Adevěrul, septembrie 1930 (Anul 43, nr. 14319-14344)

1930-09-01 / nr. 14319

ABONAMENTE Luni 1 Septembrie 193­1 4 pagini AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. HILLE 1897—1926 FONDATORI 1 In străinătate dublu I.EI 3 BIROURILE: București, Str. Gensi. Miile (Sărindar) No. 7—9—11 TELEFOANE: Centrala: 306/67, 324/73, 346/70, 353/54. Direcția : 357/72. Provincia : 310/66. Administrația : 307/69. Pentru efectuarea unor „regulate şi paşnice încă­sări a impozitelor“, Ministerul de finanțe ordonă per­ceptorilor să facă uz de jandarmi. Fără comentarii. acelaş timp, România engleză ar fi vroit să introducă în convenţii comerciale, Convenţie nişte dispoziţii cari prin puteri, cu Anglia şi asprimea lor ar fi jignit sentimentele noastre. Ar fi interesant de ştiut, cari au dus la acest­e cari au fost aceste clauze, pentru ca să înţeleagă oamenii noştri poli­tici, odată pentru totdeauna, ce ur­­mări dezastruoase are în Occident, uşurinţa cu care, ajunşi la cârma dar au decurs in cea mai mare curtenie, cum e şi natural între state cu cari am fost aliaţi, cu cari înţelegem să menţinem o strânsă prietenie şi să colaborăm pentru a asigura Europei un nou statut eco­nomic. Că tratativele au fost laborioase, este explicabil, prin faptul, că până in ziua, să sperăm că nu prea de­părtată, când vechiul nostru conti­nent îşi va fi dat acest nou statut, diversele ţări ce-l compun, sunt preocupate să-şi protejeze propria lor producţie. însăşi Anglia, ţara clasică a libe­rului schimb, se gândeşte să aban­doneze o politică comercială care s-a asigurat prodigioasa dezvoltare economică de până acum,­­ pentru a se întoarce spre o politică strict deosebire la inimă marii noastre aliate din Occident. Din nefericire e vorba mai ales de articole de lux. La rândul ei Franţa ar fi înclinată să dea o mai mare atenţiune petro­lului şi tutunului nostru şi să înles­nească introducerea unora din produsele noastre agricole princi­pale şi secundare. În tot cazul semnarea Conven­ţiilor comerciale cu Anglia şi Fran­ţa, este incă un pas, şi incă unul im­portant, spre organizarea pe o bază mai durabilă, a comerţului nostru exterior şi deci a economiei noastre naţionale şi a raporturilor ei inter-­­ naţionale.■ Conferinţa româno-iugoslavă din Sinaia şi la cea agrară din Varşovia. E vorba de eventualitatea unei U' ..p- ^Mn această concepţie, a unei ajmimii ereditare in linii coborâ­­®***Kiinriii și legitimii, din bărbat WfrimC.ai decurge nişte drep PPT foarte considerabile pentru d. \jeorge Brătianu, care, evident, în baza ei, a crezut că se poate pro­clama şef legitim al partidului libe­ral. Şi iată deci cum concepţia fami­listă din partidul liberal, promovea­ză ceia ce familia combate şi urăşte mai mult şi cum numai­­înscăunarea unui şef din altă familie, poate rupe tradiţia şi reda partidului liberal viaţa normală şi rolul normal în po­litica României. ÎNTOARCEREA Vacanţele se apropie de sfârşit. S-a întors d. Vintilă Brătianu. Se în­toarce mareşalul Averescu. In cu­rând va veni d. Mihai Popovici, ca­re, de la Karlsbad a dat o fugă la Paris, desigur nu fără un scop oare­care, despre care se va afla poate când va reveni in Capitală. Dar, din toate întoarcerile oame­nilor politici, a provocat mai, multă emoţie, cea a d-lui Mironescu. D-sa anunţase că nu se va întoarce în ţa­ră de­cât după adunarea generală a Ligei — şi