Adevěrul, aprilie 1930 (Anul 43, nr. 14193-14216)
1930-04-01 / nr. 14193
Amel m 1 Aprilie 1930 ,S AL. V. BELDIMAN FONDATORI: ^st. SSlle 1888—1887 1897—192« 750 Iei pe an an ABONAMENTE: 380 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu LEI 3 BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) Me. 7—9—11 TELEFOANEs REVOLTA D-LUI BRÂTIANU. -------- D. Vintilă Brătianu este revoltat. Ba, mai mult, e gata să întreprindă opera de transmitere a revoltei sale şi altora a întregii ţări, dacă se poate. De Sâmbătă, ora rece antemeridiane, d-sa s’a declarat revoluţionar şi, fireşte, gata să facă revoluţie. E o ştire alarmantă, pe care îndrăznesc s’o public ştiind bine că risc ca d. dr. Vaida să seziseze parchetul potrivit legii d-lui Madgearu. Dar n’am încotro. Trebue să-mi fac datoria şi datoria de ziarist implică riscuri. Aşa dar, d. Vintilă Brătianu vrea să deslănţue revoluţia. O vrea şi d. general Averescu — a declarat-o în congresul de-acum o săptămână Şi, curios, nimeni nu s’a emoţionat, deşi lumea ştie că şeful partidului poporului are oarecare experienţă in tentative de asemenea natură. Sau, poate, tocmai de aceia declaraţia d-sale n’a îngheţat de frică inimile. Bănuiau, probabil, şi guvernul şi ţara că, după o declaraţie atât de tare, d. general Averescu se va duce in Italia „să-şi facă obişnuita cură“. Nu e, însă, tot aşa cu d. Vintilă Brătianu şi cu partidul de ordine liberal. Când a spus Sâmbătă, la ora zece antemeridiane, că toxinul revoluţiei a sunat, care liberal sadea n’a tresărit în farmecul unui vals politic aducător de putere, de onoruri, de gheliruri ? A tresărit şi guvernul, cutremurat spasmodic de groaza represiunii sângeroase la care trebuia să se oblige. Şi abia târziu, după şapte ore de adâncă chibzuire şi minuţioasă examinare a situaţiei, şi-a venit în fire şi, prin glasul d-lui Madgearu, a dat răspunsul socotit necesar, la Cameră. Dar de ce s’a revoltat atâta d. Vintilă Brătianu ? Ce l’a scos pe d-sa, om liniştit, senin, bun şi blând din ţâţânile unei firi angelice ? O dublă crimă a guvernului, care manifestă „tendinţi dictatoriale” şi vrea să ne dea legaţi cu sârmă de telefon pe mâna străinilor. E. in primul rând, legea contra, alarmismului, care-i anticonstituţională. Că-i rea , că stânjeneşte libertăţile publice şi. In primul rând, pe aceia a presei, cum am arătat şi dovedit noi— astea sunt chestiuni de amănunt, de cari nu se ocupă cogeamiterei de partid de guvernământ. Primejdia e alta. Prin amendamentul introdus la Senat, care fixează iniţiativa de sezisare a justiţiei în chibzuinţă miniştrilor, s’a contravenit marelui principiu constituţional: separaţiunea puterilor. Şi d. Brătianu, care nu cunoaşte în istoria politicii liberale un exemplu similar, s’a ingrozit. Cum ? e posibil ca miniştrii să ordone justiţiei ? Asta se face, nu se scrie în lege. Logica d-lui Brătianu ar fi impecabilă, dacă nu s’ar întemeia pe nepriceperea textului. Şi aş stărui să-l lămuresc, dacă nu m’aş teme că risipirea confuziei m’ar lipsi de frumuseţea unui spectacol grandios. inchipuiţi-vă : d. Vintilă Brătianu in fruntea batalioanelor revoluţionare luptând pentru „separaţia puterilor în stat“!... II vedeţi mândru, în făptura-i statuară, comandând mulţimii justiţiare de pe coama încordată a unui ducipal de zăpadă ? Şi a doua crimă ? E cea mai teribilă. Guvernul infam vrea să avem telefoane. Auziţi grozăvie. Să ne lipsim noi de originala şi poetica tragi-comedie a sârmelor lipite cu scuipat, de sbuciumul nostru românesc când vrem să ne înţelegem cu un