Adevěrul, iunie 1925 (Anul 38, nr. 12719-12743)
1925-06-02 / nr. 12719
iuni 38.—Nr. 12719. * * * Marti 2 Iunie 1925 6 pr&citii Adevărul FONDATORI AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897-1920 ABONAMENTE : 600 lei pe an an. 300 lei pe 6 Iuni. 150 lei pe 3 Iuni. BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 9 —11 TELEFOANE: Centrala 867. Direcţia 57/72. „ 24/73. Adstraţia 769. 146/79 Provincia 10 66. Cumnatul d-lui Ionel Brătianu a stricat un moment al eroilor pentru a-şi scrie numele pa soclu... ...Primul ministru a stricat chiar o... victorie întreagă pentru aceleaşi motive! S’au distrus două legende Amândouă aceste legende sunt create de guvern şi presa lui. Una din ele se referă la aşa zisa incapacitate de muncă pozitivă a opoziţiei, iar a doua la pretinsa omniscienţă a guvernului şi a prietenilor lui. Dacă ar fi fost să dăm crezare celor repetate zilnic de presa oficioasă, în parlament şi în genere în arena politică a ţării stau faţă în faţă două armate: de o parte armata dezordonată a opoziţiei, armată lipsită de orice valoare şi de orice pricepere, şi de partea cealaltă armata perfect de disciplinată a liberalilor, în rândurile cărora — şi numai în rândurile lor—găseşti tot ce a produs ţara şi poporul român ca inteligenţă, competinţă şi pricepere. Dacă, bunăoară, se produceau la Cameră tumult şi scandal, vina nu putea fi decât a opoziţiei, incapabilă de a lupta împotriva guvernului cu forţa argumentelor şi a pregătirii intelectuale. Şi presa liberală ne asigura că tot pentru aceleaşi motive opoziţia sau o parte dintr’însa părăsea parlamentul sau nu participa la discuţia unor anumite proecte de legi. Opoziţiei i se mai făcea un cap de acuzaţie şi din faptul că ar fi fost incapabilă să se unească şi să-şi coordoneze activitatea. A venit însă maltratarea marelui român, care este Pan Halippa şi iată că opoziţia îşi dă mâna, alcătuind un desăvârşit bloc unitar, care pe zi ce merge se întăreşte şi se cimentează din ce în ce mai strâns. A venit după aceea proectul de lege administrativă şi opoziţia, ţinând seaamă de importanţa şi urmările pentru întreaga vizită politică a unei astfel de legi, a hotărît să ia o parte cât mai activă şi mai largă la discuţie. Această hotărîre o şi aplică de câteva zile încoace cu un succes care se afirmă din ce în ce mai puternic. E adevărat că în participarea opoziţiei la discuţie guvernul vede o încercare de obstrucţie. Nu însă aci stă esenţialul, ci în faptul că hotărîrea opoziţiei a spulberat, a nimicit cu desăvârşire cele două legende pe care le-am relevat la începutul articolului de faţă. Mai poate fi poreclită de incapabilă, de destructivă o opoziţie ai cărei membri, pe lângă un remarcabil talent oratoric, mai fac dovada că din punctul de vedere al cunoştinţelor, al culturei ce posedă sunt în ansamblul lor incontestabil superiori membrilor guvernului şi ai majorităţii parlamentare?... Atât partidul ţărănesc, cât şi partidul naţional au în sânul lor oratori şi specialişti pe cari în zadar i-am căuta în tabăra opusă, în acea tabără care până mai deunăzi îşi închipuia că are monopolul inteligenţei, priceperii, competinţei şi chiar al patriotismului. Din momentul în care a început discuţia procetului de lege administrativă se face zi de zi mai mult dovada că dacă în Cameră liberalii au numărul, oratorii şi specialiştii lor nu sunt însă de talia oratorilor şi specialiştilor atât de calomniatei opoziţii Să