Adevěrul, octombrie 1932 (Anul 46, nr. 14950-14978)
1932-10-01 / nr. 14950
Pag. 2-a te de tot soiul, (casca de etei, cete de atac hitleriste, drapelul imperiului, etc., etc.), ce pot sfârşi, într’o zi de delir, printr’o explozie contra vecinilor, fie pe frontiera orientală, fie pe frontiera occidentală. Se pare că se străduesc din nou, între Vistula și Rrîin, să justifice vechiul cuvânt al lui Friederich II despre Prusia şi anume: că războiul este pentru ea o industrie naţională. Astfel s’a ajuns, de a ameninţa Europa cu o reînarmare imediată a Germaniei tocmai în cursul conferinţei internaţionale de dezarmare! 7. La această atitudine a Germaniei, agravată de sfâşierea interna dintre Reichstag şi guvernul Reichului. Franţa a opus tot sângele rece şi prudenţa sa, prin răspunsul guvernului său. Fără a releva anumite inconveniente de condeie şi de vorbă ale generalului von Schleicher, şi neţinând seamă decât de memoriul diplomatic al ministrului von Neurath, d. Eduard Herriot sa servit de un limbaj just şi uman. Menţinând necesitatea respectării sfinţeniei contractelor internaţionale şi voinţa de a nu lăsa să se aducă o atingere unilaterală a tratatelor existente, primul ministru al Franţei n’a refuzat totuşi să cerceteze posibilitatea unei ajustări a situaţiei militare a Germaniei. „Nu numai că Franţa acceptă —■ a scris el ,în răspunsul său — să studieze sugestiile eventuale ale Germaniei, dar ea le solicită laolaltă cu acelea ale celorlalte state. Şi nimic nu-i pare mai util pentru pacificarea lumii decât o colaborare dintre două ţări mari cari să se înţeleagă în cercetările lor pentru binele tuturor şi pe cari le va uni mai târziu recunoştinţa naţiunilor“. Primul ministru al Franţei a încheiat chiar nota sa de răspuns, cu aceste fraze cari sunt un apel suprem la apropierea pacifică franco-germană: „La Lausanne, Franţa a consimţit în interesul general, la sacrificii, cari au fost recunoscute de către arbitrii imparţiali. Ea crede posibil, respectându-se angajamentele luate, că poate lucra cu Germania în scop de a găsi un statut nou, nu pe calea întoarcerii la vechile procedee de pregătiri de război, ci pe calea progresului, pe tărâmul organizării păcei“. Opinia publică din lumea întreagă a recunoscut şi apreciat moderaţiunea şi seninătatea unui atare răspuns. El este într’adevăr răspunsul unui reprezentant calificat al democraţiei pacifice. In acelaş timp d. Herriot a amintit că înainte de toate „trebue să se repecte angajamentele luate“, adică, a se conforma tratatelor şi pactelor internaţionale în curs de executare. Nici o pace n’ar fi posibilă daca s’ar permite la unul sau doi dintre contractanţi de a modifica din propria lor voinţă contractele semnate de mai mulţi. Ori, armamentele actuale ale Germaniei au fost fixate mai întâi prin tratatul dela Versailles care a fost semnat de 27 de naţiuni, apoi coroborat prin statuttele Ligii Naţiunilor, unde figurează mai mult de 60 de naţiuni, inclusiv Germania. Partea V-a a tratatului de la Versailles nu poate îi abolită sau înlocuita fan consimţimântul Ligii Naţiunilor. .Articolul 164 din acest tratat sună astfel: „Germania declară ca -»e angajează, de pe acum, pentru epoca în care va fi admisa ca membru în Societatea Naţiunilor, ca armamentul fixat înmentionatul tablou să nu fie depăşit, rămânând să fie modificat de către Consiliul Societăţii, ale cărui deciziu fii, Germania se obligă să le observe cu stricteţă“. Când, în 1926, Germania a intrat în Liga Naţiunilor, şi a fost în Consiliu ca membru permanent, ea a cunoscut foarte bine art. 164 şi a acceptat din nou clauzele, lui. Ea nu se poate, deci, mira, astăzi că Franţa îi răspunde: „Adresaţivă Ligii Naţiunilor, căci ea este singurul judecător“. Iar în ce priveşte afirmaţia că conferinţa dezarmări n’a făcut nimic şi n’a izbutit nimic, cum pretind miniştrii Reichului, acesta este un argument de o eleganţă îndoelnică faţă de cele 64 de naţiuni, cari au participat. După d. Herriot, d. Henderson, în calitatea sa de preşedinte al conferinţei, a judecat cum