Adevěrul, noiembrie 1932 (Anul 46, nr. 14979-15003)
1932-11-01 / nr. 14979
AMUL 46-No. 1497! Marti 1 Noembrie 1932 гптитпш. Ab- V- BELDIMAN 1888-1897 lUAUJAlUKl. CONST. MILLE 1897—1926 200 lei pe 3 Inni - i Í Centrala: 3.2470. ABONAMENTE: 750 lei pe un an "dutfu 3 LEI BIROURILE = В|1С11Гв$И, Sfi*. COflSf. MOlS (SaPindaP) MO. 5 ~7—9 TELEFOANE: 380 lei pe 6 Inniu I I I I ^ministratla: 3.2473, Ziua economiei ••• ...Cind n'avem nici banimisit $i nici case de economie. Paradoxul preturilor Dela o vreme incoace, populafia romäneascä este nelinistitä de о douä pacoste, care se suprapune celor atat de numeroase, се-au näpädit-o in anii din urmä. Asa, ca din senin, $i intr’un moment cand se credea cä ne-ant angajat temeinic pe calea adaptärii preturilor la puterea de cumpärare, atat de scäzutä a populatiei, s’a desläntuit un puternic val de scumpete. Preturile tuturor articolelor de primä necesitate, s’au urcat, in scurt timp, cu cel putin 25-30 la sutä. In fa’a acestui fenomen, multi se multumesc cu formula räsuflatä: speculantii sunt de vinä. Ca ?i cum in tot tigipul cät a durat scäderea preturilor — a cärei realitate ne poate fi tägäduitä, cäci dovede$te ruina comertului $i a industrie! — speculantii dispäruserä iar acum au renäscut din neant. Urcarea preturilor se datoreste astäzi, ca §i totdeauna, unor imprejuräri obiective pe care asa numitii speculanti, adicä toti oamenii de afaceri, le pot exploata insä nu produce. Cauza principals a scumpirii märfurilor este nesiguranta monetarä sau, ca sä-i zicem pe sleau, teama de inflatie. Parte sub influenta manifestärilor unor oameni politici — poate gresit intelese — cari propuneau ca remedii la situatia actuals, diverse expediente monetare, si parte sub inraurirea marilor dificidtäti ale Tezaurului public §i a operatiuinilor financiare exceptionale la care guvernul a fost nevoit sä recurgä, lumea a inceput sä nutreascä indoeli in stabilitatea monetei. De aci , intrecere intre comercianti $i industrias! de a se aproviziona cu märfurile necesare activitatii lor inainte ca deprecierea monetei sä le scumpeascä $i chiar cumpäräturi es depäsesc nevoiie curente, din partea publicului consumnator. Jocul firesc al cererii ?i ofertei — falsificat de altfel prin restrangerea fortatä a Importodul pe calea controlului devizelor, a provocat scumpirea mai tutotror marfurilor. Deprecierea de fapt a leului, in comeriu! clandestin de devize, — atat de räspandit astäzi din cauza unor grave greseli in politica valutarä a autoritätilor noastre financiare — a dat si mai mult imbold catre scuntpirea märfurilor. Cäci mare parte din cele ce sunt puse in circulate pe piatä sunt plätite cu devize procurate din comertul clandestin. In sfarsit, nu trebue sä neglijäm rolul insemnat a! scumpirii graului — ca urmare a recoltei deficitare §i a taxei vamale prohibitive, pusä de guvern asupra acestui articol — in mi§carea preturilor din tara noasträ. Painea scumpä este pretutindeni un factor puternic in determinarea preturilor iar la noi, ca tarä agricola, pretul graului exercitä influents considerable asupra pretului articolelor alimentare. Chestiunea prezintä si alte aspecte, insä aci socotim cä cele semnalate sunt indestulätoare pentru a demonstra cä urcarea preturilor nu se datoreste, cum sustin unii, vointei arbitrare a unei anume categorii de cetateni, ci unui complex de imprejuräri, ca sä zicem astfel, fatale. Nici mäcar guvernul, desi a contribuit mult prin greselile sale, nu poate fi invinovatit ca a urmärit urcarea preturilor. Dimpotrivä, din primul moment al instalärii sale, actualul