nu uităm că sub raportul numeric, opoziţia nu reprezintă nici o treime din numărul total al deputaţilor. Totuş, fiindcă a vrut-o şi a hotărît-o, de mai multe zile încoace ea este în parlament adevărata stăpână a situaţiei, ea dă tonul, imprimă nota sa şi dictează parlamentului şi guvernului linia de conduită. S’a ajuns actualmente la o stare de lucruri care înseamnă de fapt o răsturnare a rolurilor, dar care ilustrează de minune adevărurile pe cari le semnalăm aicea. Anume, în toate parlamentele din lume majoritatea care sprijină guvernul are tot interesul să evite scandalurile şi să facă să domnească o atmosferă liniştită, pentru ca guvernul să-şi poată trece proectele de legi şi să-şi poată desfăşura activitatea sa. Insă, de când cu reforma administrativă majoritatea liberală este aceea care provoacă scandaluri, care caută să acopere cu violenţa glasul oratorilor de opoziţieii care crează o atmosferă de duşmănie. " E încă" o dovadă că nu poate ţibie piept opoziţiei prin mijloace intelectuale şi civilizate. Şi aşa, a fost de ajuns ca opoziţia să se unească şi să ia parte la discuţie pentru ca să nu rămână nimic în picioare din legendele ce se încercau să se acrediteze despre o pretinsă inferioritate intelectuală a opoziţiei şi o absurdă pretenţie de omniscienţă a celor din tabăra guvernamentală. N. BATZARIA La ea visează cei din Berlin Corespondentul lui Vossische Zeitung la Londra publică, — în no. dela 26 Maiu al ziarului. — un articol plin de fantezii cu privire la politica Americei şi a Angliei fată de tratatele de pace în general şi fată de Romania şi Polonia în particular. Vossische Zeitung este cunoscută ca o gazetă serioasă, care nu inventează şi nici nu aleargă după ştiri senzaţionale. Ca să fi ajuns deci să spue, — cum face în nou menţionat, — că America împinge din toate puterile la convocarea unei Conferinţe internaţionale, al cârui scop ar fi, între altele, şi revizuirea tratatelor de pace în favoarea învinşilor, însemnează că ziarul, al cărui cuvânt avea până acum autoritate, a ajuns să considere şi dânsul că e bine sa întreţie iluziile poporului german în putinţa unor schimbări rapide a situaţiei europene. Germanii nu vor să se împace cu starea de lucruri creată prin tratate. Aceia dintre ei cari sunt oneşti şi au şi oarecare imaginaţie visează trezi. Ei cred în miracole. „America — scrie corespondentul lui Vossische Zeitung — a dat Europei un ultimatum ce-i dreptul fară de termen, dar imperativ, ca să lichideze problemele de după război... Sub o puternică presiune americană se luptă acum (desigur în culise. Nota noastră) în jurul ordinei de zi a unei conferinţe mondiale care, dacă va fi să-şi împlinească misiunea, va trebui să îndrepte unele greşeli ale tratatelor de pace şi ale deciziilor Consiliului suprem". Nu ni se spune de unde s’au luat aceste ştiri despre cari nimeni n’a auzit nimic până acum. De asemenea autorul lor nu spune nici de unde a hiat un alt rând de informaţiuni, unde este vorba de noi şi de Polonia. Anglia, afirmă pe un ton de convingere corespondentul lui Vossische Zeitung, cere Fraţei ca, în schimbul ajutorului financiar şi— eventual — şi militar ce ar figata să-i dea, să se dezintereseze de soarta României şi a Poloniei, îndată ce va exista un guvern rusesc cu care să se poată trata, Angigam cere să nu se mai ocupe de Indii şi de Asia centrală şi-i va oferi drept compensaţie, libertatea de acţiune faţă de România şi Polonia. Dar