Adevěrul, iunie 1925 (Anul 38, nr. 12719-12743)

1925-06-02 / nr. 12719

iuni 38.—Nr. 12719. * * * Marti 2 Iunie 1925 6 pr&citii Adevărul FONDATORI AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897-1920 ABONAMENTE : 600 lei pe an an. 300 lei pe 6 Iuni. 150 lei pe 3 Iuni. BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar No. 9 —11 TELEFOANE: Centrala 8­67. Direcţia 57/72. „ 24/73. Ad­straţia 769. 1­46/79 Provincia 10 66. Cumnatul d-lui Ionel Brătianu a stricat un mom­­ent al eroilor pentru a-şi scrie numele pa soclu... ...Primul ministru a stricat chiar o... victorie în­treagă pentru aceleaşi motive! S’au distrus două legende Amândouă aceste legende sunt create de guvern şi presa lui. Una din ele se referă la aşa zisa inca­pacitate de muncă pozitivă a opo­ziţiei, iar a doua la pretinsa omni­scienţă a guvernului şi a prieteni­lor lui. Dacă ar fi fost să dăm crezare celor repetate zilnic de presa ofi­cioasă, în parlament şi în genere în arena politică a ţării stau faţă în faţă două armate: de o parte ar­mata dezordonată a opoziţiei, ar­mată lipsită de orice valoare şi de orice pricepere, şi de partea cea­laltă armata perfect de disciplinată a liberalilor, în rândurile cărora — şi numai în rândurile lor—găseşti tot ce a produs ţara şi poporul ro­mân ca inteligenţă, competinţă şi pricepere. Dacă, bunăoară, se produceau la Cameră tumult şi scandal, vina nu putea fi decât a opoziţiei, incapabi­lă de a lupta împotriva guvernului cu forţa argumentelor şi a pregăti­rii intelectuale. Şi presa liberală ne asigura că tot pentru aceleaşi motive opoziţia sau o parte dintr’însa părăsea par­lamentul sau nu participa la discu­ţia unor anumite proecte de legi. Opoziţiei i se mai făcea un cap de acuzaţie şi din faptul că ar fi fost incapabilă să se unească şi să-şi coordoneze activitatea. A venit însă maltratarea marelui român, care este Pan Halippa şi ia­tă că opoziţia îşi dă mâna, alcătu­ind un desăvârşit bloc unitar, care pe zi ce merge se întăreşte şi se cimentează din ce în ce mai strâns. A venit după aceea proectul de lege administrativă şi opoziţia, ţi­nând seaamă de importanţa şi urmă­rile pentru întreaga vizită politică a unei astfel de legi, a hotărît să ia o parte cât mai activă şi mai largă la discuţie. Această hotărîre o şi a­­plică de câteva zile încoace cu un succes care se afirmă din ce în ce mai puternic. E adevărat că în par­ticiparea opoziţiei la discuţie gu­vernul vede o încercare de ob­strucţie. Nu însă aci stă esenţialul, ci în faptul că hotărî­rea opoziţiei a spulberat, a nimicit cu desăvârşire cele două legende pe care le-am re­levat la începutul articolului de faţă. Mai poate fi poreclită de incapa­bilă, de destructivă o opoziţie ai cărei membri, pe lângă un remar­cabil talent oratoric, mai fac dova­da că din punctul de vedere al cu­noştinţelor, al culturei ce posedă sunt în ansamblul lor incontestabil superiori membrilor guvernului şi ai majorităţii parlamentare?... Atât partidul ţărănesc, cât şi partidul naţional au în sânul lor oratori şi specialişti pe cari în zadar i-am căuta în tabăra opusă, în acea ta­bără care până mai deunăzi îşi închipuia că are monopolul inteli­genţei, priceperii, competinţei şi chiar al patriotismului. Din momentul în care a început discuţia procetului de lege adminis­trativă se face zi de zi mai mult dovada că dacă în Cameră liberalii au numărul, oratorii şi specialiştii lor nu sunt însă de talia oratorilor şi specialiştilor atât de calomnia­tei opoziţii­ Să nu uităm