Adevěrul, aprilie 1933 (Anul 47, nr. 15105-15130)
1933-04-01 / nr. 15105
Panina 2-a Mil I pretenția capitalistului, care nu are decât capitalul, sau pretenția speculantului, ca să obtie câștiguri mari, fără ca sa contribuie printr’o sforțare proprie, la reușita întreprinderii economice. In legătură cu această idei, d. Schacht combate politica din ultimii doi ani, care a pus mereu avutul statului în slujba sprijinirei întreprinderilor private. Nu statul are să poarte de grijă cetățeanului, spune d-sa aforistic, ci cetățeanul trebue să poarte de grijă statului. Pornind de la această ideie fundamentală, d. Schacht se ridică și contra contractului colectiv. D-sa vrea ca să se revie la salarizarea individuală, după meritul și capacitatea lucrătorului, după conveniența patronului. Oarecum ca o consecință a acestei concepții, care însemnează de fapt încercarea de a reveni la ce a fost, d. dr. Schacht atacă și întreaga organizație de asistență socială. D-sa ar dori să-i ia caracterul obligatoriu de azi, să scoată pe cât posibil statul din orice angajament de asistență socială și să asigure acesteia caracterul caritabil, care, dând administrația ei pe mâna unor dregători onorifici, ar suprima întreg aparatul fiscal și birocratic actual. Și aci se produce, în mod fatal, o divergență aproape inconciliabilă: cu programul hitlerist, mai exact, cu ceiace poate cancelarul propune partizanilor săi, nu a acelor cari sunt în slujba lui directă, ci a acelor cari îl urmează fiindcă într’adevăr cred că le va aduce fericirea, fie și acea fericire relativă antebelică, sub regimul căreia tot lucrătorul avea unde munci și-și agonisi traiul. Mai e o divergență probabilă și în politica bancară. Hitleriștii, conform cu nevoile socialismului lor, ar vroi să profite de faptul că multe bănci mari, sunt în mâinile guvernului, prin ajutoarele ce au obținut de la el, pentru a le socializa. Tot asa și unele întreprinderi industriale. Hitlerismul ar vroi să profite de acest fapt, pentru a monopoliza banca și a asigura controlul hotărîtor al statului în finanțe și industrie. Cum toate întreprinderile mari sunt în mâna Reichsbankului, față de care sunt debitoare de sume mari și, contrar principiului și statutului băncii de emisiune, pe termen lung, hitleriștii vor vrei de sigur să realizeze principiile lor socialiste, prin puterea Reichstagului. D. Schacht însă, crede, că prima operă ce are de îndeplinit, este, să scape Reichsbankul de aceste angajamente înghețate și să-i redea extrema lichiditate, care e unica bază solidă a monetei. Mai departe, hitleriștii, ca socialiști, trebue să fie și sunt contra capitalismului. La mulți dintre partizanii cancelarului, rostul advenției sale este lichidarea capitalismului. D. Schacht e dimpotrivă partizanul refacerii capitalurilor în Germania și deci partizanul capitalismului. Pe când după spusa lor din opoziție, hitleriștii ar fi trebuit să intervie în mecanismul monetar, d. Schacht proclamă că nu numai nu e nevoe, dar că e chiar periculos să se încerce așa ceva. Pe lângă că e inutil, deoarece moneta nu e decât un mijloc de plată nu însă capital sau avere. Moneta ca mijloc de plată — spune el — e tot atât de puțin capital, cât în conducta electrică, electricitate. Se mai adaugă că hitlerismul e anticapitalist și că a promis mai ales distrugerea capitalului financiar, pe când d. Schacht e pentru capitalism, socoate ca o misiune a sa, ca să ajute la reconstituirea capitalului, e adversar al limitării beneficiilor, pe care hitlerismul o are în program și admite numai o limitare a dobânzilor, singurul punct în care socoate legitimă intervenția statului. Intr’un punct pare a fi acord între politica d-lui Schacht și cea a hitlerismului. Și el crede că importul trebue strangulat, că producția agricolă trebue promovată, indiferent de costul ei și că autarhia este practicabilă. E drept, nu ca principiu, ci ca o metodă educativă pentru străinătate, ca un mijloc de presiune asupra ei. Că și Germania depinde de importul străinătății, pare a scăpa și președintelui