se cuvine acest argument, cu prilejul unei întruniri la New Castle. Faptul că rezoluţia Beneş a încorporat principiile propunerii d-lui Hoover (reducerea cu 33 la sută a armamentelor fiecărei naţiuni) şi că această rezoluţie a fost votată cu o majoritate enormă, este o dovadă ca conferinţa progresează către scopul ei final. Poate oare să-i convină Germaniei să se retragă de la lucrările în folosul păcii, tocmai în momentul când se redeschide conferinţa (21 Septembrie) şi să anunţe că se va reînarma imediat? Dacă dela ameninţări guvernul actual al Reichului ar trece la fapte ar lua asupra lui o răspundere mare, o răspundere analoagă cu aceea pe care a luat-o împăratul Wilhelm II şi amiralul Tirpitz, când s-a torpilat „Lusitania“ în dispreţul angajamentelor luate. D-nii von Papen, von Schleicher şi von Neurath Se vor gândi de două ori înainte de a se încorona cu atari lauri. Au uitat oare că Germania a votat la Geneva, la 26 Septembrie 1931, „o pautză a înarmărilor“ până la 14 Noembrie 1932? A înarma fără întârziere, asta ar însemna violarea în plus a unui contract, şi a fi boicotat de toată lumea. Asta ar însemnă o mărturisire că Germania n’a încetat să se înarmeze în mod clandestin de ani de zile şi că intenţionează acum, printr’o lovitură de forţă, să-şi acopere refacerea tainică a armatei, flotei şi aviaţiei sale, acuzată că şi-a realizat-o cu banii străinătăţii, mascând în permanenţă bugetele Reichului şi ale statelor germane. Asta ar mai însemna să se pună din nou chestia nu numai a tratatului din Versailles şi a acordurilor dela Locarno, dar şi a convenţiei navale dela Washington. In fine, s’ar da din nou semnalul reînceperii unei curse anarhice de înarmări în lumea întreagă. Germania, sau cel puţin guvernul de azi, care pretinde că o reprezintă, se află le încrucişarea drumurilor de dezarmare şi reînarmare, adică a păcii şi a războiului. Dacă vrea dezarmarea, adică pacea, se va întoarce la Conferinţa din Geneva şi la Liga Naţiunilor, şiva practica colaborarea pe care Franţa i-o propune în mod real sub egida discuţiunii libere şi internaţionale. Dacă, dimpotrivă, Germania vrea reînarmarea, adică un război de revanşă, prea des anunţat de către animatorii săi, ea va părăsi, după cum a comunicat, conferinţa dezarmării şi Liga Naţiunilor; ea se va pune de bună voe în afară de tratate şi de legile internaţionale şi face din nou apel la forţă împotriva dreptului. Dar experienţa din 1914—1919 dovedeşte că aceste drumuri sângeroase sunt catastrofale, chiar pentru existenţa naţională. De aceea trebue să nădăjduim în mod sincer că conducătorii Reichului vor renunţa cât mai este timp şi vor alege calea mai rezonabilă a colaborării internaţionale. Henry Berenger Preşedintele comisiunei senatoriale pentru afacerile externe. Fost ambasador al Franței în Statele Unite ^ ^ 'w ‘‘‘ r'*-» re, de douăzeci de ani, romancierul de treizeci şi şapte (1889) îi împărtăşia grija sa de viitorul Franţei ieşite din dezastrul de la Sedan şi declara solemn că îşi asumă educarea lui, deoarece fiecare om care ţine un condeiu în mână are „charge d’âmes“. Cartea nu se împotona numai cu o prefaţă manifest, fără aplicaţie imediată. Cuprinsul romanului corespundea întocmai obligaţiilor luate. Intr’adevăr, Paul Bourget ataca problema foarte delicată a răspunderii scriitorului. Tânărul erou al cârţii, Robert Greston, elevul, maestrului filosof Adrien Sixte, seduce o fată tânără şi curată, care i se da cu condiţia dublei sinucideri post adum (scriu latineşte, pentru că „le latin brave l’honnéteté). După consumarea iubirii, junele filosof, adept al teorilor materialiste învăţate din cărţile lui Sixte, se sustrage cuvântului dat, iar fata se sinucide. Robert Greslon scrie jurnalul retrospectiv al seducţiei făcute cu sânge rece şi-l transmite din închisoare, maestrului său. Achitat de judecători, Greslon e ucis de fratele sinucigaşei, care face dreptate, iar Adrien Sixte, deşi materialist şi ateu, se simte pentru prima dată responsabil de teoriile sale şi înaintea leşului elevului său, rosteşte