Adevěrul, ianuarie 1930 (Anul 43, nr. 14118-14141)

1930-01-02 / nr. 14118

750 lei pe un an ABONAMENTE; 300 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni | ». 'OB A1PL 41 — 1®, 14111 * J©| 1 Ianuarie 1910 '^/|i Adevărul FnitfTIATniPT . AL. V. BELDIMAN 1885—1897 lUflMIUW. CONST. MILLE 1897—1926 In străinătate » 4 pagini dubla ]LEI 3 BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) Mo. 7—9—1! Direcţia 357/72. Administraia 367 69. TELEFOANE : Centrala: 306/87, 324/73, 326/79, 353/54 Provincia : 310/66. „Viitorul“ anunţă cu satisfacţie că, in Franţa, s’au redus impozitele. ...Da, dar Franţa nu l-a avut zece ani pe d. Vintili Brătianu dictator financiar! Morala unor zvonuri In ultimele zile, au circulat diferi­te­­zvonuiri, cari de cari­­mai alar­mante, cari de cari mai grave. Daci mimai unul din ele ar fi fost sau ar fi adevărat, ar fi şi cuvânt pentru o serioasă îngrijorare, căci situaţia e­­conomică şi financiară a ţării­­­, consecinţele ce decurg din ea, nu sunt de natură a îngădui credinţa, că ea ar mai putea rezista jocului unei crize. Toate zvonurile acestea însă au pornit de la aceiaş afirmaţie funda­mentală şi au ţintit aceiaş proble­mă: problema constituţională, fie sub forma unei probleme a regen­ţei, determinată de o­ pretinsă de­misie sau intenţie de a demisiona a­ prinţului Nicolae, fie sub forma unei probabile redeschideri a ces­­tiunii Carol. Din cercurile guvernamentale ce­le mai autorizate însă, zvonurile­ au fost­ desminţite. Noi acceptăm des­­minţirea şi o considerăm veridică. Rămâne nu mai puţin in picioare faptul, pe care rolul nostru de or­gan al opiniei publice ne obliga să-l înregistrăm, că mai de mult in pu­blic circula svonul că o nouă criză în regentă se pregăteşte si că de aceia desminţirea din sursă guver­namentală nu a găsit în marele pu­blic crezare. Faptul acesta însuşi reclamă o deosebită atenţiune şi scoate în e­­videnţă un fapt, peste care ar fi o greşală mare, ca cei responsabili de ordinea şi liniştita desvoltare a ţării, să treacă lăsând evenimente­le să se desfăşură fără conducere­ .Opinia publică a devenit atât de sensibilă şi consideră împrejurări­le ca fiind atât de delicate, încât e dispusa să creadă orice zvon, fie ei cât­ de fantastic, îndată ce­ se re­feră la iminenţa unei­ crize. O ase­menea stare, de spirit, nu se poate explica, decât din conştiinţa că este ceva şubred în ordinea constituţio­nală şi legală, aşa cum a fost înte­meiată după­ moartea regelui Fer­­dinand. Avem un rege copil şi avem o regenţă, în sine această stare de lucruri nu e liniştitoare. Dar moar­tea regretatului regent Buzdugan şi evenimentele ce i-au urm­at, au răpit marelui public încrederea în natalitatea şi forţa factorului care, din esenţa sa şi prin rolul său, tre­­buie să fie arbitrul situaţiei şi pia­tra unghiulară a edificiului­ politic al statelor. întărirea, consolidarea acestui factor, trebuie să fie una din ma­rile preocupări ale guvernului şi ale opoziţiei conştiente de răspun­derile ce-i incumba şi ei. Zvonurile cari au circulat zilele acestea au fost dezminţite. Ele trebuie socoti­te ca false. Dar faptele la cari s’au referit nu sunt de domeniul acelora cari îi omeneşte imposibile. Dimpo­trivă opinia publică aşteaptă de a­­ceia să vadă înfăptu­indu-se ceva care să excludă hazardul şi surpri­zele­ neplăcute şi să dea înăuntru