guvern si-a afirmat hotarârea de a forta adaptarea preturilor la conditiunile create de criza economics, adicä oftinirea produselor industriale pânä la nivelul celor agricole. E drept cä n’a fäcut nimic pentru realizarea practica a acestei fägädueli $i nici ca a dat dovadä de destulä pricepere in prevenirea imprejurärilor cari au dus la rezultate diametral opuse intendiior sale. Prin felul cum aplicä sau lasä sä fie aplicat regimul devizelor si prin dibuirile neputincioase in problema echilibrului bugetar, guvernul a creat conditiuni prielnice desvoltärii sentimentului de neincredere in stabilitatea leului. Toate acestea apartin insä oarecum trecutului. Astäzi guvernul se gäseste in fata unei situatii noui care ar putea deveni punctul de piecare al unei invioräri economic© temeinice sau al unei si mai grave inräutätiri a crizei — dupä cum va Stie sau nu sä-i indrumeze evolutia. Dacä va persista in gresala de a apäsa asupra venituriior populati© prin reducerea salariilor si sporirea sarcinelor fiscale, guvernul va agrava $i mai mult desechilibrul dintre nivelul preturilor §i puterea de cumpärare a populatiei si prin urmare va spori mizeria si suferintele. Dimpotrivä, dacä va intelege cä urcarea preturilor nu poate readuce prosperitatea decat dacä e insotitä de ridicarea puterii de cumpärare a populafiei si va reu$i sä punä ordine in finantele publice, reducänd sarcinel©fiscale,—in asteptarea cresterii venituriior statului paralel cu inviorarea activitätii economice — si färä sä mai reducä salariile, el isi va fi castigat dreptul la recunostinta natiunii. J. B. F. FORMULE Situatiile politice se concretizeazä deseori intr’o formulä, care räimcine. Sä ne gandim la ce a insemnat, in politica romäneascä, celebrul „prin noi insine". Cäte influente teribile asupra mersului general al politicei! Cäte influente hotäritoare in ce priveste desfäsurarea vietii noastre economice. Or, situatia actualä politicä se caracterizeazä si ea printr’o formulä: „Geneva". Tot ce agitä spiritul politic astäzi in afarä de aceastä chestiune, e secundar si are o valoare trecätoare doar. Pänä si problema pactului de neagresiune cade pe al doilea plan fatä de Geneva. In aceastä privintä se cuvine sä subliniem o situatie interesantä si ■ mi,e paradoxaid. Multi din cei cari luptau odinioarä pentru formula „prin noi insine" sunt astäzi pentru formula „Genevei". iar dintre acei care luptau contra formulei „prin noi insine", d. Madgearu este acel care se mentine consequent cu sine: a rämas si astäzi impotriva acestei formule. Vintilä Brätianu a luptat pentru formula „prin noi insine" si n’a izbufU . U. Madgearu luptd pemru Geneva $i va reusi cäci nu este nici un dubiu cä politica aceasta va fi practicatä. Care vor fi consecintele? Acele obtinute de Vintilä Brätianu — „prin noi insine" — le-am väzut cä au fost negative. Cei cari sunt acum pentru formula Geneva, sperä cä ea va da rezultate bune. E tot ce ne mai poate izbävi. Altfel... REVENIM Dupä d. lorga, care asigura däunäzi cä d. Duca va fi succesorul ntional-täränistilor. iatä-l si pe d. Gr. Eilipescu, care profetizeazä acelas lucru. Aceste douä profet'di sunt semnificative. Dar d. Eilipescu mai afirmä si alt lucru. Anume cä d. Duca are un bun aliat in d. Maniu... dacä se va intelege cu d-sa. De aci pänä la sistemul rotativei nu mai este decat un pas. Cei in curent isi amintesc cum au fost odinioarä lucrurile. Prin intermediul palatului, sefii partidelor se intelegeau asupra unor puncte de bazäi. Restul nu interesa. Continuitatea in anume chestiuni, era asiguratä. Ceiace urma, se desfäsura