fără voie cuvintele pe cari nu le-a uitat încă, ale Crezului: Cred într’unul Dumnezeu, etc. Teza este limpede. Comunicat romanul de Paul Bourget propriului său maestru, Taine, acesta s’a simţit direct vizat, în portretul şi mai ales, teoriile sale, reproduse exact — ca celebra formulă din prefaţa „Istoriei literaturii engleze“: „viţiul şi virtutea*’ sunt nişte produse ca şi vitriolul şi zahărul“. Răspunsul lui Taine, privat, se găseşte în „Corespondenţa“ sa, publicată postum. Se înţelege că Taine protestează contra consecinţelor imputate determinismului. „Le Disciple“ marchează, aşadar, ruptura lui Bourget de teoriile materialismului determinist. Cartea a mai fost onorată de o desbatere publică, între Ferdinand Brunetiere, de o parte şi Anatole France şi Charles Richet, de altă parte, cel dintâi, adoptând teza responsabilităţii consecinţelor practice ale ideilor, ceilalţi respingând-o, şi arătând cu drept cuvânt că ideile unui filosof nu pot fi făcute răspunzătoare de fapta necugetată a unui tânăr dezechilibrat. După cum am mai spus, Bourget continuă totuşi, seria romanelor sale de analiză a adulterului, pentru ca tocmai după o perioadă de circa zece ani să se dedice unei opere conforme programului său anunţat în Prefaţa Discipolului, începând cu l’Etape, roman social, în care denunţă formaţia pripită a liber-vegetătorilor, plecaţi din straturile de jos ale societăţii, fără să fi respectat o evoluţie normală de clasă, Paul Bourget devine romancierul burgheziei conservatoare, tradiţionaliste şi catolice. S’a scris mult despre catolicismul lui Bourget, ca şi conversiunea lui Brunetière et Cie, de natură pragmatică şi socială, neisvorît dintr’o nevoie interioară, imanentă. Este un apostolat de utilitate socială, fără căldura unei simţiri religioase propriu zise, ca şi adeziunea la biserică a Acţiunii franceze. In această a doua parte a carierii sale, Paul Bourget a fost urmat sau numai urmărit cu egală atenţie de aceeaşi burghezie mare care îi furnizase un număr impunător de admiratori şi admiratoare ai romanelor sale prime. Aşadar, fie ca doctor în ştiinţe amoroase, fie ca doctor în ştiinţe sociale, laboriosul romancier a rămas exponentul aceleiaşi categorii de cetitori burghezi. In numeroase romane, piese de teatru sau esseuri, Bourget şi-a desvoltat un întreg program social, întemeiat pe familie, tradiţie şi religie, combătând democraţia, republica, divorţul, ştiinţa şi alte obiective socotite primejdioase. Desigur că, încredinţând literaturii sale scopuri utilitare, deşi reclamându-se de la exemplul lui Balzac, el însuşi monarhist, conservator şi adept al familiei, dar creator formidabil de viaţă înainte de a fi fost ambiţios de teorii, Bourget s'a îndepărtat de condiţia principală a romanului, care este de a reda viaţa şi a ră- mas numai un romancier tezist, în- cordat în pledoarii elocvenante şi prolixe. Altă consecinţă a îndoctrinării sale, a fost strimtarea orizontului său, foarte larg înainte, pe vremea când se străduise a înţelege şi«*•terpreta epoca sa, fără pretenţia de a-i da directive. Astfel cetitorii săi literari, iar nu de partid sau clasă, au asistat la treptata decadenţă artistică a unuia din cei mai fini esteţi şi diletanţi de sfârşit de veac. Subtilul şi pătrunzătorul critic din Essais de psychologie contemporaine, care se vădise cel mai complet cap al generaţiei sale, făcuse loc unui teoretican de bună voie închis tuturor tendinţelor, altă dată înţelese şi iubite, apoi respinse şi combătute din interes naţional, social şi religios. Demondenizat, — ceea ce nu e de ocară, fireşte, — dar şi desintelectualizat, — ceea ce e mai rău. — Paul Bourget desfăşură totuşi de trei decenii o activitate ordonată, fără povara anilor, cari l-au încărunţit şi gârbovit, dar nu i-au lenevit apostolatul. Cu aceiaş logică, oarecum de politehnician, ca un vrednic fiu de matematician, ce este, cu aceiaşi rigoare şi metodă, cu aceiaşi putere de muncă, octogenarul de astăzi îşi urmăreşte rosturile sale, chemarea sa de redresor al tradiţiilor şi virtuţilor