Reichsbankului, sau mai exact el crede, că străinătatea nu se va putea dispensa de produsele industriei germane, chiar dacă Germania s’ar dispensa de produsele străinătății. In fine, nu am vrui să stricăm obiectivitatea de până acum, printr'o exagerațiune. Dar cităm textual ce a spus d. Schacht: „Germania este economicește, atât de zdrobită și bănește atât de Îndatorată, încât nu ni se poate întâmpla nimic, ce ne-ar putea înrăutăți situația“. De aci concluzia unei politici ele va banque, se impune de la sine. Din cele arătate, oricine poate vedea dificultățile interne și internaționale, ce se desemnează la orizontul acțiunii guvernului Hitler- Papen-Hagenberg. In vremea noastră o țară, a cărei jumătate de populație trăește din industrie, nu poate face o politică de izolare și de desconsiderare a restului lumii. Sunt în lumea modernă considerațiuni, peste cari, multă vreme, nu poate trece nici chiar rațiunea diplomatică. E fatal că excesele șovine și revoluționare, să fie generatoare de excese economice. Excesele economice scot însă din pasivitate și toropeală, chiar guvernele cari ar crede un moment, că ce se petrece înlăuntrul Germaniei, nu le interesează. Până una alta, politica d-lui Hitler depărtează chiar și statele cari recunoșteau dreptatea unora dintre revendicările Germaniei. Cum a spus colonelul Weotlwood în Camera Comunelor, în cincisprezece ani. Anglia a devenit dintr-o țară germanofilă, o țară francofilă. B. Brăn tșteanu Succesul d-nei Ventura la Geneva GENEVA, 29 (Rador). — D-ra Maria Ventura, societara Comediei Franceze, a obținut un strălucit succes ln Geneva in două reprezentațiuni ale piesei „Secretul“ de Bernstein, in fata unor săli pline, in care s'au remarcat personalitățile cele mai de vază ale diplomației internaționale. Delegația română în frunte cu d. Titulescu, a venit incomplect să aplaudeze marea artistă română. Toate ziarele din Geneva publică cronici elogioase pentru d-ra Ventura. MANELE piloți de stejar de vânzare la M. Marcovici Bacău. Exploatări de păduri Fiți atenți la tocurile pe cari le purtați! Garantăm durabilitatea cea mai mare, elasticitate și evitarea oboselii timpurie, numai pentru tocurile originale PALMA f ADEVERUC CALEIDOSCOPUL VIEȚII INTELECTUALE LITERE, ȘTIINȚĂ, ARTĂ Revue Internationale Du Travail Numărul recent (3, Vol. XVII, Martie 1933) din „Revue Internationale du Travail” are ca prim articol o dare de seamă amănunțită asupra lucrărilor Conferinței tripartite care a avut loc în Ianuarie la Geneva, in vederea studierii chestiunei reducerii orelor de lucru, înscrisă pe ordinea de zi a Conferinței Internaționale a Muncii ce se va deschide la Geneva la 8 Iunie a. c. Studiul acesta este datorit d-lui Fernand Maurette, șeful Diviziei Cercetărilor a Biroului Internațional al Muncii care face cu acest prilej o serie de considerațiuni foarte interesante asupra rezoluțiilor supuse dezbaterilor Conferinței tripartite. D. Mentor Buniațian, profesor la Institutul Rusesc de drept și de economie al Universității din Paris, se ocupă de „Progresele tehnice și șomajul”, care a constituit una din probele cele mai discutate in cursul Conferinței tripartite. Autorul susține teoria că, chiar în timpiul depresiunilor economice, progresele tehnice nu numai că nu agravează dar și ajută la vindecarea anemiei economice. Conferința din Ianuarie a rugat guvernele să comunice regulat Biuroului unele date care vor putea învedera dacă această teză este justă sau nu, dar care prezintă, in orice caz, un interes social incontestabil. Un al treilea articol este consacrat „Planului cincinal și ]politicei rusești a pieței muncii” și studiază măsurile luate de guvernul rus pentru salvgardarea executării planului cincinal in raport cu afluxul firesc al suprapopulației de la țară spre orașe, prin aplicarea unei politici de repartiție a muncii care prevede, pe de o parte întrebuințarea rațională a manei de lucru deja ocupată în industrie, și pe de altă parte recrutarea adecvată a personalului trebuincios executării planului de cinci