şi în afară impresia, că stabilitatea regimului nostru constituţional, e ancorată în realităţi apărate de bă­taia vânturilor politice, a presiuni­lor de partid şi a aventurilor ispi­titoare pentru acei politiciani, cari, ştiind că nu mai pot atinge puterea pe cale­ legală, se gândesc la o lovi­tură de stat „patriotică“. In special guvernul naţional-ţă­­rănesc, a cărui deviză a fost, a că­rui raţiune de­ a fi şi a cărui teme­lie este, legalitatea, trebuie să ve­gheze şi­­ să­­tr­agă învăţătură din urzelile, azi fantastice, ce se ţesu­­seră pe baza zvonurilor, pe cari vroim să le credem mincinoase, fiindcă aşa ni se asigură, dar în cari, cum am mai spu­s, marele pu­blic va căuta sâmburele de adevăr, după cuvântul înţelepciunei popu­lare,­că nu iese fum, unde nu este foc. A d. GLOSE POLITICE... Dar mai e un inerţi. Un astfel de . ■ tOIK t rtâfipitâ­­trfa un WiffiffTk *n această puţin ti? mobilii chediune. Oficioasei^ par­­tÎdnlbi ’Ov publicat statutele,pe baza cărara sv;:r şi vor fi organizate ce­tei# ăi? vokici la 'lagărul opoziţionist, organiza­­(iunea. acmatif. şi, acţiunea perseve­rentă a guvernului pe această temă provoacă îngrijorări. Unii vor chiar .sa varier in această organizaţîune dovada unor tendinţi dictatoriale. Regenta a­ fost chiar prevenită. I se cmii sa reacţioneze cât mai este timp, căci atunci când se va fi tur­minat cu organizarea sistema­tica a cetelor, se va fi sfârşit si cu lib ort ă\ Ra. ■ publice din România. N’am. foSt si tiu suntem partiza­na exagerărilor. Nu mergem până v.t vedea in organizarea acestor fete o dovadă că șeful partidului urmărește întronarea dictaturii. Rămânem insfi. la convingerea, pe care am exprimat-o de atâtea ori.y că organizarda aceasta voini­cească dar putea, într’o bună si. in­top*r'." .tt&s­­imt.jiff «Vu ImClinoastem ca nu este vorba de 'fay.zări de cote armate. Trebue ■fali#, Pf acvia­, timp, .să reemioas­­‘ 4elP CT organizarea pe temeiul de terdMr­ ătă fizică, nu aste compati­­bilâ cu propaganda politică si nici. ,­a chem­area manşelor la o viată ■e.cdi politică. Una­ este propovaduirea unor cre­­z­i si înregimentarea in cadrul unui program politic, si alta este frgpnizarea de cete cu spiritul de pas ivi­tate contondentă.­­ Din acest punct de vedere rămâ­nem la ceia ce am spus din primul moment: guvernul face o mare gre­­­­sală când persistă pe calea apuca­­ri­i organiz­arii voinicilor, cu sau Inra statute, iara caracter armat, dar evident cu o vădită fortă con­tondentă. MEMORIU Despre­ ce a fost in stare să spue regentei, di Vintilă Brătianu in .Oc­tombrie 1928, milUcu­l nostru cititor este pe, deplin edificat. Am dat textul. Am inceput o scrie de co­mentarii pe care le vom continua. A i gflim să subliniem :„A singur fapt care es­te astăzi tv diintca tu­turor oamenilor politici,. Nime­ni ■unşi poate da scama! cu­m­ de a loși posibil ca.P după te­d. Vintilă Brătianu a făcut enorma greşală de a "adresa un astfel de memoria re­centei, a mai făcut după aceia imen­sa imbUHate de a-l da publicităţii. Un act Do asbmertea natură con­­stitiKp tk­. fctPl mi aii cp. caracter bi'/r.terdl. Ambele părţi suni tinute Ue o discretume vădită'. După. cum ar H fost '.Criticabil 'dacii regenta ar ii făcui o ii­­discretume in jarul u­­nm. atare, viomăriii, tot astfel d. Vin­ii!,: 'Brătianu era ținut la. o lipsa ab­solută de