Adevěrul, ianuarie 1928 (Anul 41, nr. 13509-13533)

1928-01-01 / nr. 13509

i NOTE IATĂ care e­ după „Viitorul" marea greşală a partidului naţio­­nal-ţărănesc: „Una din erorile fundamentale pe cari le comite conducerea partidu­lui naţional ţărănesc este şi aceia de a crede că ar putea să existe vreun for superior care să hotăras­că şi să consacre dacă un partid politic poate sau nu să fie conside­rat drept de guvernământ, indife­rent de însăşi acţiunea politică, a acestui partid”. . . Da, nenorocitul partid naţional­­ţărănesc îşi închipuie că există,­­în­­adevăr, an for superior îndrituit să hotărască dacă an partid politic poate sau nu să fie considerat de guvernământ: e­­ara! De aceea, merită tot dispreţul... * NU se poate zice că a. general Averescu n’a prins oarecare învă­ţătură din păţaniile sale, — căci iată ce scrie îndreptarea“: „Ori, a veni nepregătit la cârmă, însemnează a rămâne prizonierul pasiv şi neputincios a! evenimente­lor”. Şi, cine poate pildul mai bine în această privinţă decât d. general Averescu ? !... * TOT îndreptarea“ mai constată: „Cel mai important fapt al anului expirat este fixarea situaţiei tot mai preponderente în echilibru! vieţei noastre politice, a partidului po­porului”. Da, e fixarea partidului poporu­lui în neant.. . ABONAMENTE: T­ t»Lr-’ I' UNII 41 No. 13509 H 41 no. WM» -m Duminică 1Ianuarie 1928 6 PAGINI a Adevărul ^ 8ELDIMA11 1885 S8S7 St»SÎSA¥01I. CONST­ASILLE »93-16» -----J------1 758 lei pe un an •180 fel pe 6 Ion!. 200 tel pe 3 Iun!. !b străinătate dnUm­ Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar no. t-s iiLei 3 TELEFOANE: Centrala: 306/67, 326 73, 346 70 333/54, Direcjia: 337 71 Administraţia: 307­ 68, Provincia: 31860. Oficiosul averescan se ocupă de pi INULUI NOU blemele „DIN PREAJMA ANUL ...Dar, ce însemnează un an pentru veşnicia în care a intrat partidul ave­rescan ?! ro 6$ PILDA GRECIEI Un învăţământ de luat în seamă Conducătorii actuali ai ţării — ciudate plămădeli de contradicţii cari jura în numele democraţiei dar practică din convingere dictatura— ar putea să înveţe ceva din Istoria politică a Greciei contimporane. Mircstml de externe a­ celei mai tinere republici din Europa, amin­tea, intr'o declaraţie recentă făcută presei, schimbarea fericită operată la poziţia Internaţională a Greciei, gratie trecerii deja regimul dicta­torial fa­ce­ democratic. Sub regimul dictatorial — con­stata d. Mihalakopulos — Grecia era tratată de marile puteri intr’un chip ce amintea tratamentul între­buinţat faţă de vechea Turcie. „Am refuzat categoric să urmăm această cale”, a adăugat ministrul de externe. Grecia şi-a normalizat situaţia politică, a restabilit dreptu­rile şi libertăţile publice suprimate de dictaturile ce s’au succedat, a reintegrat naţia în dreptul de a se conduce pe sine, iar rezultatele se văd. Puterile au renunţat la exi­genţele lor faţă de un stat care voia să-şi păstreze Intactă liberta­tea, iar la Liga Naţiunilor Grecia obţine un tratament mult mai bun ca sub vechi«! regim. Experienţa este concludentă, şi conducătorii partidului liberal ro­mân pot medita cu­ folos asupra ei, — dacă, bine' Înţeles, numai lipsa de înţelegere a unor adevăruri po­litice, atât de simple îi menţine In fatala lor rătăcire. Regimul de­­dictatură, fie el ori­cât