Adevěrul, noiembrie 1925 (Anul 38, nr. 12848-12872)
1925-11-01 / nr. 12848
iuni 38 — Nr. 12848. *i Duminica Teve i ABONAMENTE i FONDATORI I AL- V BELDIMAN 1888—1897 AIUHI CONST. STIELE 1897-1928 In Franta s’a creat un minister al budgetului. ....La noi, tot guvernul, tot parlamentul si tot partidul sunt.... ai budgetului! 600 lei pe an an. 300 lei pe 6 lunL 150 lei pe 3 roni. I BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 9—11 . Centrala 8/87. Direcția 57/72. TELEFOANE I * „ 24/73. Adstratia 7/69. 96/79. Provincia 10/66. NI Reprezentarea minoritatei, ameninţată! Guvernul proectează o retro-revizuire a legei electorale. Actuala lege electorală a fost rezultatul făgăduielei regelui. Această făgăduială privea votul universal cu reprezentaţiunea proporţională a minorităţii. Acum se ştie că guvernul are intentiunea să limiteze aplicarea proporţionalităţei numai la cazurile în cari nici o listă nu ar întrunî majoritatea. Nu e acî vorba de o bănuială. D. Alexandru Constantinescu a comunicat aceasta in mod expres opozitiunei. Limitarea proporţionalitătei nu ar însemna însă altă ceva decât suprimarea dreptului de reprezentatiune al minoritatei. Ar însemna, cu alte cuvinte, călcarea cuvântului dat de rege. Intr’adevăr, proportionalitatea, în concepţiunea partizanilor ei, este o întărire a reprezertatiunei minoritatei. Reprezentarea aceasta, porneşte dela ideia că simpla reprezentare a majorităţilor, nu dă o reală reprezentaţiune a naţiunei, ci numai a unei părţi a ei, cealaltă parte, ale cărei interese şi aspiraţiuni sunt şi ele onorabile şi trebuie ţinute şi ele în seamă, rămânând nereprezentată. După sistemul electoral majoritar, se poate întâmpla ca în Parlament să nu găsească expresiunea decât majoritatea cetăţenilor cari au votat. Patruzeci şi nouă la sută din acestea chiar, rămân fără reprezentant şi nu au cum să aducă la cunoştinţa puterei executive, dorinţele, nevoile şi interesele lor. Acest neajuns îl remediază reprezentatăunea minorîtătei. Iar pentru ca parmamentul să fie cu adevărat oglinda fidelă a curentelor cari străbat naţiunea, să tie seamă de fiecare din ele, in măsura părtei lor, s’a adăogat la reprezentarea minorîtătei şi principiul Proportionalitate. Aceasta in tarile unde dreptul de vot al cetăţianului e respectat, unde nu sunt hoţi de urne, unde nu se falsifică rezultatul votului, unde forţa executivă nu ingerează asupra voinţei cetăţeanului, unde nici nu se cunosc măcar, acele sute de trucuri şi manopere electorale, cu cari se operează la noi astăzi, ca şi în trecut când un Petre Carp a putut spune: „Daţi-mi guvernul şi îmi fac majorităţi". Dar la noi, ce ar însemna limitarea proporţionalităţei la cazurile in cari nici o listă nu întruneşte majoritatea? Ar însemna pur şi simplu suprimarea reprezentanţi uei minoritarei. Ar însemna suprimarea opoziţiei, reducerea ei la rolul pe care îl avea în Parlamentele antebelice, la rolul opoziţiei miluite, la rolul opoziţiei alese de guvern. Iată unde vrea să se întoarcă guvernul cu argumentul că forţa guvernamentală trebuie întărită. Datoria democraţiei române este să nu îngăduie aceasta, să informeze bine pe regele rău informat, să-i atragă atenţiunea asupra faptului că sfetnicii săi vor să-l facă să-şi renege cuvântul dat in clipe solemne, să-l avertizeze că nu ar putea accepta guvernarea fără a reforma pe dată o lege electorală pe care ar fabrica-o după chipul şi asemănarea ei o majoritate ieşită din fraudă şi înşelăciune. Ad. Glose politice... Ştiri premature Un ziar de seară se crede in măsură de a anunţa rezoluţiile luate de delegaţia permanentă a partidului ţărănist, drept răspuns la scrisoarea primită, de d. I. Mihalache, din partea d-lor