dupä un program bine stabilit: parlamentul va mai vota cutare legi, guvernul va demisiona in cutare zi, etc. etc. Sever. NU Гв A T I ! " LA FEL „Viitorul” crede cä tara e prost condusä. ..Intocmai ca partidul liberal! Mal politic pledeazä pentru un cod al presei. Poate ar fi mai util un cod.Al oamenilor politici — dacä ïn codurile existente nu inträ cu topii... # ASTÄZI e ziua economiei. Singura economie care s’ar putea face la noi — ar fi ca oamenii politici sä-si economiseascä vorba... ■k A sosit un specialist in boli de urechi. Ne-ar mai trebui unul de ochi. ...Ca sä putem spurte cu succes politicimilor: — Cine are ochi de väzut sä vadä, si cine are urechi de cuizit, sä audä! — DEPUNA intelegere intre d-nii Maniu si Titulescu. Pänä cänd? INAINTE ciorapul servea de sare. Acum ciorapul e o economie prin sine insusi, UN director de ziar tunä si fulgerä contra votului universal. ...Ceiace nu l-a impiedecat sä candideze si sä fie ales de curand senator. •k * Peste trei milioane de $omeri In Anglia 0 discutie in Camera Comunelor.Propierile d-lui Lloyd George.Ce a räspuns d. MacDonald ? discutiune interesantä a avut loc In ziua de 25 Octombrie, in Camera Comunelor, asupra chestiunii somajului. Baza dezbaterii a fost o motiune depusä de partidul laburist, prin care se cerea Camerei sä dea un vot de neincredere in guvem, pe motivul cä nu este capabil sä rezolve dificultätile economice ?i sä opreascä sporul neincetat al numärului celor färä de lucru. D. Georges Lansbury, §eful partidului laburist, a spus cä numärul adevärat al somerilor in Anglia trece de 3.000.000 si cä situatia masselor s’a inräutätit in timpul ultimului an, de cand a venit la putere guvernul Mac-Donald Baldwin. Citäm, dupä darea de seamä apärutä in „Times” dela 26 Octombrie: „Nu se face nimic pentru a se щига mizeria. D. Chamberlain (ministrul Tezaurului) stie bine cä nu existä nicio perspectiva de imbunätäfire in chestia somajului. Atäta vreme cat situapia mondialä va fi cum e azi, nu avem nicio sperantä de ameliorare. Se produc mult mai multe märfuri decat pot fi consumate. Avem supraabundenta. Ce face guvernul fatä de acest fenomen? Guvernul a practicat o politicä de economii, de reducere a salariilor si de micsorare a puterii de consum a napiunii. El a alarmat in asa grad poporul incat aceia cari capätä ceva bani pentru a cheltui, se tem sä cheltuiasca. Rezultatul este cä peste tot se inregistreazä o restrangere a consumului. „A restränge cheltuelite intr’o vreme de supra-abundentä, este o prostie. Azi trebue dimpotrivä sä cheltuim mai mult.” ★ Condamnänd politicä de restrictii, de economii ?i de reduceri de salarii, d. Lansbury a adoptat, dupä pärerea noasträ, un punct de vedere just. Nu vedem ce se poate obiecta acestei päreri. Experienda celor trei ani de crizä mondialä aratä tot mai bine cä politica de reduceri §i de economii, fäcand sä scadä consumul, spore?te somajul §i deficitele bugetare. Ceea ce s-a intämplat la noi, unde, tot redueand salariile si cheltuelile, am ajuns la deficitele cunoscute ?i la bugete catastrofale — se vorbe§te de un buget de 18 miliarde lei pentru 1933 — se observä ?i in alte täri. Dacä Anglia a putut sä-$i echilibreze bugetul pe anul in curs, este fiindcä dispune Incä de rezerve considerabile de capitaluri si ca atare, impozitele pe venit, pe mosteniri, etc. mai continuä sä furnizeze sume enorme tezaurului. Dar situatia economicä a Angliei este rea. Fluctuatiunile violente ale lirei sterline din ultimele säptämäni au scos in evidentä faptul cä Banca Angliei nu poate dirija moneta ?i impedica