republican dela Ploeşti şi să introducem cabluri subterane ca să putem sta de vorbă cu ungurii dela Pesta sau chiar cu comuniştii dela Paris ? Să împânzim satele cu telefoane, pentru ca toţi marţafoii să se amuze în loc să-şi caute de sudoarea frunţii lor ? Bar asta e o adevărată trădare a intereselor liberale. O asemenea concesiune s’ar mai înţelege — cu cointeresarea cuvenită — din partea unui guvern liberal. Dar s’o facă guvernul d-lui Maniu ? Nu putem să ne facem noi telefoane ? Să nu ne facem. Să rămânem la rusticitatea telegarilor noştri naţionali. Să ne lăsăm în voia vânturilor, cari ne arunca la pământ cu dispreţ bravii noştri stâlpi de telefon. Dar, de la străini să nu primim nimic. Căci d. Vintilă Brătianu e gata să facă revoluţie ca să-şi apere „sărăcia şi nevoile şi neamul“. Em. Socor ★ ★ GLOSE POLITICE.. ATACUL In „Viitorul“ de Sâmbătă a apărut un violent atac îndreptat in, contra d-lui N. Titulescu. Se tinde a se prezenta numirea d-lui Savet Rădulescu drept un act de favoritism, iar oficiosul liberal merge până a vorbi de Caligula care și-a decretat calul drept consul. Nu există dubiu in privinţa autorului articolului. Stilul l-a trădat. .Ne întrebăm însă dacă este admisibil ca un ziar de partid să trateze astfel pe unul din cei mai de seamă fii ai ţării. Ne mai întrebăm, dacă, din punctul de vedere co eleganţei, este admisibil un astfel de atac împotriva unui om, pe care, în momentul morţii lui Ionel Brătianu, actualul şef al partidului liberal îl implora, cu lacrimi în ochi, să nu-i refuze sprijinul. In fine, ne mai întrebăm dacă, în halul în care suntem, ne este îngăduit să fie împroşcat cu noroi şi balet până şi un Nicolae Titulescu. Se vede însă că toate acestea nu mai cântăresc la acei cari au astăzi cuvântul hotăritor în partidul liberal. Credeam că aceşti conducători au pierdut cărarea cea dreaptă, numai in ce priveşte lupta politică lăuntrică. Se dovedeşte acum că lipsa de măsură există şi faţă de oameni cari au misiunea să reprezinte România îrn cele mai grele împrejurări de la război încoace. Eleganţa liberală este inconmensurabilă. Dar şi spiritul de obiectivitate şi de prevedere se dovedeşte a fi extraordinar! țara D. Vintilă Brătianu a convocat de urgenţă comitetul executiv liberal, pentru a crea dificultăţi în chestia concesionării telefoanelor. Nu ştim ce intenţionează guvernul pe această chestiune. Ştim însă că d. Vintilă Brătianu înţelege să împiedice orice propăşire a ţării. Pe de o parte se dovedeşte încă odată că partidul liberal înţelege să saboteze orice operă, cât de bună, dacă nu este înfăptuită de el. Se mai dovedeşte, pe de altă parte, că şeful liberalilor înţelege să intimideze capitalul străin. Nu vom respecta contractele— a strigat Sâmbătă d. Brătianu. Şeful liberalilor nu este la prima d-sale operă de asemenea natură. A mai anulat şi in trecut contrade. Cât au costat aceste gesturi, ar putea s’o spună contabilitatea publică. In fond, problema se reduce la aceasta: liberalii fin cu tot dinadinsul să saboteze, fie şi lucrurile bune pe care voeşte să le realizeze actualul guvern. E un program, care dovedeşte o mare probitate politică şi o înaltă concepţie morală. Dar din moment ce ţara suportă, cine-i de vină? Sever U NOSTRU Miracole Telegramele anunţau eri minunea aprinderii lămpilor electrice dela expoziţia electrotehnică din Sydney (Australia) printr’un simplu buton apăsat de Marconi într’un aparat aflat pe „Electra“ din portul Genua... la o distanţă de zeci de mii de kilometri... Se arată astfel omenirii că ne aflăm pe