Adevěrul, martie 1930 (Anul 43, nr. 14166-14192)
1930-03-01 / nr. 14166
AMIL 43 — Ho. 14166 * Simbia 1 Martie 1830 6 pagini Adevărul FONDATORI: «2MS 1897—1928 750 lei pe un an ABONAMENTE: 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu LEI 3 BIROURILE: București, Str. Const. Mille (Sărindar) Mo. 7—9—NI Direcția 357 72. Administraia 367 69. TELEFOANE : Centrala: 306,67, 32473, 346 79, 353/54 Provincia : 310/66. „Numai cine nu vrea — filosofează d. Vintilă Brătianu — nu vede primejdia comunistă din Basarabia.“ ... Cine vrea, o vede chiar când nu există! E cazul partidului liberal... armatei Problema pregătirii preregimentare In elanul alarmismului patriotard, care caută să închircească sufletele în frica şi teroarea necunoscutului, un glas ponderat şi reconfortant a răsunat ori în incinta Camerei Se discuta proectul d-lui general Cihoschi asupra organizării armatei. Cu această ocazie, d. prof. dr. Mezincescu, depăşind limitele nefireşti ale unei discuţiuni de specialitate, a abordat principiile problemei fixând unele adevăruri, recunoscute de mulţi dar neglijate oride câte ori se iveşte cazul justei lor aplicări. Părăsind terenul socialist, pe care se înalţă teoretic edificiul naţiunii înarmate aşa cum l-a conceput Jaurés, nu din cauza utopiei lui ci din pricina imposibilităţii momentane de a-l realiza. —oi, prof. Mezincescu a privit chestiunea in cadrul înfăptuirilor posibile şi a făcut apel la înţelepciunea tuturor de a exagera importanta unei laturi a organizării statului in dauna altora. O treime din bugetul statului apartine armatei. Nu este, oare, mai mult decât strictul necesar pe care, în situaţia financiară de astăzi, il putem acorda apărării naţionale ? Iată o întrebare ce poate fi considerată de unii ca sediţioasă, dar care, în perspectiva largă a tuturor intereselor de stat, îşi are locul şi valoarea ei. Căci apărarea naţională nu stă numai la organizarea armatei, ci în tot complexul funcţionării organelor de stat şi în educaţiunea sufletelor prin toate mijloacele furnizate de ştiinţă, artă, industrie şi comerţ. Şi problema trebue pusă astfel, fiindcă omul politic îşi înalţă privirea deasupra intereselor particulariste pentru a căuta să satisfacă, în măsura posibilului într’un moment dat, a unei sinteze de interese armonice, cari sunt totdeauna generale. .și superioare. In această perspectivă largă, cuprinzătoare, d. prof. Mezincescu a atacat, ori, problema educatiunii preregimentare, pe care proectul d-lui general Cihoschi o reduce îa dimensiunile microscopice ale unui articol de trei rânduri. Textul este de un sumar puţin cuviincios. Reprodus din memorie, el ar suna aşa : Toţi tinerii de la 19—21 de ani vor fi puşi la dispoziţia Ministerului Armatei pentru a primi educaţiunea preregimentară. Punct. D. ministru al armatei nu s’a gândit că această dispoziţie e de o dureroasă restricţie, că jigneşte libertatea omului şi că, tocmai de aceia, era dator să fixeze şi condiţîunile în cari are a se face pregătirea preregîmentară. D-sa nu s’a gândit desigur să ceară parlamentului un vot, prin care tinerii de la 19—21 de ani să-i fie predaţi — materie inertă şi informă — spre a dispune de ei după capriciu. Dar textul proectului, în haina lui sumară, asta înseamnă şi nu ştiu cum ar putea găsi el aprobarea unei Camere realmente aleasă de massa cetăţenilor. Şi d. prof. Mezincescu a ridicat un protest firesc şi necesar, când a cerut ca legea, care nu cuprinde