speculatiunile asupra ei. La rändul lor, cifrele crescände ale somajului (s’a väzut cä d. Lansbury evaluiazä numärul celor lipsiti de lucru la peste 3 milioane) pun in evidentä gravitatea crizei si marasmul industriei. D. Lloyd George, care a vorbit ?i dansul, a preconizat, ca remediu, o serie Intreagä de lucräri publice §i mai ales transformarea lucrätorilor $omeri In tärani. In Franta, a spus oratorul, 40 la sutä din populate se ocupä cu agricultura, In Germania 30 la sutä, In Olanda 23 la sutä, In Belgia 19 la sutä ?i In Anglia numai 7 la sutä. D. Lloyd George a propus sä se dea pämänt la 800.000 pänä la 1 milion de lucrätori. Aceasta insä, — remarcäm noi in treacät, — ar face ca productia agricolä sä creascä mult in Anglia ?i, crescänd acolo, sä märeascä in proportii extraordinare supra-productia agricolä mondialä. Efectul asupra preturilor ar fi teribil. Dar nu e momentul sä stäruim asupra acestui punct. Tinerii sä arätäm ce a spus guvernul. D. MacDonald n’a enuntat un program. O mare parte din discursul lui a fost consacratä polemicei cu adversarii lui din opozitie. Fiind vorba aci de politicä internä, nu ne vom ocupa de aceastä parte. Vom aräta numai ce idei pozitive a emis. D. MacDonald a declarat cä chestia $omajului In Anglia se leagä de aceea a situatiei economice din lumea intreaga. Avem de rezolvat, a spus d-sa, un numar mare de Probleme europene ?i mondiale. „Ne vom duce la conferinta economicd internapionald pentru ...... ————^ —............. a obpune acorduri economice internationale”. Primul-ministru al Angliei a Insistat mult asupra conferintei ?i a importantei el. Dar va da aceasta ceeace se sperä dela dänsa? Va putea Anglia sä Inchee acolo conventii comerciale cari s’o satisfacä si sä ducä la o reducere a ?omajului? Multi, in Anglia, se Indoesc de aceasta. Dar sä nu prejudeeäm. Sä a§teptäm conferinta. De prisos sä spunem cä motiunea de blam propusä de partidul laburist §i cäreia s’a raliat d. Lloyd George, a fost respinsä cu o mare majoritate. Se stie cä guvemul MacDonald-Baldwin dispune in Camera Comunelor de mai bine de douä treimi din mandate. Aceste douä-treimi nu pot face insä nimic pentru a imbunätäti situatia ?i a obtine o micsorare a cifrei somerilor. Ziua economiei Poate cä cea mai nimeritä exemplificare a utifitätii de a stränge bani albi pentru zile negre, ar fi sä reproducem povestea strämo?eascä si universalä cu greerul $i furnica. Cel putin in ce priveste utilitatea individuals a depunerii unei pärti cät de mici din cästig la casa de economii. Viata este plinä de surprize, mai adeseori reie decat bune Si sunt momente in viata cand banul pus deoparte pentru vremuri de relativa imbelsugare, poate sä devie salvator. Cine face deci economii, renuntand la pläceri usoare si trecätoare isi creiazä singura asigurare impotriva sbuciumului pe care 1-au intälnit toji cei färä rezerve, cel putin odatä in viatä. Prin urmare ne aducem singuri un serviciu de nepretuit, dacä urmand pilda celor cuminti vom face economic In acelas timp aducem insä si un serviciu foarte mare neamului $• tarei. Forta imensä a Frantei a fost ridicatä tocmai pe bani adunati zi cu zi si gologan cu gologan, de cätre cetätenii säi. Dupä cheltuea intr’adevär fantastice in räzboiul mondial, dupä ce aproape un sfert din tara a fost distrusä deinamici, in mijlocul crizei generale economicä si financiarä, Franta ?i-a refäcut bogätiile si a ajuns bancherul tärilor europene. Iar cine are bani are totdeauna si putere. Poporul francez, „marea natiune”, poate si trebue sä ne serveascä drept pildä sube aceastä directie. Omul