de bine mascat sub formele vieţii constituţionale, trădează o si­tuaţie anormală şi inspiră neîncre­dere şi suspiciune. O situaţie de fapt impusă cu forţa este oricând susceptibilă de răsturnare. In In­terdependenţa în care trăiesc azi statele europene, o asemenea si­tuaţie osândeşte o ţară la multe şi varii neajunsuri De pildă in ceea ce priveşte îm-­ prumuturile externe. Mult mai mul­'­tă Încredere va Inspira fînanţei In­ternaţionale un stat cu o aşezare politică normală şi al căruia gu­vern reprezintă cu adevărat in­­săşi naţia, decât umil bolnav de­ dictatură şi al căruia contractanti eventuali n’au la spatele lor ţara însăşi E foarte firesc ca popoarele să fie mai solvabile decât escres­­cenţele lor dictatoriale. Şeful guvernului ştie aceste lu­cruri. In discuţia bugetului general al statului, d. Vintilă Brătianu spu­nea singur că normalizarea vieţii politice va aduce după sine un spor de încredere din partea străină­tăţii. Dar necesităţile vieţii de partid produc uneori diformări ciudate. Oameni cari văd drept, făptuiesc totuşi strâmb. Economicul predo­mină astăzi un mod exclusiv viaţa noastră de stat şi fericita lui des­­voltare atârnă de împrumutul­ pe care l-am putea contracta pe piaţa internaţională. Dar politicul îi stă în caie, cu zăbava lul de a norma­liza aşezarea lăuntrică a ţării. Re­gimul dictatorial nu se dă dus cu uşurinţă. Schimbă-se situaţia falsă de azi Restabilească-se sistemul parla­mentar în esenţa lui adevărată. Şi atunci, peste scurtă vreme, un­­om politic român ar putea să constate, ca şi ministru­ de externe al Gre­ciei, schimbarea fericită operată în situaţia ţării prin trecerea de la re­gimul dictatorial la regimul demo­cratiei sincere. ________ Iwlf Nădejde D. ANTONIN SVEHLA Premierul Cehoslovaciei e grav bol­nav de câtva timp şi sunt­ puţine speranţe că se va restabili N­AZ­R­AT I­I TURCEŞTE cat într’o chestie care n­u prea mi­rosii bine. Pentru asta e dat în ju­decată de primul ministru­ Izmet Paşa. Se vede cât de colo că omul avu­sese un interes, dar de când în Tur­cia e pedepsit oricine mai poartă fe­sul, trebuia s'o păţească cu interesul care fesul nu şi-l poate lepăda. Kix. CARNETUL NOSTRU Fiţi , cu animalele! Copiilor uie: li s'au d&t dJou£ pi­sici. ,l?ua. a murit, cealaltă trage să moară.­Răposata se urc&sa, în piv­niţă, pi piramida lemnelor de ' foc din vârful căreia o contempla ume­zeala ultimelor ploi. Copilul, bănuifad că. pisica nu se. mai poata da jos, s’a suit pe maldărul de" lemne care­­s‘a prăbuşit peste dânsa­­ şi până s'o pot duce la un veterinar şi-a dat sufletul după o scurtă şi grea sufe­rinţă la care au luat parte toţi mem­brii familiei. Dragostea copiilor,­­văduvi de o jucărie în care refuzau să creadă că bate o inimă, s’a năpustit asupra pisicei celeilalte căreia îi plâng de cu­rând­­milă de câte ori sar s’o scap din­­­tr’o prea însufleţită îmbrăţişare sau dintr’o luptă al cărei scop este ea.