ani. Numeroase rapoarte și anchete precum și o bogată bibliografie complectează acest interesant număr al revistei. Filarmonica In programul concertului simfonic de Vineri 31 Martie, ultimul pe care maestrul Georgescu il dirijează in actuala stagiune, a survenit o schimbare. Pianistul polonez Sztumpka telegrafiind din Varșovia că s’a inbolnăvit și nu poate pleca, in locul său va interpreta concertul in „Mi minor“ de Chopin tânărul pianist Dinu Lipatti, care a repurtat un atât de răsunător succes cu ocazia debutului său de acum două luni. Restul programului rămâne neschimbat. Moartea unui poet englez Zilele trecute a murit cunoscutul scriitor englez E. Temple-Thurston. Primele sale lucrări au fost două volume de poezii. Succesul l’a obținut abea mai târziu în romane și teatru. In 1905 a apărut romanul „Mărul Edenului“ apoi au urmat în 1906 „Traficul“ și in 1907 ,Evoluția Ecaterinei“ și așa mai departe în ficare an câte un nou roman. In 1917 a revenit la versuri, publicând un nou volum de poezii intitulat „Vara“ Moartea lui Paul-Moartea lui Féval-fiul 1 Müsse dans la cité D. Harte Voronca făcut cunoscut în ultimii ani publicului românesc drept unul din cei mai autentici reprezentanți ai liricei actuale, autor a numeroase volume de poeme care au reținut atenția iubitorilor de literatură, a scos în marea editură pariziană „Sagittaire“ (anciennes éditions Kra) versiunea franceză a volumului său „Ulise“. Traducerea, datorită tânărului scriitor francez Roger Vailland a reușit să păstreze in noua formă toată frăgezimea poemelor publicate în românește în colecția „Integral“ in 1927. Prietenii poeziei își mai amintesc desigur acele calde și originale imnuri al ceaiului, al terenurilor de tenis, al cartofului, a Văii Prahovei, terenurilor, etc. O generoasă real vărsare de evenimente, de oameni, de lucruri și de peisagii cum definește acest voiagiu al lui „Ulise“, Ribemont—Dessaignes, in prefața scrisă volumului, al cărui titlu francez e „Ulysse dans la Cité“. Pe lângă un succes al d-lui Voronca această traducere înseamnă și un succes al poeziei românești care reușește astfel să deschidă porțile unei mari edituri franceze. Arta militară in vechea Dacie D. general Rosetti a făcut ori o comunicare la Academia Română, despre: ,începuturile artei militare în cuprinsul României de azi“. Conferențiarul s’a ocupat de arta militară in epoca preistorică, vorbind despre fortificările, tactica și strategia locuitorilor vechei Dacii. A trecut repede asupra epocei romane, pentru a se ocupa de arta militară în epoca năvălirilor barbare, până la întemeierea Principatelor. Fiul celebrului romancier popular Paul Féval, care semna Févcá-fils, autorul romanului „Cocoșatul“, murit de curând, în casa sa din bulevardul Clichy in vârstă de 73 ani. D. Paul Féval-fiul, publicase și el numeroase romane istorice în care reapăreau personagiile sau copiii eroilor tatălui său cum, de pildă romanele „Cavalerul misterului“, „Secretul Bastiliei“, „Evadarea măștii de fier“, „Domnișoara de Lagărdère“, „Fiul lui D’Artagnan“, „Nepoata cocoșatului“, etc., etc. Paul Féval-fiul care fusese vicepreședintele societății scriitorilor francezi era și unul din fondatorii sindicatului romancierilor. "14, rue du Dragon" A apărut o nouă revistă literară editată de „Cahiers d’art“ cu următorul titlu care constitue și adresa ei „14, rue du Dragon“. Această revistă este un jurnal și un magazin suprarealist. Primul număr are printre altele o cronică a romanelor, de d. Jean Cassou, o altă cronică a cărților de d. Pierre Charnay și una a poemelor de d. Pierre Gueguen. »Viața imită arta" Revista săptămânală „Marianne“ publică următoarea nostimă întâmplare: „Una din cele mai renumite stele franceze, care a zăpăcit tot Parisul, se afla într’o seară într’un cinematograf, unnde se juca faimosul ,Ben- Hur" pe care — închipuiți-vă — nu-l văzuse niciodată. Alături de ea se afla Pierre Frondaie. Delicioasa vedetă părea foarte atentă la peripețiile filmului și mai atentă la frumoasele muschiulaturi ale prizonierilor, condamnați la gulere și ale romanilor conducători de care. Deodată vedeta se întoarse către Pierre Frondaie și strigă încântată: „Ce bine făcuți erau bărbații în timpurile acelea!