cät de nevoias din Franta are pu^i deoparte bänutii sai mai multi sau mai putini, de cari nu se atinge, decat cand nu mai poate altfel. Depusi la case de economii, banii sporesc de la sine si, mosteniti din tatä in fiu, au creiat cea mai puternicä burghezie din lume. Si pentru a realiza minunile ce le admiräm in Franta, a fost nevoe ca toatä lumea sä facä economii. Nu numai cei bogati sau cu venituri mari, ci milioanele de cetäteni anonimi si cu venituri reduse. Inchipuiti-vä de pildä cä jumätate dintre noi ar pune cate 50 de bani pe zi la casa de economie, am putea aduna intr’un singur an peste un miliard si jumäfcate de lei. $i cine dintre cele nouä milioane n’ar putea oare, cu socotealä si cu bätae de cap, sä facä acest lucru? Adäogänd la aceastä sumä fabulioasä dobänzi si continuänd cu a Cest sistem, am ajunge in zece ani de zile la depozite uria§e de 25 de miliarde de lei, puse deoparte färä efort prea mare. Am scäpa atunci de grijile crizei financiare si economice, am scäpa de amenintarea controlului strain si am deveni intr’adevär o tarä infloritoare si puternicä. E ziua economiei astäzi. .Asa au hotärat toate tärile de pe glob, intrunite acum trei ani in congresul international de la Boraa. Ce ar fi, dacä am incepe si noi sä punem de astäzi deoparte cäte un bänut alb pentru zile negre? L. P. Nasta Maghiarii din Ardeal au comemorat de curand semicentenarul mortii celui mai reprezentativ poet al rasei maghiare, Arany Janos. Comemorarea a avut loc la Salonta, locul de na?tere al poetului, pe care l-a cäntat in versuri nemuritoare. Cariera lui literarä, ca,?i viata sa particularä, e pildä de nobletä ce se poate cita ori cänd ?i ori unde. Sub hainä de simplu cetätean, zice despre el un istoric literar maghiar mai пои, el purta un suflet princiar. Frumusetea nepätatä a caracterului säu, conceptia sa serioasä de viatä, modestia lui färä seamän, exactitatea in implinirea tuturor datoriilor, isi au rädäcina in educatia religioasä moralä a casei pärinte$ti. S’a remarcat ca scriitor original $i ca traducätor. Opera lui originalä alcätuesc poeziile sale epice si lirice. Desi e remarcabilä ?i poezia liricä a lui Arany, totusi nu cu aceasta a cucerit opinia publicä a natiunii sale. Trilogia epicä intitulatä Toldi, dupä numele eroului principal din aceastä opera, i-au deschis portile societätii literare Kisfaludy si mai tärziu chiar ale Academiei Maghiare. Afarä de numita trilogie, el a mai inceput una intitulatä Etele, din care n’a terminat decat parea dintâi „Moartea lui Buda”. Aceste sunt роете epice vaste. Dela el a rämas ?i un considerabil numär de balade mai scurte. Scrise intr’un ritm original si fascinator din limba poeticä din cele mai expresive, aceste balade sunt tot atatea capodopere. Criticul maghiar Gyulai Pal l.a proclamat chiar Sakespeare-ul baladei universale. Päcat cä aceste balade, traduse in intregime, cum mi se spune, de fostul profesor poet al scolilor din Blaj Emil Sabo au rämas nepublicate pänä in ziua de astäzi. Ar fi bine ca generatia de intelectuali ardeleni, care mai cunoaste incä bine ramura literaturei unguresti, s’o facä accesibilä publicului romanesc in traduceri potrivite. Prof. I. Georggescu CARNETUL NOSTRU Semicentenarul morfii poetului Arany János „AMATORI“ SI „DIPLOMATI“ „Dacia Preistoricä“ este titlul unui imens volum al lui Nicolae Densusianu, publicat de mult, sub patronajul d-rului Istrati. Carte plinä de teorii fantastice si lipsitä de orice fel de metodä. Scopul autorului era sä dovedeascä cä civilizafia noasträ nu incepe de la Romani, ci muit mai inainte, din vremea