că sub raportul nu­meric, opoziţia nu reprezintă nici o treime din numărul total al depu­taţilor. Totuş, fiindcă a vrut-o şi a hotărît-o, de mai multe zile în­coace ea este în parlament adevă­rata stăpână a situaţiei, ea dă to­nul, imprimă nota sa şi dictează parlamentului şi guvernului linia de conduită. S’a ajuns actualmente la o stare de lucruri care înseamnă de fapt o răsturnare a rolurilor, dar care i­­lustrează de minune adevărurile pe cari le semnalăm aicea. Anume, în toate parlamentele din lume majo­ritatea care sprijină guvernul are tot interesul să evite scandalurile şi să facă să domnească o atmosfe­ră liniştită, pentru ca guvernul să-şi poată trece proectele de legi şi să-şi poată desfăşura activitatea sa. Insă, de când cu reforma admi­nistrativă majoritatea liberală este aceea care provoacă scandaluri, ca­re caută să acopere cu violenţa glasul oratorilor de opoziţie­­ii care crează o atmosferă de duşmănie. " E încă" o dovadă că nu poate ţibie piept opoziţiei prin mijloace inte­lectuale şi civilizate. Şi aşa, a fost de ajuns ca opozi­ţia să se unească şi să ia parte la discuţie pentru ca să nu rămână ni­mic în picioare din legendele ce se încercau să se acrediteze despre o pretinsă inferioritate intelectuală a opoziţiei şi o absurdă pretenţie de omniscienţă a celor din tabăra guvernamentală. N. BATZARIA La ea visează cei din Berlin Corespondentul lui Vossische Zeitung la Londra publică, — în no. dela 26 Maiu al ziarului. — un ar­ticol plin de fantezii cu privire la politica Americei şi a Angliei fată de tratatele de pace în general şi fată de Romania şi Polonia în par­ticular. Vossische Zeitung este cunoscută ca o gazetă serioasă, care­ nu in­ventează şi nici nu aleargă după ştiri senzaţionale. Ca să fi ajuns deci să spue, — cum face în nou menţionat, — că America împinge din toate puterile la convocarea unei Conferinţe internaţionale, al cârui scop ar fi, între altele, şi re­vizuirea tratatelor de pace în fa­voarea învinşilor, însemnează că ziarul, al cărui cuvânt avea până acum autoritate, a ajuns să consi­dere şi dânsul că e bine sa întreţie iluziile poporului german în putinţa unor schimbări rapide a situaţiei europene. Germanii nu vor să se împace cu starea de lucruri creată prin tratate. Aceia dintre ei cari sunt oneşti şi au şi oarecare imaginaţie visează trezi. Ei cred în miracole. „America — scrie coresponden­tul lui Vossische Zeitung — a dat Europei un ultimatum ce-i dreptul fară de termen, dar imperativ, ca să lichideze problemele de după război... Sub o puternică presiune americană se luptă acum (desigur în culise. Nota noastră) în jurul or­­dinei de zi a unei conferinţe mon­diale care, dacă va fi să-şi împli­nească misiunea, va trebui să în­drepte unele greşeli ale tratatelor de pace şi ale deciziilor Consiliului suprem". Nu ni se spune de unde s’au luat aceste ştiri despre cari nimeni n’a auzit nimic până acum. De ase­menea autorul lor nu spune nici de unde a hiat un alt rând de informa­­ţiuni, unde este vorba de noi şi de Polonia. Anglia, afirmă pe un ton de con­vingere corespondentul lui Vos­sische Zeitung, cere Fraţei ca, în schimbul ajutorului financiar şi­­— eventual — şi militar ce ar fi­­gata să-i dea, să se dezintereseze de soarta României şi a Poloniei, îndată ce va exista un guvern ru­sesc cu care să se poată trata, An­gi­g­a­m cere­ să nu se mai ocupe de Indii şi de Asia centrală şi-i va oferi drept compensaţie, libertatea de acţiune faţă de România şi Po­lonia. Dar pentru ca Rusia