numai principii — cum greşit al urma d. ministru al armatei — să specifice condiţiunile potrivit cărora tinerii vor fi chemaţi pentru a primi educaţiunea preregimentară. Principiile sunt de atributul Constituţiei. Legile pozitive şi speciale au texte, a căror aplicaţiune practică nu poate fi supusă nici unui fel de discuţie. Ideia şi-a insuşit-o şi Consiliul legislativ, care, in raportul său, constată lacuna şi propune o altă redactiune a textului. Aceasta educatiune preregimentară ar urma să se facă potrivit unei legi, care va stabili regulele de funcţionare ale aşezământului. Dar problema na-i epuizată cu această obiecţie judicioasă. Şi d. prof. Mezincescu, păşind mai departe în discuţiunea unei frei de atâta Însemnătate, găseşte ..a educaţia preregimentară nu poate fi obligatorie și, în nici un caz, sub conducerea ministerului armatei. Acest aspect al problemei este prea interesant ca să poată fi discutat in cadrul unui singur articol de ziar. Voi reveni asupra lui fără a mă preocupa de consecinţa logică a unei denumiri, ce pare a obseda pe unii. Oricât am apăsa pe partea a doua a cuvântului şi am sublinia că educaţiunea aceasta e pre-regimentară, nu vom scoate un argument în favoarea militarizării, — după cum nu din apăsarea şi subliniarea prefixului — denumind-o preregimentară, vom deduce că instituţia trebue să aibă un caracter pur civil. E o concepţiune generală a educaţiunii fizice a poporului pentru ult scop mai înalt şi mai permanent decât pregătirea militară, care pledează pentru aşezarea instituţiei pe baze civile şi ştiinţifice. E o concepţiune care-şi face drum din făgaşul intereselor superioare, din instinctul de conservare al naţiei, din rostul închegării însăşi a statului. Specialiştii, cum foarte bine a spus d. prof. Mezincescu, pot să rămână la punctul de vedere coborât al trebuinţelor de ordin technic, dar oamenii politici trebue să aibă vederea generală, întreaga perspectivă a situaţiunilor. Şi d. general Cihoschi, ca ministru al armatei, este om politic şi un simplu ostaş. Eris. Socor ★ DEZOLAŢI l-am văzut eri. Erau doi: P. Andrei, profesor universitar şi deputat, Armand Călinescu, secretar general de minister. __ Tineri, talentaţi, culţi, cinstiţi. Erau adânc impresionaţi. Unul are de luptat cu cel mai îndrăsneţ .Şi mărăvit „colectivist“ prin moştenire, cu d. Negură de la Vaslui. Celait, atacat printr’o foae lăturalnică, acuzat pe nedrept, într’o chestie, in care, ca de obicei, şi-a făcut cinstit datoria. şi l-am văzut: erau dezarmaţi de metodele criminale de luptă ale liberalilor. E uşor de urmat calea trasă de adversari. Dar nu oricine are creşterea ca să poată mânui, fără ruşine, arma calomniei. Intelectualitatea fină a celor de cari vorbim, crezul lor cinstit, firea lor civilizată, fac ca această metodă să le repugnă. Ei au conştiinţa inferiorităţii, mai cu seamă in ţara noastră, unde se acuză atât de uşor şi se crede atât de repede. Metoda ar fi simplă: la un bandit, un bandit şi jumătate. Nu umbli cu mănuşi, faţă de hoţi de codru. Unde am ajunge insă? Ce s’ar alege, din viaţa noastră politică, din care însă nu lipseşte niciodată canibalismul liberal? ...Aşa se punea problema şi firele cinstite erau îngrozite de ceia ce poate să survie când ultima limită a răbdării ar fi atinsă. D. MANIU Prin culoarele Camerei se discuta ieri ,din nou şi cu multa aprindere că guvernul ar fi preocupat de chestia proectului de lege contra presei şi că, pe