Tractioi. Voluml acesta a fost de mult uitat, din fericire. Anul acesta, a apärut o carte menitä sä-l readucä pe planul interesului general: „Din preistoria Daciei si a vechilor civilizatiuni“, de general N. Portocalä. Pornind de la ideile lui N. Densusianu, autorul pune la indoialä origina latinä a limbii romäne si sustine chiar cä civilizatia egipteanä, cea etruscä, cea latinä, etc., ar fi de origine... romäneascä. E inutil sä intru in discufia faptelor, cäci teoriile acestea cad de la sine. Dar e interesant de relevat altceva: autorul combate cu violentä pe regretatul V. Pärvan,unul din cei mai mari savanti pe care i-am avut под, cum si pe toti ceilalti specialisti „cu firmä“, adicä cu titluri oficiale. Bunäoarä, lucrarea lui N. Densusianu ar fi fost respinsä de lumea stiintificä numai si numai pentru cä autorul n’avea titluri. Dacä „avea firmä“, toatä lumea s’ar fi extaziat in fata marilor descoperiri prezentate de „Dacia preistoricä“. Dar d. general Portocalä nu se opreste aici cu atacurile la adresa Stiintei oficiale. D-sa ironizeazä fin lucrärile stiintifice care, „pe längä cä sunt destul de incälcite, mai sunt incä si incärcate de reproduceri din texte de limbi sträine moderne sau vechi clasice, pe cari autorii nu au avut generozitatea a le traduce, spre a veni in ajutorul celor ce doresc a se pune la curent“ . D-sa, din potrivä, anuntä cititorii cä-i va scuti de asa ceva: „...nu le servesc citate din limbi moderne, sau vechi, pe cari de altfel, eu cel putin märturisesc, cä nu le cunosc aproape de loc, cu foarte putine excepti“. Am impresia cä polemica aceasta e inutilä. Un autor care se adreseazä marelui public, cum e cazul aici, e obligat sä evite citatele in limbi sträine, cäci altfel nu va putea fi urmat de cititori. Dar specialistii sint din potrivä obligati sä dea citate in limbi sträine, pentru a putea fi controlati, si ar fi inutil sä dea traduceri, pentru cä cititorii lor cunosc acele limbi, fie ele „sträine moderne“, sau „vechi clasice“. Cel mai mare merit al lui Nicolae Densusianu este, dupä autorul lucrärii de fatä, cä a fost un mare patriot si cä a cäutat sä mobileze trecutul nostru, fäcänd chiar abstract de originea latinä. E indiferent dacä argumentele lui sint slabe, sau chiar inexistente, el meritä sä fie admirat pentru iubirea lui de tarä. Ca urmare, toatä hula se cuvine savantilor oficiali, diplomati, care au cedat prea mult „xenomaniei“, care, ca sä nu se zicä cä sint patriot, au admis teorii venite din sträinätate si contrare intereselor noastre. Invätämintul lor ar fi inutil si chiar däunätor. Din fericire, lucrarea d-lui general Portocalä vine tocmai sä dovedeascä ce util e invätämäntul oficial. Autorul, care pare ca nu a luat de fel contact cu Facultatea noasträ de Litere, dä tuturor numelor istorice sau geografice , forma sträinä. Astfel ni se vorbeste despre Egypt, de Pharaoni, de Menés, de Ramses, de Psammetique (in loc de Psametik), de Apulée (noi ii zicem Apuleius), de Hécatée, de Eléé, de Aspasie, de Cnosse (in loc de Cnossos), de Ombrieni (pentru Umbrieni), si asa mai departe. Toate numele proprii apar sub forma frantuzeascä. Ce fel de patriotism o fi acesta? Bänuim cä insträinarea acestor nume nu se datoreste relei vointi, ci necunoasterii termenilor, ,,oficiali“ romanesti. Tot e bunä la ceva si „firma“, bunäoarä ca sä nu te lase sä vorbesti de Trogo Pompei, in loc de Pompeius Trogus! Autorul din care s’a inspirat d. general Portocalä cita la ablativ: ex Trogo Pompeio, de unde ne-am pomenit cu un nominativ, Trogo in loc de Trogus. Stiinta oficialä a mai väzut si