pragul unei noui epoci în domeniul tehnicei transmisiunii electrice fără fir. Nu mai este deci departe vremea când tot ce se mişcă graţie electricităţii (locomotive, vapoare, avioane, automobile, etc.) va putea fi pus în mişcare va putea circula graţie energiei venită de la un singur izvor central situat la distanţe infinite. Avea dreptate d. Ion Gherea când, în „Adevărul literar“ arăta, nu de mult, ce copilăreşti, naive dacă nu chiar ridicole apar minunile biblice faţă de minunile pe cari le realizează astăzi tehnica modernă! Azi, spaţiul şi timpul tind să dispară. Nu va trece mult şi oricine din noi, graţie învârtirii unei lămpi de la un aparat radio, ne vom putea pune în contact imediat cu o persoană, de exemplu din China sau America. Şi vom putea nu numai să vorbim cu ea, ci s-o şi vedem graţie transmisiei undelor fără fir. Dar, după afirmările marelui savant englez Haldane, minunea cea mai mare pe care ştiinţa ne-o pregăteşte acum, este o imensă economie de energie. Este vorba ca cele optzeci la sută energie ce se pierde acum la lumina electrică, sub formă de căldură, să fie economisite. Problema luminii reci e pe cale a fi rezolvată. Electricitatea va ajunge să fie ieftină ca şi apa. Când soarele va apune sub orizont, noaptea „cu umbrele sale“ nu va mai învălui hemisferul nostru, ci întreg pământul va fi scăldat într’o lumină asemuitoare celei solare. Omenirea va trăi in curând în mijlocul unei feerii electrice! Hyppokrates Liberalii anunţă cu evidentă satisfacţie că „guvernul Maniu a ucis libertatea presei.“şi fac iluzii! Libertatea presei a scăpat de teribila prigoană a guvernelor liberale. Cum nu va scăpa, oare, după „actele de guvernământ“ ale d-lui Maniu? CAMPANIILE ALARMISTE Convorbire cu un om politic francez.Confiscarea ziarelor — De la corespondentul nostru din Paris — întâmplarea a făcut să stăm de. *»_„»• • . . vorbă zilele acestea cu un om po- fac Au I cedat cuvântul agenţiilor româneşti şi acestea funcţion căzii zi şi noapte. Exemplul cel mai recent: teleprin situaţia pelitic, în măsura, care o ocupă, —şa ştie ce gândesc cercurile politice şi guvernamentale franceze despre stările din Rusia şi intenţiile Moscovei. I-am comunicat că la Bucureşti un număr de inşi declară a fi în posesiunea unor ştiri din Paris, din cari ar rezulta că guvernul francez şi-ar fi exprimat temeri în ce priveşte proectele sovietice asupra Basarabiei sau acţiunea comunistă în această provincie. — Le-a exprimat cui? — ne-a întrebat interlocutorul nostru. In chestiuni ca cele despre cari ne întreţineţi, guvernele, când au de spus ceva, o spun guvernelor, iar nu particularilor. Dacă guvernul francez ar fi fost preocupat de soarta Basarabiei, ar fi adus aceasta la cunoştinţa guvernului român şi nu altora. A luat guvernul francez iniţiativa unui astfel de demers? Ministrul de externe român trebue s’o ştie î n ce mă priveşte, nu cred să fi luat o asemenea iniţiativă, deoarece sunt convins că Moscova nu proectează nici un război. CE CRED GUVERNELE VECINE CU RUSIA — Aveţi informaţiuni precise în privinţa aceasta ? întâi de toate, răspunse omul politic francez, am informatiunile pe cari le poate avea oricine vrea să-și dea osteneala să urmărească evenimentele din Rusia. In al doilea rând, am și unele personale. Diferite împrejurări, m’au făcut să viu în contact în ultimele săptămâni nu numai cu cercurile guvernamentale franceze, dar si cu cei mai mulţi miniştri ai statelor vecine cu Rusia. Fără de excepţie, aceştia din urmă mi-au spus că, după constatarile guvernelor ce