pentru ca Rusia de mâine să poată dispune de o astfel de libertate, este necesar întâia ca Franţa să consimtă să ne părăsească pe noi şi pe polonezi în plata Domnului. Marelui ziar din Berlin îi partoate aceste combinațiuni plauzibile. Cu toate că are informatori peste tot globul, n’a ajuns încă să știe că America nu poate voi revizuirea tratatelor de pace, fiindcă aceasta ar aduce războiul ; că Anglia nu se poate gândi să facă politică pentru vremea când bolşevicii ruşi nu vor mnd fi la putere şi că este cu desăvârşire exclus ca Franţa să trateze România şi Polonia ca simple obiecte de compensaţiune. Este absurd să ne închipuim că Statele Unite, cari fac tot ce stă în puterile lor ca să întărească pacea, ar proecta să impue măsuri de natură să provoace războiul. In împrejurările de azi, revizuirea tratatelor nu poate însemna decât războiul. Corespondenţa din Vossische Zeitung arată încă odată cât de mult se înşală cei din Berlin asupra posibilităţilor politice şi cât de puţin cunosc, sau vor să cunoască adevărul și realitatea. I. NAZBAŢI ! COLABORAŢI De trei ani de zile, guvernul şi ai lui nu mai tăceau: colaboraţi, colaboraţi, colaboraţi! Era apelul care se adresa mereu opoziţiei cui sancţiunea decretării de bolşevici şi vânduţi Moscovei pentru oricine nu ascultaşi iată pe bieţii oameni convingi, iată-i colaborând! Şi, cum se poate colabora într’un parlament, discutând, propunând, desluşind... Ei bine, vă înşelaţi! Nu se poate colabora decât abţinându-te de la orice colaborare! Aşa ne învaţă „Viitorul“... D-l general Moşoilar, traduce teoria în alte cuvinte: când vorbeşti cu mine să taci din gură!... Rix. zilei Noul regulament Zici că umbrela asta e nouă, d-le Brătianu ? Umbrela e veche, dar găurile sunt tutul... Parlamentarii opoziţiei unite au explicat la „Dacia“ împrejurările excluderii lor Un arui văr de parlamentari ai opoziţiei unite au fost excluşi din Cameră din cauza atitudinei lor hotărâte in faţa intenţiunii guvernului de a transforma parlamentul într’o maşină de votat legi prin sugrumarea discuţiunilor. Aceşti parlamentari au convocat cetăţenii Capitalei, pentru ori dimineaţă la „Dacia” spre a se explica înD. D. R. IOANIŢESCU, şeful organizaţiei din Ilfov a partidului naţional, a propus ca preşedinte al întrunirei pe d. Dem. Dobrescu, preşedintele Uniunii avocaţilor din România. DISCURSUL D-LUI DEM. DOBRESCU D. DEM. DOBRESCU a arătat scopul întrunirii şi exprimându-şi credinţa că înlăturarea guvernului nu se poate obţine fără trecerea de la vorbe la fapte. Ziua când se va putea preciza data înlăturării D. MADGEARU a început prin a explica incidentul din Cameră în urma căruia a fost exclus. Am fost exclus — a spus d-sa — fiindcă mi-am permis să întreb pe d. gen. Averescu: „Ai uitat „Răspunderile’’! Răspunsul nu l’a dat d-sa, ci majoritatea care m’a exclus pe 30 de prejurările ce-au prilejit excluderea lor. Cu toată căldura caniculară, sala „Dacia” a fost foarte populată. La orele 10 au apărut d-nii Argetoianu, Madgearu, Dem. Dobrescu, C. Cihodariu, gen. Anastashi, C. Davila şi alţi fruntaşi ai opoziţiei cărora li s’au făcut manifestaţii de simpatie, va fi aceia când se va proclama fuziunea opoziţiei azi numai unită, întrunirea parlamentarilor isgoniţi de către o majoritate slugarnică, trebuie să dovedească că voinţa poporului e împotriva parlamentului ruşinei şi al vânzărilor. D. DIACONESCU a susţinut că la adăpostul patriotismului şi al bolii