de mâi­ne să poată dispune de o astfel de libertate, este necesar întâia ca Franţa să consimtă să ne părăseas­că pe noi şi pe polonezi în plata Domnului. Marelui ziar din Berlin îi par­­toate aceste combinațiuni plauzi­bile. Cu toate că are informatori peste tot globul, n’a ajuns încă să știe că America nu poate voi revi­zuirea tratatelor de pace, fiindcă aceasta ar aduce războiul ; că An­glia nu se poate gândi să facă po­litică pentru vremea când bolşevi­cii ruşi nu vor mnd fi la putere şi că este cu desăvârşire exclus ca Fran­ţa să trateze România şi Polonia ca simple obiecte de compensa­­ţiune. Este absurd să ne închipuim că Statele­ Unite, cari fac tot ce stă în puterile lor ca să întărească pacea, ar proecta să impue măsuri de na­tură să provoace războiul. In îm­prejurările de azi, revizuirea trata­telor nu poate însemna decât răz­boiul. Corespondenţa din Vossische Zeitung arată încă odată cât de mult se înşală cei din Berlin asupra posibilităţilor politice şi cât de pu­ţin cunosc, sau vor să cunoască a­­devărul și realitatea. I. NAZBAŢI ! COLABORAŢI De trei ani de zile, guvernul şi ai lui nu mai tăceau: colaboraţi, colaboraţi, colaboraţi! Era apelul care se adresa me­reu opoziţiei cui sancţiunea decre­tării de bolşevici şi vânduţi Mos­covei pentru oricine nu asculta­şi iată pe bieţii oameni con­vingi, iată-i colaborând! Şi, cum se poate colabora într’un parla­ment, discutând, propunând, des­luşind... Ei bine, vă înşelaţi! Nu­ se poate colabora decât abţinân­­du-te de la orice colaborare! Aşa ne învaţă „Viitorul“... D-l gene­ral Moşoil­ar, traduce teoria în alte cuvinte: când vorbeşti cu mine să taci din gură!... Rix. zilei Noul regulament Zici că umbrela asta e nouă, d-le Brătianu ? Umbrela e veche, dar găurile sunt tutul... Parlamentarii opoziţiei unite au explicat la „Da­­cia“ împrejurările excluderii lor Un arui văr de parlamentari ai o­­poziţiei unite au fost excluşi din Cameră din cauza atitudinei lor hotărâte in faţa intenţiunii guver­nului de a transforma parlamen­tul într’o maşină de votat legi prin sugrumarea discuţiunilor. Aceşti parlamentari au convocat cetăţe­nii Capitalei, pentru ori dimineaţă la „Dacia” spre a se explica în­D. D. R. IOANIŢESCU, şeful or­ganizaţiei din Ilfov a partidului naţional, a propus ca preşedinte al întrunirei pe d. Dem. Dobrescu, preşedintele Uniunii avocaţilor din România. DISCURSUL D-LUI DEM. DO­BRESCU D. DEM. DOBRESCU a arătat scopul întruni­rii şi exprimându-şi credinţa că înlăturarea guvernului nu se poate obţine fără trecerea de la vorbe la fapte. Ziua când se va putea preciza data înlăturării D. MADGEARU a început prin a explica incidentul din Cameră în urma căruia a fost exclus. Am fost exclus — a spus d-sa — fiind­că mi-am permis să întreb pe d. gen. Averescu: „Ai uitat „Răspun­derile’’! Răspunsul nu l’a dat d-sa, ci ma­joritatea care m’a exclus pe 30 de prejurările ce-au prilejit exclude­rea lor. Cu toată căldura caniculară, sa­la „Dacia” a fost foarte populată. La orele 10 au apărut d-nii Ar­getoianu, Madgearu, Dem. Dobre­­scu, C. Cihodariu, gen. Anastashi, C. Davila şi alţi fruntaşi ai opozi­ţiei cărora li s’au făcut manifesta­ţii de simpatie, va fi aceia când se va proclama fuziunea opoziţiei azi numai uni­tă, întrunirea parlamentarilor is­­goniţi de către o majoritate slu­garnică, trebuie să dovedească că voinţa poporului e împotriva par­lamentului ruşinei şi al vânzări­lor. D. DIACONESCU a susţinut că la adăpostul patriotismului şi al bolii regelui, guvernul