lorga şi Maniu.? Ziarul in chestiune precizează chiar fapte concrete, in privinţa răspunsului, care urma să fie dat aseară sau astăzi dimineaţa şefilor i■partidului naţional. De fapt, delegaţia nici n’a ţinut ori şedinţă. N’au răspuns la convocarea — făcută în *pripă — decât d-nii Mihalache, dr. N. Lupu şi Madgearu. A rămas clar să se convoace o nouă şedinţă, care, după ştirile noastre, nu va avea loc decât peste două sau trei zile. Cât priveşte pesimismul înşine, al confratelui, să ne fie îngăduit a spune, fără a fi extrem de optimişti, că contrar spuselor ziarului de ■seară, pe ziua de eri s’au produs fapte menite să contribue la înţelegere şi nu împotriva ei. Gura greşită D. Mârzescu răspunzând, in şedinţa de ori a Camerei, unei întrebări a d-lui Virgil Madgearu, în chestia contestaţiilor electorale, a spus că ţărăniştii luptă să-şi înscrie partizanii. Ba bine că nu ! Liberalii au dreptul să facă tot ce le stă în putinţă ca să nu fie înscrişi decât partizanii lor, iar ţărăniştii n’au voe ca, pe căi legale, să ceară dreptul de vot pentru partizanii lor! Câţi din cei înscrişi simt partizanii liberalilor, se va vedea cu ocazia alegerilor. Dar, in fond, ce voia d. Mârzescu ? Să lupte ţărănistă, pentru membrii clubului liberal ? , ' Rânduiala 'Acuzat de reprezentanţii opoziţiei că, abuzând de situaţie, ministrul domeniilor împedică constituirea „Uniunei Camerelor Agricole”, d. Cipăianu a răspuns... pledând pentru nevoia respectată rănduielei fixata prin legi. Oamenii improprietărirei și ai exproprierei, autorii celebrului comitet agrar și ai procedurei inchizitoriale de acolo, vorbind de respectul legilor — iată un lucru de o îndrăzneală surprinzătoare. Se explică doar ironiile cu care Camera a primit pledoaria d-lui Cipăianu cu privire la respectul legilor. O butud ie afirmă că d. Ionel Brătianu, întrebat de un indiscret în ce sens înţelege să prezinte proiectul definitiv de lege al reformei electorale, ar fi răspuns : — „N’am luat încă nici- o hotărîre şi e şi greu s’o iau. Ar îi mult mai uşor să mă decid dacă aş putea face ca, şi în viitorul parlament, să fie... mulţi numiţi, puţini aleşi“. Sever NAZBATII CÂNTĂREALĂ Citesc un „Viitorul": „Un doctor american pretinde că a descoperit mijlocul prin care se poate cântări exact creerul unui om viu. El cere ca deputaţii şi senatorii, înainte de a fi aleşi, să fie supuşi unei vizite medicale..." Vasăzică, nici mai mult nici mai puţin, „Viitorul“ insinuează că e bine să fie cântărite creerii d-lor parlamentari liberali. De când d. Ionel Brătianu a Încetat să-şi mai cântărească... mândria, întrebuinţarea balanţei pentru conţinutul cutiilor de deasupra gurii deputaţilor şi senatorilor e o operaţie la fel cu darea muştelor afară din Cişmigiu. Numai că pentru cântărire trebuie o balanţă specială de farmacie, cu greutăţi mai mici de un gram... fix. Carnetul nostru Era o vreme când mai cu seamă bărbaţii se împăunau, se înzorzonau, cu pălării cu pene, cu pinteni, cu botfori, în culori cocoşeşti, iar femeile se îmbrăcau simplu şi modest, în nuanţe şterse. Azi e de-andoaselea. Probabil fiindcă numărul bărbaţilor paraziţi, curtezanide Curte adică), războinicii de meserie şi aşa mai departe, a scăzut mult Cine şi-ar putea închipui pe un om de afaceri, pe un profesor, pe un magistrat, etc., într’o toaletă de pasărea paradisului? Panglicile le mai poartă numai politicianii, şi acelea doar la figurat, însă mai mult sforile care-s de puţină înfăţişare. Şi cu toate astea există o modă bărbătească, redusă, anemică, prea uşor nuanţată şi urmată în special de pierde-vară, de gură-cască şi de cei ce fac câinilor frunză. Oamenii serioşi nu se prea sinchisesc de asta. Se lasă şi ei