Adevěrul, mai 1930 (Anul 43, nr. 14217-14240)

1930-05-01 / nr. 14217

.­r^giiSUA­U* TELEFOANE: AHOL 43 Mo. - 14217 - * Maia 1930 €5 pagini V Ji^ClAŢtUNfr» Adevărul rnwnATnPT • ^ 7. BELDIMAN 1884—1897 FONDATORI . CONST. MILLE 1897—1928 750 lei pe an an ABONAMENTE: 380 lei pe 0 Inni 200 lei pe 3 luni , Direcţia: 357/72. , , I Administrația : 367/69.­­ Centrala: 306/67, 321/73, 316/79, 353/51. ^ Provincia : 310/66. Prefectul de Cernăuţi, fost prefect liberal, con­tinuă samavolniciile în potriva candidatului independent d. Em. Socor. ...Şi, în felul acesta, omul izbuteşte să mulţu­mească şi partidul liberal, din care a plecat şi par­tidul naţional-ţărănesc, în care a intrat! Congresul liberal Mâine se deschide congresul na­­ţional-liberal. Conducerea partidului I-a imagi­nat ca o mare manifestaţie politică. In acest scop a elaborat pentru lu­crările congresului, o vastă şi cu­prinzătoare ordine de zi şi a pregă­tit un şir intreg de propuneri şi proecte, cari arată că această mani­­festaţiune va avea două aspecte : unul privind politica generală a ţă­rii, celalt privind o nouă îndrumare a partidului. In ce priveşte politica generală a ţării, congresul va lua o atitudine critică; în ce priveşte atitudinea viitoare a partidului, el va incerca o acţiune constructivă. Atitudinea critică e imaginată, probabil ca încoronare­a campaniei pe care conducerea partidului libe­ral, a inteles s’o ducă de aproape un an de zile, contra actualului gu­vern. Această campanie a atins in ulti­mul timp un grad de violenţă, care cu greu mai poate fi depășit. Căci nu există manevră, nu există ultra­­giu, nu există insinuare, nu există calomnie, de care presa liberală să nu fi uzat. Se poate căuta mult in istoria luptelor politice din România, pen­tru a se găsi un moment, în care, o asemănătoare tensiune intre parti­dele de guvernământ, să fi existat. Şi se poate spune că dacă exemplul pe care-l dă partidul liberal în opo­ziţie, s’ar perpetua,­­ apoi viaţa politică ar deveni un infern, in care nici o activitate de guvern rodnică şi progresivă, nu ar mai fi posibilă. De aceea trebue conchis că con­gresul liberal care se deschide mâi­ne, dacă e vorba să fie cu adevărat o manifestaţie politică importantă şi demnă de partidul naţional-liberal, in care şi cei mai vajnici critici ai săi, recunosc o forţă politică reală şi eficace,­­ va trebui să scoboare diapazonul şi să facă loc acelei mo­­deraţiuni de limbagiu, care a fost în­totdeauna simptomul esenţial al unei puteri conştiente. Şi de ce ar avea nevoie congre­sul liberal să menţie sau să accen­tueze violenţele verbale, când gre­şelile guvernării naţional-ţărăniste i-au înlesnit atât de mult situaţia, în­cât nu mai puţin de doi ani, uitate apar enormele greşeli pe care parti­dul liberal le-a săvârşit in zece ani de guvernare atotputernică şi neli­­mitată în posibilităţile ei ? Acum un an şi jumătate a plecat de la putere auzind lămurit oftatul de uşurare al ţării întregi, epuizată materialiceşte şi moraliceşte şi sa­lutând cu o încredere infinită adve­­nirea regimului democratic pe care-l aştepta de la partidul naţional-ţără­­nesc, — şi azi partidul liberal poate întoarce iarăşi faţa spre naţiunea deziluzionată, care geme sub po­vara crizei economice şi financiare, moştenire a guvernării liberale, dar accentuată prin fiscalismul excesiv şi prin absenţa soluţiilor economice, fără ca cel puţin regimul de legali­tate şi de libertate mult aşteptat să se fi realizat! E drept, opinia publică nu a putut să se convingă că regimul liberal de sub semnul concepţiilor d-lui Vin­­tilă Brătianu a fost bun. Dar nu nu­mai că nu s’a putut convinge că re­gimul actual e mai bun, ci a început să creadă că e tot atât de puţin bun, că schimbarea nu a fost decât de persoane, că metodele nu s’au schimbat mult, ca să nu zicem că nu