­­Când începe cearta cu „e a mea­, ba, nu, e a mea“ pisicuţa e apucată de cap şi de picioarele de­ dinapoi „ „„„s, _ sau e luată de picioarele de dinainte mănânce şi imediat unul din copii o ia deja marginea farfurioarei cu lapte, digestia şi o face dându-se de nenumărate ori peste cap, şi când adoarme leneşă, torcând la gura sobei, îşi vede somnul între­rupt de două mânuţa cari o îmbie la joacă. Toate poveţele, toate certurile, toate intervenţiile nu ajută la ni­mic. Cruzimea copiilor e prover­bială. Ea există şi atunci când ni se pare că sunt foarte buni Cruzimea oamenilor mar­­e însă şi mai mare când dau animalele pe mâna copiilor. Prima preocupare a oamenilor cu dragoste pentru a­­nimale, a acelora cari propovăduesc principiul „fiţi buni cu animalele“ ar fi să nu mai dea animalele — câinii şi pisicele — pe mâna copii­lor. A fi bun cu animalele însem­nează a le păzi de... bunătatea mi­cilor stăpâni, mici dictatori în toată puterea cuvântului, cari, din prea mare iubire pentru supuşii lor, des­fiinţează libertăţi cucerite chiar de necuvântători A. de Hers D-na Ani Luca, distinsa artistă a Teatrului National, publică un ro­man— „Prin fumul calumetului,"— un roman fără îndoială interesant. D-na Luca — dacă nu mă înșel — își face prin acest roman debutul d-sale literar, după ce — prin atâ­tea și atâtea eclatante succese la rampă — se depărtase de debutul d-sale scenic. E vremea să recu­noaştem că diletanţii din anul a­­cesta, aduc în literatură o notă nouă şi impresionantă, aduc con­tribuţie mult mai însemnata decât cotribuţia multora din profesio­niştii creaţiei literare — dacă şi creaţia literară poate avea profe­sioniştii ei. Cine va tăgădui că „Omul cu, mârţoaga", piesa d-lui Ciprian, se orândueşte între­ cele mai bune piese ale repertoriului original? (Şi dv. ştiți cât de puţine piese bune are mult trâmbiţatul nostru repertoriu original...). D-na Ana Luca, deşi actriţă, (sau poate... tocmai de aceea) a scris un roman şi­­ nu o piesă de teatru. Din pricină­ că, în neg ratele sale izbânzi scenice, s’a con­vins cât de factice este genul dra­matic, raportat la viaţă — la viaţa reală, trăită? sau poate din pricină că o femee, când scrie, nu poate scrii (excepţiile, atât de rare, con­firmă regula!) decât tm roman sau un jurnal — jurnalul fiind una din formele romanului d In cele 300 de pagini, tipărite cu literă mică, d-na Luca a adunat un material bogat, un material imens. Şi, ţinând seamă că această carte este întâiul d-sare roman, trebue să recunosc că a repurtat o mare biruinţă, când în acest vast mate­rial de personagii, de stări sufle­teşti, de conflicte dramatice, g­r nu s’a rătăcit de fel. Un roman modern, un roman inspirat de frământarea războiu­lui din urmă. Iubirea se îmbină cu marea zbuciumară a tranşeelor, cu gândurile de pace şi de înfrăţire universală care i-au animat — a­­tunci — pe cei ce au suferit în şanţurile încroite. Ciocnirile de sentimente stau alături de marile, ucigătoare d­e ciocniri de gânduri şi de principii. Şi ■ în această zbuciumare, se rea­tişte — tovarăşi, tovarăşe, broşuri socialiste, gânduri de mai bine... Un ron­an, precum vedeţi, care vădeşte alte preocupări — decât obicinuitele preocupări femenine. Un roman, care se rezumă în fraza — dacă vreţi puţin melodramatică, dar profund justă (oare nu sunt melodramatice toate frazele pro­fund juste, toate frazele tâşnite de-a dreptul din suflet şi nefalsi­ficate de alambicul creerului?) — în fraza pe care o spune un procu­ror sentimental: — Nenorocirile războiului! Intre femeile, care scriu astăzi literatură, d-na Luca şi-a cucerit— prin această carte — un loc de frunte. Cititorii complexului roman au dreptul să-i ceară urmarea. * D.