regelui, guvernul îşi irigă duc toate abuzurile şi arbitrarile dând ţării o înfăţişare care-i compromite reputaţia în străinătate. şedinţe. Porunca excluderii a fost dată majorităţii de către vistiernicul ţării. Aşa i-a plăcut d-lui Vintilă Brătianu. E un proces vechiu între mine şi d. Vintilă Brătianu1, un proces care durează de trei ani. In 1922, în discuţia la Mesaj, am demonstrat atunci că d. Vintilă Brătianu n’are un program de refacere. Că nu m’am înşelat, a dovedit-o întreaga politică de zaraf şi de mărunţişar a vistiernicului. CONSOLIDAREA BONURILOR DE TEZAUR In 1923 am ridicat chestiunea cea mare a aşa zisei consolidări a bonurilor de tezaur, operaţiune pentru care, d. Vintilă Brătianu, în loc să se adreseze marilor instituţiuni financiare din străinătate, s’a adresat lui Razi Zaharoff, uij, financiar ve ros care aţa ales cu un comision de 900 milioane lei în afară de comisioanele plătite pentru serviciile samsarilor politici. In vreme ce propuneam soluţiuni pentru stabilizarea leului, ministrul finanţelor nu vedea remediul decât în aşteptarea a două recolte bune cari să ridice leul până la cer. Anul trecut când, în continuarea aşteptării recoltelor, leul ajunsese la două centime elveţiene, am întrebat din nou vistiernicul dacă nu se gândeşte la ei îndreptare efectivă şi d. Vintilă Brătianu n’a avut ce să răspundă. I-am demonstrat apoi, d-lui Vintiilă Brătianu că, bugetele sale sunt false şi că din pricina aceasta ţara întâmpină neîncredere în străinătate. In 1924 am dat alarma faţă de pregătirea d-lui V. Brătianu de a îngloba foarte bogăţiile economice ale ţării în trustul liberal al cointeresărilor şi comercializărilor. Am demonstrat apoi afacerea „Stelei Romând’ care creiază ţărei o pagubă de zece miliarde. Din toată făgăduiala de îndreptare a d-lui [Vintilă Brătianu, nu s’a produs absolut nimic. S’a produs în schimb tot dezastrul economic pe care l’am prevăzut noi. Faţă de acest dezastru nu putem sta cu braţele încrucişate. Dacă vom isbuti să înlăturăm guvernul care a provocat această nenorocire, vom fi făcut prima revoluţie constituţională în ţară. Aceasta se chiamă operă constructivă. POLITICA PÂINII Dau politica guvernului în chestiunea pâinii! Dela 1922 până acum, opoziţia a demonstrat că politica guvernului e o politică de descurajare a producţiunei grâului. Taxele de export au descurajat producţiunea. Aceasta e cauza neînsămânţării, nu ploaia găsită vinovată de către d. Vintilă Brătianu. Iată politica de zigzaguri. ACORD PROGRAMATIC AL PARTIDELOR DE OPOZIŢIE In faţa acestei lipse complecte de program, partidul naţional şi ţărănesc vin cu programele lor, amânunţite. Sunt de acord partidele noastre asupra unei politici financiare şi economice reale pe baza cooperaţiei şi cu colaborarea capitalului străin. Vrem o politică de ridicare a populaţiei dela oraşe şi dela ţară. Discursul d-lui Pompiliu Ionițescu D. POMPILIU IONIŢESCU, s’a ocupat de împroprietărirea re-t alizată de guvernul liberal afir-j mlând nevoia revizuire! el pentru, a face o operă de dreptate. In chestiunea pâinei, d. Ioniţescu a susţinut că criza se datoreşte trustului făinarilor patronaţi de Banca Românească. Trecând la măsurile excepţionale, oratorul s’a întrebat oare e ranţiunea menţinerii stării de asediu dacă în ţară e linişte şi mulţumire. Guvemnul îşi dă, însă seama căl in ţară fierb nemulţumirea şi in-* dignarea şi în loc să le înlătura suprimând pautzele, [uzează de