Adevěrul, aprilie 1933 (Anul 47, nr. 15105-15130)

1933-04-01 / nr. 15105

ANUL 47 — No. 15105 Sâmbătă 1 Aprilie 1933 6 pagini mm — & m Budgetul a fost votat... ...Vorba e: cine-l va aplica ? 200 lei pe 3 luni 750 lei pe un an 380 lei pe 6 luni 3 . BIROURILE: București, Str. Const. Mille (sărindar) Mo. 5—7—9 ABONAMENTE: In străinătat dublu I TELEFOANE: Centrala: 3.2470. Direcția: 3-2474. Provincia: 3-1066. Administrația: 3.2473. Bătălia cea mare Atitudinea energică a Franței împotriva revizionismului —TCW- TU» ■ '1 MMI D. MacDonald, primul ministru al Angliei, a afirmat în celebrul său discurs din Camera Comunelor, că a primit principial propunerile d-lui Mussolini, numai pentru ca să obție o consolidare a păcii europene și să împiedice împărțirea puterilor continentale în două tabere adverse : în revizioniști și anti-revizioniști. Aceste două au fost argumentele principale în temeiul cărora d. MacDonald a primit să pledeze pentru acceptarea planului Mussolini, plan care în al doilea articol al său preconizează ca o condițiune esențială pentru așezarea păcii pe baze solide, revizuirea clauzelor teritoriale, ale tratatelor de pace. Consiliul permanent al Micei înțelegeri a fost cel dintâi care a crezut că este necesar să ia o atitudine hotărîtă împotriva planului d-lui Mussolini, și să arate în comunicatul oficial dat la Geneva, eroarea fundamentală a argumentării primului ministru englez. Afirmându-se pentru întâia oară ca mare putere în concertul european. Mica înțelegere a arătat in mod limpede și lămurit că transpunerea discuțiilor revizioniste pe un teren practic și abandonarea principiilor fundamentale stabilite în practica de până acum a Societății Națiunilor, nu pot constitui în nici un caz elemente de întărire a păcii. Dimpotrivă. Punând în primul plan al preocupărilor europene urgente problema revizuirii frontierelor actuale. Europa a fost împărțită de fapt în două tabere adverse, cu primejdia ca această adversitate manifestantă în mod precis, să se adâncească și mai mult. Prin urmare efectele reale de până acum ale acțiunei pornită de către d. Mussolini și susținută de primul ministru englez,, au fost evident contrarii scopului și principiilor invocate de către șeful guvernului englez, pentru ca să câștige simpatii cât mai generale pentru planul politic ce se discută. Aceste efecte s-au impus cu toată vigoarea logicei definitive, în așa măsură încât guvernul francez se consideră degajat de porunca discrețiunei asupra unor tratative ce sunt în curs, și a crezut că este dator pentru interesele Franței, interesele păcii generale și ale aliaților săi, să ia atitudine deschisă împotriva proectului Mussolini- MacDonald. Primul ministru Daladier, în discursul pe care l-a rostit în ședința de Marți a Camerei franceze, a răspuns de fapt insistențelor anglo-italiene, declarând că: „Guvernul nu a cedat nimic din ceiace consideră că este interesul Franței, nu trădează tratatele pe care le-a semnat, după cum nici nu părăsește pe prietenii Franței“. Pe cât se pare această declarație hotărîtă a primului ministru francez, care mărturisește paralelismul cel mai perfect de interese cu Mica înțelegere, au avut darul sa impresioneze în mod considerabil nu numai opinia publică mondială, dar chiar și guvernele care au lansat și susțin planul d-lui Mussolini. Și avem motive să credem că acest paralelism de interese se va transforma într'o perfectă unitate de atitudini între Franța și Mica înțelegere. In conformitate cu dispozițiunile esențiale ale recentului pact de reorganizare a Micei Înțelegeri, d. Titulescu a sosit astăzi la Paris, ca reprezentant al „frontului unic diplomatic“ al unei grupări de puteri de 46 milioane de locuitori. Ministrul nostru de externe va discuta deci la Paris în calitate de exponent al acestui front