pe mâinile croitorilor dar fără a băga de seamă. Deabia dacă vezi câte o vestă cu un nasture ce nu se închee fiindcă prinţul de Galles şi-a uitat vesta descheiată, câte un salutat cu braţul ridicat la înălţimea umărului fiindcă regele Belgiei având un buboi la subsuoară, era nevoit să salute aşa. Totuş dacă vă interesează ultima moda bărbătească, sunt în măsură să v-o dau, copiind din catalogul unui mare magazin bucureştean. Se poartă. La cămăşi colorate gulere albe demi-souple. In general gulere tari. Pantaloni largi de sus până jos. Haine mai scurte, talie naturală. Se poartă iar jachete. Pullover (cine ştie ce-i, înţelege) deasemenea în loc de vestă la sacouri de iarnă. Mustaţă americană (tunsă scurt). Nu se mai poartă. Gulere moi, gulere colorate, haină lungă, pantaloni strâmţi ghete cu vârf ascuţit, mustaţă rasă. Cu mustaţa e uşor de aranjat, dar vai de cei calici şi totuş cocheţi, cari mai au ghete ascuţite, pantaloni strâmţi cămăşi colorate, gulere moi! Te pomeneşti că nici „hainele vechi“ nu le mai cumpără. În orice caz, bărbaţii cu caracter itneratic îmi vor mulţumi pentru rândurile de faţă I. T. Criza politică din Franţa Divergenţa între Cameră şi Senat Situaţia în caz de conflict Noul minister francez s-a constituit. El se va prezenta Marţi în faţa parlamentului, pentru a citi declaraţia ministerială. Camera şi Senatul vor avea să-şi spună cuvântul dacă înţeleg să sprijine sau nu noul guvern. In ce privește Camera, este mai mult decât probabil că d. Painlevé va întruni o majoritate apreciabilă. Nu este însă tot astfel cu Senatul, care, în atâtea rânduri, dela 11 Mai 1924 încoace, s’a dovedit de dreapta și în conflict cu cartelul stângei. Senatul care a ales pe d. de Selve ca președinte împotriva candidatului stângei, care a răsturnat guvernul Herriot pe chestiile de ordin financiar. Senatul acesta acceptaca oare guvernul d-lui Painlévé,—■ lipsit de d. Caillaux, adversarul impozitului pe capital — și declarându-se categoric pentru rezoluţiile congresului radical şi radical socialist dela Nissa? E greu de admis. In caz dlar că nu l-ar accepta care ar fi situaţia ce s’ar creia? Evident o criză formidabilă şi care ar cuprinde fără îndoială întreaga ordine politică actuală a republicei. In această eventualitate a unui conflict intre Cameră şi Senat, s’ar produce o situaţiune aproape inextricabilă. In adevăr, în Franţa, Senatul nu poate fi niciodată dizolvat. Ar urma deci că un caz de conflict intre cele două corpuri legiuitoare, preşedintele republicii să recurgă la singura soluţie prevăzută în Constituţie, anume: de a dizolva Camera cu consimţământul şi votul expres al Senatului. Este chiar probabil că de se va produce un vot de neîncredere din partea Senatului, vor avea loc în curând, in Franţa, noul alegeri generale pentru Cameră. Or, aci Începe partea gravă a crizei, care va surveni in urma declarării conflictului Intre cele două corpuri legiuitoare. Cu firea notorie a francezului, nu incape nici o îndoială că partidele stângii se vor întoarce întărite. Ce va urma ? Din două una: or Senatul va ceda și atunci liniștea va fi restabilită ; or, Senatul va persista în atitudinea sa potrivnică stângii şi atunci nu ar mai rămâne decât ultima şi extrema măsură. MODIFICAREA CONSTITUŢIEI. In Franţa această modificare nu se face pe calea Camerelor revizioniste, alese ad-hoc, aşa cum prevede Constituţia belgiană şi a ţărilor cari au împrumutat-o de la ea. In Franţa modificarea Constituţiei o proclamă adunarea naţională, compusă din membrii Camerei şi ai Senatului, întruniţi în congres. Va avea oare stânga Camerii, unită cu cea a Senatului, majoritatea necesară pentru a decide fie dreptul de disoluţiune a