“... Dacă această amuzantă întâmplare este adevărată, ea actualizează vorba lui Oscar Wilde: „Viața imită bine arta“. Biografii D. Vincent Marrot, cunoscutul scriitor englez, prepară o biografie a lui John Galsworthy, care a murit recent. Atentatele contra băncilor americane? NEW YORK, 29 (Rador). Siguranța generală a avizat astăzi prin radio toate băncile din Statele Unite să ia măsuri de pază, deoarece organizația comunistă ar pregăti comploturi pentru atentate la bănci. In acest scop s’ar ascunde bombe în safe-urile băncilor. S’au luat pretutindeni măsuri de precauțiune și s’a întărit personalul de pază. Modificări la legea administrativă Comisiunea administrativă a Senatului s’a întrunit ori după amiază In prezenta d-lui sub-secretar de stat A. Călinescu. S’a discutat in continuare proectul pentru modificarea legii de organizare a comitetului central și comitetelor locale de revizuire. Au luat cuvântul d-nn: Ciurea, Eftimie, Petre Petrescu, etc., aducându-se mici modificări proectului. S’a luat apoi în discuție proectul pentru abrogarea unor dispozițiuni din legea pentru modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrației locale. Proectul este adus din inițiativă parlamentară, și are ca scop repunerea în vigoare a dispozițnilor din legea administrativă din 1929 relative la dizolvarea consiliilor comunale și județene și abrogarea dispozițiunilor din legea modificatoare adusă la 14 iulie 1931 de d. Argetoianu, și prin care se dă ministrului de interne și prefectului, dreptul de a dizolva consiliile comunale și județene. Prin abrogarea acestor dispozițiuni reintră in vigoare art. 351—358 din legea de organizare a administrației locale din 1929, și după care consiliile comunale și județene nu pot fi dizolvate decât în cele 3 cazuri prevăzute de lege și numai de către comitetele centrale și locale de revizuire. Proectul a fost aprobat. Salariații publici și legea cadrului disponibil Federația generală a salariaților publici ne comunică următoarele: Federația generală a asociațiilor profesionale de salariați publici s-a întrunit aseară în ședință extraordinară. Președintele St. Brădișteanu a adus la cunoștiința Consiliului rezultatul audienței la rege. Consiliul a luat act cu multă mâhnire, că proiectul de lege privitor la cadrul disponibil a fost votat de Adunarea Deputaților in mijlocul unei indiferențe generale față de o lege, care lovește atât de nemilos în drepturile legale ale funcționarilor publici. Totodată constată, că s’a introdus în proiectul de lege un amendament antisocial, care pune în stare de inferioritate femeile funcționare căsătorite cu funcționari. S’au creiat și de această dată categorii: funcționare privilegiate și funcționare năpăstuite. N’au fost exceptate nici funcționarele de la P. T. T. care, potrivit legii de organizare a corpului P. T. T., până în anul 1927 nu se puteau căsători decât cuuncționari din acelaș Corp. Federația roagă Senatul, ca să se renunțe la acest amendament, care amenință multe căsătorii cu desfacerea. Totodată roagă Senatul, ca pentru trecerea în cadrul disponibil a tuturor categoriile fixate de lege, să se țină seamă în primul rând de vechime, începându-se cu cei mai noui numiți, așa cum și-a dat avizul Consiliul Legislativ. Un comunicat al Uniunii ofițerilor de rezervă Primim următoarele: Comitetul de direcție al U. O. R. în ședința de Vineri 24 Martie a. c. a hotărât convocarea Comitetului general și Central al Uniunii ofițerilor de rezervă pentru ziua de 29 Martie, a. c. pentru a discuta atitudinea de luat, față de discuțiile privitoare la apărarea națională. Comitetele întrunindu-se azi 29 Martie au luat următoarea hotărâre : îngrijorați de perspectivele situației desvăluită prin cele ce s’au rostit în parlament, ofițerii de rezervâr șit al tuturor factorilor răspunzători și așteaptă cu încredere pedepsirea exemplară