alte atacuri, foarte numeroase, si nu s’a emotionat. Ea va continua, si de aici inainte, sä meargä pe drumul ei, care e cel al adevärului, si nu se va preocupa de teoriile fanteziste, nici mäcar atunci cand vor porni din imbolduri patriotice. Al. Graur CHESTIA ZILEI CONTROLUL AVERILOR D. Boilä s’a adresat instantei competente, supunändu-se de bunä voie controlului. Asteptäm sä vedem cine-i va urma pilda. (Din ziare) — Va год, nu va imbulxifi ! Avefi räbdare, cd voi vine rindul la tofi ! TOT DESPRE GRECISMELE LUI CARAGIALE de N. BATZARIA „Grecismele lui Caragiale sunt ale noastre. Acum 30 sau 40 de ani indärät, expresiile grecesti erau curente in limba noasträ“. Asa ne lämureste intr’un articol din „Viitorul“, d. Petronius,i de culturä solidä si rafinatä. Sunt lämuriri prilejuite de fonetonul ce am publicat in „Adeverul“ de acum cäteva zile despre „turcisme si grecisme in opera lui Caragiale“. Concluzia d-lui Petronius, cäruia tin sä-i multumesc pe calea aceasta pentru atentia ce a arätat fatä de cele scrise de mine in fonetonul pomenit, este cä, intäiu, Caragiale n’avea nevoe sä stie greceste, pentru a intrebuinta cuvinte si expresiuni, pe care „le gäsea in limbajiul familiar si comun“ si, al doilea, cä in modul atat de exact, atat de reusit si de nuantat, cum stia neintrecutul povestitor si dramaturg sä intrebuinteze aceste cuvinte si expresiuni, nu suntem indreptätii sä vedem un indiciu de origina lui etnicä greceascä. Asupra originei etnice a lui Caragiale si asupra originei numelui säu am scris in mod amänuntit cu altä ocaziune, asa cä nu mai revenim asupra acestei chestiuni, decat doar sä adäugäm cä, indiferent de origina etnicä a pärintor säi, Caragiale este si rämäne unul din cei mai sträluciti scriitori romäni. ★ Sä lämurim insä putin celelalte douä chestiuni. Prima: stia sau nu stia Caragiale greceste? 10. Petronius räspunde cä nu stia, invocand si o märturie: aceea a d-lui I. Suchianu. Sä mi se ingädue sä invoc, la randul meu, altä märturie, din care reiese cä, dimpotrivä, Caragiale stia greceste si chiar destul de bine. Este märturia distinsului prieten si a stimatului coleg d. Const. Graur, directorul ziarelor noastre. intr’o zi, d-lui Const. Graur, care a cunoscut personal pe Caragiale, acesta i-a spus cä stie bine greceste, adäugänd cä i-ar fi deajuns sä facä o sedere de vreo trei luni la Atena, pentru a-si insusi la perfectie limba greacä. Iatä deci o declaratie pe cät de autenticä, pe atät de precisä, care confirmä presupunerea ce fäcusem in fonetonul meu din „Adeverul“ cum cä, in adevär, Caragiale trebue sä fi stiut limba greacä vorbitä. A doua chestiune. Grecismele lui Caragiale sunt si ale noastre, adicä erau in limba romänä curentä, asa cum se vorbea acum 30 sau 40 de ani in urmä. Asa ne lämureste d. Petronius, citänd — la intämplare, cum spune d-sa — si alte cuvinte Si expresiuni grecesti din vorbirea familiarä si care n’ar figura in scrisul lui Caragiale. Din parte-ne, afirmänd cä aproape toate se intälnesc si la Caragiale — iar dovada e lesne de fäcut — ne permitem o micä rectificare. „Afahisit" nu inseamnä „a rämas färä glas”, ci „präpädit”, distrus”. „Färä glas” este, precum neindoios, stie tot asa de bine si d. Petronius, „afon“ (din prefixul a, care indicä lipsa, privatiunea, si din cuvantul foni — cu accentul pe i — care inseamnä „glas“). Mai lämurim cä cuväntul taifas, citat tot de d. Petronius, a fi intrat in limba romänä prin influenta grecilor, insä, dupä toate probabilitätile, origina acestui cuvänt este arabä, venind de la cuväntul arab (Citifi continuarea in pag. II-a)