această chestie, ar fi survenit oarecari dificultăţi.Nu ştim despre ce dificultăţi este sau ar putea fi vorba. Ştim însă că numai ideia că acest proect ar putea fi depus, a provocat o vădită iritare. Să nu-şi închipue d. Maniu că exagerăm. Şi iarăşi, să nu-şi închipue că este vorba de deputaţi ultra-democraţi. Nu! Enervarea se vădea până şi la cei mai moderaţi. Am putea adăuga că foşti takişti, cu înalte situaţii în partid, au dezaprobat ideia de a se aduce proiectul. Refuzăm a reproduce aci motivele şi argumentarea. Am dovedit suficient că nu suntem părtaşii violenţelor şi că ne dăm seama de cei care trebuesc feriţi de discuţia publică. D. Maniu să puie urechea, să asculte. Una e manevra politică, şi alta intenţia reală de a trece proectul. In primul loc se poate ca, de pe urma abilităţilor, să sufere guvernul. In al doilea caz, însă, este neîndoios că vor fi păgubiţi şi alţii Şi e cazul de a spune că aceşti alţii nu trebuesc puşi nici în discuţie, nici în situaţia de a pierde. De pierdut nu trebuie să piardă decât cine poate să piardă. Altfel, de pe uria pierderei, dezechilibrul duce la cele mai grave consecinţi. D. Maniu n’ar trebui să uite aceasta. Sever N AZBAT I I MINUS UNUL î . " »'• f r i .' 'S T'L ,,Viitorul“ oftează melancolic: „Toată lumea sufere!“ • . Cum? Și bietul d. Tancred’ Constantinescuî Wi » ...................................................... GLOSE POLITICE. MANICURA D. I. G. Duca deduce firea omului din aspectul mâinilor. ZIARELE D. TANCRED. — Vezi ce faci cu mâna mea. „MANICUREUZA“. — Vorba-i: ce faci d-ta cu ea Organizarea economică a Europei Lucrările secţiei a doua a conferinţei dela Geneva — Dela trimisul nostru specia! — D. Madgearu, primind să prezideze secjia doua a conferinţei pentru dezarmarea vamală, a răspuns insistenţelor ce s’au pus’ pe lângă d-sa, dar a dovedit chiar de la prima şedinţă pe care a prezidat-o, că înţelege să împingă lucrările acestei secţiuni pe un teren practic, s-o facă să ajungă la un rezultat. Acest rezultat evident că nu poate fi realizarea scopului final, dar el trebue să prepare terenul pe care să se poată realiza înţelegerea economică a statelor europene. Şi în această a doua secţie a conferinţei, s-a observat oarecare rezervă din partea , delegaţilor diferitelor state. Era evident că fiecare ar fi dorit ca să vorbească altul mai întâi. A sublinia divergenţele părea fiecăruia inoportun şi inutil, iar a recomanda soluţii, părea multora prematur. . Criza ,ministerială din Franţa, a complicat încă lucrurile. Ideia călăuzitoare a conferinţei, a fost lansată de d. Briand. Ar fi urmat ca delegaţia franceză să ia iniţiativa, să fie animatoarea. Tocmai ea însă, lipsită de sprijinul unui guvern, constituit, reprezentând un guvern demisionar, era silită să se ţie în rezervă. In asemenea condiţiuni, rolul preşedintelui se prezintă ca foarte dificil. Dela el trebuiau săpornească sugestiile. El trebuia să stimuleze zelul oratorilor şi să arunce din când în când în discuţie idei şi opinii, pentru ca dezbaterea să nu lâncezească. D. Madgearu s’a achitat de acest rol într’un fel care a făcut cea mai excelentă impresie şi cu ,o competinţă care a întărit încă situaţiunea pe care i-a creat-o discursul rostit în discuţiunea generală. • ★ Adversarii sistemului parlamentar nu văd decât neajunsurile ce creiază metodele sale de guvernare. Ei nu văd neajunsurile celorlalte sisteme de guvernământ. Ei uită că în marele război, ţările