deodată face lungul voiaj pentru a rămâne in tară nu­mai câteva zile. Gura lumii şi-a zis numai­decât: „Trebuie să fie ceva". Evident că trebuie să fie ceva. Su­ver­amil vrea să audă pe ministrul de externe, vrea poate să-­ şi dea oarecari instrucţiuni. D. Mironescu e cel mai modest dintre actualii miniştri. D-sa urăşte grandilocvenţa şi mijloacele dras­tice. D sa vorbeşte rar si numai când trebue şi când are ceva de spus. Cum s'ar zice, d-sa, in regulă generala, tace şi face. Când a fost vorba să se numeas­că un prezident de consiliu care să prezideze întronarea, asupra d-sale s’a oprit alegerea. Dacă acum Su­veranul la chemat, opinia publică conchide, că are o misiune să-i dea. A prezidat întronarea — aşa şi zice A REVENIT L’am văzut, ori pe d. Nicolae Mi­­lozi ,- îl cunoaşteţi nu-i aşa? — ur­când grav treptele Prefecturii Capi­­tale^am rămas surprins. Nu pentru că^Hlilozi a venit la prefectură. — T^^^Hpoali*. călca In sanctuarul a HW - i ,1 cf Ui.T ■ mnteresat și :l fl.'it. Ila. Vii! din rnre-1 gnn;.,e o sentin­­tocească. §!§■ vrut d Vaida a> r.-inii ho ■Hirn pp de asupra Tusi ii iei. . '^Bichin smerit sl semnez. Kix ITICE W- va prezida și încoronarea, f acesta un fapt snu nu, nu se ycă. Dar e caracteristic că se fste de el şi că alegerea opiniei :e s’a fixat tot asupra ă-lui lescu. Inter. Pulvere de poctul:lasa.pare-ca L Ull/UC UO JJU.C-tvr1. ti.zci, j^ai C-tn, li se zicea banilor în rgoul poetic, acum patru decenii şi jjiiătate. „Scri­soarea II-a“ a lui Emi eseu, deşi a­­părută la 1 April 1885 fi „Convorbiri literare'' nu era încă in 1885 destul de răspândită ca să fi fitut populari­za pe „nervum rerm­ gerendarum“ care spune intr’adevăr ceva. Acea pulvere (sau plbere) de pac­­tol o găsim pomenită într’o caprici­oasă incercare de sionimie a „Re­vistei literare“ publich­e condusă de Ştefan Vellescu şi care între alţi co­laboratori, îi avea piMoga (pseudo­nimul doctorului M.­­Ster) şi pe De­­lavrancea, care pe atunci semna încă: Barbu Ştefănescu. Intre fondurile bankerului şi între cadoul sau suvenirul pretins de­ o a­­nume categorie de m­iei, revista în­cadra următoarele­­,­vin­te şi expre­sii: zestrea fetei de raritat, leafa sau apuntamentul funcţinarului, onora­rul avocăţesc, toc­mai­­ şi ziua lucră­torului, remunerariu ministerial, ciu­peala (pusă, aceasta, în dreptul cu­vântului vameş). Şi defilau mai de­parte: impozitul,­­Moarul sfântului Petru, darul sau stimul de recunoş­tinţă, mărunţişul pentru flăcăi şi plcaşca, sărindarul şi vizita medicală. Era o destul de importantă înşi­­rare de­ ierigeni analogici şi de sino­nime: întocmitorii­ manifesta faţă de câteva, ori faţă de aproape toate, o duioşie la fel cu aceea pe care sfân­tul Alexă cel Cald,o arătase „jigănii­lor, gânganiilor şi injuliilor (vezi: N. Cartojan, „Cărţile populare în litera­tura românească“,cap. XX). Numai jetoanelor de prezenţă li a­­lătura un scurt com­e­ntariu ce desvă­­luia un mic început de iritaţie sau poate ,­chiar de antipatie, căci le de­clara ca fiind ale membrilor din con­siliile de administraţie „puşi deasu­­pra ca fuiorul popii“. In nici un caz nu ajungea la enu­merarea sinon ironică imprecativă (delicios imprecativă!) a lui Gheor­­ghe din Moldova ir. distihurile: Ral­o, Doamne, pacostea Pe pustia dis.costea Că de când ii zic: iul­­­e, indrăgesc intră­ neştire. Şi de când ii zic: amor, îndrăgesc de mi