s’au schimbat deloc. In asemenea condiţii, nu e de vă­zut de ce ar fi nevoie ca congresul liberal să-şi diminueze importanţa, continuând cu violenţele de limbaj şi cu acuzaţiunile cari trecând peste ţintă, reduc valoarea lor. In schimb opinia publică ar înţelege foarte bine, dacă acest congres s’ar mani­festa ca o linie de demarcaţie între trecut şi viitor, dacă el ar arăta printr’o nouă îndrumare a politicei partidului liberal-naţional, că acesta a inţeles greşelile enorme, fatale pentru ţară, pe care le-a comis in cei zece ani ai atotputerniciei sale guvernamentale şi rupând hotărît cu acest trecut, ar căuta noui linii de orientare, noui puncte de reper, pentru politica sa în viitor. Nu ştim întrucât va face aceasta, nu ştim intrucât mai e în stare s’o facă. Nu ştim intrucât preponde­­rează încă in rândurile sale, men­talitatea anachronică a ultimilor ani ai activităţii sale politice şi guver­namentale. Ceia ce ştim insă este că în tradiţia sa liberală, pe care a cri­­ticat-o, ar putea găsi puncte de le­gătură, pentru a reveni la ideologia aceia, care i-a pus altă dată temelia unei ţări, din care mai trăeşte şi astăzi, după atâtea enorme şi fatale greşeli Scriem acestea, dar avem în faţa noastră presa liberală, oamenii cari încă sunt in conducerea partidului factorii decisivi şi ne dăm seamă, că ce ar fi natural, logic, probabil că nu e posibil şi că partidul liberal va fi ce va fi şi după acest congres, mult prin greşelile adversarilor decât prin meritele sale proprii, c cât prin opintirea spre o revizuire a concepţiei, metodelor şi — cuvân­tul e­in actualele împrejurări la lo­cul lui — a apucăturilor sale poli­tice. B. Brănişteanu NOTE „ÎNDREPTAREA" a găsit defi­niţia votuUui iMlVersaE El este imn orb inconştient, dus de braţ..." ...Si totuşi, partidul poporului aş­teaptă salvarea din partea „masse­­lor" care vor manifesta la congre­sul averescan!... ★ IN schimb, „Viitorul" a izbutit să facă o constatare filosofică, lat-o: „Țara știe­ să despartă grâul de neghină!..." Bietul d. Tancred Constantines­­cu trebue să fie foarte pu­tin încân­tat de aluziile oficiosului liberal ! ★ TERIBILA trebue să fie obsesia ideii de continuitate in politică! „Îndreptarea" se arată, cu drept cuvânt, uluită că actualul regim s’a bucurat, desigur între alte nepre­ţuite favoruri! — de „libertatea de a dărâma şi făuri legi şi regula­mente!" ,îndreptarea i" ar fi înţeles o gu­vernare national ţărănistă asemui­toare celor averescane, care să fi introdus o eră nouă în viata politi­că a tării, modificând pe ici pe colo legile și regulamentele, ...fără să schimbe insă nimic!... GLOSE POLITICE... LEGIFERARE Se­ziunea corpurilor legiuitoare a fost prelungită până la 31 Mai. Dacă nu intervine o nouă prelungi­re, ar urma ca in acest interval de timp să se voteze marele număr de proecte de legi anunțate. Si cu toate acestea se observă, atât din partea membrilor guver­nului, cât şi din partea parlamenta­rilor, o indiferentă exasperantă. Şedinţele nu se deschid decât la orele 4 jumătate ~ 5 fără un sfert. Miniştri foarte puţini. Parlamen­tari la fel. De ce această atitudine? Sunt deputaţi — nu din cei retraşi — cari n’au mai dat pe la Cameră de multe luni. Uşierii au început să nu-i mai cunoască. Işi dau seama mem­brii partidului naţional-ţărănesc ce înseamnă o asemenea purtare din partea unui partid pretins demo­crat? Şi ca şi cum atâta nu este sufi­cient, la sfârşitul sesiunii vom ve­dea din nou tabloul nedemn al unei lupte nebune pentru votare­a la va­­pour a tuturor proectelor nu numai nestudiate, dar nici măcar citite. Din moment ce programul de ac­tivitate este atât de încărcat pen­tru luna Mai — în ţările din Apus un astfel de program ar fi suficient pentru o legislatură întreagă — de ce nu se salvează măcar aparen­tele şi de ce nu se curează cu