diplomatic unic și prin urmare la prestigiul său personal se va mai adăuga și greutatea ce i-o dă gruparea politică unitară, în numele căreia vorbește. Toate acestea pot fi considerate ca evenimente de relativă liniștire a enervării și îngrijorărilor, care au fost o urmare logică și imediată a vizitei d-lui MacDonald la Roma și a divulgării articolelor esențiale din pactul Mussolini. Departe de a fi singuri și izolați, interesele vitale ale țării noastre noștri vor fi apărate și ale aliaților de un bloc impresionant de țări, unite strâns în jurul Franței. Liviu P. Nasta NAZBATII OMISIUNE Se votează tot felul de legi pentru asigurare... Una singură s’a omis: asigurarea stmei și considerației! Rix Glose politice ACORDURI Nu este vorba numai de umil, ci de mai multe. In primul loc este acordul cu Geneva, care urmează a fi ratificat. In al doilea rând vine acordul in privința conversiunii. Ambele sunt legate între ele. Nu se poate unul fără altul. Si iată anume de ce: Nu se poate acordul cu Geneva fără să nu se fi votat conversiunea fiindcă altfel guvernul riscă. Intr'adevăr, odată experții instalați, va fi mult mai greu să se legifereze in această materie. Asadar avem două feluri de acorduri. Avem acordul cu Geneva, pe care-l vor furnicile partidului — vorba d-lui Madgearu — dar împotriva căruia ridică obiecțiuni d. Mantii. în Există apoi necesitatea acordului privința conversiunei, acord foarte greu de stabilit, căci curentele divergente se accentuiază din ce in ce mai mult. Situația e mai mult decât incomodă pentru guvern. Dovadă că de peste trei săptămâni nu s'a convocat un consiliu de miniștri. Aceasta nu înseamnă însă că, până in cele din urmă, nu vor fi soluționate ambele acorduri. Și chiar in cursul actualei sesiuni parlamentare ! Cu o prelungire ? Posibil. Au și început, dintr-adevăr, anumite cercuri politice să anunțe că, eventual, sesiunea parlamentară va fi prelungită și după Paște. Nu-i exclus. Dar sigur este că până la închiderea Camerelor vom avea și acordul cu Geneva și un acord in privința conversiunii. DEOSEBIREA Asistăm la acelaș spectacol, în culoarele și comisiile Camerei, ca și altă dată la votarea bugetului. Cu o singură deosebire, atunci se depuneau stăruind pentru crearea de funcții și sporuri de tot felul. Acum se dă lupta îndârjită pentru a se păstra locurile, fie și cu reduceri, pe cât posibil mai mici. In această deosebire, avem aspectul exact al celor două epoci diferite bugetare românești. Odinioară, opulentă excedente sau șurubul împrumuturilor. Se puteau deci crea fonduri cu nemiluita și lefuri fantastice. Eram în plină splendoare a epocei in care funcționarismul trona și domina. Astăzi, aspectul este cu desăvârșire apus. Funcționarismul cinstit nu mai e un ideal. Cel mult un discutabil adăpost de nevoile zilnice. Cât despre funcționari noui, — despre asta lui mai poate fi vorba. Ceia ce se petrece acum în culoarele și comisiile Camerei, in legătură cu bugetul, constituie un hotar, un trist hotar, între două epoci : aceia a dominațiunei birocratice și aceia a reducerilor, pornite din mizeria în care plutim.Sever Tarnetul nostru as... —•—-----------------------————————— Proprietatea literară și codul nostru penal Procesele pentru daunele aduse proprietății literare și științifice s’au inmultit in vremea din urmă dând loc la diferite interpretări și discuții. Se pune o chestiune principală: cine are dreptul a reclama ocrotirea legii pentru o proprietate literară ? Ce a înțeles legiuitorul printr’o operă literară și artistică demnă de a fi garantată și respectată în proprietatea ei de lege ? Deși într’unele din articolele legii se vorbește și de o proprietate a operelor ...științifice“ trebuie relevat faptul că în articolul I al legii în care legiuitorul pare a defini această proprietate, nu se pomenește decât de proprietatea literară și artistică nu și de cea.....