­V. V. Stanciu îmi este de două ori confrate: odată de barou, a doua oară de presă. După ce a publicat articole, bogate în gân­duri, în diferite reviste, după ce a publicat seria de portrete­ ale ma­eștrilor baroului In Revista mari­lor procese, unde a fost colabora­torul cel mai de temei al eminen­tului avocat şi publicist­ î. Gr. Pe­­rieteanu. E­d. Stanciu a înfiinţat SIMPLE INSEMEAJTI IN LIBRĂRIE de Inder Teodorescu-Branişte ANA LUCA I „Prin fumul calumet­ului“, roman. (Ed. Oltenia). — V. V. ST­ANCIU , „Altă lume“, în­semnări dintr’o călătorie în America, cu o prefaţă de Radu D. Rosetti. (Editura Curierul Judiciar).— HENRY MURGER : „Viaţa de boem“, trad. de V. G. Nalbă. (Ed. Cartea Românească).­ ­revista Brazda, una din cei® unai bune publicaţii pentru popor în ju­rul căreia a ştiut să adune pe cei mai de frunte publicişti contimpo­rani. Dintr’o călătorie în America, d. V. V. Stanciu s’a întors cu un bo­gat, material de fapte, de date, de impresii. O parte din ele au apă­rut în coloanele „Dimineţii”, altă parte a format subiectul unei in­teresante şi mult aplaudate con­ferinţe. Din aceste însemnări de călăto­rie, d. V. V. Stanciu a alcătuit cartea publicată în­ ajunul sărbăto­rilor Altă lume (ed. Curierul Judi­ciar). Elegantul volum este pre­faţat de d. Radu D. Rosetti, care-l recomandă pe d. Stanciu onoratu­lui public. De­sigur, d. Radu D. Ro­setti era cel mai indicat pentru a­­ceastă recomandare, întâia fiindcă d Rosetti este maestrul notelor de drum în literatura românească de azi *şi în al doilea rând pentru că d. Rosetti este şi unul din cei mai autentici maeştri, ai baroului... D. Stanciu, în călătoria d-sare, a ştiut să vadă şi să observe — ____... întâia condiţie a unui autor de note­­ despotic de spiritul burghez — nu de drum, întors acasă, — a ştiut ! (Citit! continuarea în pag. 6-a). ~ să sistematizeze, să claseze, să simplifice materialul, — a ştiut să facă operă de bun reporter — căci notele de drum nu trăesc in lite­ratură, decât în măsura în care se apropie de marele reportagiu. În­lăturând tot ce era inutil, d. Stan­ciu a reţinut esenţialul. Iar acest esenţial, l-a redat plastic, ştiind unde trebue să stăruiască şi unde trebue să treacă mai repede, mai pe de­asupra. Ştiind să pună o descripţie de peisagiu, între două glume. Ştiind să îmbine utilul cu plăcutul, considerarea serioasă a stărilor din­­America cu o anecdotă înveselitoare. Ştiind să instruiască amuzând — în acelaş timp. Alături de excelenta carte a d-lui. Jean Bart — Peste ocean. — stă cartea d-lui V. V. Stanciu care trebue citită pentru noutatea și pentru farmecul ei. * Retipărirea în traducere româ­nească a "romanului ..Viața de Boem" de Henry Murger (ed. Car­tea Românească) este o frumoasă fantă literară. Intr'o epocă stăpânită tot mai CHESTIA ZILEI MUSTRĂRI ULTIMII AVERESCANI.—Ce facem, şefule, ne-am rebegit de atâta opoziţie ?... DE GENERAL.