asi­duitate de pe acum, pentru ca să nu avem în ultimele zile ale lui Mai reeditarea scenelor penibile de la sfârşitul lui iulie anul trecut? SOVIETISM „Viitorul" excesiv de impresio­nat de proectul de lege cu privire la monopolul gazului metan, califică acest proect ca fiind sovietic. Mărturisim că, in momentul când scrim aceste rânduri, n’am a­­vut încă putinţă să cercetăm pro­ectul in chestiune. Nu ştim dar, dacă calificarea este justă sau nu. Nu ştim dacă bazele juridice con­travin intradevăr principiilor de drept care trebue să stea la teme­lia unei legiferări normale. Nu ştim de asemenea dacă, din punc­tul de vedere economic, proectul acesta loveşte în interese generale sau in interese particulare, fără ga­ranţiile de drept necesare. Ştim insă un lucru. Anume că, dacă proectul acesta prezintă in­tradevăr un caracter sovietic, d. Madgearu a avut dela cine să ia lecţii. Fireşte, asta nu e o scuză, dar o constatare este, intr'adevăr, ce dovadă mai pu­terni­că de legiferare sovietică de­cât legea autotractoarelor cu care d. Vintilă Brătianu a hărăzit ţara românească? Prin acea lege s’a in­trodus sistemul retroactiv in ce pri­veşte drepturile terţilor. Cu alte cuvinte, ceiace s’a încheiat bona­­fide de tertii pe baza legilor votate de parlamentul român, a fost anulat de către d. Vintilă Brătianu fără nici o consideratiune pentru aceste drepturi ale terţilor. Şi n’a fost numai sovietism. A fost şi o acţiune antinaţională, fiind­că legea a făcut cel mai mare rău posibil, creditului românesc. Ne-am amintit de aceste lucruri când am văzut că „Viitorul" între­buinţează calificativul de proect sovietic, când e vorba de gazul metan atât­ de scump liberalilor­ , Sever. România şi reparaţiile orientale După semnarea acordurilor de la Paris Abia astăzi putem spune că a fost înmormântată în sfârşit pentru totdeauna plictisitoarea chestiune a optanţilor maghiari. După trei luni de tratative şi de discuţiuni zil­nice s’au semnat la Paris acordu­rile interpretative ale înţelegerii principiale, cu care a fost încheiată a doua conferinţă de la Haga. Dis­­cuţiunile au fost foarte îndelungate şi de multe ori s’a crezut că nu se va putea ajunge la un acord pe cale amicală, ci că va fi nevoe de arbitrajul marilor puteri, pentru ca soluţia definitivă să fie impusă ce­lor interesaţi. Ca în toate împrejurările d. Ni­­colae Titulescu a dat dovadă şi de astă dată de talentul şi de pricepe­rea sa, asigurând ţării noastre so­luţia cea mai favorabilă, pe care o puteam dobândi în împrejurările de astăzi. Oraţie activităţii energice şi înţelepte a d-lor Mironescu şi Titu­lescu, Lugojanu, România a obţi­nut la Haga recunoaşterea interna­ţională, a principiului formulat de ani de zile de către d. Titulescu, că despăgubirea optanţilor maghi­ari nu se­ poate face în mod echita­bil, decât în cadrul problemei re­paraţiilor orientale. Problema op­­tanţilor s-a născut din aplicarea tratatului de la Trianon şi prin ur­mare soluţionarea ei trebuia legată de soluţionarea tuturor celorlalte chestiuni financiare şi economice care decurg din acest tratat. Lupta a fost foarte grea şi prin urmare cu atât mai mari sunt meritele ce­lor cari au dobândit acest succes. In conferinţa dela Haga, pre­cum se ştie, s’au fixat numai prin­cipiile acordurilor, cari urmau să cuprindă modalităţile de rezolvare definitivă a reparaţiilor orientale. Dificultatea esenţială, din cauza căreia au şi întârziat tratativele timp de trei luni, a fost o neînţele­gere între Cehoslovacia şi Ungaria în privinţa interpretării unui pasa­giu din acordul al doilea semnat la Haga. In Cehoslovacia reforma a­­grară nu este încă terminată, ci se găseşte în curs de executare. De aceia a fost pusa ilîdlScrtif ifîne soar­ta a 240.000 de hectare de pământ expropriat, care se găsea însă în folosinţa vechilor