omor. Barbut Lăzăreanu ■ aca, fost par­ia şi nu­­m­­i ■ § H Expunerea făcută de însuş ministrul Internelor Prietenul meu a fost exact la în­­tâlnire, spus: — M’am gândit mult la cele ce mi-ai spus eui. Sunt pur și, simplu grozăvii. Aş vrea să-mi afirmi încă odată că, în adevăr, sunt spusele d-lui Vaida. L’am fixat lung, isbit de neîncre­derea ce-mi arăta şi i-am desluşit: — Tot ce ţi-am spus eri este pu­rul adevăr. Sunt aproape cuvintele interne, p­e cari,­­­ministrului de mediat ce am părăsit cabinetul lui, le-am notat ca nu cumva memoria mea să altereze vre­o nuanţă sau să le dea un colorit strein. Dealtfel, eu nu sunt singurul deţinător al mărtu­risirii d-lui Vaida. Prietenii lui per­sonali îi cunosc prea bine ideile şi pot să-ţi adaug că unii din ei îl jude­că cu o meritată severitate. Apoi — şi aceasta e extrem de interesant — d. Vaida s-a mărturisit şi câtorva zia­riştii streini, cari l-au vizitat în ulti­mul timp. Unul din ei era evreu, ve­nit la noi să se informeze de la sur­să asupra celor petrecute la Borşa și in Bucovina. — Cum ? e cu putință ca chiar u­­nui ziarist evreu din străinătate să-i fi vorbit despre complicitatea lui cu Corneliu Codreanu ? — Pare imposibil, dar faptul este riguros exact. Şi, fiindcă veni vorba de convorbirea ce-a avut cu acest ziarist evreu din America, dă-mi vo­ie să reiau povestirea mea cu câteva detalii ale acestei convorbiri. — Te ascult. „Evreii exagerează — ii spunea d. Vaida ziaristului — şi fac o mare greşeală. Ţi-o afirm eu, prietenul lor. In special ei ar trebui să conti­nue jocul periculos transformând o nenorocire ca cea dela Borsa intr’o faptă criminală. Ţăranul ar putea căpăta convingerea că evreii, cari sunt asigurați, pun ei singuri­­£o£ fand astfel și avutul celorlalți". — Afirmaţia aceasta ia, direct caracterul unei amenințări cu po­gromuri. — După cum vezi. Continui. „Și-apoi, „vous vous dépéchez trop" cu drepturile ce revendicați. Nu trebue să uitaţi data recentă a emancipării dv. Abia aţi ieșit din Ghetto. „Nu trebue să vă orientați după presa evreiască. „Die Jüdische Pre­se" are motive streine de interesele evreilor, cari o determină să ducă, împotriva mea, o campanie atât de tenace pentru ca eu să plec de la Interne. Dar va veni şi tm rufnelii". — Ce o fi înţelegând prin evreiască“ ? — Ca „bun prieten al evreilor“, desigur a înţeles ceia ce înţelege şi A. C. Cuza şi Corneliu Codreanu. Dar ascultă mai departe. .Jiste sigur că una din cauzele re­crudescenţii mişcărilor antisemite Ca concluzie a că --------------. Strângându-mi mâna, mi-a I­d. Vaida a adresat un apel: „Rog pe vizitatorii americani să nu exagereze, cum a făcut d. Schmo­­eller, pe care aş fi fost nevoit, dacă mai stătea aici să-l arestez şi să-l expulzez ca defăimător al ţării. Vă rog să luaţi informaţiuni direct de la sursă şi, în cazul când se vor petre­ce fapte netrebnice, să vă adresaţi nouă". — O nouă ameninţare , care în­seamnă: ceia ce vorbim, trebue să rămână aici, între noi. Lumea din a­­fară să nu afle nimic. — Exact. Dar pentru a-ți reda întocmai părerile d-lui Vaida —„pri­etenul evreilor“ — îți voi da o pildă caracteristică despre judecata lui. Reproduc exact spusele ministru­lui către acelaș ziarist evreu: „Ar trebui să luptaţi contra aglo­merării evreilor in Basarabia. La Bălti, de pildă, evreii formează 60% din populaţie". — Şi cum­ să lupte evreii