rxibUcRâie, pentru aceiaș considerent. memoriu — din care an. sei de gu­vern si de. partid își­ permite nu de a da sfaturi, ci de a­ indica linii de directive, a da in­vătămime cu unor minori politici un atare act poa­te fi acceptat fare­rencţiune, când el este sortit să­­ amână­ secret, dar devine ofensator când este dat pu­blicităţii Răspunsul regelnd a fost dure­ros pentru d. Vaitilă Brătianu. Con­trar instrucţiunilor d sale. a. Ma­nia a fost chemat la putere. Răspunsul acesta a fost de fapt o lecţie. Marele public n’a şfiut'o si află de abia acum realitatea. Anume: că d. Vintilă. Brătianu a fost irespec­­tuos fata de Comand şi cd, din a­ceastă cauză, şi-a primit răspunsul cuvenit. Cum de ni: a inirl.es toate aces­tea d. Vintilă Brătianu când s’a ho­tar­it să-şi publice memorii­le. iată ce apare neclar. pentru toată, lumea, political Sever ’ti de . libere expresiune a votului Vieerial. dar elder şi împotriva hntpăr&tffiitorilor de astăzi și­ a princeprelor ■fmmwffî trațional­­orănesc. Sfârşitul dictaturii în Spania De câteva săptămâni se vorbeşte rts stăruinţă despre sfârşitul dicta­turii in Spania, Primo de Rivera a declarat de mai multe ori că va desfn­aţa dictatura şi va reda ţării sale un regim democratic. A fixat şi termene pentru etapele acestui proces de revenire la f­ormal, ter­mene pe cari le-a schimbat apoi, ori de câte ori curentul viguros contra dictaturii s-a manifestat mai violent in diversele categorii de cetăţeni. Si­tuaţia este perfect caracterizata prin faptul că Spania nu mai are astăzi regimente de artilerie. Primo de Rivera a trebuit să le desfiin­ţeze, deoarece toţi­ ofiţerii, acestor regimente au conspirat împotriva dictaturii Comploturile s’au repetat mereu iar in ultimul timp s’e putut cons­tata chiar şi o anumită complici­tate între duşmanii mai curagioşi si directoratului şi intre judecătorii tribunalelor excepţionale. Sanchez Guerra, un om politic de seamă, care a organizat unul din complo­turile cele mari contra dictaturii, a fost achitat de Curţile marţiale, deşi a declarat in mod hotărât că a or­ganizat complotul pentru ca să gră­bească restituirea libertăţilor cetă­ţeneşti şi publice în Spania. A de­­cl­arat in fata consiliului de război, că il consideră pe dictatorul Primo de, Rivera ca pe un revoluţionar, împotriva căruia este permis orice, pentru că nu­mai astfel pot fi apă­rate. Adevăratele interese ale ţării In sfârşit Primo de Rivora a adus la cunoştinţa opiniei publice­­ spa­niole într’un articol publice­ sub proprie semnătură dictat­rie a de­venit inutilă şi că a sorit vremea pentru restaurarea aşezămintelor politice tradiţionale. D-sa şi-a dat seama de primejdiile imense, pe cari le ascunde un regim de dicta­tură și de aceia a hotărât să-l aban­doneze și să redea Spaniei regimul parlamentar L. N. ARIOTICA,, ASTRA SIBIU DISPOZIŢII ANTICONSTITUŢIONALE ŞI REACŢIONARE Pe ziua de azi voi examina doua dispoziţiuni din proectul d-lui Iu­­nian, cuprinse in art. 17 şi 25. Una este de o gravitate excepţională şi cu un cara­cter vădit anticonstituţio­nal ; cealaltă pur şî simplu tragî-co­­mică, încep cu art. 17. Atât vechea cât şi noua Constitu­ţie, reglementând regimul presei, au stabilit o responsabilitate specia­lă ziariştilor. Principial, şi în primul rând, răspunde autorul, dar dacă articolul incriminat t­u-i semnat şi pentru că cineva