—Ce sa vă fac ? mâinile ' în sân când Cil vă fac? De ce-aţi stat cu trebuia să ,,lucraţi f /­eee _ . J . ! GLOSE POLITICE Iwlyyl­wal Presa liberală se agită pe tema interviewului d-lui Maxin. Presa averescană are aerul că expiră de bucurie. Prima, pentru că îşi în­­chipue că declaraţiile atribuite se­­solid partidului n­aţional-ţârănesc ar putea prelungi pilele regimului. Cea de a doua, fiindcă se preface a­­crede că ar putea $â pescuiască iirr intru câtva ti:­apă turbl’se. ■ b fond,întregul tapikbice se idee in jurii dnferStîewului din „te Pe­tit Parisien" este de comandă. A­­ceasta pentru că d. Maniu nu re­cunoaște paternitatea cuvintelor incriminate, hi al doilea loc, fiind­că, in ansamblul lui, intervievat precizează câteva lucruri mai mult decât interesante. D. Maniu se pronunţă categoric în sensul că partidul niţional-ţără­­nesc nu-i carlist. D-sa este însă tot atât de categoric in a cere ca fac­torii constituţionali să se confor­meze prescripţiunilor legii supreme. Pentru cine ştie să distingă ele­mentele reale politice, declaraţiile d-lui Maniu, în complexul lor, în­seamnă răspicat: nu ne vom încu­meta de a aduce cea mai mică a­­t­ingere situaţiei în fiinţă, decât a­­tunci când noul organism de stat va încerca menţinerea sistemului de falsificare a vieţii noastre con­stituţionale. Lucrul e clar limpede, pentru cine vrea linişte, să reintre toată lumea in legalitate. Este aceasta un motiv ca să se agite presa liberală? Şi au aver­es canii motiv să-şi făurească speran­ţe zadarnice? Dobânzile Se zice că circulările Bancei Na­ţionale, către băncile ei debitoare, prin care se fixează dobânzile, sunt gata întocmite. Pe ziua de 1 ianua­rie ele vor ajunge la destinaţie. Nu ştim care vor fi efectele. Se pretinde de unii că se vor găsi bănci cari vor prefera să renunţe la reescont mai curând decât să se conformeze, în împrejurările de a­­cum, ucazului Băncii Naţionale. Părerea lumii financiare este că încercarea Băncii Naţionale va da greş. In primul loc, fiindcă băncile care beneficiază de marile sume pentru reescont, sunt atât de afilia­te partidului liberal, încât nu se va găsi nimeni care sa le poată aplica sancţiuni. ••• la al doilea joc, bonele ca rets« cont vor gasi o formulă, care să salveze aparenţele, dar să nu io­­sem­ne reducerea dobânzilor. “ In practica de astăzi, overt comi­sionul care a cel puţin egal" ca do­bânda. Inventivii vor descoperi' uri alt mijloc și vom avea, deacum în­colo, dobânzile, s{ ■ epe-Si-i la fel să ii: V­iJlO­­R. zefe de tntrdtlriet^mr d^SSngtiof hn .sef'reipe’zaj'eW'dd'pnAidrdttrettf^aitr­e!»}» , cit cutară, rî pe calea­­ normalizării vieţii comerciale. Or, acest lucru nu ştia şi nu-l pot face nici î. Vintila Brătianu şi nici cei doia Banca Na­ţională, Sever Condiţiunile capitalului străin In urma atitudine* adoptate re* «ă vie pe calea întreprinderilor par­cent de d. Vintilă Brătianu In ches­tiunea capitalului străin, mulţi au naivitatea să creadă că deacum în­colo nu trebue să ne îngrijim de­cât de umbrelele cu cari să ne ferim de ploaia de dolari şi lire sterline, ca şi cum finanţa străină stă la frontieră cu sacii cu aur şi pălăria in mână, aşteptând doar ca primul ministru să facă un semn binevoi­tor. Desamăgirile vor veni Insă mai curând decât se crede. Ba chiar s’au şi produs. Astfel organul finanţe! londoneze „Financial News“, vor­bind de noua politică a guvernu­lui liberal, afirmă că „Perspectivele României de a că­păta un împrumut s'au ameliorat în ultimul timp — cu toate că pro­blemele politice interne nu sunt re-' ffulate — pentru că a acceptat su­pravegherea Ligei Naţiunilor In a­­ranjarea