contra aglomerării? Asta e situaţia. Doar n’o să le pretindă să se sinucidă. .presa celor de mai sus, imită ca să le înlesnească şederea la noi. — Dar, în definitiv, ce crede d. Vai da că se poate face pentru stâr­­pirea dezordinilor ? — Soluţia o are gata. Iat-o după formularea ce i-a dat-o d-sa: „Nu pot lua măsuri draconice, căci ele ar putea avea o reacţiune nenorocită şi eu—cum mi-am spus— sunt prietenul evreilor. Aş aplica sistemul corecţiunii prin bătaie, dar n'o pot face pentru că „presa evre­iască" mi-ar sări in cap. De altfel, întregul aparat poliţienesc este cu mult sub nevoile reale şi foarte slab pregătit, dând dovadă de o com­plectă lipsă de iniţiativă. De aceea prefer ŞI PENTRU VIITOR tactica mea de influenţare şi dominare a mişcărilor antisemite". — Adică de­­întreţinere cu banii statului. Prigoana fiscală Buvrft fc-, *«fu*â de a înțelege ce urmăreşte guvernul prin prigoa­na deslănţuită împotriva contribua­bilului. In ciuda exepeilenţei defini­tive ce s’a făcut că nici o violenţă nu e in stare să asigure acoperirea _ „U IA - -------------------- —-(»« vui de inutile, pe atât de primejdioase. Constatând că așa numita amnis­tie fiscală, adică ultima păsuire dată contribuabilului de a se pune la zi cu toate restantele, in schimbul a­­bandonării de către stat a dobânzilor și amenzilor de Întârziere , n’a dat rezultatul dorit, fiscul a pornit o a­­devărată vânătoare împotriva con­tribuabililor. Se cere fiecăruia, nici mai mult nici mai puţin decât să facă dovada că a plătit impozitele pe 5 ani in urmă iar în lipsa lor, el a forţat să le plătească după norme arbitrare şi cu mijloace de cons­trângere barbare. In primul rând se cuvine să relevăm arbitrariul cererii de plată pe cinci ani in urmă. Nimeni nu e obligat să păstreze aceste dovezi căci în spiri­tul legii şi al bunului simţ e de pre­supus că un contribuabil nu poate plăti impozite noul până ce nu a achitat pe cele din trecut. Apoi, în­­chipuţi-vă situaţia contribuabilului, care in cei cinci ani din urmă schim­bându-şi de cinci ori domiciliul — şi nimeni nu-1 poate opri de la aceas­ta — şi-a schimbat de tot atâtea ori percepţia la care şi-a plătit birurile. Ar trebui să-şi piardă zile şi săp­tămâni pentru ca să obţină dovezile acum cerute. Dar in afară de caracterul şicana­­tor al măsurii celei mai noui împo­triva contribuabilului, se cuvine să ne întrebăm dacă e potrivit ales mo­mentul pentru aplicarea ei şi dacă Statul are măcar autoritatea morală de a o lua. Ce preţ mai poate pune populaţia ţării pe preocupările afişate de gu­vern pentru soarta debitorilor ajunşi într’o situaţie disperată când ace­­luiaş guvern­­ se năzăreşte să pună în mişcare toate rigorile legii şi tot ____LN­------» • «...­­» xacutatea silită a debitorilor săi a­­junşi in neputinţa de a plăti 7 In de­finitiv, Statul cel dintâi ar trebui să dea exemplul necesar al cruţării de­bitorului ajuns la sapă de lemn. Cu atât mai mult cu cât el are o mare răspundere in crearea situaţiei de astăzi. In loc de aceasta, guvernul recurge la măsuri cari ii pun într’o lumină foarte pufin favorabilă gri­ja, atât de mult trâmbiţată, pentru soarta debitorilor şi în plus îl încar­că cu răspunderea unei acţiuni care sdrunc­ă mult ideea autorităţii mo­rale a Statului şi prin urmare aduce cea mai grea lovitură bazelor ordi­nei sociale. Din orice punct de vedere am exa­mina dar