proprietari. În­ţelegerea s-a realizat pe bază de compromis, despre care atât Ceho­slovacia cât şi Ungaria au declarat că sunt mulţumite. După declara­ţiile directorului general al Casei Centrale de reformă agrară din Cehoslovacia, statul cehoslovac nu va restitui nimic din întinderile ex­propriate dela proprietarii maghiari şi programul de muncă al acestei case nu va suferi nici un fel de re­ducere sau de restricţiune. In schimb s’a ţinut seama de dorinţa Ungariei şi s’a creat un fond spe­cial de­ rezervă al fondului agrar, care serveşte pentru despăgubirea optanţilor. Acest fond este destinat pentru despăgubirea acelor pro­prietari maghiari, cari vor deschi­de acţiuni de acest gen mai târziu. Acest fond de rezervă va fi însă creat din sume noi pe care marile puteri au declarat că le vor pune la dispoziţia fondului agrar, în do­rinţa lor ca acordul asupra repara­ţiilor orientale să poată fi realizat cât mai curând. In ce priveşte Rmânia d. Titu­lescu a precizat în declaraţiile fă­cute agenţiei Rador că, la Paris s’a menţinut şi consolidat situaţia do­bândită la Haga, obţinându-se chiar şi unele avantagii suplimentare. In rezumat în ce priveşte procesele optanţilor, tribunalul arbitral de la Paris nu are cădere de a interpre­ta articolul 250 al tratatului din Trianon, adică reforma agrară de la noi nu va fi discutată în nici un fel şi sub nici un aspect. România nu va contribui la fondul agrar, decât cu­rentele de expropriere ce li se cuvin foştilor proprietari ma­ghiari exproprieri, pe baza sentin­ţelor tribunalelor româneşti. Amor­tizarea acestor rente va începe cu anul 1944. Un rezultat foarte avantagios a fost obţinut de către d. ministru Titulescu în ce priveşte achitarea dobânzilor la aceste rente de ex­propriere. Rentele de expropriere poartă o dobândă de 5 la sută, iar delegaţiunea maghiară a pretins ca aceste cupoane să fie plătite i­­mediat, în n­umerar, calculându-se de la data de emisiune a rentelor. Conform art. 1, din­ acordul res­pectiv, România nu va avea de plă­tit decât o anuitate de aproximativ 17 milioane de lei cu începere de la 1931. Suma aceasta este o sumă forfetară şi nu va putea suferi nici o sporire, chiar dacă numărul op­­tanţilor îndreptăţiţi la despăgubiri­­ar creşte. De la 1944 până la 1966 anuitatea ce urmează s’o plătească România va fi de 27 de milioane lei, sumă din care se va scădea rentele de expropriere, cari se gă­sesc deja în posesia unora din re­clamaţii unguri. Alt succes important, obţinut de către d. Titulescu la Paris, este pre­cizarea că după 20 Ianuarie 1930 ,toate acţiunile intentate au fost de-­­clarate inadmisibile. Iată rezultatele de ordin finan­ciar, obţinute la Haga şi la Paris. La acestea trebue să adăugăm şi rezultatele politice foarte impor­tante, cari rezultă din desfiinţarea definitivă a unor litigii, cari preju­­diciau în mod serios creditul ţării noastre în străinătate. De acum se cunoaşte în mod ex­act ce anume are de plătit România în străinăta­te şi se ştie că problema reparaţii­lor nu mai este pentru noi un mo­tiv de îngrijorare, întrucât balanţa acestor datorii de război şi de după război a rămas pentru România în orice caz cu un sold creditor. Iar din punct de vedere politic soluţionarea chestiunei şi a celor­lalte chestiuni de ordin financiar dintre România şi Ungaria, înles­neşte o normalizare a raporturilor dintre Bucureşti şi Budapesta, ră­pind guvernului maghiar platforma principală de agitaţie contra ţării noastre. Semnarea de către Unga­ria a aranjamentului provizoriu de la Haga şi a acordurilor definitive de la Paris însemnează în fond o nouă recunoaştere cu caracter in­ternaţional a tratatului de la Tria­non şi prin urmare a situaţiei cre­ată prin acel tratat. Din punct de vedere moral de azi încolo guver­nele din Budapesta nu vor mai pu­tea să agite chestiunea