științifică“... E și natural. Opera cu adevărat științifică e ocrotită prin legea brevetelor de invențiune. Dar prin „dreptul de proprietate literară și artistică“, ce a înțeles oare legiuitorul ? Iată, că in primul articol al legii „proprietății literare“ el o definește: „Dreptul de proprietate literară și artistică „adică“ proprietatea „creațiunilor" intelectuale este respectat și garantat. Este deci clar că legea noastră ocrotește numai „Creațiunea“ intelectuală. Judecătorului, și eventual experților tehnici specialiști, li se lasă puterea de a califica o operă dacă este o „creațiune“ intelectuală și are deci dreptul de a se bucura de avantagiile legii. Ca o lucrare să poată fi socotită drept o „creațiune“ intelectuală cum vrea codul penal e necesar ca ea să fi fost elaborată din inteligența autorului in formă și conținut, astfel cum Minerva a ieșit întreagă din Capul lui Jupiter. Hippokrat CHESTIA ZILEI MINiATURĂ... Viclav CETĂȚEANUL. — Die raportor, ați isprăvit cu bugetul ? D. GHIULEA. — Da. avu isprăvit cu bugețelul. CETĂȚEANUL. — L’ați votat și pe articole ? D. GHIULEA. — Da, și pe articolașe! Procurile avocaților O jurisprudență periculoasă și un proect de lege Zilele trecute s’a depus la Cameră, din inițiativă parlamentară un proect de lege, prin care se adaogă la art. 68 din legea avocaților, un alineat interpretativ în cuprinsul următor: „Procurile date avocaților de Societățile anonime sunt valabile, fără a fi nevoe de autorizarea specială a Consiliului de administrație și fără îndeplinirea formalităților de publicitate prevăzute de art. 96 din codul de comerț”. Pentru ca să se înțeleagă rostul și oportunitatea acestui proect, trebue să dăm celor neinițiați, câteva lămuriri. După art. 68 din legea avocaților, procura dată avocatului pentru a reprezenta pe cineva în justiție, îi dă dreptul de a face în numele mandantului său orce act cu caracter procedural sau judiciar, să exercite orice cale de atac ordinară sau extraordinară (adică să facă apel, recurs, contestație, etc.) și să ia orce măsură ar crede necesară pentru apărarea drepturilor clientului său, chiar dacă nu sunt indicate în procură toate drepturile conferite. Legiuitorul a Înțeleg să acorde avocatului cele mai tragi puteri în reprezentarea intereselor clientului și a mai căutat să simplifice formalitățile de confecționare a procurii, înscriind o serie de înlesniri. De aceea art. 68 mai prevede că procura nu e nevoe să fie legalizată, legalizarea — sau mai bine zis certificarea semnăturii clientului — o face însuși avocatul respectiv; data pe care acesta o pune, e socotită ca o dată „certă”; apoi e suficientă simplă scrisoare, în loc de proocură. Mai mult, se poate da și procură verbală: dacă clientul declară in ședință pe avocatul său, care îl asista, această declarație este valabilă pentru tot cursul procesului și avocatul e în drept, pe baza ei, să facă apel, etc. Ce se întâmplă însă? Deși acest text este categoric și general, fără nici o distincție — deci aplicabil deopotrivă persoanelor fizice ca și societăților — s’a găsit o instanță. Curtea de apel din București, secția III, care a anulat un apel semnat de d. avocat Al. Velescu din partea unei Societăți anonime, apel făcut pe baza procurii emanând de la reprezentanții autorizați ai Societății. Pentru a da această soluție — foarte gravă, căci odată apelul anulat și termenul de apel expirat, Societatea a perdut însuși fondul dreptului său. Cartea s’a întemeiat pe dispozițiunile art. 96 c. com, potrivit căruia actele referitoare la Societăți trebue să rezulte dintr’un proces verbal al consiliului de administrație, publicat și transcris. Care ar fi fost deci procedeul legal, după această teorie? Apelul ar fi trebuit