îşi irigă duc toate abuzurile şi arbitrarile dând ţării o înfăţişare care-i compromi­te reputaţia în străinătate. şedinţe. Porunca excluderii a fost dată majorităţii de către vistierni­cul ţării. Aşa i-a plăcut d-lui Vin­­tilă Brătianu. E un proces vechiu între mine şi d. Vintilă Brătianu1, un proces care durează de trei ani. In 1922, în discuţia la Mesaj, am demonstrat atunci că d. Vintilă Brătianu n’are un program de re­facere. Că nu­ m’am înşelat, a dove­dit-o întreaga politică de zaraf şi de mărunţişar a vistiernicului. CONSOLIDAREA BONURILOR DE TEZAUR In­ 1923 am ridicat chestiunea cea mare a aşa zisei consolidări a bonurilor de tezaur, operaţiune pentru care, d. Vintilă Brătianu, în loc să se adreseze marilor insti­­tuţiuni financiare din străinătate, s’a adresat lui Razi­ Zaharoff, uij, financiar ve ros care aţa ales cu un­ comision de 900 milioane lei în a­­fară de comisioanele plătite pen­tru serviciile samsarilor­ politici. In­ vreme ce propuneam soluţi­­uni pentru stabilizarea leului, mi­nistrul finanţelor nu vedea reme­diul decât în aşteptarea a două re­colte bune cari să ridice leul până la cer. Anul trecut când, în continua­rea aşteptării recoltelor, leul ajun­sese la două centime elveţiene, am întrebat din nou vistiernicul dacă nu se gândeşte la ei îndreptare e­­fectivă şi d. Vintilă Brătianu n’a avut ce să răspundă. I-am demonstrat apoi, d-lui Vin­­tiilă Brătianu că, bugetele sale sunt false şi că din pricina aceasta ţara întâmpină neîncredere în străinătate. In­ 1924 am dat alarma f­aţă­ de pre­gătirea d-lui V. Brătianu de a în­globa foarte bogăţiile economice ale ţării în trustul liberal al cointere­sărilor­ şi comercializărilor. Am demonstrat apoi afacerea „Stelei Romând’ care creiază ţăr­ei o pa­gubă de zece miliarde. Din toată făgăduiala de îndrep­tare a d-lui [Vintilă Brătianu, nu s’a produs absolut nimic. S’a pro­dus în schimb tot dezastrul econo­mic pe care l’am prevăzut noi. Fa­ţă de acest dezastru nu putem sta cu braţele încrucişate. Dacă vom isbuti să înlăturăm­ guvernul care a provocat această nenorocire, vom fi făcut prima re­voluţie constituţională în ţară. A­­ceasta se chiamă operă construc­­tivă. POLITICA PÂINII Dau politica guvernului în che­stiunea pâinii! Dela 1922 până acum, opoziţia a demonstrat că politica guvernului­ e o politică de descurajare a pro­­ducţiunei grâului. Taxele de ex­port au­ descurajat producţiunea. Aceasta e cauza neînsămânţării, nu ploaia găsită vinovată de către d. Vintilă Brătianu. Iată politica de zigzaguri. ACORD PROGRAMATIC AL PARTIDELOR DE OPOZIŢIE In faţa acestei lipse complecte de program, partidul naţional şi­ ţărănesc vin cu programele lor, a­­mânunţite. Sunt de acord partidele no­a­stre asupra unei politici financiar­­­e şi economice reale pe baza co­­operaţiei şi cu colaborarea capi­talului străin. Vrem o politică de ridicare a populaţiei dela oraşe şi dela ţară. Discursul d-lui Pompiliu Ionițescu D. POMPILIU IONIŢESCU, s’a ocupat de împroprietărirea re-t alizată de guvernul liberal afir-j mlând nevoia revizuire! el pentru,­ a face o operă de dreptate.­­ In chestiunea pâinei, d. Ioniţe­­scu a susţinut că­ criza se dator­eşte trustului făinarilor patronaţi­ de­ Banca Românească.