prigoana da acum împo­triva contribuabilului, ea nu poate apare altfel decât ca inutilă și pri­mejdioasă. NOTE „O NENOROCIRE nu vine nicio­dată singură și proverbul are tot­deauna dreptate" — scrie Viitorul. Ceea ce înseamnă că d. Vintilă Brătianu, când va veni, dacă va mai veni, la putere va aduce și pe d-nii Tanc­red, Mosou­t, etc. etc. LIBERALII recunoscând de pe a­­cum­ că in guvernarea lor viitoare nu vor face mare lucru, declară că economiile și reducerea paperase­­riei sunt și (mai ales) vor rămânea mereu probleme de actualitate. iH^i -— 'W*—«rr* r-^r~ «p. f 1» putea, tot așa de bine, numi legile, alegerea sau preferinţele sale — re­latând numai ceea ce a văzut, comu­nicând numai ceea ce a simţit“. E vorba deci de o ,,exactitudine“ faţă de ea însăşi, nu faţă de lumea exterioară, faţă de subiect, nu faţă de obiect. Contesa de Noailles ne a­­sigură, cu alte cuvinte, ca nu ne va spune nici atâtica mai mult decât ce-i vine să ne spuie... Şi nici mai puţin, din fericire ! Dar mai are ne­voie un poet să ne asigure de since­ritatea lui ? Sau trebuie să înţele­gem că până acum şi-a lăsat ima­ginaţia să cutreere pe domenii care nu-i aparţineau şi că numai de aci înainte, se limitează strict la pro­­priile-i reacţii ? - CONTESA DE NOAILLES Cărţi străine Comtesse de Noailles „Divina contesă“ — aşa o numesc câncj pei Francezii omagiind violenţa şi fe- maj ştjj, cunda ei stare de inspiraţie — divi- poate fj 11a contesă a sădit o nouă floare în Cjjt­aje î grădinile poeziei, sau, într’un stil p ... mai puţin influenţat de „noailles-­­ ism“, a publicat un nou volum poe­ ta ,^any De data asta, însă, poezia e în antrerapt, proză şi proza tinde a fi „exactă“, a înregistra adică toate tresăririle, toate senzaţiile şi toate meditaţiile , autoarei (ceea ce, la drept vorbind, PrS făcuseră până acum destul de abun- j1*. ^ dent și versurile ei). De aici titlul de Exactitudes, atât de discutat de sliiC£, critici, care au văzut în el un para- . e­­­dox prea îndrăzneţ, o contradicție C1^f.se c prea făjișă a terminologiei curente. Titlul — cuvântul de „exactitudine“ evo- eat ^ o ---------------, că auto: *) Grasset, Paris. " l determir de D. FAUR Exactitudes“­­) CHESTIA ZILEI CE VA FI PESTE O LUNA Comerţul românesc de petrol cu Germania Exportul de produse petrolifere reprezintă pentru economia româ­nească o valoare de nouă mi­liarde lei faţă de un export total de ‘29 miliarde l şi ocupând deci om­­port, întrecând chiar importanţa ex­portului de cereale. Ca o ramură co­mercială, care influenţează într’o aşa de importantă măsură balanţa co­mercială a unei ţări. Chestiunea situ­­aţiunei relaţiunîlor­­­comerciale cu principalele ţări importatoare repre­zintă o deosebită importanţă. Intre principalele ţări importatoare trebue numărată Germania care nu numai prin situaţiunea geografică dar şi prin activitatea intensă în domeniul economic şi financiar a înţeles să lege cât mai strânse legături economi­ce cu România incă înainte de răs­­boiu. In 1913, Germania ocupa al 5-lea loc în rândul Ţărilor importatoare de produse româneşti şi participa la în­tregul comerţ de export românesc cu un procent de 27 la sută. Este interesant de menţionat că Germania participă actualmente la comerţul exterior al României cu un procent asemănător celui din 1913. EXPORTUL IN GERMANIA Tabloul următor reprezintă canti­tăţile de produse petrolifere ce au fost exportate în Germania înainte şi după războiu: Petrol brut 1060 tone în 1914 faţă de 1 tonă în 1929. Benzină 70.592 tone în 1914 faţă de 142.023 tone în 1929. Petrol rafinat 31.708 tone în 1914 faţă de 56.803 tone în 1929.