semnat de însăși persoanele, cari, după statutele Societății, o angajează prin semnătura lor. Sau, dacă a semnat numai avocatul, acesta ar fi trebuit să aibă o delegație dată de aceste persoane, printr-o decizie a Consiliului de administrație, transcrisă, afișată și publicată în Monitorul Oficial. Evident că interpretarea aceasta se întemeiază, la rândul ei, pe o confuzie între semnăturile acordate administratorilor gestionari și mandatul de reprezentare în justiții, conferit avocaților. Acesta din urmă nu poate fi supus formalităților de publicitate prevăzute în codul de comerț. Ce ușor se născocesc însă și se controversează, în știința dreptului, tot soiul de chestiuni! De altfel, e semnificativ faptul că secția 4-a a aceleași Curți de apel a decis contrariul: se ridicase aceeași chestiune, susținânduse nulitatea unui apel semnat de d. avocat M. Stern din partea unei Bănci, iar Curtea, respingând incidentul ridicat, a respectat spiritul art. 68 din legea avocaților. Pentru ca să nu mai existe posibilitate de controverse în viitor, s’a adus proectul de lege amintit, care complectează art. 68, precizând că acele dispozițiuni sunt aplicabile și Societăților anonime. Sperăm că prin votarea acestui proect, se va înlătura o jurisprudență eronată, curmându-se astfel o situațiune păgubitoare pentru impricinați. M. Graur NOTE „ÎNDREPTAREA“ spune că guvernul caută o „platformă de retragere“. Dar regimul merge cu o duzină de platforme după dânsul încă din ziua venirii la putere... * SÂNT atâtea proecte de conversiune — încât, din lupta intre autori, tare ne temem că nu va rămânea nici unul intact... * AFACEREA Skoda se mută de la Cameră la Senat. In vederea scoaterii de la ordinea zilei ? Guvernul Hitler și problema economică și de B. BRANIȘTEANU ......... „ Soarta guvernului Hitler-Papen- Huggenberg, o va decide acțiunea lui pentru înfrângerea crizei economice și financiare. In această acțiune, el va trebui să găsească o platformă comună elementelor sale constituante. Concilierea socialismului hitlerist și a concepțiilor marii industrii și a marii agriculturi, reprezentate prin d-nii Papen și Huggenberg, va fi cu atât mai dificilă, cu cât sunt mai mari iluziile și așteptările partizanilor de tot felul ai hitlerismului. Mult timp actualele metode revoluționare, nu vor putea fi perpetuate. In vremurile din trecut, când o armată cucerea o cetate sau o provincie, soldatesca avea un număr de zile, libertatea de a prăda și molesta populația înfrântă. Conducătorii hitlerismului au trebuit, chiar dacă nu au vroit, să lase partizanilor lor, o libertate similară. Comuniștii, socialiștii și evreii le-au fost lăsați pradă. Dar această stare de lucruri nu poate fi prelungită, fără ca întreaga țară să fie dezorientată, fără ca anarhia să distrugă ordinea. D. von Papen care nu are partizani de menajat a declarat de repetate ori, că guvernul vrea să reconstituie acel Rechtstaat al Hohenzollernilor, acel stat de drept, a cărui ordine se bazează pe cea mai strictă legalitate. D. von Papen își dă bine seamă, că desfrâul ilegalității și a abuzului, care a marcat primul timp al advenției actualului guvern, amenință cel mai important bun ce-l are poporul prusac în special , spiritul de disciplină și legalitate, și riscă să devie, pentru mulțimea comunistă și socialistă, care constituie aproape jumătate din poporul german, o școală revoluționară și un apropiat prilej de reacțiune. De aceia credem că guvernul Hitler face acum, cu adevărat, cele mai mari sforțări, pentru a normaliza vizita publică. Este mai mult decât probabil că va reuși. De altfel un comunicat al agenției Wolff, apărut acum câtva timp, spunea categoric, că, cu deschiderea Reichstagului, lupta pentru revoluția națională, trebuie să înceteze și că „ultimele decrete ale guvernului, privitoare