conservatoare, franceze. Este drept că directiva sa merge împotriva spiritului galic, intelectualist, de liber examen, progresist, liberator şi egalitar, este drept că Franţa, în faţa lumii, nu reprezintă Franţa sa, închisă în preocupări mai egoiste, de clasă, dar nu se poate tăgădui frumuseţea de caracter a exemplului său, atât de educativ prin stăruinţa şi străduinţă. Dacă ar fi însă să încheiem cu o trăsură de unire între bătrânul Bourget şi admirabilul Bourget, omni-comprehensiv, de treizeci de ani, din Essas voiu reaminti pasiunea sa, nestinsă, pentru marele Baudelaire, pe care l-a înţeles printre cei dintâi. I revăd, pe o zi mohorită, de burniţă, în cimitirul Montparnasse, citind, peste mormântul idolului său, la şasezeci de ani de la moartea sa (1927), o cuvântare comemorativă. Rostind, din memorie, versurile celebre, închinate de Baudelaire slujnicei sale : „La servant au grand coeur“... . Ajuns la versul: „Les morts, Ies pauvres morts, ont de grandes douleurs“, vocea strangulată şi lacrimile nemaistăpânite ale bătrânului de 75 de ani, m’au conciliat cu maestrul care nu era al meu şi în clipa aceia, unică, l-am iubit. .. L Șerban Cioculescu ADEVÉRÜL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE -ŞTIINŢĂ -ARTĂ VORBE... VORBE. VORBE Ce-ai adăugat, cititorule, din propriu-ţi suflet, gândurilor şi versurilor mele ? A». VT Vi A Costumul tatei e mai demodat decât al bunicului. •Ti ' 7r Nimic nu scorneşte mai repede imaginaţia noastră, ca pretextele ingratitudinei. *** Nu cel ce n’a răuşit in viaţă e un ratat, ci numai acela care a râvnit lucruri peste puterile sale. Cine se mulţumeşte să fie sergent-major toată viaţa, nu este un ratat. Ratat e colonelul care n’a ajuns general. ■K * # N’ai vrea să fi fost în pielea lui Cristofor Columb cu o zi înainte de-a se fi arătat visatul Continent, dar nici în pielea detractorilor săi, a doua zi.X * * Oamenii fac legi câte pofteşti. Păcat că nu pot fabrica şi legile, — oameni. *** Supără-te numai de bazaltul muştelor, nu şi de-al albinelor, cari, muncind pentru alţii, au măcar, dreptul să zbârnâie. Singurul merit pe care-l aduc unii în funcţiunile lor, e cinstea. Ca şi cum această biată datorie (către tine însuţi, în primul rând), ar avea puteri creatoare. *** Nu întreba pe nimeni ce-are de gând să facă, iar dacă întreabă cineva ce-ai de gând să faci, nu-i spune. .. „.. Odinioară, ca s’ajungi ceva, trebuia să ieşi din gazetărie. Acum, ajunge să-ţi părăseşti gruparea politică. * * * Sânt „liber-cugetator”. Fereştemă, Doamne, de toate constrângerile pe cari mi le impune această nouă libertate. *** Tiparul repoetizează. Turneul unui quartet cehoslovac în Europa Quartetul praghez, care concertează de mult timp cu mare succes în Cehoslovacia, va întreprinde în zilele cele mai apropiate, un mare turneu artistic in Finlanda, Danemarca, Suedia și Norvegia. La concertele sale din Suedia, Quartetul praghez va fi însoţit de pianistul virtuos cehoslovac Jan Herman, iar la concertele din Suedia de pianista Anna Kropamrlva, de asemenea cehoslovacă. După absolvirea a 25 concerte, quartetul se va întoarce la Praga. Este probabil că după aceasta va întreprinde un turneu în Anglia, Irlanda, Olanda, Iugoslavia, România și Spania. Succesele autorilor cehoslovaci în străinătate O carte a unui autor cehoslovac din America, Jan Welzl, care a fost aleasă de către Clubul Literar New- Yorkez, ca cea mai bună carte care a apărut în lume, în luna iulie 1932, a ajuns în anul acesta la un succes extraordinar. Cartea se numeşte „30 de ani la Nordul de aur“ şi autorul ei, Jan Welzl, a petrecut tot atâţia ani în Alasca şi Nordul Siberiei, unde a devenit şeful unui trib de eschimoşi. După întoarcerea sa în Cehoslovacia, Welzl s-a stabilit la Brno, unde a aşternut pe hârtie, cu ajutorul a doi tineri scriitori, impresiile sale din regiunile nordice, impresii care au născut dela început un mare interes îi lumea literară. Cartea a fost tradusă până in prezent în aproape toate limbile mondiale, între care și cea japoneză şi