finanţelor ei“. Prin urmare, se găsesc financiari titulare: întreaga noastră economie naţională lâncezeşte din lipsă de capital de investiţiuna, — el ţin şi pe termen lung — pe care nu-l poate avea decât din străinătate, împrumuturile de stat afectate sta­bilizării sau refacerii căilor ferate n’ar putea împlini această lipsă. Banca Naţională, chiar şi după sta­bilizare, când va avea o putere de emisiune apropiată de normal, nu va putea să furnizeze, decât ca­pitalul de rulment, — căci aceasta îi este menirea. Capitalul de Inves­tition« — de refacere şi înzestrare, şi prin urmare capabil să sporească capacitatea de producţiune a ţării, va trebui neapărat să fie furnizat de străinătate. Or, tocmai acest lucru nu poate conveni d-lui Vintilă Brătianu. De­tronând Banca Naţională din rolul de furnizor unic de capitaluri în România, d-sa pierde putinţa de fi străini, şi dintre cei mai de seamă, laX8reiia un control strâns asu­pra întregii activităţi economice şi de a forţa întreprinderile să se li­beralizeze. De aceea, şeful partidu­lui liberal, convertindu-se la noul crez financiar, nu înţelege să schim­be nimic din întregul sistem de eli­minare a capitalului străin, prin le­gile tutelare,a minelor, a camerei, avizării a energiei etc. — el vrea să-l constrângă să accepte patronu­lui liberal. Şi de astă dată dar, d. Vintilă Brătianu Înţelege să subor­doneze interesele ţării celei ale par­­tidului sau, cari gândesc că România trebue să accepte controlul Ligii Naţiunilor pentru ca perspectivele de a căpăta un împrumut săt se amelioreze. Dar chiar presupunând ca in cele din urmă, guvernul liberal ar reuşi, prin concesiuni da natură greu se­­sizabila massei — căci «ebnes» sal­­vate aparenţele — să obţină un Îm­prumut de stabilizare, problemă capitolului e departe da a fi rezol­vată. împrumutările de stat nu sunt de­cât pionerii capitalului imigrant partea cea mai importantă armind J. B. Florian faimosul „nebun zburător“, care după ce a uimit lumea cu traver­sa­rea Atlanticului, întreprinde acum un raid triumfal in America, stră­bătând distanțe de câte 30 de ore de zbor. CH. LINDBERGH 1 Problema vitală a Maramureşului Rolul ministrului de în procesu­l Când intervin „pa­rlamentarii" unui judeţ, accelerarea judecăţilor poate deveni o realitate „2 nu vreau *4 mă ocup şi nu in­tru tn discuţia decisiei Curţii de Casapie pe tari nu o­ cunosc. Eu am resrpectul cuvenit faţă de aceas­ta înaltă instituţie, ca sa nu pu în discuţie o hotdrire a sa in par­­lament. N'am dreptul ţi nu este cu­viincios sa fac­ aceasta“. Cu aceste cuvinte începea d. Iuliu Maniu, în şedinţa Camerei din 22 Decembrie, expunerea sa in ches­tia segregării, comasării şi propor­­ţionalizării pădurilor composeioride din­­ Ardeal, răspunzând explicaţiu­­nilor produse de ministrul justiţiei şi precizând cu fapte concrete, care nu mai­ lasă nici o îndoială, partea de răspundere­ a acestuia, în poli­tica neromânească făcută faţă de ţărănimea din Ardeal. Preşedintele partidului naţional-ţărănesc­, aflând că este pendinte la înalta Curte un proces între composesoratul din Vi­­şeu­ de Sus şi de .