la menținerea ordinei, constituie baza sigură pentru respectul legilor, a căror violare va fi pedepsită fără milă. Nici ultimele evenimente din Germania, nu schimbă această situație. Dimpotrivă, POLITICA ȘI ECONOMIE După ce însă lupta e încheiată, realitățile vieței încep să reclame dreptul lor. Partea pur politică a revoluției hitleriste, patronată de marii capitaliști, a făcut să se uite un moment aceste dificultăți. Acum flămânzii — întrucât nu au putut fi puși în slujbe — vor începe să ceară să li se astâmpere foamea. Problemele economice adică, vor începe să domine acțiunea guvernului, să reclame soluțiuni, adică o atitudine fermă, față de ele. Ce au vroit politicește hitleriștii, junicării și marii industriași, au acum puterea. Dar ce vor face cu această putere în domeniul cel mai arid și mai complicat, dar vital, în domeniul economiei, rămâne să se vadă. De aci decurg marile primejdii pentru durabilitatea și existenta noului regim. Hitleriștii au promis fiecărei pături sociale, deci celor mai disparate necesități și aspirații economice, mântuirea. Care e programul lor de acțiune economică : cel al d-lui Hitler? cel al d-lor von Papen și Huggenberg ? Deocamdată, afară de unele slabe măsuri în folosul agriculturei, nu s-a produs ca indicațiune, decât o singură numire, cea a d-lui Schacht ca președinte al Reichsbankului. Această numire însă este de o importantă capitală. Cari sunt deci concepțiile economice și financiare ale d-lui dr. Schacht ? Răspunsul la această întrebare, va permite să discernem tendințele economice ale guvernului și să vedem și ce antagonism ar putea desvălui prima și cea mai apropiată fisură din sânul său. De când d. Schacht a luat din nou în primire, conducerea băncii de emisiune a Reichului, a avut numai o singură dată ocaziunea să se pronunțe in public. Mai de mult d-sa dezmintise știrea că ar fi partizan al inflației și al devalorizărei mareei. Acum a repetat din nou, că înțelege să menite stabilitatea măreei, ancorând-o organic într-o economie națională sănătoasă. De asemenea doctorul Schacht a constatat, vechiul adevăr, că „moneta, banca și creditul nu sunt fenomene cari duc o viață izolată, după anume regule matematice, ci sunt inestricabil legate de interesele economiei naționale și, prin aceasta, cu întreaga viață a poporului. De aceia nu e posibil să conduci o bancă de emisiune, fără a fi de acord cu principiile politice ale guvernului“. Cu principiile politice. Dar mai sunt și principiile politicei economice și mai cu seamă aplicarea practică a acesteia. Admitera oare un caracter atât de voluntar ca doctorul Schacht ca să adapteze conducerea Reichbankului unei politici economice,care ar putea compromite moneta sau spera el că va putea impune economiei pecetea concepțiilor sale ? DOCTORUL SCHACHT D. dr. Schacht este, fără îndoială, un specialist de seamă în chestiunile monetare și financiare, un bărbat cu o remarcabilă pregătire teoretică și practică, pentru postul pe care-l ocupă actualmente a doua oară și pe care l-a părăsit întâia dată, tocmai fiindcă intrase în divergență de vederi cu guvernul de atunci, asupra procedurei în chestia reparațiilor. Condițiunile în care ia acum conducerea Reichsbankului, sunt foarte grele și influenta reciprocă între politica economică și cea monetară și bancară este și mai mare. Dacă înainte de a accepta misiunea de a conduce banca de emisiune, a dezbătut cu cancelarul Si chestiunile economice, cari au putut fi vederile sale în aceasta privință ? Și ce perspective sunt ca aplanarea lor practică să nu tulbure popularitatea partidului hitlerist ? La 29 iunie 1932 d-rul Schacht a ținut la Hanovra o conferință, asupra „Principiilor unei politici economice germane“. Această conferință a apărut sub acelaș titlu într’o broșură, căreia i s’a dat