esperanto. La, New-York cartea a obţinut de la clubul menţionat un premiu de 10.000 dolari. O altă carte care a obţinut un frumos succes în străinătate, este poema epică „Satanella“ de cel mai mare poet ceh Jaroslav Vrchlicky. Cartea a apărut în traducerea engleză la Chicago. După ştiri din Berlin, editura „Bruno Cassier“ de acolo a scos în limba germană, una din ultimele cărţi ale lui Karl Ciapek, „Anul grădinarului“ . Dintre dramele cehoslovace, se va juca, la Teatrul Comunal din Berna, comedia „Cămila trece prin urechile acului“ de Frantisek Langer şi opera „Sperietoarea din Castel“ de J. Kricka“. Piesele lui Langer vor fi reprezentate şi pe alte scene din străinătate. De asemenea şi unele piese ale lui Karl Ciapek, René Clair, cunoscutul regizor francez a hotărât să creeze un film sonor după „Periferie“ de Langer. Nu cunosc fiinţe cu simţul demnităţii mai irascibil, ca oamenii ce practică, zilnic, platitudinea cea mai desăvârşită. » * Nu există decât o solidaritate a rataţilor. -x- * -fc Să te ferească Dumnezeu de omul care nu-ţi cere nimic, căci va sfârşi prin a-ţi cere lucruri imposibile. * *» Să n’admirăm cu aerul ca facem un dar, ci cu convingerea că ne plătim o datorie. * * * Tristețea noastră vine din dezechilibrul făpturei noastre: de câteva zeci de mii de ani, trupul ni s’a istovit din cale-afară, iar spiritul s’a desvoltat uimitor. Corpul nostru nu mai e capabil să realizeze aspiraţiunile sufletului nostru. Şi iată de ce, în fiecare dintre noi e un învins. x- * * Nu e vina porcului că n’a mâncat mărgăritarele, ci a nebunului care i le-a aruncat. A hrăni porcii cu perle, e tot at&t de absurd ca a oferi femeilor coliere făcute din coji de pepene. x- * * Să te simţi egal cu cei mici, faţă de oamenii „mari”, însă, socoteştete mai mare, o, mult mai mare! #** Tinereţea este singurul defect de care ne corijăm fără voia noastră. 7|* *}£• Tot ţi se pare că cel ce e deasupra ta, o să cadă. x- * x-Unii vorbesc şi scriu frumos numai când n’au ce spune. Gândirea pune plumb pe aripile stilului. ** Nu cunosc sforţări mai penibile decât ale celui ce vrea să arate că nu e prost. 4v A 4 -’ Sânt mai multe păsări şi mai mulţi tâlhari în oraş, decât în codru, acolo n’au ce să mănânce. VICTOR EFTIMIU Noui piese cehe la Teatrul Naţional din Praga După cum se anunţă, Teatrul Naţional din Praga va prezenta încă la începutul stagiunii, două noui piese ale autorilor cehoslovaci. E vorba in primul rînd de comedia „Sborul reginei“ de cel mai bun dramaturg al generaţiei mai vechi cehoslovace, Iaroslav Hilbert. Subiectul piesei e luat din lumea financiară şi cinematografică. A doua premieră va fi „Alchimistul“ de tânărul scriitor cehoslovac Vladislav Vanciura, care a obţinut până în prezent mari succese prin piesele sale. Subiectul ultimei sale piese e luat din timpurile împăratului Rudolf II. A doua scenă a Teatrului Naţional din Praga, „Stavovske Divadlo“ va prezenta operetă modernă „Veneţia care cântă“, al cărei librete a fost scris de poetul modern ceh A. Hofmeister. Muzica pentru această operetă a fost alcătuită de compozitorul modern cehoslovac Jezek. Toate aceste trei reprezentaţii sunt aşteptate cu un viu interes din Câmpina, profesor Scarlat Dumitrescu si ing. Ion Scarlat Pascu. A urmat apoi desfăşurarea programului artistic. „Sufletele moarte“ de Gogol la teatrul de arta din Moscova Unul din cele mai mari evenimente ale Teatrului de Artă din Moscova, va forma piesa „Suflete moarte“ după cunoscutul roman al lui N. Gogol. Dramatizarea romanului se datoreşte cunoscutului scriitor M. A. Bulgakov. Piesa are 4 acte şi un prolog şi reprezentarea ei va avea loc în timpul cel mai apropiat. Pregătirile de înscenare sunt în toiul lor. Ideia de a se aduce ,,Suflete moarte“ de Gogol pe scenă a intervenit încă Înainte cu 7 ani. Prima variantă a romanului dramatizat de Gogol a fost prezentată de scriitorul Smolin. Proectul decorurilor a fost elaborat pe atunci de S. I. Ivanov. Piesa a fost împărţită in numeroase epizoade cu un număr extraordinar de personagii. Insă după cetirea textului