Senatului sau pur şi simplu cel al desfiinţării acestuia. * Evident ca atâtea frământări ce s’ar produce cu ocazia crizei poli-,tice deslănţuite, nu ar putea rămâne fără înrâurire asupra mersului, în genere, al treburilor publice franceze. Nu trebue pierdut apoi din vedere faptul că, în chestiuni de asemenea natură, se poate şti unde începe lupta, dar niciodată nu se poate prevedea unde şi cum se va sfârşi. De aceea criza actuală franceză nu trebue privită ca un simplu incident parlamentar. De ea se leagă o serie de complicaţiuni, cari, cum am spus-o, pot pune în primejdie însăşi ordinea politică actualmente în fiinţă în Franţa şi pot conduce la zguduiri cu neputinţă de prevăzut. Oamenii politici din Franţa şi, în special membrii Senatului, au în faţa lor proleme de o gravitate covârşitoare. Se pare insă ca stânga, ieşită din ultimele alegeri e gata să te înfrunte. De solutiunile financcire, preconizate de cogresul de la Nissa, se leagă o sumă întreagă de chestiuni, de o primordială importanţă pentru viaţa economică franceză. Impozitul pe capital, în stadiul actual de interdependentă bancară, poate să aducă după sine o fugă a capitalului autohton, și deci să primejduiască însăși economia franceză. O rezistentă viguroasă a cercurilor interesate este deci de așteptat. ~ " R. O. Ungaria părăseşte Liga Naţiunilor O ştire stranie ne vine din Budapesta: lumea politică maghiară discută in mod serios eventualitatea eşirii din Liga Naţiunilor. In momentul In care Germania cere Înscrierea in Ligă, In care Bulgaria dezarmată este salvată de către Liga Naţiunilor din primejdia atacului Greciei: in momentul când, chiar Ungaria, decide revenirea la valuta auro graţie sprijinului economic acordat de aceeaşi ligă, din acelaş moment Ungurii se gândesc la retragerea din societatea Naţiunilor. Cum se explică oare aceasta? Motivul invocat la Budapesta este, ce-i drept de necontestat. Ori de câte ori Ungurii s’au adresat Ligii plângându-se contra statelor succesoare, ei au fost respinşi. Dar lucru se înţelege de la sine: noua ordine de lucruri în Europa centrală este şi rămâne definitivă. Nu Liga Naţiunilor o va modifica de dragul Ungariei. : " Politica nu se face Insă cu sentimentalizme. Deşi Îşi văd respinse plângerile, Ungurii au totuşi mari foloase pe urma Ligii Naţiunilor. Prin urmare, dacă se gândesc la plecare, ei trebue să se gândească la alt instrument în locul instituţiei de la Geneva. Prin ce vor s’o înlocuiască? Răsboiul? Nu credem, deoarece Ungaria e prea slabă pentru a putea lupta cu toti vecinii o dată. Atunci? D. A. C. Cuza a afirmat in public că vrea să puie liga antisemită în locul ligii naţiunilor. Să fi fost oare promisiunea pe care d-sa a făcut-o la Budapesta atât de precisă, incât Ungurii speră să-şi poată realiza idealul cu ajutorul internaţionalei antisemite? Nu ştim, dar, deşi ne dăm seama cât de fantaşti sunt Ungurii în politică, nu credem ca ei să meargă până acolo cu fantasmagoriile, incât sa se bazeze pe promisiunile d-lui Cuza. In orice caz, ştirile din Budapesta sunt interesante şi merită să fie urmărite cu atenţie. D. G. ’O comisiune! ■ V ! După cum ştiţi ele nu ne lipsesc. Dar era, şi încă este, una al cărei nume sună foarte frumos şi al cărei rol ar fi trebuit să fie covârşitor : îndrumarea Economică. Nu ştiu din cine se compune şi, la drept vorbind, mai bine că nu ştiu. Te pomeneşti că voiu fi având pe acolo vreun prieten sau vreun cunoscut, ceea ce poate mă face să las condeiul să ruginească. De, eşti gazetar, eşti bun român, eşti patriot, dar mai eşti şi tu om cu slăbiciuni. Totuşi de această comisiune n’am de spus decât maximum de bine . N’a făcut nimic. Chiar cei din guvern s’au minunat de inactivitatea ei, de aceia au convocat-o ca s’o vadă la ochi, — aşa citesc prin ziare. v*.