au* grumarea drepturilor publice. Armata ţării trebuie să stea la datoria ei, nu să sprijine menţinerea la guvern a dinastiei Brătianu. Ultima lovitură pe care guvernul vrea s’o aducă drepturilor constituţionale, e legea comunală care va trebui să dea comunele legate în mâna liberalilor,, împotriva acestei politici luptă opoziţia unită. Deschiderea întrunirii Cuvântarea d-lui V. Madgearu D. VIRGIL MADGEARU Militarismul contra ştiinţei de DEN. DOBRESCU Preşed. Uniunii avocaţilor din România Noi civilii aderăm pe militari, dar numai la ei acasă, îndată ce armata, care trebuie să fie numai apărătoarea noastră, ar vrea să fie şi conducătoarea noastră, noi trebuie să sărim cu toţii, militari şi civili, pentru a stăvili imediat orice încercare de amestec în trebile civile, pe care totdeauna ea le încurcă. Armata nu are, nu poate să aibe şi nu trebuie să aibe în totul „spiritul civil”, care ar face-o anarhică şi nedisciplinată. Dar tocmai pentru că ea nu poate să aibe spiritul civil, amestecul ei în „cetatea civilă” duce la consecinţe dezastruoase. El va naşte militarismul şi anti-militarismul, amândouă periculoase, mai cu seamă pentru timpurile noastre, când avem nevoe de o armată respectată şi iubită. Pentru astăzi, denunţ autorităţii militare şi opiniei publice, două cazuri de o extremă gravitate, pentru care vom ridica toată lumea civilă. Un magistrat din Ardeal, d. Delaturda, a scris după război, o carte de valoare „Război şi civilizaţie”, în care face observaţiuni sociologice asupra războiului, asupra cauzelor şi asupra oamenilor cari fac războiul. Autorul a fost ofiţer în războiul nostru, în care s’a condus ca un bun militar şi ca un bun patriot şi a fost însărcinat cu propaganda patriotică în tranşee. Dar pentru că d. Delaturda, în cartea sa a făcut observaţîuni şi asupra „Armatei” în general, tot din punct de vedere teoretic, sociologic şi ştiinţific, s’a văzut dat în judecata consiliului de război, ca ofiţer în rezervă. Prin urmare, conducătorii armatei noastre, vor să desfiinţeze un întreg capitol al sociologiei, vor să desfiinţeze sociologia războiului şi artei militare şi decid, că nici un scriitor sau om de ştiinţă, nu poate să judece instituţia armatei, cu toate calităţile şi defectele ei. Dacă Letourneau, Spencer, Nowicow şi alţi cugetători, care au arătat consecinţele războiului asupra progresului omenirii, ar fi trăit în România, ei ar fi fost „reformaţi” de cel d’intâi plutonier major, care ar avea altă „filozofie” şi altă „politică” decât ei. Al doilea caz este şi mai grav. La un proces de la Curtea cu juraţi din Galaţi, dintre ziaristul Horia Carp şi profesorul Zelea Codreanu, distinsul şi eruditul avocat Vasiliu, a avut occiziunea să vorbească despre eroi şi eroism, pentru a dovedi că d. Codreanu n’ar fi având stofa unui erou. D-sa pleca de la teoriile psihologice susţinute de Lombrozo, pentru genii şi de Taine, pentru conducătorii revoluţiei franceze, că eroizmul ştiinţific şi moral, s’ar explica printr’o psihologie aparte, printr’un fel de „psihoză” care scoate pe oamenii excepţionali din mulţimea oamenilor obicinuiţi. Teorii curagioase şi serioase, care au mobilizat în discuţie, pe toat: t*! * Ie şi p* toate geniile lumei moderne. Dar aceste teorii asupra eroilor nu pot atinge admiraţia lumei pentru eroi şi eroism, după cum după descoperirea chimiştilor, că diamantul este un cărbune, admiraţia lumei pentru diamant, n’a scăzut deloc. S’au găsit însă