și grabnică a tuturor acelora cari se vor dovedi că din rea credință ori din neglijență s’au dezonorat și au compromis apărarea țării. Slujitori credincioși în timp de pace, ofițerii de rezervă sunt gata să-și verse sângele oricând le va cere țara să facă război, dar țin să se știe că nu vor îngădui nici asasinarea lor în massă și nici nu vor erta pe aceia cari. călcând jurământul Legilor prepară mormântul Țării. INFORMAȚIUNI Comisiunea Camerei pentru mine, industrie și vămi a luat ori în cercetare proectul de lege pentru reglementarea cartelurilor. Comisiunea a admis proectul cu ușoare modificări. Raportor a fost ales d. I. Vasilescu-Nottara. Direcțiunea generală a Teatrelor și Operelor ne comunică . Se aduce la cunoștința antreprenorilor de spectacole, impresarilor teatrali și cinematografici, că în conformitate cu dispozițiunile jurnalului Consiliului de miniștri, nu se acordă, autorizare de a juca în țară decât artiștilor streini de reputație universală. Direcțiunea generală a teatrelor înțelegând să aplice ca și până acum cu stricteță această dispoziție, care mai ales în actuala criză trebue să protejeze teatrul românesc, pe artiștii români, precum și valuta națională, pune în vedere persoanelor interesate că spre a-și evita eventualele pagube, trebue să ceară direcțiunii generale a teatrelor, înainte de a contracta prealabila autorizație. Comerciantului Lazăr ludovic din Cluj i s-a furat suma de 50.000 lei pe când se afla in trenul Teiuș- Cluj. La Brașov va avea loc azi, joi, un parastas pentru comemorarea generalului Coandă, fost președinte de consiliu. Primăria orașului Salonta a contractat un împrumut de șapte milioane lei pentru a-și achita o serie de datorii mai vechi. Femeia Păuna Ionescu din satul Obedeni aflându-se la Craiova, s-a luat la ceartă cu fratele ei, Lazăr Roșu. In toiul certei, Păuna Ionescu a pus mâna pe un revolver și a împușcat mortal pe fratele său. Din datele provizorii culese de ministerul de agricultură, rezultă că în toamna anului trecut s-au făcut următoarele insămânțări: Grâu 2.161.868 ha, în 1932 față de 2.382.024 in 1931, orz 68.984 ha. în 1932 față de 100.196 ha. In anul anterior, secară 293.979 ha. în anul trecut, față de 290.057 ha. în 1931. După cum se vede, grâul și secara au câștigat in suprafață totală, sporul provenind numai din Moldova, Basarabia și Bucovina. Orzul de toamnă a scăzut însă in suprafața totală semănată, față de perioada corespunzătoare a anului 1931. Pe litoralul Mărei Negre a Început pescuirea calcanului. Funcționara Luzia Negru din Cluj a Încercat să se sinucidă, arucându-se in Someș. Ea a fost salvată de câțiva trecători. Legea alarmismului e constituțională ? O importantă problemă se desbate înaintea Curții de Casarație. Acum doi ani, corespondentul ziarului „Dimineața“ din Chișinău, d. A. Cîndea, publicase în acest ziar un articol, în care, relatând unele agitații cuziste în jud. Orhei, accentua faptul că prefectul acelui județ, în loc să ia măsuri de împiedicare a propagandei organizațiilor subversive „Garda de Fer“ și „Arhanghelul Mihai“, încuraja acțiunea agitatorilor. D. Armand Călinescu, în calitate de subsecretar de stat la interne, a găsit cu cale să dea în judecată pe autorul acelei corespondențe, pe baza „legii pentru apărarea liniștei și creditului țării“ a d-lui Virgil Madgearu, votată pe timpul regenței și supranumită „legea alarmizmului“. Am relatat, săptămâna trecută dezbaterile procesului în fața tribunalului Ilfov secția 4-a prezidat de d. judecător Stambulescu. După ce d. avocat G. Velcescu, în numele ministerului de interne, a cerut condamnarea ziaristului, susținând că cuprinsul articolului incriminat e ațâțător și de natură să compromită siguranța statului, d. avocat M. Graur, apărând pe inculpat a ridicat chestiunea neconstituționalității legii alarmizmului, care prin știrbirea ce aduce dreptului liber de gândire și comunicare prin grai sau presă — garantat de Constituție, — cât și prin împrejurarea că atribue tribunalelor corecționale competența de a judeca