trebue să poarte răspunderea unei infracţiuni, Con­stituţia institue o răspundere spe­cială, a unei persoane anume fixată, care se chiamă : girantul responsa­bil sub­ vechea lege, directorul sau redactorul răspunzător sub cea nouă. Inutil să analizăm aci considera­­ţiunile arhicunoscute cari au dictat acest regim special. Destul să spu­nem numai că prin reglementarea răspunderii succesive, Constituţia a vrut să dea tuturor cetăţenilor a­­cestei ţări posibilitatea de a de­nunţa abuzurile prin presă, fără a suporta riscul sancţiunilor în caz că nu-şi pot dovedi acuzaţiile. Şi într-o ţară d­in care abuzurile autori­tăţii curg cu nemiluita, regimul a­­cesta este pe deplin justificat. Prin urmare, autorul unui delict de presă nu poate fi cercetat, des­coperit şi tradus în faţa justiţiei. E un principiu constituţional, esenţial regimului presei. Dar d.­luniau, in grija sa de a a­­păra onoarea, pare că nu înţelege şi nu vrea să respecte porunca legii noastre fundamentale. Cum ne-am­ putea explic­a altfel art. 17, pe care-l transcriu întocmai : „Este autor acel care a conceput şi redactat scrierea sau lucrarea in­criminată cu intenţiunea de a publi­ca sau care a comandat acea lucra­re sub forma în care a apărut”. Nimic de zis contra definiției au­­tn/ulta pr. , in­y. diVat., col. Avem în» de făcut «o obiecțiu­ne serioasă împotriva­­introducerii ei in delictele de presă, in cari au­­torul este numai cel care a semnat, indiferent,daca el sau altul a redac­tat sau comandat articolul. Ixtit.i­ru­­nat. Ce urmăreşte d­. Dunian cu­ in­troducerea acestui text ? Să dea justiţiei posibilitatea de a cerceta autorul unei publicaţi­uni ? — pe a­­cte la care a redactat-o .„sau coman­dat-o, deşi n’a serimat-o?. Asta nu se poate. Investigatiunile acestea sunt de esenţa dreptului comun, unde răspunzător de infracţiunea comisa­ este numai autorul ei, nu si in dreptul special al răspunderii pentru delictel­e de presă. Aici Con­stituţia a statornicit definitiv cine are să răspundă si nici o cercetare nu-i posibilă. Art. 17 duce la consecințe anti­constituționale, el trebue înlăturat , căci nu este de­ admis, față cu textul constituțional care stabilește răspunderea succesiva, ca justiția să­ cerceteze pe autorul unui articol nesemnat sau chiar semnat, pentru ca și această bizarerie s’ar putea produce. Cum? Foarte simplu­. In­­chipuiţi-vâ­­ca semnatarul­ unui ar­ticol apărut în „Dreptate?,“, chemat in justiţie, ar spune: autorul nu sunt. eu ci d. Vargd Madgearu ^rectorul ziarului, care mi l-a diSJAsau co­mandat. Declaraţiuneaâ^Sastd ar impune cercetări, confruntări, as­cultări de martori etc... o întreagă procedură interzisă în materie de delict de presă. La acest rezultat vrea să ajungă d­­umian ? Și unde mai punem că sistemul poate duce la răsbunări pătimașe. Ide cum­ poli­ticianismul nostru este capabil. Nu, art. 17, este­ anticonstituţio­nal, ca si atâtea altele din proectul d-lui Iunian. El cată sa fie abolit. „De asemenea se va pedepsi şi a­­cel care cu ştiinţă, vinde, distribue sau afişează în România publica­­ţiuni neperiodice ai căror autori, e­­ditori sau tipografi se află în străi­nătate şi dacă prin acele publica­­ţiuni s’ar fi săvârşit vreun delict de presă din cele arătate in art 1, 2 şi 3 (lese-majestate sau ofensă adusă membrilor familiei regale, regenţei, şefilor statelor străine — Stalin sau Horthy, de pildă — şi miniştrilor plenipotenţiar­). „Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica şi în ce priveşte publica­­ţiunile periodice, dacă acestea au a­­părut in străinătate şi dacă niciuna din persoanele declarate respon­sabile prin legea de faţă nu se gă­sesc in România“. Vă daţi seama de enormitatea a­­cestui text ? Librarii şi chioşcarii, cari vând cărţi şi ziare străine — toţi la puşcărie, de care nu vor pu­tea scăpa, decât dacă, înainte de a pune in vânzare cărţile şî ziarele, le vor citi cu multă atenţie de la pri­mul până la ultimul rând ca să-şi dea seama de cuprinsul lor. Şi ei vor trebui să fie poligloţi, să cunoa­scă bine toate limbile şi, in orice caz, să nu vândă o carte sau un ziar scris intr’o limbă necunoscuta lor. Cum de-a putut trece prin mintea d-lui ministru de justiţie o asemenea bazaconie ? E drept ca textul spune : „acei care cu ştiinţă, vinde, distribue, etc..„“ Dar ce înseamnă „cu ştiin­ţă“ ? E ceva cu totul relativ. Un exemplu. Un ziar românesc publică azi o telegramă, in care spune că în „Le Matin“ din Paris a apărut un arti­col, in care un membru al regenţei noastre este criticat şi cutare şi cu­tare fel. Peste trei zile, ziarul Pa­risian soseşte in Bucureşti şi este pus in vânzare la toate chioşcurile. «A ştiut“ chioşcarul Cs in „Le Ma­tin" s’a comis un de^vt ? Iată o cercetări. etc... Dar fosil pus în vânzare de un chioşcar. in toată tara, el a fost d'U de 1000 de nenorociri- tre­mură de *rî^ iarna in cnioscurile lor pentru a-şi câştiga o bucată de pâine. Toţi la parchet ca sa se vadă dacă au pus in vânzare ziarul „cu ştiinţă“... Nu e şi trist şi ridicol? Sistemul acesta reacţionar şi inchizitorial ar trebui să aibă o limită... chiar şi la un ministru democrat. Eu numi voi imputa d-lui Iunian că dă in jurisdicţia tribunalelor or­dinare delicte de presă, cum fac al­ţii — pentru că d-sa nu poate modi­fica prin lege Constituţia. Dar ase­menea dispoziţiuni, ca cele cuprinse în art. 17 şi 25, sunt şi anticonstitu­ţionale şi în acelaş timp, restrâng li­­bertatea presei aşa cum a inteles-o Constituţia — Constituţia reacţio­nară a lui Ionel Brătianu, contra că­reia naţional-ţărăniştii au protestat cu atâta vehemenţă în 1923 şi din cauza căreia s’au retras din parla­ment declarând că n’o vor respecta. D. Iunian, se pare, vrea să se ţie de cuvânt. N’o respectă înăsprind dispoziţiile ei prin legi speciale. Em. Socor ★ Dar art. 25? E de un comic ire­zistibil. Să-i citim aliniatele 2 și 3. Linii, forme, culori... Iser-Olga Greceanu de EUGEN CRĂCIUN Aceste­ însemnări nu ţintesc să fie­ neapărat o cronică plastică. A­i vrea să dau Adevărul-lrt. bun prieten rămas credincios convingerilor sale — chiar împo­triva prietenilor înălţaţi la­ punc­te panoramice­ superioare, notele mele did­ate de aceiaş atitudine, dar cu subiect agreabil, vreau să zic cu totul străin de. politică. Cetitorii care­-şi aduc aminte de cronicile, pe care le-am publicat in­­Viaţa Românească,­ in Fapta, in Revista Vremii, por pn.