doi ofiţeri români din Galaţi, cari au provocat pe d. Vasiliu la duel, pentru insultă adusă „eroismului”. Baroul revoltat şi strâns în junii d-lui Vasiliu, l’a sfătuit să trimită pe ofiţeri să se bată cu Lombrozo şi cu Taine. Dar filosofii armatei nu s’au dat bătuţi şi astăzi d. Vasiliu este chemat să fie anchetat şi judecat de consiliul de Război. Am avut pe un fost subsecretar de Stat arestat pentru delictul de ironie, şi dacă lucrurile vor fi tolerate, vom vedea pe d. Vasiliu condamnat de consiliul de Război ca lombrozian. Va urma un altul condamnat ca darwinist şi altul ca liber-schimbist. Cu modul acesta cugetătorii militari vor rezolva uşor toate teoriile, care agită lumea filosofilor, şi cu omorîrea unui filosof în duel sau cu trei zile de „garda pieţei” unui savant, am putea pune ordine şi în filosofie şi in politică şi în ştiinţă. Protestez cu toată revolta mea în, Vnişiorept?Ttate nesăbuite la libertatea cugetărei, pentru care omenirea a vărsat atâta sânge şi a sacrificat atâtea vieţi omeneşti. In numele Uniunii avocaţilor din România, protestez în contra atentatului la libertatea apărărei în faţa justiţiei. In faţa justiţiei, avocatul nu trebue să ţină cont decât de conştiinţa sa şi conştiinţa sa este un templu, în care el trebue să nu dea voe să intre nici lui Dumnezeu. Cerem autorităţilor militare să ia măsuri severe în contra acestor atentate stângace şi să aplice agresorilor o pedeapsă severă şi exemplară. Pe militarul care a vrut să degradeze pe d. Delaturda, pentru cartea sa eretică, să-l condamne să scrie şi el o carte spre a combate pe d. Delaturda. Pe ofiţerii, cari au provocat la duel pe d. Vasiliu, să-i condamne să ţină fiecare câte o conferinţă publică, în care să combată teoriile eretice ale avocatului. Atunci agresorii vor vedea, că duelul literar este mai greu decât cel militar şi că este foarte uşor să baţi, dar este foarte greu să combaţi un autor. Dem. I. Dobrescu avocat Calomnie pentru calomnie După cum se face artă pentru artă, mai mult in teorie decât in practică, tot aşa unii obicinuesc calomnia pentru calomnie, ca un fel de ideal dacă voiţi.* Aceasta a demonstrat-o d. Iorga în Cameră cu privire la acuzaţiile de bolşevism şi de antipatriotizm ce se aduc opoziţiei de către guvern şi organele lui. Adică d. Iorga a pus faptele in evidenţă, in urldoasa lor evidenţă, dar n’a voit sau n'a avut timpul să tragă şi concluzia aceasta: Cui folosesc ele ? Fără Îndoială că nu regimului de calomniatori, căci ţara nu-i crede după cum nici ei nu se cred pe detuşii când aruncă asemenea enormităţii Cine să pue de altmintrele temei pe cuvintele celor ce şi-au călcat în picioare opera democratică a părinţilor, au adus ţara în sapă de lemn, i-au ucis moneda, i-au compromis creditul şi au umplut-o de fără delegi de la un capăt la altul? Toate vorbele lor de ocară pentru alţii, toate calomniile lor, se îneacă in oceanul de fapte rele pe cari le-au săvârşit şi le săvârşesc. Văzând că se scufundă n noianul de nenorociri pe care le-au acumulat, cel mult dacă fac şi ei ca baba din poveste care, mai putând ridica odată braţele deasupra valurilor, ucidea aerul între unghii strigând bărbatului de pe mal:— păduchiosule ! păduchiosule ! Totuş calomniile acestea folosesc cuiva, celor câtorva cari nu ne iubesc între graniţe şi celor ce ne privesc de dincolo de ele. Se face dar prin aceasta o operă din cele mai antipatriotice, încât bârfirea nu e chiar curat calomnie