară, decât a celui care le-a văzut la vreme sau le relevă mai târziu. Cu asemenea proceduri se duce o ţară de râpă, căci simt cele ale intoleranţi şi ale despotei. O democraţie nu poate Insă trăi şi nu se poate desvolta decât tntr’o atmosferă In care toate opiniile sunt considerate a priori ca respectabile şi pornite din aceleaşi motive onorabile. * * *I V. Participarea României la Conferinţa de la Paris Avem tot interesul să fim reprezentaţi la acea conferinţă Hotărîrea luată de guvern ca ministrul de finanţe să plece la Paris şi să participe la conferinţa asupra despăgubirilor de război, este socotită în cercurile politice drept un fapt înţelept. Cu atât mai bine dacă acea hotărîre a fost luată în urma asigurării marilor state aliate că România va fi primită cu drepturi egale la conferinţă. Dar chiar dacă nu s’ar fi obţinut o asemenea asigurare, hotărîrea guvernului nostru trebuia să fie aceiaşi, dintr’o lungă serie de consideraţiuni ce constatăm că n’au fost ignorate de factorii hotărîtori dela noi. Păstrarea bunelor raporturi cu aliaţii Suntem, se înţelege, în dreptul nostru şi obligaţi chiar de interesele ţării, să nu ne supunem cu smerenie măsurilor ce se iau de alte state aliate în contra îndreptăţirilor noastre. Deci bine s’a făcut că s’a opus un protest la decizia în baza căreia urma să participăm la conferinţa dela Paris ca simplii figuranţi. Dar deosebirile acestea de păreri nu e bine să fie prezentate, nici viaţă, nici in străinătate, drept acte de duşmănie fată de marile state aliate între ele si amicele noastre. Guvernul are datoria să lămurească opinia publică generală, că dacă înţelege să apere drepturile si interesele tării, nici vorbă nu poate fi de săvârşirea vreumi act duşmănos si jignitor pentru statele amice la cari uneori suntem In deosebiri de vederi. O dovadă bine venită Participarea noastră la conferinţa de la Paris face dovadă tuturor că între noi şi aliaţi bunele raporturi au rămas nealterate. Chestiunea datoriilor de război Aveam interesul să participăm la acea conferinţă şi pentru consideraţia foarte împortantă că în destul de scurtă vreme urmează să fie discutată şi hotărîtă chestiunea datoriilor Interaliate de război La conferinţa apropiată, privitoare la reparatîuni, reprezentanţii noŞtri au cel mai bun prilej să spună marilor aliaţi, cari ne-au creditat pentru trebuinţele războiului, că vom fi puşi in foarte grea situaţie dacă, pe deoparte ni se vor acorda reparaţîunî cât mal reduse far. Pe de altă parte, n! se va cere achitarea datoriilor de război în termena scurte. Ace/î/r»el nu trebuia pierdut. Alte consideraţia.. Pe de altă parte contactai cât mai des cu aliaţii re dă posibilitatea să se informeze mai mult şi mai precis de situaţia şi posibilitatea noastră de a ne reface. Astfel dânşii pot cunoaşte greutăţile ce le avem de învins, cum şi mijloacele de care dispunem pentru a repara armările războiului. Şi nu trebue să se uite că populaţia noastră munceşte cu mai multă încredere şi ca deplină linişte sufletească atunci când constată că ţara noastră se bucură de prietenia şi sprijinul aliaţilor, decât uu caza când vede că ne certăm ca toată lumea. Iată atâtea consideraţiind cari îndreptăţesc hotărârea ca România să fie reprezentată la conferinţa de la Paris. Nu dorim decât ca această participare să fie norocoasă şi rodnică pentru ţara noastră. C. UEM. St î. Intre Occident şi Orient de DANIL PETRESCU Capitularea germanilor a avut in misterurile (cu literă mare) existenordinea gândirii culturale un efect dintre cele mai ciudate. Un fel de ndârjire mistică, o scoatere în