revizuirii tratatului de la Trianon, sau cel pu­ţin nu vor mai putea să găsească sprijin în opinia publică sau în cer­curile conducătoare din Occident. Cu alte cuvinte bilanţul străduin­ţelor de trei luni ale d-lui Titulescu la Paris este avantagios pentru Ro­mânia şi se poate spune că minis­­trul nostru la Londra şi-a câşti­gat un nou şi mare titlu la recunoş­tinţa ţării. Liviu P. Nasta „Sforărie politicianistă“ „Sforăria politicianistă", care slă­beşte, demoralizează şi face să se abată din drumul drept orice orga­nizaţie pusă pe temelii la început solide şi curate, orice înjghebare al­cătuită în vederea apărării unor in­terese legitime, a atingerii unor sco­puri oneste şi vrednice, prin urmare, de a fi susţinute. De această otravă a „sforăriei po­liticianiste", care a pătruns în sânul „Asociaţiei" lor, minându-i tăria şi unitatea, s’au plâns şi profesorii se­cundari, întruniţi în congresul gene­ral dela Turnu-Severin, întemeiată de mult şi întemeiată pentru realizarea de scopuri cât mai legitime, „Asociaţia“ profesorilor se­cundari, n’a putut totuşi da tot ce membrii ei erau îndreptăţiţi să se aştepte să dea. Ori de câte ori a vrut să ia o ati­tudine mai fermă şi mai susţinută, au intervenit şovăeli, s’au produs defec­ţuni, au izbucnit disensiuni, provocate chiar de unii membri, că-to.­t o astfel de! , .Jit­ idine -.aridity lor anumite situaţii personale sau era de natură să producă neplăceri şefilor şi patronilor lor politici. Citind darea de seamă a dezbate­rilor congresului de la Turnu-Seve­­rin, vedem nu numai că nu s’a ri­dicat vreun glas de protest, ci, dim­potrivă, a fost subliniată de aplauze declaraţia unui profesor congresist, care a constatat „o abatere morală în Asociaţie". De asemenea, a fost întâmpinată cu un sentiment de aprobare destăi­nuirea altui congresist, care a spus textual: „Cauza dezorganizării noa­stre e sforăria politicianistă, care, lipsită de moralitate, aduce dezagre­garea". Influenţa nefastă a politicanismu­­lui în cazul de faţă este cu atât mai întristătoare, cu cât ea se exercită asupra unui organism social care prin înalta valoare intelectuală a membrilor ce-l compun, prin atât de importanta misiune ce sunt chemaţi să îndeplinească, este mai indicat să rămână ferit de influenţa „sforăriei politicianiste” şi a nenorocitelor ei urmări. Totuşi, ispita e mai puternică de­cât alte considerente şi se afitrr­ bi­ruitoare. Se afirmă în chestiuni in cari sunt în joc interese din cele mai întemeiate şi mai incontestabile ale profesorilor, sau menţinerea neştir­bită a demnităţii lor. Un exemplu. Potrivit unei legi, care a îmbrăcat de mult toate for­mele cerute, membrilor corpului di­dactic de toate categoriile urma ca, începând dela 1 ianuarie 1928, să li se aplice la salarii un nou coeficient de gradaţii. Aceasta în vederea îm­bunătăţirii — ce-i drept, într’o pro­porţie foarte modestă — a puţin plă­cutei lor situaţii materiale. Au trecut însă de atunci aproape doi ani şi jumătate şi ei n’au putut obţine acest drept despre a cărui perfectă legalitate nu poate exista nici un fel de controversă. De asemenea, profesorii n’au re­acţionat de loc sau au reacţionat doar prin unele glasuri izolate şi lipsite de ecou în faţa unor măsuri cari loveau în drepturile lor, ca şi în sentimentul demnităţii lor. De pildă, au fost şi continuă să fie avansări nedrepte, numiri în situaţii, cari după tot dreptul şi după toate dispoziţiunile legale se cuveneau al­tora, favorizări la salarizare, la acor­darea de locuri de directori sau de catedre în localităţi mai convenabile. In toate cazurile acestea — şi ele nu sunt puţine la număr, fiindcă se practică oarecum curent — „sforăria politicianistă", continuându-şi opera de dezagregare morală, a zădărnicit protestele şi a împiedicat o reacţiune mai energică şi mai