cari nu au avut sistemul parlamentar, Rusia şi Germania, au căzut din cauză că n’au avut acea pletoră de oameni politici experimentaţi, pe cari i-au avut Franţa şi Anglia. Observând siguranţa cu care se mişcă d. Madgearu în mediul Ligei, supleţea cu care conduce dezbaterile acestea la cari participă miniştrii atâtor ţări şi cei mai de seamă specialişti şi tehnicieni ai lor, bogăţia resurselor sale ştiinţifice şi tactice, îţi dai seama că numai şcoala parlamentară, experienţa politică unită cu o pregătire serioasă, pot înzestra şi califica astfel un om de stat. încetul cu încetul, d. Madgearu a aţâţat discuţia, amaitrmat-o, a pus în evidenţă ce trebuie să unească, ce uneşte toate statele şi a aşezat dezbaterile pe un teren practic. D-sa nu a lărgit, ci a mărginit, scopul conferinţei definind-o exact. D. Madgearu a văzut numaidecât ce se poate şi ce nu se poate spera de la această conferinţă, care direcţie ar duce-o pe o linie moartă, care spre o ieşire, cât de mică, dar din pragul căreia să se poată vedea orizonturi mai, largi. Pentru convenţia pregătită, alcărei, scop este să angajeze statele să nu sporească timp de doi sau trei ani,tarifele vamale, este puţin, probabil că se va găsi o majoritate. Dap... . • ¥ 7 ■ întreb pe d. Madgearu ce crede şi constat că d-sa opinează că în cele din urmă acţiunea pentru un aranjament economic în Europa, se va realiza. D-sa nu numai crede, ci ştie aceasta. O ştie, fiindcă1, ştie, ceea ce nici unul din oratorii cari au luat cuvântul, nu neagă şi anume că Europa suferă de o maladie, de o indispoziţie economică evidentă şi care în ultimul timp, s’a manifestat in forme,cari ar fi compromiţătoare pentru societatea modernă, dacă nu li s’ar găsi leacul . Deasemenea ne spune d-sa, este evident că această indispoziţie economică provine din excesul egoismului economic, manifestat de diferitele state. Fiecare voeşte să-şi apere piaţa sa, fără a se gândi că prin aceasta compromite debuşeul propriei sale industrii. Este clar, de exemplu, că dacă statele agrare nu pot exporta produsele lor în cele industriale, nu vor avea cu ce cumpăra produsele acestora, chiar dear vrea să le cumpere. Dacă convenţia pentru menţinerea actualelor taxe vamale timp de doi sau trei ani, va găsi sau nu adeziunea statelor, nu este lucru esenţial Leacul impasului economic in care a intrat şi se găseşte Europa, nici nu stă în această convenţie. Aşa că chiar neacceptarea convenţiei nu ar însemna un eşec al conferinţei. Scopul acestei, scopul pe care-l are şi pe care trebue să-l urmărească, este lărgirea pieţei europene, este înlesnirea schimbului de produse, pentru a spori puterea de consumaţie a tuturor şi a ajuta tuturor. Necesitatea acestui scop, o văd toţi. Dorinţa de a-i atinge o au totl Altfel, de ce ar fi venit la această conferinţă, care s’a adunat numai după ce diferitele guverne au dat adeziunea lor ca să fie convocată? Dacă insă asupra scopului, a necesităţii sale, există urt acord, ce rămâne de discutat? Metodele prin care trebue înfăptuit. Iată ce are de discutat şi de găsit secţia doua a conferinţei. Ţintată, scris în româneşte, acel portret al regelui Ferdinand care a stârnit atâta discuţiune. Marta Bibescu comisese un act de lesmajestate. Dintr’un rege încercase să facă un om, şi, ceea ce-i încă mai grav, reuşise. Reuşise să descopere, îndărătul galoanelor compuse dintr’o dungă groasă, una mai aşa, şi trei subţiri (cât mă impresionau în copilărie aceste