*,­ in aceste, simple, însemnări aceiaşi pasiune. — Uneori cugetată — pentru tot ceiace in creaţiunile plasticii ro­mâneşti ne­ ajută să trăim clipe liniştite deasupra urâtului de fie­care zi, şi vor găsi aceiaş­i­ai­­­­ălnică­ repulsiune pentru pro­ducţia „artistică“ de comerţ. Există, în fiecare plastică, două arie — una mijloc de expresie­, cealaltă articol de desfacere — fiecare ai rostul și cu debușeu­­rile ei. Numai confuzia intre dân­­sete este primejdioasă: contra a­­cesteia m’am­ ridicat. Pentru rest, fiecăruia după pofta sufletului. Dar să intrăm in subiect. Câte­va cuvinte, astăzi, d­espre Iser şi Olga Greceanu, cu prilejul expo­ziţiilor recente. Un riser cald, umanizat, ama­bil. Fără îndoială, Iser a evoluat. Un talent vân­jos şi ager ca al său nu putea tropăi un loc. Dar gustul nostru n’a evoluat oare cel puţin tot atât? Dacă iubiţi retrospectivele, şi NOTE SERUL liberalilor spune în în­drumările date organizaţiilor, că partulul naţional liberal are dreptul să nădăjduiască in ajutorul votului obştesc. De ce nu? Mai ales dacă votul obştesc îşi va asocia şi... ajutorul jandarme­riei! * FIERBEREA politică din ultime­le zile a făcut pe averescani să se creadă in ajunul venirii la putere. Averescanii cred că soarta par­tidului poporului este ca toate, bn- PP ?i rele, ,să-i vie de sus, pe ne­­gândite. După cărămidă, para mă­­lâiată! ★ CAMERA deputaţilor ■ a­void Ifrdttctm acr A ge prezentat de miniştrii de finante, form­ care se fac man reduceri de impozite. Pentru a evita vreo confuzia pre­cizăm că e vorba de Camwa imp. ceză. CARNETUL NOSTRU Seminebuni-semiresponsabili ? Intr’un cerc ite iniiiectuali: a.vo­­r­ afi* medici,,profesori şi scriitori se discuta ori despre câteva procese ce­lebre, venite in timpii­ din urmă îneintea juraţilor. L’coul ultimelor procese criminale de)» noi nu se pierduse, cu totul Se analiza mobilul sufletesc al acte­lor monstruoase. Şi unii credeau că crimele senzaţionale de care presa s a ocupat odată erau expresia unei so­cietăţi în decădere morală, şi in dege­nerare fizică. Alţii credeau mai de­grabă, că ne aflăm in faţa unor ca­zuri neexcepţionale, observate in toa­te timpurile. Sa amintit cu acest prilej faptul, că marile centre europene: Berlinul, Viena, Parisul şi acum Düsseldorful — şuvit terorizate de indivizi anor­mali, adevărat, măji­ştri patologici, a căror crime, analizate, sunt fapte ale unor demenţi stranii, mai toţi aceşti criminali dând dovadă de o judecată rece, chibzuită şi logici in acţiunea şi in vorba­ lor, încât te îndoieşti dacă ai în faţă oameni nebuni. Şi totuş, pachietrii care studiază mereu asemenea indivizi, ii plasează într un grup de bolnavi ai sistemului nervos, în care intrigenia nu v, de­loc, atinsă, iar,— după moartea lor— nu se găseşte nici o leziune cerebra­lă, ca la alte categorii de demenţi. Dar atunci de ce-i clasează intre... nebuni? II. clasează astfel socotind că sufle­tul omenesc nu e compus numai din inteligenţă, ci şi din afectivitate, iar criminalii de care vorbim ar fi atinşi de grave tulburări ale afectivi­tăţii, ale sensibilităţii sau ale carac­terului, fără, ca, inteligenţa, lor să fie zdruncinată! Pentru aceşti dezechilibraţi ai afec­tivităţii profesorul Grasset a inven­tat termenul de „sem­ifous“ (semine­­buni). Ca urmare, a venit caracteri­zarea juridică de: „sem­i responsa­bili “Turiştii şi psiebiatrii se împart, în privinţa lor, in două­ tabere: turiştii cer pentru „semi responsabili“ pe­depsele cele mai grele (şi ghilotina), iar psiehiatrii cer internarea în ospi­cii. Nimeni, fireşte, nu cere absolvirea, căci Societatea are şi ea dreptul de a fi apărată, de câini turbaţi, deşi nici aceste animale