o mare răspândire. Ea ne lămurește asupra concepțiilor economice ale actualului președinte al Reichsbankului. După o critică a cauzelor politice și personale, cari au determinat gravitatea crizei în Germania, unde, crede d-sa, nu ar mai exista nici o rezervă financiară; după ce înfierează abuzul ce s’a făcut cu banul public întru sprijinirea întreprinderilor particulare și prin strângerea până la disperare a surplusului fiscal, doctorul Schacht arată ce crede că trebue făcut. SOCIALISM ȘI CAPITALISM Din capul locului ideile sale vin în conflict cu programul hitlerist. Acesta preconizează socialismul, deși un socialism german, sui generis. D. Schacht crede dimpotrivă, că politica economică germană trebue să se întoarcă la inițiativa și răspunderea individuală. Pe cât de puțin este admisibil ca lucrătorul să impuie cererile sale privitoare la salariu, prin forță politică, tot atât de puțin se poate admite (Citici continuarea în pag. II-a) ÎMPOTRIVA defetismului „Să încetăm cu defetismul de toate categoriile. Astăzi nu este admisă văicăreala pentru un popor. Poporul, conștient de datoria sa, trebue să fie continuu in acțiune, continuu cu inițiativa creatoare.“ Cu acest apel, cuprins in frazele ce am pus intre ghilemele, și-a încheiat discursul la buget d. V. Madgearu, ministrul de finanțe. Iar Camera sau, cel puțin, majoritatea guvernamentală, a subliniat apelul cu aplauze prelungite și cu adareațiuni. Bineînțeles, un apel în care, înfierându-se defetismul și văicăreala, propagă acțiunea constructivă și inițiativele creatoare, are, am putea spune, aprobarea unanimă a țării. Datoria oricărui om, ca individ, a oricărei societăți și a oricărui stat este, oricât de vitrege și ingrate ar fi împrejurările, să lupte înainte și să nu despere nici o dată. In viață nu izbutesc decât cei ce luptă și au credința în izbândă. De aceea, este spre folosul și în interesul nostru al tuturora, să nu ne lăsăm copleșiți de defetism și de alte gânduri negre. Dacă, în principiu — și nu numai în principiu, ci și în practică — suntem de acord cu d. ministru de finanțe, nici defetism, nici văicăreală, ci acțiune constructivă și inițiativa creatoare. Insă, pentru ca astfel de idei, de un optimism sănătos să pătrundă in toate convingerile și să sfârșească prin a deveni crezul tuturor, se cere să existe o condițiune de importanță hotărîtoare. Se cere a o nume ca mai întâiu cel ce predică optimismul și ne îndeamnă să perseverăm pe drumul de construcție și de creație, să ne înlesnească mersul pe acest drum prin exemplul lor, prin atitudinea prin faptele lor concrete. Iată, Camera a votat bugetul, care se prezintă cu economii, reduceri sângeroase și cu sarcini greu de suportat pentru contribuabili. Un buget de sărăcie pentru vremurile de sărăcie în care trăim. Dar când îl cercetezi mai de aproape, când reușești să pătrunzi in tainițele capitolelor și diferitelor lui paragrafe, faci constatări, care nu sunt de natură să-ți întărească hotărîrea de a merge pe căile optimismului și să-ți alunge gândurile negre. Vezi, de pildă, că atâția slujbași înalți, numiți cu drept cuvânt „titanosauri ai bugetului“, continuă să-și păstreze, în ciuda legii cumulului și în ciuda sărăciei obștești, colecția de funcțiuni și demnități care de care mai bănoase. Vezi, în aceiași ordine de idei, că foarfecă economiilor și reducerilor a pătruns adânc în corpul micilor și modeștilor slujbași, dar s’a ferit să atingă sau a atins prea puțin pe cei de sus. Vezi că se desființează locuri retribuite cu două ori trei roți de lei lunar, menținându-se însă instituții de o utilitate cam discutabilă și care înghit milioane, zeci de milioane. In fața acestor constatări, este fatal să te lași stăpânit de defetism și de gânduri regre. E fatal să te plângi și să protestezi. Lucrurile s’ar