— —/— Câtă deosebire deci de celelalte care fac rău sau măcar încurcă ! Inchipuiţi-vă că „îndrumarea Economică*1 s’ar fi pus şi ea pe treabă. Trebuind să îndrume cine ne garantează că nu ne da de mal sau în prăpastie ? Sau, Doamne, fereşte, era de altă părere decât îndrumătorii din guvern. Aşa, mai bine a preferat să doarmă. Căci la ceeace ne păgubesc grozav, aceste comisiuni — cari s’au dezvoltat ca bălăriile — nu e atât prin diurne, jetoane de prezenţă, misii şi altele, ci prin greşelile şi încurcatele măsuri la care dau naştere. Aceia a „îndrumării Economice" a fost însă foarte inofensivă. Totuş, sgârcitule întru laboratoare, şcoli, salarii celor mici, căi ferate, etc., Domn al Tezaurului statului, de ce nu tai comisiunile astea, fie şi numai de-o minune, spre a vedea ce se întâmplă fără de ele ! Index Cronica săptămânală de COnsTflHTI» BACALBASA Bucureștii de altă dată Gap. 166 Anul 1909 Cum era de prevăzut acest atentat a produs în partidul liberal o mișcare de furie în contra partidului sindicalist. In partid se plănuesc serioase măsuri de represiune, deoarece se afirmă că atentatul nu-i decât opera agitaţiilor socialiste. In Bucureşti este iarăşi agitaţie electorală. Este de ales un deputat al colegiului II de Ilfov. Cele trei partide se prezintă la luptă, însă, guvernul iese de astă dată nu numai bătut dar zdrobit. La întâiul scrutin, candidaţii Întrunesc: D. Moruzi candidatul, takist 1565 voturi, M. Deţlin candidatul carpist 1451, Ion Cesărescu candidatul guvernului 808. Se declară balotaj. Faţă cu acest dezastru electoral liberalii declară că trebue să se ia măsuri energice în contra agitatorilor.. . , Omul cu mâna de fier, în partidul liberal este socotit tot d. Mihail Ferikidi, de aceia o remaniere se face. D. Brătianu părăseşte portofoliul internelor, iar d. Ferikidi e numit ministru de interne şi preşedinte de Consiliu provizoriu până la însănătoşirea d-lui Brătianu. Preşedinte al Camereieste ales Vasile Misir, iar vicepreşedinte în locul d-lui Misir, Alexandru Radovici. Mari violenţe încep în Bucureşti. Bătăi, ameninţări cu dueluri, insulte, întruniri violente, manifestaţii de stradă, devastări, totul este pus în mişcare. La ziarul „Adevărul“ se face o manifestaţie ostilă. Pe de o parte, un număr de studenţi vin în faţa redacţiei şi aruncă cu pietre în geamuri, pe de altă parte, o altă manifestaţie populară — sprijinită de poliţie bineînţeles — se dedă la violenţe şi mai mari. In mijlocul acestei atmosferi se face alegerea de balotagiu la colegiul II de Cameră din Ilfov. Lupta se dă numai între cei doi candidaţi ai opoziţiei deoarece candidatul liberal, văzând neputinţa de a învinge, s-a retras din luptă. Rezultatul acestui scrutin a fost: Dimitrie Moruzi candidatul takist 1680 voturi, Mihail Beşliu candidatul carpist 1665 voturi. Cu 250 voturi mai mult takiştii au triumfat! In dosul acestui rezultat erau cabalele şi manoperile obicinuite ale electorilor. Căderea atât de zdrobitoare a candidatului liberal se datora, între altele, şi faptumi căaproape întreaga poliţie, in joc sa lucreze pentru guvern, a lucrat pentru kneazul Moruzi. De altfel acesta a şi fost rostul candidaturei sale. Moruzi, fost de două ori prefect de poliţie, lăsase amintiri foarte dulci în inimile poliţiştilor. Fire bună şi cavalerească, kneazul era şi un mare chefliu. In toate serile, după ce-şî termina serviciul la politie, pornea la un birt sau alt local de petrecere. Intotdeauna era însoţit de câţiva inspectori, directorul prefecture, căpitanul de jandarmi, etc. Pe calea Victoriei întâlneai adesea şirul de câte două sau trei