­­ Laim­pant 9.332 tone în 1929. Uleiuri 4.885 tone în 1914 şi 3.602 tone în 1929. Parafină 46 tone în 1929. Reziduri 17.690 tone in 1914 şi 1.116 tone în 1929. In total deci: 126.295 tone în 1914 şi 212.923 tone in 1929. Exportul produselor petrolifere ro­mâneşti în Germania a realizat un în­semnat progres. Dacă se ţinu seamă, că producţiu­­nea de petrol a crescut în România în perioada comparativă de mai sus cu peste 2,7 milioane tone şi că im­portul german de produse petrolifere s’a cifrat la 2,7 milioane tone in ulti­mul an e evident că deşi cifrele de mai sus arată o sporire a exportului uni de vânzare de pe piaţa gr^M ce existau înainte de războia. /H­ se înfiinţa întreprinderea ..UtjHi ta“ care nu se ocupă cu ex/ro^H petrolului ci numai cu prelat fi comercializarea lui. Accasi^Bm prindere ia asujiră­ şi exporti facerea în Germania a P'HB petrolifere, româneşti si a imni'ilor, si deţine si azi ce ■ semnală cală din comerţul ■■ românesc in Germania. I'• târziu ..Columbia" si ...V/­T!fH' . . nă" rari isi desfac produsi^K/M Germania prin intermediul ..Aktiengesellschaft fin­ ,^HH| Produkte“. Unirea si Cm/fHHM au ca piaţă de­ desfacere ,sH|®sg maniei Concordia a dat apărarea intereselor sale din port societăţii „Galia", întreprind comercială vieneză. Acestea eram sunt cele mai importante intrepu­deri cari au organizat desfacerea­­i­duselor petrolifere româneşti pe ţa germană; ele ar fi avut fără doială mai mult succes dacă nur fi avut de luptat cu concurenta no­lor trusturi mondiale de petrol, Si­­dard Oii şi Royal Dutch Shell. (Citiţi continuarea în pagina I) Să nu fim răutăcioşi. Autoarea pune desigur în această savantă ex­plicaţie orizonturi mult mai subtile şi mai cugetate, ceva aşa ca... îngră­direa sufletească a individului, sau ca „lumea e reprezentarea mea“ a lui Schopenhauer, sau ca imperati­vul categoric al temperamentului. Gândirea neprevenită se rătăceşte, însă, şi se irită în orbăcăeli atât de variate şi de gratuite, care n’au ni­mic de-a face nici cu poezia, nici cu metafizica şi care ar fi putut aşa de uşor fi evitate prin întrebuinţa­rea unui termen propriu. De ce să schimbăm cu orice preţ numele sen­sibilităţii şi al sincerităţii, botezân­­du-le „exactitudine“ şi „determi­nism“? Pisicii-i zic pisică, iar lui Rob­i pungaş i a spus luminosul Boi­­leau, a cărui autoritate, însă, n’a putut rezista secolelor de vijelie ro­mantică şi de ameţeală simbolistă care i-au urmat. Avem de altfel, în aceeaşi prefaţă, câteva rânduri mai jos, ilustraţia manierei sentimentale cu care poeta tratează noţiunile. Temperamentul ei imaginativ vede mai ales conturul grafic al cuvântului ,,exactitudine“. ghicitoarea mea? e vorba de litera X, care în adevăr aduce cu vechil ceasuri cu apă ale grecilor...), ci celelalte consoane „care au avânţi: bradului“ (­ poate, sau D... Pariur le sunt deschise !) şi aşa mai de­parte. Dar e păcat să necăjim în hât aragostei, a trecutului, a muzicii, notaţii lirificate, dacă se poate spu aşa, de momente şi de locuri. Pi ponderenta elementului liric, u­quitatea lui se învederează până foititi continuarea in pag. II-a"

Next