trese!), o inimă simţitoare, iar sub chipul domnesc un creer de intelectual. Un rege este de obiceiu şi prin definiţie prizonier. E chiar mai închis decât un prizonier obicinuit. Căci peste zidurile de zid se poate trece, peste păreţii opaci ai unei camarile de linguşitori,— cu mult mai greu. Orice zvon din lumea reala, înainte de a ajunge la urechile principelui, se refractă prin minta depărtată este un acord vamal multilateral. Şi ea va fi atinsă, fiindcă este inevitabilă şi indispensabilă. In tot cazul, realizarea lărgirii pieţei europene, a aranjamentelor economice între statele continentului nostru, nu implică, — d. Madgearu ţine să sublinieze aceasta — pronunţarea vre unei excluziuni împotriva statelor extra-europene. O asemenea intenţiune ar fi o absurditate la care nimeni nu se poate gândi. Trăim astăzi intr’o economie mondială şi organizarea pieţei europene se face in favoarea Europei, pentru asanarea vieţii sale economice, dar nu împotriva cuiva. Ea se poate afirma că organizarea economică a Europei, trebuind să determine sporirea puterii de consumafiune a popoarelor sale, va folosi desigur şi economiei mondiale, şi ţărilor extracontinentale. ★ ...Cam acestea sunt ideile pe care ni le-a expus d. Madgearu în treacăt, între două şedinţe, jertfind din timpul său ocupat de dimineaţă până seara cu întâlniri importante, ca de exemplu aceea pe care a avut-o cu delegaţia germană, însoţit de d. Anlippa şi de d-rul Marian, delegaţii noştri pentru încheierea convenţiei comerciale cu Germania. Convorbirea aceasta a decurs într’o atmosferă de bunăvoinţă reciprocă, dar a dat prilej ministrului nostru de finanţe, să sprijine acţiunea delegaţiei, printr’o categorică precizare a punctului nostru de vedere. Se pare că încheierea convenţiei reclamă încă timp, dar că se va căuta şi găsi o soluţie tranzitorie, care va asigura agriculturii noastre ,unele din echitabilele ei aşteptări, fără ca prin aceasta politica agrară germană să fie atinsă. Zicem: Se pare, căci deviza în tratativele, româno-germane şi angajamentul ce s’a luat în prealabil, este: absolută discreţie. 1. Geneva. B. Brănişteanu de D. N. SUCHIANO . ţile curtizanilor. Orice realitate e deformată. Se numeşte cap încoronat — şi nu cunosc o altă definiţie mai bună — un cetăţean pedepsit să nu cunoască niciodată lumea aşa cum e. Bineînţeles,există excepţii. Şi ţara românească poate fi invidiată în această privinţă. Regele Carol, regele Ferdinand, — în feluri desigur deosebite, — amândoi au fost puternice personalităţi. Ferdinand I a fost un om, pentru că a iubit ceea ce a iubit ,el, şi numai ceea ce credea el că merită să fie iubit, fără ,să-i pese că aproape nimeni dimprejurul lui nu iubea aceleaşi lucruri. Marta Bibescu, cu acea pătrundere psihologică în care excelează femeile frumoase, a înţeles pe regele Ferdinand, şi a scris-o în pagini într’adevăr de antologie. Aceste pagini, le publică „Cultura Naţională“ intr’o foarte îngrijită ediţie, dimpreună cu un alt portret, al lui Anatole France. Cu ocazia acestei prime cărţi pe care ţara principesei Bibescu se hotărăşte a o publica în limba principesei Bibescu —, cititorii vor găsi poate interes să cunoască oarecare amănunte asupra manierei artistice a acestei scriitoare. Personalitatea literară a doamnei Bibescu prezintă un aspect puţin paradoxal. Această scriitoare e totodată o întârziată şi o precursoare, întârziată, — pentru că proza ei are un evident parfum de