­­ Trecând la măsurile excepţiona­le, oratorul s’a întrebat oare e ran­ţiunea menţinerii stării de asediu­ dacă în ţară e linişte şi mulţumi­re. Gu­vemnul îşi dă, însă seama căl in ţară fierb nemulţumirea şi in-* dignarea şi în loc să le înlătura suprimând pautzele, [uzează de au* grumarea drepturilor publice. Armata ţării trebuie să stea la datoria ei, nu să sprijine menţi­nerea la guvern a dinastiei Bră­tianu. Ultima lovitură pe care guvern­­ul vrea s’o aducă drepturilor con­stituţionale, e legea comunală care va trebui să dea comunele legate în mâna liberalilor,, împotriva acestei politici luptă opoziţia unită. Deschiderea întrunirii Cuvântarea d-lui V. Madgearu D. VIRGIL MADGEARU Militarismul contra ştiinţei de DEN. DOBRESCU Preşed. Uniunii avocaţilor din România Noi civilii aderăm pe militari, dar numai la ei acasă, îndată ce armata, care trebuie să fie numai apărătoarea noastră, ar vrea să fie şi conducătoarea noastră, noi tre­buie să sărim cu toţii, militari şi civili, pentru a stăvili imediat ori­ce încercare de amestec în tre­­bile civile, pe care totdeauna ea le încurcă. Armata nu are, nu poate să aibe şi nu trebuie să aibe în totul „spiritul civil”, care ar face-o anarhică şi nedisciplinată. Dar toc­mai pentru că ea nu poate să aibe spiritul civil, amestecul ei în „ce­tatea civilă” duce la consecinţe de­zastruoase. El va naşte militaris­mul şi anti-militarismul, amândouă periculoase, mai cu seamă pentru timpurile noastre, când avem nevoe de o armată respectată şi iubită. Pentru astăzi, denunţ autorităţii militare şi opiniei publice, două cazuri de o extremă gravitate, pen­tru care vom ridica toată lumea civilă. Un magistrat din Ardeal, d. Dela­­turda, a scris după război, o carte de valoare „Război şi civilizaţie”, în care face observaţiuni socio­logice asupra războiului, asupra cauzelor şi asupra oamenilor cari fac războiul. Autorul a fost ofi­ţer în războiul nostru, în care s’a condus ca un bun militar şi ca un bun patriot şi a fost însăr­cinat cu propaganda patriotică în tranşee. Dar pentru că d. Delatur­­da, în cartea sa a făcut observa­­ţîu­ni şi asupra „Armatei” în ge­neral, tot din punct de vedere teo­retic, sociologic şi ştiinţific, s’a văzut dat în judecata consiliului de război, ca ofiţer în rezervă. Prin urmare, conducătorii armatei noastre, vor să desfiinţeze un în­treg capitol al sociologiei, vor să desfiinţeze sociologia războiului şi artei militare şi decid, că nici un scriitor sau om de ştiinţă, nu poate să judece instituţia armatei, cu toa­te calităţile şi defectele ei. Dacă Letourneau, Spencer, Nowicow şi alţi cugetători, care au arătat con­secinţele războiului asupra progre­sului omenirii, ar fi trăit în Româ­nia, ei ar fi fost „reformaţi” de cel d’intâi plutonier major, care ar avea altă „filozofie” şi altă „poli­tică” de­cât ei. Al doilea caz este şi mai grav. La un proces de la Curtea cu ju­raţi din Galaţi, dintre ziaristul Ho­­ria Carp şi profesorul Zelea Co­­dreanu, distinsul şi eruditul avo­cat Vasiliu, a avut occ­iziunea să vorbească despre eroi şi eroism, pentru a dovedi că d. Codreanu n’ar fi având stofa unui erou. D-sa pleca de la teoriile psihologice sus­ţinute de Lombrozo, pentru genii şi de Taine, pentru conducătorii revoluţiei franceze, că eroizmul ştiinţific şi moral, s’ar explica prin­­tr’o psihologie aparte, printr’un fel de „psihoză” care scoate pe oa­menii excepţionali din mulţimea oa­menilor obicinuiţi. Teorii curagi­oase şi serioase, care au mobilizat în discuţie, pe­ toat: t*! * Ie şi p* toate geniile lumei moderne. Dar aceste teorii asupra eroilor nu pot atinge admiraţia lumei pentru eroi şi eroism, după cum după desco­perirea chimiştilor, că diamantul este un cărbune, admiraţia lumei pentru diamant, n’a scăzut deloc. S’au găsit însă