reprezintă, Rusia nu se gândeşte să se lanseze intr'un război de agresiune. Nici un stat vecin cu Rusia nu este neliniştit şi credeam că şi România este în cazul acesta. Guvernul francez nu este nici dânsul neliniştit. De altfel, dacă ar fi, lucrul s’ar şti, căci ar sesiza opinia publică. N’ar exista nici un motiv să fie faptul ascuns. Sunt surprins la extrem de ceiace uni spuneţi cu privire la zvonurile cari circulă la Bucureşti în chestia Basarabiei — Dar nu este posibil ca ştirile alarmante cari — zice-se — au fost transmise din Paris la Bucureşti, să fi pornit din unele cercuri politice pariziene, mai mult sau mai puţin in curent cu ceia ce cred pe guvernul francez în chestia aceasta ? — Ce valoare de autenticitate pot avea, intr'un asemenea domeniu, știri cari nu sunt direct de origine guvernamentală? — replică interlocutorul nostru. Numai guvernele dispun de surse de informare sigure. Franţa are la Moscova un ambasador. Miniştrii francezi din tarile vecine cu Rusia raportează şi ei ce află. Or, cum v-am spus, în toate capitalele acestor ţâri, nu există nici o nervozitate. Dacă din cercuri franţuzeşti independente de guvern au plecat zvonuri alarmante, acestea nu merită nici o crezare. Merg mai departe şi spun: chiar dacă vreun ministru francez acreditat într’o ţară străină, ar fi de părere că Rusia făureşte planuri tenebroase şi, în urma acestora, ar răspândi pesimismul în jurul lui, părerea aceasta ar fi personală. Guvernul francez nu o împărtăşeşte. De asemenea nici cel polonez, nici vre-unul din statele baltice. grama din Bucureşti despre confiscarea ziarelor şi despre proec CONFISCĂRI DE ZIARE Regretăm că nu putem să dăm numele persoanei cu care am avut conversaţia aceasta. Dacă am fi putut s'o tăcem, s’ar fi văzut că omul politic cu care am avut convorbirea nu are numai posibilitatea de a şti ce se petrece, dar şi autoritatea de a vorbi cum s’a văzut mai sus. Opinia d-lui Poincaré ? Repetăm ceiace am spus la timp: că opinia aceasta se datorează unor intervenţiuni româneşti. Convingerea aceasta a fost întărită prin lămuririle ce am avut şi din cari, in cele ce preced, nu am reprodus decât o parte. Tot ce apare de la o vreme in presa străină despre Basarabia, despre comploturile comuniştilor comploturi zilnice , despre atacurile în contra, creditului băncilor şi al ţării, etc. vine in linie dreaptă, din Bucureşti Faimoasele „agenţii duşmane“ din Budapesta. Netolerarea libertăţilor Dacă guvernul, român nu confisca gazete şi nu batea depeşi cari să aducă la cunoştinţa omenirii faptul, nimeni, absolut nimeni, n’ar fi aflat ceia ce a scris „Independance Roumaine“. Ziarul acesta — să nu se supere d-nii cari-l conduc — nu este cunoscut în străinătate. La Paris, singurul care-1 citează din când în când, este d. Buré de la „Ordre“, (D. Búré este liberalo-fil). Vestea — inexactă — despre o nouă stabilizare a leului, ar fi trecut deci neobservată în Aymus. O simplă punere la punct pentru publicul din ţară şi douăzeci şi patru de ore după aceia chestia n’ar mai fi existat. Creditul public n’ar fi suferit nimic. Dar, cum clasele noastre conducătoare nu suportă libertăţile publice decât în proporţia care le foloseşte lor, nu avem dece să ne mirăm că, atunci când ceva în exerciţiul acestor libertăţi se supără, se grăbesc să recurgă la confiscări de ziare şi la legi excepţionale. Confiscările şi legile acestea sunt pe linia întregii tradiţii a stăpânirilor româneşti. Am rămas vechea ţară a arbitrarului. Libertăţul guvernului român de a face sa se voteze o lege de reprimare a