secol al 18-lea. Stilul îi e oarecum Voltairian, maniera ei seamănă cu aceea a moraliştilor francezi din acea epocă. Pe de altă parte, este o precursoare, pentru că aparţine aceleiaş generaţii literare ca şi Morand, Giraudoux, Cocteau; are aceeaşi mentalitate de avantgardă acelaş ritm rapid, aceeaş „modernitate“. Marta Bibescu e mereu impacientă, vrea să meargă iute, spre detalii, evită tot ce este conversaţie. Prin această trăsătură, ea devine foarte actuală* foarte contimporană. O întârziată şi o înaintaşă. Cred că ace.bică .şi .mutra- Regele Ferdinand şi Anatole France Doua portrete de d-na Martha Bibescu APROPIERE ROMÂNO-MAGHIARA Primul ministru Iuliu Maniu şi de ministru de externe Mironescu au acordat zilele trecute declaraţiuni foarte interesante unui trimis special al ziarelor democrate din Budapesta, cari apar in editura „Az Est“. Ziarele democrate din Budapesta au pornit o acţiune pentru realizarea apropierii intre Ungaria şi România, în condiţiunile create prin acceptarea acordurilor dela Haga. Rezultatele conferinţei dela Haga au fost considerate in toată lumea ca actul de lichidare al tuturor divergenţelor rămase de pe urma războiului mondial şi prin urmare ca punct de plecare al unei epoce nouă, epocă de paşnică colaborare constructivă. Pornind de la acest punct de vedere cele trei ziare mari din Budapesta, au făcut anchete politice la Praga, Belgrad şi Bucureşti, în vederea constatării posibilităţilor de apropiere ale acestor state faţă de Ungaria. Interesant este că în toate capitalele Micei înţelegeri, ziaristul a primit răspunsuri perfect identice la fond. Dacă Ungaria va respecta aşezămintele teritoriale, stabilite prin tratatul de la Trianon, toate cele trei state sunt gata să participe la o acţiune de apropiere şi amicală colaborare economică şi culturală cu Ungaria. Atât d. Iuliu Maniu, cât şi d. ministru de externe Mironescu a accentuat acest lucru, exprimându-şi speranţa că într-adevăr apropierea necesară între România şi Ungaria se va şi realiza. Ca o Întărire a acţiunei amintitelor ziare democratice dela Budapesta s’a şi produs la Geneva, pentru întâia oară dela războiul mondial, colaborarea Ungariei alături de ţările Micei înţelegeri în conferinţa economică. Iniţiativa d-lui Virgil Madgearu a fost acceptată şi urmată nu numai de statele aliate Cehoslovacia, Iugoslavia şi Polonia, ci şi de către Ungaria. Ba delegatul principal al Ungariei a ţinut să accentueze în mod special în conferinţa pentru armistiţiul vamal punctul de vedere al ţării sale, care este identic cu cel formulat in numele României de către ministrul nostru de finanţe. Deocamdată fireşte că trebue să avem oarecari rezerve faţă de regimul actual din Ungaria, care timp de opt ani a avut o atitudine cu totul potrivnică unei înţelegeri cu vecinii. Discursurile alarmante şi provocătoare ale contelui Bethlen trăesc încă în amintirea noastră şi tulbură în oarecare măsură şi astăzi atmosfera de încredere şi neseninătate în care trebue să se facă apropierile sincere între popoare, cari în definitiv sunt legate în mod fatal de interese identice. Bs aceia ar fi de dorit o schimbare de regim în Ungaria, o democratizare a vieţii politice dincolo de Tisa. Totuşi, chiar dacă o asemenea schimbare fundamentală nu s’ar putea realiza prea grabnic rămâne speranţa ca primul ministru Bethlen, unul dintre oamenii cei mai practici şi utilitari, va face cele necesare pentru ca apropierea Ungariei