doi ofiţeri români din Galaţi, cari au provocat pe d. Vasiliu la duel, pentru insultă adu­să „eroismului”. Baroul revoltat şi strâns în junii d-lui Vasiliu, l’a sfătuit să trimită pe ofiţeri să se bată cu Lombrozo şi cu Taine. Dar filosofii armatei nu s’au dat bă­tuţi şi astăzi d. Vasiliu este chemat să fie anchetat şi judecat de con­siliul de Război. Am avut pe un fost subsecretar de Stat arestat pentru delictul de ironie, şi dacă lucrurile vor fi tolerate, vom vedea pe d. Vasiliu condamnat de consi­liul de Război ca lombrozian. Va urma un altul condamnat ca dar­­winist şi altul ca liber-schimbist. Cu modul acesta cugetătorii mili­tari vor rezolva uşor toate teoriile, care agită lumea filosofilor, şi cu omorîrea unui filosof în duel sau cu trei zile de „garda pieţei” unui savant, am putea pune ordine şi în filosofie şi in politică şi în ştiinţă. Protestez cu toată revolta mea în, Vnişiore­pt?T­­tate nesăbuite la libertatea cuge­­tărei, pentru care omenirea a văr­sat atâta sânge şi a sacrificat atâ­tea vieţi omeneşti. In numele Uniu­nii avocaţilor din România, pro­testez în contra atentatului la li­bertatea apărărei în faţa justiţiei. In faţa justiţiei, avocatul nu trebue să ţină cont de­cât de conştiinţa sa şi conştiinţa sa este un templu, în care el trebue să nu dea voe să intre nici lui Dumnezeu. Cerem au­torităţilor militare să ia măsuri severe în contra acestor atentate stângace şi să aplice agresorilor o pedeapsă severă şi exemplară. Pe militarul care a vrut să degra­deze pe d. Delaturda, pentru cartea sa eretică, să-l condamne să scrie şi el o carte spre a combate pe d. Delaturda. Pe ofiţerii, cari au pro­vocat la duel pe d. Vasiliu, să-i condamne să ţină fiecare câte o con­ferinţă publică, în care să combată teoriile eretice ale avocatului. A­­tunci agresorii vor vedea, că duelul literar este mai greu de­cât cel militar şi că este foarte uşor să baţi, dar este foarte greu să com­baţi un autor. Dem. I. Dobrescu avocat Calomnie pentru calomnie După cum se face artă pentru ar­tă, mai mult in teorie decât in prac­tică, tot aşa unii obicinuesc calom­nia pentru calomnie, ca un fel de i­­deal dacă voiţi.­­*­ Aceasta a demonstrat-o d. Iorga în Cameră cu privire la acuzaţiile de bolşevism şi de antipatriotizm ce se aduc opoziţiei de către guvern şi organele lui. Adică d. Iorga a pus faptele in evidenţă, in urldoasa lor evidenţă, dar n’a voit sau n'a avut timpul să tragă şi concluzia aceas­ta: Cui folosesc ele ? Fără Îndoială că nu regimului de calomniatori, căci ţara nu-i crede după cum nici ei nu se cred pe detuşii când aruncă asemenea enor­mităţii Cine să pue de altmintrele temei pe cuvintele celor ce şi-au călcat în picioare opera democratică a pă­rinţilor, au adus ţara în sapă de lemn, i-au ucis moneda, i-au com­promis creditul şi au umplut-o de fără de­legi de la un capăt la altul? Toate vorbele lor de ocară pentru alţii, toate calomniile lor, se îneacă in oceanul de fapte rele pe cari le-au săvârşit şi le săvârşesc. Vă­zând că se scufundă n noianul de nenorociri pe care le-au acumulat, cel mult dacă fac şi ei ca baba din poveste care, mai putând ridica o­­dată braţele de­asupra valurilor, u­­cidea aerul între unghii strigând bărbatului de pe mal:— păduchio­­sule ! păduchiosule ! Totuş calomniile acestea folosesc cuiva, celor câtorva cari nu ne iu­besc între graniţe şi celor ce ne pri­vesc de dincolo de ele. Se face dar prin aceasta o operă din cele mai antipatriotice, încât bârfirea nu e chiar curat calomnie