nu sunt vinovate de turbarea lor. Doctorul Ygrec dacă amintirea vi-i fidelă, evo­caţi pe Iser din 1919. Câte din lucrurile de atunci nu ne-ar găsi astăzi mai pregătiţii Desigur, linia era mai aspră, formele mai dure, culoarea mai abstractă... Astăzi, totul este mai accesibil şi mai blând. "Cu câtă emoţie îmi rechem to­tuşi acele imagini de siguranţă şi ele orgoliu prin care linii şi culori aveau străluciri de oţel, şi care zguduiau prin singura formă to­lerabilă a intoleranţei: necruţă­­toarea tinereţă» ISER CHESTIA ZILEI LEGEA CONTRA PRESEI D-­NII IUNIAN ȘI­­GOGA. — Deal cu deal se în­tâlnește, dar încă om eu om ! Politica financiară a partidului liberal Ea perseverează in greşeli­«? din trecut Credinţa noastră era că demago­gii îmitre ei sunt sinceri, că minciu­na nu le este decât o unealtă poli­tică. Or, s­pre uimirea noastră, libe­ralii desmint această credinţă: lip­sa de sinceritate este deopotrivă plosită in raporturile cu naţiunea ti in legăturile lor reciproce, din îViO-up partidului picat „ri cjliTii .îsrt umTn­­­drum­ări date orgaiii/aţiuni­­ţeiiiu'. in vederea alcătuirii urmi'Iul viitoarei activităţi a dudui liberii“ pentru ca să ne seama până unde merge obiş­nuinţa de a mistifica lucrurile. . Ne-am fi aşteptat ca în momentul căii,, conducerea partidului liberal a luat '.ptărîrec să-şi modifice pro­gramul şi t ,ori.e şi practicile, să se fi produs şi_%jă­ rturisirea greşelilor cari justifică­­.uarosirea vecinului program. In loc de aceasL susă, broşura prin care comitetul execimiv al­ partidu­lui cere şefilor de­­Organizaţii Jude­ţene să-şi spună pa . ,lpa asupra ceeace ar trebui să fie ,pur pro­gram, este un lung şir de mistifi­cări. Nici una din greşeim, mari cari au provocat de­sorgani­zari,a' şi ruina tării nu este recuno­scută. Pentru conducerea Partişului li­berat nu există nici enormei,, defi­cite bugetare, idei desorganiz­ar,,a vieţii economice prin politica ' d/e revalorizare şi prin izolarea Româ­niei, nici chestiunea industrializării forţate şi a sacrificiilor inutile pe care le-a impus. Drept unică justificare a nevoii de a-­şi modifica programul finan­ciar şi economic, partidul liberal invoacă situaţia generală din Euro­pa şi greşelile guvernului naţional­­ţărănesc. In ce priveşte chestiunea vitală a capitalului străin, conducerea parti­dului liberal reeditează vechia teo­rie cu tendinţele acaparatoare ale finanţei internaţionale şi primejdia de a ni se impune în regim colo­nial. . „Partidul şi guvernul naţional-li­beral — spune broşura comitetului executiv —­ a socotit ca, nu trebue să ceară cu orice preţ sprijinul finan­ciar din afară pentru că ţara să fiu fie expusă a primi un regim coloni­al] ". . De aceea a organizat economia naţională pe baza formulei „prin noi înşine" iar singura concesie pe care se pare că este hotărât s’o facă în această, direcţie este că nu va mai întrebuinţa această expresie. O bă­nuim, cal puţin, am mai întâi ni t-o in -plu­ că ii am Htextuî broşu­rei. Drejlt dovadă că politica sr ere, cea brună, şeful partidului liberal, invoncă situaţia lăsată în 1928, in moti.untul retragerii dela guvern şi anume: incheerea convemţiuniior petiuru stabilizarea monetară şi con­­f­emimiea lu Germania Tu­bile cuvinte actele cari ne-au adus controlul străin şi au marcat capitularea d-lui Vintilă Brătianu pe chestiunea recunoaşterei­ şi revalori­zării rentelor române din Germ­ania sunt, prezentate ca­ dovada succesu­lui politicii financiare liberale. Singurul progres important în ches­tiunea capitalului străin ar fi de­claraţia că partidul liberal socoteşte ,,... ca un punct de căpetenie al politicii noastre (sa­le) financiare că angajamentele luate tretouesc împli­nite cu orice sacrificiu“. Cat priveşte însă, formula, partici­pării capitalului străin in România, partidul liberal n'a schimbat pe cea din trecut­.