şi cercetarea proectelor de decor, chestiunea reprezentării „Sufletelor moarte“ a fost amânată pe mai mulţi ani. Abia la începutul lui 1930 conducerea Teatrului de Artă din Moscova a început să vorbească din nou, de opera lui Gogol. Planul a fost innoit de defunctul artist al Teatrului de Artă B. V. Luzsky, care a tratat in această direcţie cu directorul teatrului V. I. Nemirovici Dancenko. Printre scrierile sale, V. V. Luzski a lăsat şi proectele înscenării „Sufletelor moarte“. Pe la mijlocul lui1930 s’a hotărît, ca romanul lui Gogol să fie montat pe scena Teatrului de Artă într’o formă scenică specială, iar prelucrarea sa a fost încredinţată scriitorului M. A. Bulgakov, autorul piesei „Garda Albă“. Cea mai mare parte a textului a fost terminat de Bulgakov încă la sfârșitul lui 1930. Pe la mijlocul sezonului 1930/31, piesa fu cetită și primită cu entuziasm. S-a început imediat cu pregătirea artiștilor. Viitorul Cicikov a fost ales în persoana lui V. O. Poporkov. Regia a fost preluată de la început de K. S. Stanislavski, care a lucrat mai întâi în cabinetul său cu diferiţi reprezentanţi ai rolurilor, iar apoi a venit la repetiţiile de pe scena teatrului. întreaga această muncă complexă a înaintat foarte mult, aşa că Stanislavski a mai observat că piesa nu conţine nici o frază care să nu aparţină lui Gogol şi chiar când s-a lucrat liber, alegându-se din diferite capitole numai părţile cele mai potrivite. Premiera „Sufletelor moarte“ va avea loc la sfârşitul lui Noembrie. Reprezentanţii rolurilor principale sunt: V. O. Toporkov (Cicikov), I. M. Moskvin (Nozdrov), M. M. Tarchanov (Sobakevici), M. N Kedrov (Manilov), L. M. Leonidov (Pliușkin) și M. P. Lininova (Korobocika). Comemorarea lui Haşdeu şi a pictorului Grigorescu Duminică s-a comemorat la Câmpina în chip deosebit împlinirea a 25 ani de la moartea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu şi a pictorului Grigorescu, al cărui mormânt se află tot la Câmpina. Au fost invitaţi la solemnitate toţi reprezentanţii culturii româneşti dar n’au venit decât maestrul Costin Petrescu din partea Ateneului Român şi profesor Scarlat Dumitrescu, preşedintele asociaţiei spiritiştilor „B. P. Haşdeu“. S’a oficiat un serviciu divin la mormântul marelui pictor apoi au ţinut cuvântări protoereul Opriş şi avocat Ionel Dumitrescu, în numele ateneului popular „B. P. Haşdeu“. In urmă numeroasa asistenţă, formată din toţi intelectualii câmpineni a vizitat castelul Iulia Haşdeu, precum şi casa in care a locuit pictorul Grigorescu şi care a fost incendiată şi jefuită pe vremea ocupaţiei germane. Alături însă fiul marelui pictor a ridicat altă casă unde a strîns tot ce a mai putut salva din operele părintelui său. După amiază la ora 3 a avut loc un festival artistic la teatrul Modem, organizat de d. Constantin Barbacioru, preşedintele ateneului popular „Bogdan Petriceicu Hasdeu“. Au rostit discursuri d-nii Barbacioru, profesor Costin Petrescu din , Bucureşti, profesor Cornil de la liceul Palatul justiţiei RECURS CONTRA LEGII CONVERSIUNII Secţiile unite ale Casaţiei au fost sesizate ori cu un nou recurs prin care se denunţă ca neconstituţională dispoziţia art. 35 din legea conversiunii. Acest text se invoacă in faţa instanţelor de urmărire, de către debitorii urmăriţi, spre a obţine suspendarea urmăririi, până după pronunţarea instanţei specială de conversiune, asupra cererilor lor de asanare introduse în termenul legal, înalta Curte de Casaţie secţia II a luat ca normă să admită suspendarea cerută de debitor pe simpla dovadă că are introdusă cererea de conversiune la instanţa specială. Acelaş lucru urma să se petreacă şi eri în recursul făcut de debitorul Debobeanu împotriva ordonanţei de adjudecare a tribunalului notarial Ilfov, prin care i s’a vândut la licitaţie publică moşia ipotecată, ca o consecinţă a urmăririi făcută de creditoarea „Banca Românească a Orientului“. Recursul a fost suspendat până când secţiile unite vor decide dacă art. 35 este sau nu constituţional. NUMEROŞI COMUNIŞTI TRIMIŞI IN JUDECATA