trăsuri, în frunte kneazul, subalternii după el. Toată lumea care-l întâlnea ştia atunci că prefectul a plecat la petrecere. Acest fel popular de a se purta, generozitatea lui şi blândeţea cu tot personalul erau o garanţie cum că, la nevoie, oamenii din poliţie, îi vor veni un ajutor. Candidatura kneazului a fost aleasă de Take Ionescu pentru această consideraţie şi, în adevăr, poliţia a lucrat, cu devotament pentru el. Candidatul conservator Mişu Deş- I Jiu, care, la întâiul scrutin rămăsese cu peste 100 voturi în urma candidatului takist la balotajiu a rămas numai cu 35, fiindcă, de la un scrutin la celalt a câştigat 211 voturi, pe când kneazul n’a putut câştiga decât 125. Câştigul amândoi ora era de la altorterii cari votaseră, ~ întâiul scrutin, pentru Ion Cesărescu. " Takiştii au pretins atunci că, la al doilea scrutin, liberalii au dat concurs lui Deşliu spre a învinge pe candidatul lor. Adevărul era acesta, însă, dacă pentru Deşliu au votat unii liberali, alţii au votat pentru Moruzi. Poliţia, în potriva ordinului primit, a susţinut pe Moruzi. Această alegere a dat loc unui incident tragico-comic. După vechea lege electorală alegătorii colegiului II de Cameră votau în 10 Secţiuni. După despierea scrutinului, în ziua balotagiului, delegaţii partidului veneau la club curezultatul dobândit. Pe la orele 10, sala clubului copist — Casa Vanicu, calea Victeiriei — începu să se umple de lume IV odată se aud urate și aclamații, ro (Citifi continuarea in pag. ll-a). NOTE GUVERNUL SABOTEAZA Camerele agricole prin faptul că întârzie să constituiască Uniunea lor. După lege, Uniunea este organul care confirmă personalul Camerelor agricole şi aprobă bugetele acestora. Fără personal şi fără bugete, Camerele agricole nu pot lucra. D. deputat D. R. Ioaniţescu vede în această sabotare o meschinărie a d-lui ministru al agriculturei. Deputatul de Ilfov se înşeală. Nu e vorba aici de vreo meschinărie a ministerului de domenii ci de... autoritatea ideii de stat. Guvernul liberal a ieşit cam terfelit din alegerile agricole şi acum se răzbună pe instituţiile ieşite din aceste alegeri. E şi acesta un mod de a ridica... prestigiul guvernului! •& TAXELE DE EXPORT pe grâu, după câte se spun, vor fi reduse în curând. Se realizează astfel, o măsură cerută cu mare insistenţă, de toţi producătorii, încă de acum două luni. — Mai bine mai târziu decât niciodată, — va exclama cu mulțumire cetitorul neavizat. E nevoie, prin urmare, de o lămurire. Acum două luni, grâul se afla încă în mâna agricultorilor. Astăzi el a trecut pe încetul în mâna băncilor liberale și a samsarilor regimului. Așa încât, din punctul de vedere al partidului, reducerea taxelor de export era inoportună atunci, dar foarte oportună astăzi. Mai ales că afacerea prinde bine acum, în preajma plecării de la putere.& D. VINTILA BRATIANU are de gând să vie cu noui impozite, sporind și cotele impozitelor actuale. ...Aceasta, spre a dovedi, desigur, cât de reale sunt excedentele pe care le realizează de trei ani încoace! Pan. Sunt câteva zile de când toate şcolile secundare din ţară au primit din partea ministerului de instrucţie publică câte un exemplar din anteproiectul de lege pentru reforma învăţământului secundar. Anteproiectul este însoţit şi de o adresă, prin care se ordonă directorilor să convoace de urgenţă pe toţi profesorii şcoalei, pentru a-i discuta şi înainta apoi ministerului observaţiunile culese. Pentru ca opinia publică în general şi corpul didactic în special să nu poată fi induse în eroare, suntem datori să scoatem în evidenţă adevăratul scop, pe care-l urmăreşte d. dr. C. Angelescu, ministrul şcoalelor, prin consultarea numai de formă a membrilor corpului