*In întreprinderile economice care sunt, in legătură cu apărarea naţio­nală sau care condiţionează funcţio­narea economiei naţionale capitalul şi munca naţională trebue să aibă un rol precumpănitor în colaborarea cu capitalul străin”. Prin urmare, aceeaş energţie, în /■o ,priveşte" regimul int­repr­enderilor inimei v, n "larii ! Chestiunea deficitelor bugetare a despiritu­ri din trecut din finanţele publice, partidul liberal o desteagă lesne: „Trebue să reluăm politica de bună gospodărie a cheltuelilor şi ve­niturilor începută de la 1922..." Această, afirmaţie dă­ singură în­treaga măsură a învăţămintelor tra­se de d. Vintilă Brătianu din lecţia aspiră a, deficitelor bugetare. Pentru d-sa, n­u există nici un motiv de a se aduce vre-o modificare practice­lor financiare care au dus la, dezor­ganizarea­ finanţelor publice şi la ruina creditului statului. (Citiţi continuarea în pat. ll-a). NAZBĂTI­I MEREU... Oficiosul liberal are o rubrică, în care atacă violent guvernul şi pe care o intitulează permanent: „Dela o zi, la alta...“ ...Dela o zi, la alta — tot mereu în opoziţie! Kix ★ Să fim bine dumiriţi: prima pagină a operii lui Iser a fost o pagină de polemică. Iser a debu­tat ca pamfletar, împotriva pic­turii idilice şi convenţionale pe care o foloseau, cu mijloace mo­deste, pastişeurii lui Grigorescu sau Lukian, şi împotriva picturii cu reţete de carte culinară a şco­lilor de bele-arie, s’a ridicat acea ple­iadă de­­ tineri — maeştrii de azi ai paletei româneşti. La nici­­unul din aceştia, răsvrătirea n’a fost mai insolentă, decât la Iser, la nici unul nu a îmbrăcat forme mai răspicate şi mai eficace. Sân­tem doar din ţara unde cel mult cântarea la ureche se zice in surdină. Primele pânze ale lui Iser au vorbit aşa ca să se poată auzi. Şi s’a auzit de vată din in­chis. Orice ştie astăzi, şi tură şi cartea de orice mărit deosebire. Iser Jean — „pervi am dori — nu fal tablouri per salonul care se deschide odată la şapte zile, pentru sofragerie, sau pentru odaia de culoare cu tapete roze şi perdele azurii.­­ Dar s’a priceput oară, fie nu­mai şi de profesionişti, că pictura nu implică numai decât subiect „frumos“? Fără a admite asemenea teme­rităţi, Iser pare tot mai dispus a nu­ stărui in exclusiva unei atitu­dini contrare. Predilecţia sa pentru „tipuri“ şi pentru „tipic“ s-a atenuat. Vi­ziunea sa, mai cuprinzâtoare, mai prietenoasă, îmbrăţişează aspecte tot mai puţin tranşante şi aride. Viaţa din pânzele sale este mai puţin „caracteristică“, dar cu cât mai simţită şi mai vibrantă. Să nu exagerăm: Iser nu va fi nici­odată un voluptuos al culorii — ca Pătraşcu, sau Tonitza (să mi se erte apropierea) — şi nici un magistru al efectului, ca Ştefan Popescu, ori Steriade. Iser de astăzi este insă la ju­mătate drum între Iser de altă­dată şî pictura picturală. (Citiţi continuarea in pagina lu-a).

Next