zvonurilor dăunătoare creditului public. Telegrama aceasta, apărută azi (23 Martie) în toate ziarele franceze, va fi publicată mâine în toate ziarele englezești, americane, etc. Va face înconjurul lumii. zile cari trebuesc admise chiar în abuzurile lor, nu sunt tolerate la noi. .. „ Decât, atunci când se confisca ziare, când se anunţă legi scelerate şi când agenţii naţional-patriotice alimentează fară încetare străinătatea cu ştiri alarmante, nu mai există nici un drept moral de plângere şi de indignare faţă de urmărire dezastruoase ale acestei activităţi. E un lucru care ar trebui înţeles la Bucureşti. NAZBATII S’AU SCHIMBAT ROLURILE! „Viitorul“ e necăjit. D. Maniu a făcut în Cameră apologia confiscărilor de ziare şi „nu s’a găsit totuşi cineva care să-i strige: — Nu vorbiai astfel când erai în opoziţie!“ Ar fi putut să-i strige aşa, d. Vintilă Brătianu, care e deputat. De ce nu se duce la Cameră? Iar dacă i-ar fi strigat aşa, atunci de sigur — s’ar fi găsit cineva care să-i spună d-lui Vintilă: — Nici d-ta nu erai apărătorul libertăţii presei, când erai la guvern! El! CENTENARUL INDEPENDENŢEI • GRECEŞTI - şi nu numai grecii din opera fraţilor noştri de sânge, că la multe din capitolele epopeiei greceşti contribuţia acestor fraţi este în proporţii impunătoare. Nu se poate uita, de pildă, că aici din ţara românească a luat fiinţă societatea patriotică - revoluţionară „Heteria" că tot ad Ipsilante ridică pentru întâia oară steagul revoluţiei greceşti şi că în ţara românească au avut loc primele ciocniri între revoluţionari şi forţele turceşti. Iar dincolo de Balcani, pe pământul Greciei de astăzi, românii din Pind şi din Tesalia au dat cauzei revoluţiei greceşti, care era socotită ca o cauză comună vntregei creştinătăţi ortodoxe, şefi din cei mai temerari, luptători din cei mai îndrăzneţi. Români de-ai noştri au fost, bunăoară, şefii cei mai temuţi de turci, ca Marcu Botzari, Gheorghe Karaissachi, Cherandoni etc., precum un român a fost Rigas Fereos, marele poet al revoluţiei ca şi iscusitul diplomat Coletti şi mulţi alţii. Nu relevăm aceste adevăruri istorice cu gândul de a scădea cumva importanţa contribuţiei poporului elen sau importanţa jertfelor aduse de el pe altarul patriei şi libertăţii. Cu totul altul e scopul nostru. Este, pe de o parte, ca o justificare a sincerităţii sentimentelor şi a intensităţii cu care luăm parte la serbările de cari ne ocupăm. In al doilea rând, din amintirea vremurilor în cari greci şi români au luptat laolaltă, vârsându-şi împreună sângele pentru cauza libertăţii şi a unui train mai bun, dorim să iasă un îndemn mai mult pentru o restrângere a relaţiunilor prieteneşti dintre cele două state şi popoare şi o colaborare fecundă şi în deplină înţelegere. Grecii cuprinsul frontierelor statului lengi şi serbează in zilele acestea primul centenar al independenţei lor, cinstind memoria eroilor şi numeroşilor martiri căzuţi in nouă ani de lupte, cari alcătuesc una din cele mai măreţe şi mai tragice epopei ale istoriei. Epopee cu atât mai măreaţă, cu cât a fost o adevărată minune ca din izbitoarea disproporţie a forţelor nu luptă să iasă biruitoare partea incomparabil mai slabă. In jurul steagului ridicat în anul 1821 în numele libertăţii, erau luptătorii unui popor mic, apăsat şi istovit de multe veacuri de robie şi de necruţătoare prigoniri. Luptătorii aceştia, puţini la număr şi primitiv înarmaţi, s’au încumetat să înfrunte împărăţia turcească, împărăţie care, deşi mergea spre declin, dispunea totuşi de cea mai formidabilă forţă militară