desfășura însă într’altfel, când guvernul ar da, nu numai sfaturi bune, ci și exemplul bun. N. Batzaria Cronica literară de ȘERBAN CIOCULESCU Ilarie Voronca: Ulisse dans la cite i), cu o prefață de G. Ribemont-Dessaignes, („Floare de foc“ și pașoptismul *) Am prezentat cititorilor „Adevĕrului“, în foiletonul din 9 Maiu 1928, plachetele d-lui Ilarie Voronca, tipărite la Paris : „Colomba“ (imp. Union 1927, în 134 exempl.) și „Ulise“ (imp. Union 1928, în 206 exempl.) și cu acest prilej am subliniat valoarea deosebită a celei de a doua. De data aceasta am satisfacția să relev ediția în limba franceză a poemei d-lui Ilarie Voronca, în traducerea d-lui Roger Vailland (și a autorului) și cu o prefață a fruntașului suprarealist G. Ribemont- Dessaignes. în„Ulysse dans la cité“ este poema nouăsprezece fragmente sau 1) Trad, de Roger Vailland. Editions du Sagittaire Paris, 1933, 515 exemplare. 2) Anul n, Nr. 1, 25 Martie 1933. cântece a citadinului modern, nouă odiseie străbătută de trepiodația secolului. Ca și comentatorii români, d. G. Ribemont-Dessaignes — după ce se pune la adăpostul „misterului limbilor“, adică al spiritului propriu al limbii românești, pe care firește nu o cunoaște, — se oprește la calitatea evidentă și isbitoare a imagistului. „Dar rămâne extraordinara putere a imaginilor cari, peste cuvinte se însărcinează să amestece exteriorul și interiorul, universul și poetul, oamenii și omul. Se va regăsi în poemele lui Ilarie Voronca această exuberanță a imaginilor care recrează pentru folosința cititoului o lume unde se pătrund reciproc lumina și obiectul într’o cursă amețitoare, al cărei scop, ca și acela al oricărei poezii, este incognoscibil. Este o imagine a vieții întregi, este intr’adevăr călătoria lui Ulysse. Un Ulysse care se trudește în biroul său mediocru, sub ochiul lui Maitare-ca-oricine, adică a Șefuluide Birou. Și universul se reduce la visuri. Poetul le operează „cum se operează intestinele“... Imnuri dimineții care se repetă, ceaiului pe care-l bea, străzii în care se aruncă ca într’o cutie cu scrisori. Casablancei unde îl transportă o vitrină a Companiei de Navigație, jurnalului, această „dantelă pentru melancolie“. Și imnul nervilor și imnul legumelor, mai precis cartofului. Și imnul spitalului, terenurilor de tenis, Brașovului, fotografului și circului, înotătoarelor și această înapoiere la realitate, adică la Paris, la Jardin-des-Plantes unde poetul a scris începutul poemei sale... Astăzi el se gândește la „Ulysse“, pe care l-a scris la douăzeci și trei de ani, care vede din nou lumina în limba franceză, așa cum ar merita mai multe din volumele sale și ce fac» trebue să fie mărturia și revelația unui adevărat poet“. Iar poetul Ribemont-Dessaignes își încheie însuflețită ntroducere cu o imagine admirabilă, de „adevărat poet“: „Și fără îndoială că se entuziasmează după cum primăvara se entuziasmează de ea însăși, pentru poemele sale viitoare. Aceasta este în firea vieții. Și, în definitiv, cu excepția morții și a neantului, nimic nu e mai frumos decât viața“. Am recitit „Ulysse“ în textul francez, care realizează o traducere exactă și literală. Limba lui Molière, în formație sada sau sauprarealistă, clarifică surprinzător, obscuritățile scrisului eliptic. De pildă : ...sar veverițe instrumentele se limpezește astfel : ...sautentres instrument, ce sont des écureuils (p. 40) Alteori notații aglomerate se simplifică : aerul se desface pe mâini iederă lătratul, ca să rămână : 17).1‘air se défait sur les mains vp. sau se desvoltă analitic : cai sălbateci vegetațiile cu vânători cu panoplie amurgul, în două versuri clare . I] y a des chevaux sauvages et toute cette végétation Et des chasseurs dönt le crepuscule est la panoplie (p.^25). Din colaționarea minuțioasă a ce (Citiți continuarea în pag. II-a)