eficace. Rezultatul? E o depresiune morală, care se infiltrează tot mai adânc în organismul nostru social şi face ca meritele reale, ca munca, energia, cinstea şi probitatea să fie mai de­grabă defecte şi slăbiciuni. Cine le are şi nu se poate desbăra de aleg­e onrudit o ni suporte pe soco­teala sa neplăcutele a l­r consecinţe. Recunoaştem, e o constatare dure­ros de tristă. Din nenorocire, insă, este adevărată. N. Bmtzaria NAZRATI I LA CERNĂUŢI D. Neamţu, prefectul de Cernăuţi, luptă cu înverşunare împotriva d-lui Em. Socor, candidatul independent. Lucrul e explicabil: d. Neamţu nu poate înţelege independenţa, decât aşa cum o practică d-sa: ieri prefect liberal, azi prefect naţional-ţărănist! KIX BANCA INTERNAŢIONALA D. PIERRE OUESNAY Director al Băncii Franţei a fost numit directorul Băncii Internaționale . Puncte de vedere Volumul de esseuri al d-lui D. I. Suchianu Credem că nici nu se putea găsi pentru un volum de esseuri, un titlu mai fericit decât acel a­­les fie d. D. I. Suchianu: „Puncte de vedere“. In fond, un esseu nu-i altceva decât un punct de vedere neapă­rat nou, destul de îndrăzneţ, a­­dică prea îndrăzneţ pentru a fi tratat altfel decât printr’o simplă „încercare“. „Essen“ înseamnă a „încerca“, a sonda opinia publică, a întinde o antenă, totodată cutezătoare şi timidă, pentru a vedea cum va fi primită cutare atitudine nouă în­tr’o chestie veche, unde atitudi­nea era şi este deocamdată alta, diferită. „E­seu" înseamnă, aşa­­­dar, etih­iologic eşte, o sondare a mas­­sei cetitorilor, pentru a vedea dacă e dispusă să-şi schimbe „punctele de vedere“. In această privinţă, d. D. I. Su­­chiaftu este esseistul ideal. Min­tea d-sale ageră şi totdeauna bine informată stă parcă la răspântia tuturor schimbărilor de curent. Spiritul filozofic al acestui scrii­tor este instinctiv împins spre noutate, spre paradox. Nu ştim dacă totdeauna are dreptate. Ştim însă că rareori se întâmplă să nu ne convingă. Dispune, pentru a­­ceasta, de două arme infailibile: o logică de fier şi o formulă tot­deauna pitorească, spirituală şi amuzantă. Fără îndoială, contribuţia cea mai importantă din acest volum este studiul despre proşti, unic în literatura română şi, pe cât ştim, şi în cea străină. Niciodată prostul n’a fost cer­cetat mai serios decât aci. După d. Suchianu, prostia nu-i atât un deficit de inteligenţă, cât mai ales un alt mod de a înţelege, lucrurile. Prostul ne exasperează şi ne­ indignează pentru că ne păcă­leşte. El începe prin a merge cu noi. N­e urmăreşte, cuminte, pe când noi argumentăm şi facem uz de logică şi raţionamente. Şi, deodată, pe nesimţite, fără să ştim cum şi de ce, prostul ne pă­răseşte, pentru a se refugia în „panteonul închis“ al ideilor pre­stabilite ,al prejudecăţilor şi for­mulelor gata-făcute, al imperati­velor sociale care îşi râd de lo­gică, argumentare şi alte aseme­nea năzbâtii. Pe omul obtuz, care gândeşte numai prin societate şi prin opi­nia publică,­­ îl dispreţuim, îl ignorăm. Intr’un cuvânt, ne fe­rim de el. Pe când prostul, cum spuneam, la început, merge cu noi. Şi, când ne părăseşte, rămânem caraghioşi, neputincioşi şi spu­megând de indignare. Prostia nu-i cusurul prostului, ci farsa făcută deşteptului. Prostia, după d. Suchianu, are o curbă de evoluţie foarte curioa­să. Gândul, prostului începe prin a porni rectiliniu şi ascendent, pe calea deducţiunilor progresive ale logicei. Şi pe urmă, deodată, linia se incovoae şi se închide în cerc. Iar mintea, atunci, se în­vârteşte în loc, la nesfârşit. Este ★ CHESTIA ZILEI S­COPUL Congresul liberal va revizui şi programul partidului. ZIARELE PARTIZANUL.