din vremea aceea. Cu toate acestea, victoria finală a fost de partea celor slabi şi puţini la număr, pentru că ei aveau de partea lor dreptatea cauzei, luptând pentru câştigarea celui mai preţios bun al omului şi al societăţii : libertatea. Dacă am privi lucrurile numai din acest punct de vedere, avem un fel de datorie de a felicita pe prietenii greci că s’au învrednicit de o asemenea serbare. Insă, în afară de această consideraţiune cu un caracter oarecum general, avem şi motive speciale ca participarea noastră a românilor la sentimentele ce încearcă în aceste zile poporul elen să fie mai vie, mai directă. Motive cari se rezumă în faptul că revoluția greacă dintre anii 1821—1830 este în bună parte și N. Batzaria Cronica literară de ȘERBAN CIOCULESCU Alexandru A. Philippide: Stânci fulgerate, poeme 1) Ion Marin Sadoveanu: Cântece de rob, poeme 2) Barbu Brezianu: Nod ars, versuri 3) „Aur sterp", poeme de răsvrătire lirică împotriva destinului și totodată în contra formelor vechi de poezie, scrise ...ca fruntea boltă De revoltă, Cu ochiul cupă de nădejde multă, Cu zdrenţele azurului pe noi (Clopotele) consacrau pe d. Al. A. Philippide, încă din 1922, poet autentic. Deşi unitar ca „atitudine“, străbătut de fulgere, huet de vânt şi glas de clopot, volumul era plural prin virtuositatea formală, şi armoniile diver-1) Buc. edit. Cultura Naţională, 1930. 2) Buc. edit. Cartea Românească, 1930. Colecţia, „Gândirea". 3) Editura ,,Acţiune şi Reacţiune“, 1930. In 250 exemplare, numerotate, se, stârnite după bunul plac al poetului, de la Bercensee şi Lied-uri, la stridentele aspre, în „hau! hau!...“ Atitudinea sa era ceea ce voia numi „romantica simbolistă“, spre a designa aspiraţiile idealiste prin care simboliştii se întâlnesc, în prelungire, cu părinţii lor, romanticii. După o absenţă poetică de opt ani, d. Philippide reapare, acelaşi în esenţă, dar maturat, temperat puţin şi delestat de funambulesc: Şi paşii mei se pierd in vânt... ...ca’ntr’o scrisoare Câteva puncte după cel din urmă Cuvânt... (Drum in Amurg, Aur sterp.) Legătura cu Aur sterp se vădeşte totuşi isbite v' fac CHESTIA ZILEI GENIAL!.. Congresul partidului poporului i-a dat d-lui general Averescu puterea de a decide data, ora şi minutul când să ordone revoluţia. — Ce facem, şefule ? — Am o idee straşnică. Mă duc la Acqui să-mi cura şi pe urmă facem revoluţia. COŞURI SAU COŞI? de B. LAZAREANU Răsfoind reţetele de înfrumuseţare apărute sub titlul „Cum să ne îngrijim corpul şi fata“ (de d-na Fulmen Laura), ne-am aşteptat la o literatură numai de ,,jolivitaţi“. Dar nu. Sânt sfaturi bine ajustate şi se înfăţişează cuviincios chiar şi acolo unde — fiind vorba de „rolul băilor în frumuseţea femeii“ — crezi că acuş-acuş expresiile vor căpăta oarecare mină friponă. Iar o poezie subţirică, cu.ina CtajiiVsia melancolica* six. S., se alăture leacurilor, cum se’ntâmplă în capitolul „Ridurile“ în care cea dintâi zbârcitură întrezărită în oglindă e, pentru femee, asemenea ..iscăliturii pe un act de abdicaţiune la domnia cea mai ispititoare“. Citadinele vor urma, desigur, regimul recomandat de d-na Faimen pentru dispariţia, estomparea ori subtilizarea diferitelor afecţiuni ale pielei. In ce priveşte mai ales stârpirea negilor, cari desfigurează ..uneori şi obrazurile cele mai delicate“, orăşencile nu se vor abate dela tratamentul pe care li l’a prescris autoarea ; pe câtă vreme, în aceeaşi chestiune, feminitatea rustică nu va contraveni datinei următoare (culeasă şi expusă aceasta de dr. N. Leon într’un memoriu citit în