Instrucţia fiind terminată, d. judecător Stănescu a dat ori ordonanţă definitivă prin care trimite în judecată 30 de comunişti printre cari sunt: Haia Gruenberg, profesoară particulară de chimie şi matematică, Edlis Frima, studentă, Gena Cotig zisă Golda, brodeuză, Ana Averbuch, lucrătoare, Petre Apteker, student in drept, Marcu Smilovici, lucrător ţesător, etc. Ei sunt acuzaţi că au uneltit împotriva ordinei de stat. Dosarul a fost înaintat tribunalului care va fixa termenul de judecată. A început anul polar in Septembrie 1932 și se va sfârsi in Septembrie 1933. Ideia „anului polar“ a fost dată acum 50 de ani de meteorologul austriac Weyprecht şi a fost primită cu entuziasm de specialiştii de atunci, experimentându - se prima oară la 1882-1883 cu concursul a nouă state. Propunerea lui Weyprecht, ca anul polar să se repete la 50 de ani, a fost de asemenea luată in consideraţie; lucrările de acum o jumătate de secol vor fi repetate, bineînţeles cu instrumentele moderne, mult superioare celora de la 1882. In ce constă un „an polar“? Meteorologia se bazează pe observaţiunile făcute simultan în cât mai multe puncte ale globului şi transmise, prin telegraf sau radio, birourilor centrale de previziune. Centralele cele mai bine organizate sunt „Office National météorologique de France“ şi „Weather Bureau“ din Washington, care primesc rapoarte radiotelegrafice zilnice dela staţiunile permanente polare, sau dela altele, cum e cea din Spitzberg, uneori chiar de patru ori pe zi. Anul acesta au plecat în ţinuturile polare 34 expediţiuni, care vor lucra toată iarna, primăvara şi vara viitoare, mărind astfel în mod excepţional actuala reţea meteorologica mondială. Pentru a mări interesul ştiinţific, profesorul Piccard proectează o a treia ascensiune in stratosfera din ţinuturile polare, la care fără să ia parte personal, îşi va da concursul technic. Niciodată Polul Nord n’a fost asaltat de atâţia savanţi. In plus, exploratorul american Lincoln Ellsworth anunţă un mare raid spre Polul Sud, plecând în avion din golful Ross până la polul geografic. Meteorologia unei ţări e comandată în bună parte de situaţia atmosferică a ţărilor vecine şi chiar a unor ţinuturi la mii de km. depărtare. E stabilit bunăoară că România e vara la discreţia centrului de mare presiune din Azore, de origine dinamică. Iarna depindem de anticiclonul din Siberia, de origine termică. Abia de la 1833 s’au introdus noţiunile noui precum „fronturi polare“, „valuri de frig“, datorite aerului rece polar transportat spre ecuator de curenții atmosferici. Intr’un articol publicat de curind în „Revue Générale de Sciences“, fizicianul J. Rouch afirmă că „una din cheile timpului e in regiunile polare“. Există și o gazetă a polurilor, apărind bine înţeles în limba engleză şi numai de două ori pe an. E „The Polar Record“ din Cambridge, care anunţă că la experienţa anului polar iau parte 44 state, între cari şi România, dar nu toate trimit delegaţi la poli; de aceia numărul expediţiilor e de 34 cum am arătat mai sus. Polonia a trimis câţiva meteorologi la Spitzberg, Brazilia va opera la ecuator şi România, din motive bugetare, face anul polar la Bucureşti. Să nădăjduim că peste 50 de ani, in 1982—83, ţara noastră va putea lua parte în mod efectiv la al treilea an polar, trimiţând escadre de stratonare spre ambele poluri ale planetei.... L. F. CRONICA ȘTIINŢIFICĂ ANUL POLAR Informaţiuni D. I. G. Duca a părăsit Capitala, plecând la moşia Măldărăşti, unde va rămâne până Vineri, când se va întoarce în Capitală pentru a prezida şedinţa sfatului parlamentar al partidului. Ultimul număr al revistei „Radio,fonia“ publică textul complect al legei pentru „garantarea dreptului de audiţie radiofonică prin combaterea perturbaţiunilor de orice fel“, proect votat la Cameră în precedenta sesiune parlamentară şi depus actualmente la Senat. D. profesor Ion Răducannu, rectorul academiei comerciale şi industriale, a fost cooptat în consiliul general al cooperaţiei în locul d-lui Dim. Gusti. Deasupra Mării Negre s’a lăsat ori o