­­ La ce ne mai trebuie şi pro­gram? ŞEFUL. — Asta-mi place ! Dar ce să călcăm şi noi, acum, la vreme de opoziţie?! Importanţa partidelor în viaţa de stat Parlament politic ori p­arlament profesional ? Pentru a ne putea mai uşor lă­muri asupra acestei importante probleme, care este parlamentaris­mul, metoda cea mai potrivită de urmat este metoda comparativă. Mai ales, că este vorba despre in­stituţii cari îşi au originea în alte ţări, şi pe cari le-am adoptat şi noi. Fără îndoială, nu pretutindeni func­ţionează în mod ireproşabil acest mecanism constituţional. Răul însă nu rezidă în principiu cum obişnuit auzim din partea adversarilor re­­petându-se, ci în altceva, — ceia ce vom vedea. De bună seamă, nu mă gândesc la un studiu savant în a­­ceastă materie, — neavând compe­­tinţa necesară, — ci voi încerca nu­mai în mod simplu de a­ indica principiile mari ale democraţiei re­presentative, principii care au asi­gurat regimului parlamentar o du­rabilitate solidă şi — am putea spune—o universalitate. Dealtfel nici caracterul acestei publicaţii nu se pretează la un studiu complect, compus din articole interminabil de lungi. Cititorii vor avea posibi­litatea să tragă şi ei concluziile pe care le vor socoti mai nimerite pentru asigurarea unui guvern de serioasă stabilitate, care să se poa­tă consacra exclusiv realizării ope­relor de progres. Căci toată pro­blema se reduce aci: găsirea unei posibilități de guvernare, asigu­rând maximul de eficacitate și sta­bilitate. De asemenea ne vom putea con­vinge, că dacă formulele lansate în mod imprudent în atmosfera politi­că de la noi pot fi seducătoare, ele nu sunt de loc, în mod practic, rea­lizabile. Dar ne avem și noi arbitrii eleganței noastre, ca orice popor. Lui Petronius, în veacul nostru, i-a succedat snobismul. * Socot, că dintre toate regimurile parlamentare actualmente existen­te în lume, cele mai importante sunt regimul din Anglia şi cel din Franţa, aceste laboratoare constituţionale ale Europei, iar ca leagăn al for­mulei de după război , reprezen­tanta profesionala. — Germania, de aceia voi insista aproape excluisiv asupra regimurilor acestor atate*) încercând a arăta punctele ce le despart, cauzele lipsei de identitate, imposibilitatea creiărei unui parla­ment profesional, cât și tendințele regimului democratic român. Iar dacă cineva va conchide din aceas­ *) Am utilizat studiile următoare: Robert Redslob: Le régime parle­­mentaire (études sur les institutions d’Angleterre, de Belgique, de Hon­­grie, de Suéde, de France, de Tchéco- Slovaqtíie, de l’Émpire Allemand, de Prrisse, de Baviére, d’Autriche) Fé­lix Morau: Pour le régime parle­­mentaire. Léon Duguit:' Traité du Droit Constitutionnel. (Voi.- II. La Théorie générale de l’Etat). 1. Bar­­thélcmy: L.’Introduction du régime parlementaire en France (Sous Louis XVIII et Charles X). Emile Cazalis: Syndicalisme ouvrier et évolution sociale. C Lautaud et A. Poudenx: La Repräsentation Professionnelle (Les Conseils Economiques en Eu­rope et en France). Marcel Prelot: la Representation Professionnelle dans l’Allemagne . Contemporaine. Gabriel Carriere: La Représentation des Interéts et I’Importance des ele­ments professionnels dans l’évoluti­­ont et le gouvernement des peuples. André Furgeaud: La Rationalisa­tion: Etats-Unis-Allemagne. (Citiţi continuarea in pag. II-a) (Citiţi continuarea în pag. II-a) un fel de închisoare circulară, ca în cazul nebuniei. Prostia, de alt­fel, e şi ea un fel de nebunie, în sensul că este o hipertrofie a sim­ţului realităţii, (după cum psiho­za e o hypotrofie). Căci prostul e mai complect armat pentru lup­ta cu realităţile decât bietul, sim­plul om deştept... ★ Esseul cel mai scurt din volum se chiamă: „Pozitivistul român“, şi este o satiră a mandarinului român, care, sub pretext că face „operă constructivă“, gospodă­reşte tot soiul de materiale şi a­­vantaje, în­ timp ce activitatea propriu-zisă cărturărească e de­semnată cu epitetul pejorativ de „critică“ dizolvantă, distructivă... D. D. I. SUCHIANU

Next