primul Plan a subconştientului Sdrobiţi pe frontiera apuseană ei s’au ntors cu hotărîre spre răsărit Fiosofi noi au proclamat sfârşitul domniei Occidentului şi aurora Orientului. Criza de misticism a fost aproape generală. O campanie de denigrare a „maşinismului“ a început pe fronturi întinse. Restrângerea interioară, încrederea , orientarea proprie a sufletului erau soluţiile crizei. Dacă am ajuns unde suntem este că am aşteptat totul de la industrie, dela standardizarea vieţii, moartea personalităţii. N’a fost aspect din activitatea germană de după războia sa nu se resimtă de această nouă lozincă. Poeţii care vorbeau despre Dumnezei dssve ţel au apărut in primul plan, expresionismul şi-a creat lumea lui de umbre şi lumină, teatrul a încercat din nou cu o strălucire necunoscută înainte de război reînvierea misterurilor medievale. Poeţi de mare renume, regişori faimoşi au dat un concurs fanatic reprezentaţiilor cu caracter religios in care apărea Moartea, Omul (Jederman), etc. Psihologia, cu psihanaliza lui Freud (care era de fapt o luptă împotriva „misterului“) a contribuit la o năclăire tot mai fanatică în neantul tainelor. Viaţa de toate zilele a pretinşilor inspiraţi era influenţată de această tendinţă, cocaina şi eterul procuratoare de visuri (superioare realităţii».) au bântuit cu o adevărată furie cercurile artistice şi mondene de după război. Cinematograful a, reflectat şi el fireşte, aceste preocupări. Filmele principale aveau toate subiecte mistice: Cabinetul doctorului Caligari Monumentul Indian, Moartea obosită, etc. Iar când patriarhul orientului Rabindranath Tagore a vizitat mai anii trecuţi Germania şi Austria, a fost primit cu fanatism. Eram la Viena în zilele acelea şi-mi amintesc Încă vitrinele librăriilor în sărbătoare cu operile lui Tagore, paginile de gazetă cu articole despre el, fotografiile lui pretutindeni (figuri de mag cu ochii mari negri şi barba albă). Cum am spus era această criză un efect al războiului şi in acelaşi timp o reacţiune împotriva Franţei învingătoare, ţara dogmatismului a măsurii, a expresiei logice, şi o reacţiune împotriva spiritului anglosaxon mai ales nuanţa americană atunci când se accentua latura maşinistă. De altminteri chiar în Franţa apărea un adevărat apostol al maşinismului şi al muncii sistematice Pierre Hamp. Filozofia mistică germană era o filozofie de învins, o debandadă de retragere intelectuală. Ecou al activităţii culturale din apus, viaţa noastră literară s’a resimţit şi ea. Câţiva poeţi, cari au studiat în Germania de după războiu, scriu cu stăruinţă convorbind direct cu Dumnezeu, un Dumnezeu mai mistic decât oricând căci e un fel de Nimeni pe care nu-l poţi întâlni Nicăiri dar în toate formele căci el ! Omul altădată numai Orabul In ultimul timp au apărut şi articole, prin reviste menite să spuie şi punctul nostru de vedere în marea discuţie a Occidentului şi Orientului. A fost bineînţeles o pledoarie pentru răsărit Nu puteam uita uşor unde ne găsim şi pe urmă e atât de uşor să fii mistic, adică răsăritean. Lenea şi expedientul sunt endemice pe aici. Cu o reacţiune violentă împotriva acestei încercări, d. E. Lovinescu încearcă o masivă apologie a Occidentului scriind pur şi simplu Istoria civilizaţiei române moderne. O anunţă în trei volume, dintre care unul a şi apărut oferind destul material ca să bănuim ş cuprinsul şi spiritul celor care vor veni.. Negre(Citiţi continuarea l oaa, II-a). Chestia zilei Arsura NEA GHIŢA. — E 31. Ți-a sunat ceasu. D. BRATIANU. — Dar eu guvernez si la ana... NEA GHIŢA. — Bagă de seamă, cine trage peste 31 se arde...