didactic secundar. In ziua de 25 Martie a. c. aproape toate gazetele anunţau cu litere grase întrunirea la Casa Şcoalelor, sub preşidenţia d-lui dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiunii, a peste o sută de profesori secundari din întreaga ţară, spre a discuta asupra reformei învăţământului secundar teoretic şi aplicat. Zilele următoare apoi, tot prin intermediul presei, ţara întreagă lua cunoştinţă atât de economia noului proect de reformă şcolară pentru învăţământul secundar, cât şi de concluziunile la cari se ajunsese de către cei peste o sută de profesori secundari. Bune sau rele, concluziunile acelor conferinţe, mai înainte de a fi comunicate presei, erau consemnate în procese-verbale, semnate de către toţi ce erau prezenţi la şedinţe şi întărite prin prezenţa, cuvântul şi chiar semnătura d-lui ministru Angelescu. Pentru orice om cult, asemenea procese-verbale erau contracte morale între profesorii, ce le discutaseră — pe de o parte — şi ministrul, care le admisese, pe de altă parte. Urma deci, în mod logic, ca anteproectul, ce se prezintă acum şcolilor şi mai pe urmă parlamentului, să fie oglinda fidelă a concluziunilor la cari se ajuneseră în procesele-verbale ale şedinţelor din luna Martie a. c. Numai aşa fiind, prezentarea lui de astăzi tuturor şcolilor secundare din ţară ar mai fi putut avea sens, iar corpul didactic încrederea necesară şi chiar datoria de a-l mai discuta şi complecta cu observaţiile lui, bazate pe experienţa câştigată zi cu zi în atâţia ani de învăţământ. Din nenorocire lucrurile nu stau aşa, conţinutul proceselor-verbale din luna Martie, comparat cu articolele din anteproectul înaintat acum şcolilor secundare spre afi discutat, ne dovedeşte cu prisosinţă că aproape toate discuţiunile făcute atunci au fost vreme pierdută în zadar şi bani cheltuiţi inutil. Este suficient să atragem atenţiunea asupra unui singur articol, cel mai important de altfel, privitor la numărul maxim de ore ce poate fi dat unui profesor secundar în mod obligator, pentru a confirma concluzia noastră de mai sus. In procesul-verbal No. 2, încheiat la Casa Şcoalelor în ziua de 24 Martie a. c„ în urma unor serioase discuţiuni făcute de profesorii prezenţi la acea şedinţă, privitoare la articolul menţionat mai sus, însuşi d. ministru Angelescu aprobă condiţiunea „sine qua non“ ca profesorului să nu i se poată da din oficiu şi în mod obligator nici o oră peste cele impuse de legea în vigoare, ba încă trei dintre ele să fie utilizate ca activitate extraşcolară şi numai restul să fie făcute curs efectiv. Anteproectul actual, la articolul 109, al. 2, ne spune categoric că încheierea de la 24 Martie a fost o simplă glumă şi că atunci când necesităţile şcoalei o vor cere, adică orişicând, se pot impune din oficiu un număr de 5 ore suplimentare. Aşa stând lucrurile, socotim că profesorimea din Iaşi, de acest motiv a fost călăuzită ,când — în unanimitate — a decis ca să nu discute deloc anteproiectul prezentat. „ Fireşte, nu suntem dintre aceia, cari să nu recunoaştem erarhia în stat şi să nu ne supunem ordinelor date de superiorii noştri, însă cu o condiţiune ca „superiorii“ să dea ei cel dintâi exemplul respectării cuvântuluivorbit şi, mai ales, scris.Să nu facă demagogie pe spinarea şcolii şi numai spre a le servi drept suport moral în ziua când vor prezenta proiectul de lege spre a fi votat de corpurile legiuitoare. (Citiți continuarea în pag. II-a). Chestia zilei Semne și semne.... Cc. ALECU. — Bagă de seamă, frăţioare, că înalegerile vitoare vom desfiinţa semnele electorale... BĂTĂUŞUL. — Treaba d-tale, maestre... Eu ştiu atâta că semnele mele pe spinarea alegătorilor n- o să le şteargă nici dracul■