pentru calom­nie cum am pus'o in titlu ci otra­vă naţională. Intr’o privinţă. Noroc poate că nici străinii nu-s In stare să creadă până tn măsura la care ajung pretinşii buni români din guvern. INDEX! Citit! în pag. 2-3-4 bolul Doi pr. Nicolae Iorga (După note stenografice) Publicăm în acest nu­măr, după notele steno­­grafice, interpelarea des­­voltată de d. profesor N. Iorga în şedinţa de Vine­ri a Camerei. Este, credem, bine ca această cuvântare docu­mentată care constitue un formidabil rechizito­riu al odiosului sistem po­litic pe care-l practică partidul liberal: acela al calomniei, ce nu cunoaş­te limite, faţă de adver­sari şi al acţiunilor fără scrupule pentru interese strâmte şi egoiste să fie cunoscută în straturi cât mai largi. Cuvântarea d-lui (In momentul când d. Argetoianu a început să vorbească, câţiva din sală au început să vocifereze produ­­cându-se un tumult care a ţinut 2—3 minute). Probabil că aţi prevăzut inten­­ţiunea mea de a-mi începe cuvân­tarea cu­ „domnilor deputaţi“ şi de aceia s’a produs tumultul. Voi fi parlamentar. Mai parla­­­mentar chiar decât în Dealul Mitro­poliei, fiindcă nu pot risca să fiu ex­pulzat şi aci. Acum câtva timp a venit la mine un străin care m’a întrebat cum se face că în această ţară bogată, lu­mea e săracă? I-am răspuns: — Nu ştiu. M’a întrebat cum se face că ţara eşită din războiu de trei ori mai mare decât înainte, cu datoria, de Formidabila forţă a opoziţiei u­­nite, va triumfa. Suntem hotărîţi la orice sacrificii. Const. Argetoianu războiu cea mai mică din Europa... are totuş pâinea cea mai scumpă ?, I-am răspuns : — Nu ştiu! I-am răspuns astfel vrând să fiu bun patriot după reţeta d-lui Bră­tianu. După opt zile străinul a venit din nou la mine şi mi-a spus : Eu ştiu. Vinovatul e d. Vintilă Bră­tianu. L’am întrebat ce interes ar putea să aibă d. Vintilă Brătianu ca leul să fie cea mai proastă monetă şi pâinea să fie cea mai rea şi mai scumpă ? Străinul n­i-a răspuns : Fiindcă d. Vintilă Brătianu trebue să fie co­munist care lucrează cu Moscova re­­prezentând fidel politica lui Lenin­(Citiţi continuarea în pag. II-a). Cuvântarea d-lui D. R. loaniţescu D-l D. R. IOANIŢESCU spune că starea de asediu şi înjosirea presti­giului armatei, fac dovada că acest guvern nu poate guverna decât prin dictatură. Nici o idee nobilă nu a răsărit, şi nici nu putea răsări din sufletul za­rafilor, lacomi de arginţi. Au măs­luit exproprierea, cu ajutorul comi­tetului agrar, care a fost transfor­mat într’un fel de bursă agrară. Au măsluit sufragiul universal prin furtul de urne. Acum încearcă să măsluiască gos­podăria comunală prin pângărirea principiului descentralizării. Prin reforma administrativă se urmă­reşte instituirea unui regim inchizi­torial prin membri de drept şi pu­terea excepţională dată prefectului. Legea administrativă este mor­mântul vieţei politice, după cum re­valorizarea şi prelungirea privile­giului Băncii Naţionale vor consti­tui mormântul economiei naţionale. Toată preocuparea liberalilor a fost robirea economică şi acapara­rea arterelor vieţii naţionale. Au realizat aceasta prin numeroase şi odioase cointeresări in cari statul a fost spoliat în folosul băncilor libe­rale şi a gheşeftarilor liberali. Nici o lege cu caracter social şi muncitoresc n’a fost votată de gu­vernul liberal. Nu poate exista independenţă po­litică într’un regim de încătuşare e­conomică, iată doctrina noastră. In această luptă grea şi-au dat mâna partidul naţional şi partidul ţărănesc.

Next