­Mijloc şi firma Groedel, în calitatea sa de cunoscă­tor al chestiunilor­ de segregare, a folosit această ocaziune ,­­ pentru a lămuri pe miniştrii competenţi asu­pra acestei­­ chestiuni, pentru a re­para o nedreptate, în bună parte co­misă, şi .a preveni "alte ‘nedreptăţi, pe cale de a fi săvârşite. ,­­ PROCES PENTRU 20.000 JUGARE ea In procesul contant! Vftea Arma Groedel. faptele sânt ani pl brutale. O serie de legioiti napu­ra*«, tatet« »eestro, an permis armei la ekestluse, e* pori» mai multe praaeee «uneastra, ci pună stăpânire pre patru eiurtml dl» eel« 35.600 lagăre de pădure ele «Mp ■ site ctsrwro .da venituri. « tjj sate »1 soma) U» jeg­are da pădure. S a situaţie tragică. 1360 de ţâţâni români de aproape dlari secole pro­­prietari ai acelor păduri, 1566 de ţă­rani români nobili — oameni Uberi de 306 de ani urmaşii direcţi ai des­­câlecâtorilor Moldovei — se vor an­gaja livrători la Urme Groedel dacă aceasta va avea nevoie şi cât va a­­vea nevoie de el Pe­­urmă îi aşteaptă Sărăcia, alcoolismul şi degenerarea. AUTORITATEA LUCRU­LUI JUDECAT Şi lucrul se petrece in formele le­gale, cu numeroase sentinţe cu au­toritate de luc­ru judecat­ Şi când se atrage atenţia asupra acestui caz special, şi cu ocazia lui asupra com­­­plexului întregii­­chestiuni­ dureroa­se a unei ţărănimi jertfite, când un mare român liniştit şi ponderat scoate un strigăt de­ alarmă faţă de această primejdie naţională, atunci un­ ministru se ridică senin şi calm de pe banca­ ministerială şi contra unei realităţi naţionale tragice, in­­voacă... texte de legi ungureşti fă­cute contra ţărănimii române,­ sen­tinţe ungureşti date în contra ţăra­nilor români cu autoritate de lucru judecat, şi pretinde că nu poate în­trerupe cursul justiţiei, ca şi cum ar fi vorba de un simplu litigiu în­tre doi particulari şi nu de un con­flict între două neamuri şi două clase, de­­asupritori şi asupriţi, pen­­tru o mare moştenire istorică de o nobilă origine. NECESITATEA UNEI SOLUJII URGENTE In răspunsul său, d. Iuliu Maniu, a îshntH să­rate şi marelui public şi majorităţilor parlamentare, cani au ascultat cu încordare, că nu era vorba în această chestiune nisi de autoritatea lucrului judecit, cici de l» simplu fapt divers juridic și« at& oviBtgteru! justiţiei, avea şi posi­­­bilitatea. și' dreptul *f mai alea da­toria să găsească la prezent o solu­ţie tehifi«& iglKÎjr «după­­v soluţie .legislativă ■igr'a.vei chestiuni Vfcjjpâtyj’ dpApfSiediatele partidului 'tia.ț40haî-tăi‘ănesc. .■Sţtr'ct de vâr, h% «s- prlved­e viito­rul, iiMztd htrarea d df capti ou d. Mânut, Js-aÂ-ti ze-^uiul- d.- miniș­tri, «are a artăruit a comisiune d't specialiști, pentru pregătirea unui nou regim legislativ în chestia compos­es­oralelor. In ce priveste chestiunile actual­mente pendinte, Jc deep te­­p parte sub regimu! unguresc, în așteptarea unui nou regim legal, d. Maria e arătat că există posibilitatea ca pro­cesele să fia suspendate. ORDONANTA MAGHIARA DE SUSPENDARE Intr-­adevăr, în basa regii ungare de moratoriu din 1912, toate proce­sele de segregare au fost suspendate, printr'o ordonanţă a guvernului maghiar din 190. Chiar fără sus­pendare de altfel, nici un proces de segregare nu se poate începe fără autorizaţia miniştrilor de agricul­tură şi justiţie. E o delegaţie a le­giuitorului, care având în vedere marile interese obşteşti in joc, dă guvernului latitudinea să se confor­meze intereselor generale. Ordonan­ţa ungară de suspendare a