şedinţa dela 22 Noiembrie 1922 a Academiei Române) : „Când ai negei, caută grăunţe de popuşoi ce cad din saci, când îi duce la moară ca să macine; ia trei grăunţe de acelea, mestică-le în gură dimineaţa şi unge-te cu ele, sfărâmate, pe negoi; şi mai nu ştii când scapi de ei“. De la „istoria naturală medicală a poporului român“ — acesta, titlul comunicării academice a prof. dr. Leon — revenind la lucrarea colegei noastre despre arta înfrumuseţării şi lupta împotriva anilor, ne izbim deodată de o nedumerire de ordin morfologic. Suntem la capitolul „Coşuri sau butoni“. Or, nu de mult am participat la o adunare de tineri învăţaţi, deşi încă învăţăcei, adunare în care se desbătea problema diferenţierii înţelesului unor substantive la plural, in acea discutiune fusese tot.mai luat ca exemplu cuvântul coş, cu multipele-î senzuri de : paner, hogeag, tabără (la Cronicari)* poclit (al trăsurii).... şi în cele din urmă cu înţelesul de „nesuferită iritaţie, duşmancă a frumuseţii“ cum îi spune delicat d-na Fulmen- Laura. Iar, în acest înţeles, Laurian şi Maxim îl declară masculin şi un neutru : „COSSIU, s. m„ cu pi. i. cossiu— cossus, tumor, tuberculum, pustiita (compara şi it. cossu) , mica inflatura, bessica ce esse mai vertossu pre facia şi care se crede effectu allu umorilor acrimoniosi sau allu ferberei sângelui, cu faci’a plena de cossi, unu cossiu coce, sparge si se revine : Ohe ! îndrăgostiţii de nirvane! (Elegie, Stânci fulgerate ) Aceiaşi de mai sus, mai sunt: Vânători de vânt Vânători de culmi, (id. ibid.) în definitiv „cerşetorii azurului“ ai lui Mallarmé, de la care, după cum se vede din primul citat, admiratorul entusiast al maestrului francez (despre care d. Philippide a scris un articol, cândva, în „Viata Rora”(Romanţă, Aur sterp) D. ION MARIN SADOVEANU Apostrofa de atunci: Ohe ! ohe ! corăbierii Tăcerii ! Direcția 357/72. Administrata 367/69. Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 358/81 Provincia : 310/66. (Citiți continuarea în pag. II-a) NOTE OFENSIVA partidului poporului pentru răsturnarea, regimului actual s’a oprit brusc sub duşul cu apă rece pe care i l-a administrat regenţa prin d. Meissner. Şeful partidului se pregăteşte acum să plece să se repauzeze în Italia. Iată deci rezultatul teribilei ofensive: în loc să-şi facă geamantanul guvernul, şi-l face de general Averescu! • PROTESTEAZĂ şi liberalii împotriva îngrădirii libertăţii presei de către oamenii de azi. Dar ştiţi pentru ce? Pentru că aceştia sunt... partizanii libertăţii presei. Liberalii nu sunt partizanii acestei libertăţi, prin urmare ei pot să cenzureze şi să confişte când sunt la puterenească), împrumutase „zdrenţele azurului“. O variantă, în versul : Cortegiul vânătorilor de soare. (Comentarii, Stânci fulgerate) Nu pare apoi semnificativ faptul că, după cum Aursterp se încheia cu un îndemn la drum, în cea mai bună tradiţie a „plecărilor“ simboliste, tot astfel, volumul prezent începe, cu Poarta prin care intri, pe brânci, în infinit (p. 12), continuă cu „îndemn la drum“ : Drumul în jurul tău înfăşură-l cingătoare. Plecăm. (Declamaţie) şi se încheie cu o „plecare“: Mini plec din ţara asta cu cerul învechit ! ■(Popas) Revolta individualistă constituie tematica şi acestui de al doilea volum, dar mai concentrat, mai energic, cu o unitate de ton desăvârşită, şi într’un vers robust, clasic, uneori prozaic, mai totdeauna expresiv. Versul Tăcerea ca o frunte se încreţeşte glas (p. 77), e chiar foarte modernist. D. Al. A. Philippide, plecat de la (Citiți continuarea în pagina II-a)