de vecinii săi să fie posibilă. L Nasta NOTE D. VINTILA Brătianu îl acuză pe d. Maniu că „neagă evidenţa“. ...D. Vintilă nu neagă decât deficitele budgetare ! ★ LIBERALII, prin întreaga lor presă, se luptă din răsputeri să transforme cazul Tibacu, din Chişinău, într’o vastă afacere de spionaj, cu ramificaţii întinse. Liberalii urzesc comploturi nu numai când sunt la guvern, ci şi in opoziţie. „VIITORUL“ protestează împotriva faptului că, in chestiunea alegerilor, a vorbit in Cameră d. Eduard Mirto, care este „numai“ subsecretar de stat. Oficiosul liberal a uitat vremea când, in chestiuni mult mai grave, răspundea în numele guvernului d. subsecretar de stat care era... numai Tătărescu ? ★ Armistiţiul vamal de Ing. ŞTEFAN MIHAESCU El va fi util şi ţărilor agricole Conferinţa, ale cărei lucrări se desfăşoară acum la Geneva, urmărind ca primă etapă a înfăptuirilor sale, armistiţiul vamal, îngrijorează cercurile noastre industriale. Industriaşii socotesc, că armistiţiul vamal şi mai ales, eventuala scădere a tarifelor vamale, vor folosi ţărilor industriale, iar ţările agricole, vor fi condamnate a rămâne veşnic în o situaţie economică şi socială inferioară. Ei îşi întemeiază părerea lor, pe faptul că productivitatea, adică valoarea nouă, creiată de un lucrător în un an, este cu mult superioară in industrie, faţă de agricultură. De aceia, susţin industriaşii, măsurile cari ar împiedica industrializarea ţărilor agricole, vor împiedica progresul lor economic. Afirm — şi sper să am prilejul să dovedesc în coloanele „Adeverului — că productivitatea, aşa cum este definită de industriaşi, nu măsoară exact gradul de utilitate economică a unei întreprinderi. Ea măsoară mai de grabă gradul de mecanizare al ei. Cu cât o fabrică sau fermă, are mai multe maşini, cu atât valoarea creolă din nou de ea, raportată la cap de lucrător, este mai mare. Dar, totuşi dacă maşinile şi intreţinerea lor, revin mai scump decât salariile lucrătorilor, cărora s’au substituit economia naţională este în pagubă, din faptul mecanizării întreprinderii. Acesta este cazul ţărilor, in cari, ca in România, capitalul este scump şi munca este eftină. Numiţi în ţările, in cari banul e eftin, iar lucrătorul e scump, maşinismul aduce un folos economic. Aşa este în America şi în unele ţări din Occidentul Europei. In România, în care nu este capital disponibil pentru investiţiuni, iar cel strein cere dobânzi exagerate, în care există şomaj industrial şi agricol, iar mâna de lucru e aşa de eftină, coeficentul de productivitate, — adică de mecanizare — al unei întreprinderi, e departe de a echivala cu un folos economic şi social! Dar chiar dacă am admite exactitatea teoriei productivităţii, definite ca mai sus, concluzia in(Cititi continuarea în pagina H-a) D-na MARTHA BIBESCU dictorie caracteristică se explică în mare parte prin cauze de ordin biografic. Vechea figură de stil: orice om are două patrii: a sa şi Franţa, la Marta Bibescu nu-i numai o figură de stil, ci o directă realitate. De această raţionalitate amfibie ţin trăsăturile literare despre care vorbeam mai sus.: Şi iată ce vreau să spun. Este o mare diferenţă între a fi francez şi a deveni francez. Un francez pur nu poate printre lucrurile din Franţa, să distingă ceea ce-i foarte franţuzesc de ceea ce-i mai puţin francez. Pentru el tot ce se naşte în Franţa e egal de franţuzesc. Pe când pentru un străin care îşi dă ostenea(Citiţi continuarea în pag. II a):