fost men­ţinută în vigoare. Marele Sfat din Sibiu, conştient de gravitatea pro­blemei a menţinut-o şi el şi Consi­liul Dirigent s'a ocupat de chestiune fără să aibă răgazul de a o duce la bun sfârşit. Procesele de această na­tură nu s'au judecat de loc sub re­gimul românesc, până când, la tri­bunalul Sighet e­ a­­introdus în 1926 cererea de­ segregare în procesul comunei Vişeu. Fostul ministru de justiţie, d. Cudoibu, conştient de gravitatea problemei, a dat la 3 Mai 1927, o deciziune ministerială, nu pentru a întrerupe cursul justiţiei, ci pentru a reaminti de existenţa unor măsuri legislative încă în vigoare, care puteau să nu­­ fie cunoscute tuturor instanţelor şi­­ care permiteau prin cea mai legală­­ dintre interpretări să se salvgar­deze mari interese româneşti. INTERVENŢIA „PARLA­MENTARILOR“ CONTRA ALEGATORILOR Sub noul guvern liberal la cere­rea prefectului şi parlamentarilor lberali din Maramureş, mninisieval de agr­icul­tură care celui de justiţie să revoace deriziunea din 5 Mai 1928 a d-lui Cudribu. Deriziunea se re­­voacă în 24 de ore. Trimisă de mi­nisterul de agricultură la 27 Octom­brie, cererea­­ rezolvată de cel de justiţie la 28 Octombrie. Exemplu isbitor de bună administraţiei. Procesul avea termen la 18 No­­erabrie şi pronunţarea înaltei Curţi avea loc la 2 Decembrie 1327. Intre timp la 9 Noembrie, d. Ax­­geto vini*, căruia chestiunea ii fu­sese explicată de d. Maniu, trimite o nouă adresă ministerului de Jus­­tiţie, prin care care să se revie asu­pra revocării, menţinân­du-se sus­pendarea proceselor de segregare. Adresa plecată de la ministerul de agricultură la 9 Noembrie e rezol­vată de ministerul de justiţie la 7 Decembrie, la cinci zile după pro­nunţarea Curţii de Casaţie, la aproa­pe­ o lună după primirea ei. Exem­plu isbitor de bună administraţie!!! CÂND S’A COMIS ILE­GALITATEA ? Aproprierea acestor două date vorbeşte dela sine. Orice comenta­riu este de prisos. Intr’adevăr, dacă decizia de suspendare era legală, deci a fost revocată la 28 Octombie? Dacă revocarea ei a fost legală, pentru ce s‘a revenit asupra ei, or­­donându-se di­n nou, da data aceasta chiar de consiliul de miniştri, sus­pendarea proceselor de segregare? Atunci, a comis ministerul de justi­ţie o ilegalitate şi a intervenit în cursul justiţiei?! Dacă era conştient de gravitatea pauzel ministrul justiţiei s’ar fi gân­dit mei mult decât douăzeci şi patru d* ere. înainte.'de proces, spre a re­­voca decizia d-lui Cudalba, şi «‘ar r gârdit mal puţin decât o mnX. c&jfd s «efeenit asupra deciziei sale anterioare,' ordonând din nou sus­­pandarea- dar numai dup® toxazi­­narea prodognlnl .-V In fine, dacă îateroseie. ţâivinţgii româneşti par fi preocupat şi daci­ ar fi eresul că lepte­­ anuare nu-i dac soluţia necesară, ministrul jus­tiţiei ar fi putut cere parlamentului rezolvarea temporară­ a chestiunii in aşteptarea unui regim legal de­finitiv al composesoratelor. Acestea sunt laptele. Concluzia se impune oricărui judecător obiec­tiv şi­ rezultatul ei concret este că sub stăpânirea românească s’a ju­decat in mai puţin de doi ani in 1926 şi 1927, in trei instanţe şi In mod definitiv, un proces românesc început In Ungaria în anul 1876. Accelerarea iuh­­eră’ti­lor a început să devie o realitate ! ! justiţie Groedel

Next