pentru calomnie cum am pus'o in titlu ci otravă naţională. Intr’o privinţă. Noroc poate că nici străinii nu-s In stare să creadă până tn măsura la care ajung pretinşii buni români din guvern. INDEX! Citit! în pag. 2-3-4 bolul Doi pr. Nicolae Iorga (După note stenografice) Publicăm în acest număr, după notele stenografice, interpelarea desvoltată de d. profesor N. Iorga în şedinţa de Vineri a Camerei. Este, credem, bine ca această cuvântare documentată care constitue un formidabil rechizitoriu al odiosului sistem politic pe care-l practică partidul liberal: acela al calomniei, ce nu cunoaşte limite, faţă de adversari şi al acţiunilor fără scrupule pentru interese strâmte şi egoiste să fie cunoscută în straturi cât mai largi. Cuvântarea d-lui (In momentul când d. Argetoianu a început să vorbească, câţiva din sală au început să vocifereze producându-se un tumult care a ţinut 2—3 minute). Probabil că aţi prevăzut intenţiunea mea de a-mi începe cuvântarea cu „domnilor deputaţi“ şi de aceia s’a produs tumultul. Voi fi parlamentar. Mai parlamentar chiar decât în Dealul Mitropoliei, fiindcă nu pot risca să fiu expulzat şi aci. Acum câtva timp a venit la mine un străin care m’a întrebat cum se face că în această ţară bogată, lumea e săracă? I-am răspuns: — Nu ştiu. M’a întrebat cum se face că ţara eşită din războiu de trei ori mai mare decât înainte, cu datoria, de Formidabila forţă a opoziţiei unite, va triumfa. Suntem hotărîţi la orice sacrificii. Const. Argetoianu războiu cea mai mică din Europa... are totuş pâinea cea mai scumpă ?, I-am răspuns : — Nu ştiu! I-am răspuns astfel vrând să fiu bun patriot după reţeta d-lui Brătianu. După opt zile străinul a venit din nou la mine şi mi-a spus : Eu ştiu. Vinovatul e d. Vintilă Brătianu. L’am întrebat ce interes ar putea să aibă d. Vintilă Brătianu ca leul să fie cea mai proastă monetă şi pâinea să fie cea mai rea şi mai scumpă ? Străinul ni-a răspuns : Fiindcă d. Vintilă Brătianu trebue să fie comunist care lucrează cu Moscova reprezentând fidel politica lui Lenin(Citiţi continuarea în pag. II-a). Cuvântarea d-lui D. R. loaniţescu D-l D. R. IOANIŢESCU spune că starea de asediu şi înjosirea prestigiului armatei, fac dovada că acest guvern nu poate guverna decât prin dictatură. Nici o idee nobilă nu a răsărit, şi nici nu putea răsări din sufletul zarafilor, lacomi de arginţi. Au măsluit exproprierea, cu ajutorul comitetului agrar, care a fost transformat într’un fel de bursă agrară. Au măsluit sufragiul universal prin furtul de urne. Acum încearcă să măsluiască gospodăria comunală prin pângărirea principiului descentralizării. Prin reforma administrativă se urmăreşte instituirea unui regim inchizitorial prin membri de drept şi puterea excepţională dată prefectului. Legea administrativă este mormântul vieţei politice, după cum revalorizarea şi prelungirea privilegiului Băncii Naţionale vor constitui mormântul economiei naţionale. Toată preocuparea liberalilor a fost robirea economică şi acapararea arterelor vieţii naţionale. Au realizat aceasta prin numeroase şi odioase cointeresări in cari statul a fost spoliat în folosul băncilor liberale şi a gheşeftarilor liberali. Nici o lege cu caracter social şi muncitoresc n’a fost votată de guvernul liberal. Nu poate exista independenţă politică într’un regim de încătuşare economică, iată doctrina noastră. In această luptă grea şi-au dat mâna partidul naţional şi partidul ţărănesc.