ceaţă deasă. Din această pricină vasele aflate în larg au ancorat în portul Constanţa la ora 10 dimineaţa când ceaţa s’a ridicat. D. Al. Cantacuzino-Paşcanu, directorul general al aviaţiei civile pilotând un avion Messerschmidt a plecat la Balcic pentru a inspecta şi da directive în vederea nouei aerogări ce se construeşte acolo. începând cu ultimul număr, excelenta revistă „Radiofonia“ a introdus o rubrică regulată „Pe marginea programului vorbit“, în care se comentează şi se lămureşte pe înţelesul tuturor cuprinsul conferinţelor, cari se ţin săptămânal la Radio,Bucureşti. In cassa primăriei Baldovineşti- Romanaţi s’au găsit mai multe bancnote false de 1000 lei. Parchetul a dispus arestarea casierului, anume Ciurică, bănuit că n’ar fi străin de aceste falsificări. Meetingul aerian al societăţii „Arpa” s’a amânat pentru ziua de 16 Octombrie. Odată cu meetingul se va deschide şi o expoziţie aviatică. Publicul va putea vedea toate avioanele cumpărate de „Arpa“. In dimineaţa zilei de 2 Octombrie la ora 8 va avea loc un pelerinaj în satul Cristeşti unde se găsesc mormintele tatălui, bunicului şi străbunicului lui B. P. Haşdeu. Pelerinajul este organizat de ateneul român „Marele Voevod Mihai din Suliţa-Hotin. La ora 11 dimineaţa se va oficia un parastas pentru odihna sufletelor lui Ion, Tadeu, Alexandru, Bogdan şi Iulia Haşdeu. începând de la 1 Octombrie se va suprima anexa la tariful internaţional pentru transportul călătorilor şi bagajelor intre Europa Occidentală şi Europa Orientală, via Postumia (ediţia din 1 Aprilie 1925). „CONTENCIOSUL”, birou de informaţiuni judiciare şi administrative, se ocupa cu rezolvarea chestiunilor de orice natură înaintea tuturor instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor publice din Capitală. Sunt scutiţi de cheltuelile deplasării cei din provincie, cărora „CONTENCIOSUL” le înlesneşte prin corespondenţă aranjarea intereselor şi îndeplinirea oricăror formalităţi, lămurindu-i şi cu consultaţiune în orice materie juridică. „CONTENCIOSUL” funcţionează permanent sub conducerea d-lui avocat M. Graur în palatul ziarelor „Adevărul" şi „Dimineaţa“, Bucureşti Comerciantul clujean Ferek Ion, care a sustras 300.000 lei de la firma „Columbia“, a dispărut fără urme. El a fost pus în urmărire. , Pentru anul 1932 sunt programate următoarele voiajuri de studii şi plăcere HAPAG: Diverse călătorii individuale da studii şi plăcere spre America de Nord şi Sud cu plecări săptămânale. 3 voiajuri spre America Centrală cu vizitarea localităţilor: Anvers, Bruxelles, Barbados, Trinidad, La Guaira, Caracas, Puerto Cabello, El Palito, Curacao, Puerto Colombia, Barranquilla, Cartagena, Cristobal, Port Limon, Puerto Barrios, Plymouth, Cherbourg, Amsterdam, Hamburg, de o durată de 55 zile cu preţul de RMK. 1365. 1 voiaj „In jurul lumii“ cu vizitarea a 30 ţări din continentele: Europa, Asia, Africa şi America. Parcursul 80.000 km. Durata 132 zile. Diverse călătorii spre ţările Mărei Mediterane cu vizitarea localităţile: Berlin, Hamburg, Rotterdam, Anvers, Southampton, Lisabona, Cintra, Ceuta, Tetuan, Malaga, Palma de Mallorca, Valldemosa şi Genova. Cereţi prospecte detailate şi informaţiuni la Biroul de Voiaj Hamburg Amerika Linie S. A. R., București, Calea Victoriei 84. i înscrierile jj I pentru ‡ j ! SPLENDIDA EXCURSIE j | Budapesta ki Vie nai organizată de revista ]! Realitatea Ilustrată' ii se închid la 6 OCTOMBRIE a. c.;j :Mai sunt disponibilei! ¡i 120 lOCUrii: ! j deoarece numărul pârtiei;! ! Inantilor este limitat. ¡! Plecarea are loc la 11 12 Octombrie a. c. !! ! Inapoerea la 19 Oct. II . lat normii de persoană se cuprind: Călătoria dus şi întors, paşaport colectiv cu vizele necesare, găz- j duirea la hoteluri de primul rang şi pensiune complectă în tot J timpul şederei la Budapesta şi Viena, mari circuite cu autobuze, J vizitarea principalelor palate şi, muzee cu ghizi, reduceri la teatre şi music-hall-uri, etc. | Cereţi prospectul gratuit cu toate detaliile la «REALITATEA ILUSTRATA», Str. Const. Miilei 7-11 (Secţia excursii). |