delicte de presă, violează dispozițiuni precise din fundamental. D-sa a cerut pactul suspendarea procesului și trimiterea dosarului înaltei Curți de Casație pentru ca, potrivit art. 29 din legea Casației, să se judece — în secțiuni unite — incidentul de neconstituționalitate, care ar trebui să primeze asupra fondului. D. procuror Bădescu, și reprezentantul părții civile nu s-a opus la această cerere. Totuși tribunalul a rămas în deliberare asupra chestiunii, care prezintă oarecare dificultate. In adevăr, după legea Curții de Casație, când se invoacă în fața primei instanțe neconstituționalitatea unei legi, procesul își urmează cursul și se ia numai act de declarația făcută, rămânând ca, d,upă ce se judecă fondul procesuui după ce el trece prin toate insitanțele până la Casație inclusiv, să se trimită dosarul la secțiile unite pentru rezolvarea incidentului. Legea însă face o excepție pentru cazul când partea adversă ar consimți la suspendarea procesului și la rezolvarea imediată a unui asemenea incident; atunci se trimite de urgență afacerea la suprema instanță. Așa s’a întâmplat cu legea conversiunii, când Creditul rural și cu debitorul său au fost de acord să suspende judecata și să meargă la înalta Curte, a cărei decizie se cunoaște. In chestiunea legii alarmismului, dificultatea provenea din faptul că era vorba de un proces penal, unde nu se admite tranzacții între părți, ordinea publică fiind interesată la sancționarea infracțiunii. După o lungă deliberare, tribunalul s-a pronunțat ori în sensul că admite cererea și suspendă procesul, urmând ca dosarul să fie înaintat Curții de Casație pentru jucarea importantului incident. Prin urmare tribunalul a interpretat textul art. 29 din legea Curții de Casație în sensul unei aplicațiuni generale, nu numai în materie civilă, ci și în materie corecțională. Rămâne de văzut dacă înalta Curte va decide că legea alarmismului calcă Constituția și o va declara inaplicabilă. Un dejun la legația română din Viena in onoarea președintelui Austriei VIENA, 29 (Rador). — D. Caius Brediceanu, ministrul României la Viena, a dat un mare dejun la legație în onoarea d-nei și d-lui Miklós, președintele republicii austriace. La dejun au participat d-na și baronul Loewenthal, d-na și d. Ned Jcoff, ministrul Bulgariei, d-na , d. Matsunaga, ministrul Japoniei, d-na și d. van Hoorn, ministrul Olandei, d. Nelkz, ministrul Ungariei, d. Avila, ministrul Spaniei, d-na și baronul Hauenschild, consilierul Hornbostel, consilierul Kei etc. I Moartea năprasnică ne-a răpit fulgerător pe cel mai bun și scump, soț, tată, socru, ginere, frate, cumnat, unchi și văr JEAN FICHMANN în etate de 50 ani Ceremonia funebră va avea loc mâine Joi 30 Martie a. c., ora 2’/41 d. a. la domiciliul său din str. Popa Tatu No. 60 de unde va porni la cimitirul Filantropia. Raschel soție, Rene și Dan fiică și ginere, Simon Hendler socru, Eliza și Avram Moisescu soră și cumnat, Ida și Mișu Fichman cumnată și frate, Zorica și Jacques Fichman cumnată și frate, Biby, Beny, Julieta, Ricu, nepoți, precum și întreaga familie. - - - - ..... - - i - lor două texte am constatat că un număr infim de versuri a fost sacrificat de traducători (2 versuri in poema 1, între v. 10—11 2 v. pag. 18, între 13—14, 1 v. p. 19 între 8—9, 1 v. p. 23 între 12—13, 1 v. p. 28 între 10—11 , 1 v. p. 32, intre 15-16, 1 v. p. 334 între 2—3, 1 v. p. 41 între 7—8, 3 la sfârșitul poemei IX, 1 v. p. 49 între 14—15, 1 v. p. 54 între 1—2, 1 v. p. 55 intre 9—10, versul final al poemei XVII, 4 v. p. 63 între 2—3, 2 v. p. 63 între 8—9, 4 v. p. 63 între 11—12, 1 V. p. 64 între 12—13; un vers adaos, al XI-lea p. 63 câteva motto suprimate, câteva dedicații noui). Traducerea se recomandă așadar prin exactitate și claritate, prin sintaxa mai puțin eliptică și din joc în loc punctată, spre deosebire de originalul, virgin de puncte și oarecum mai obscur. Nu s-ar spune oare că „Ulysse dans la cité“ e o traducere din volapuk-ul dadaist, pentru uzul iubitorilor de poezie clară ? Și că „Ulysse“ își află tălmăcirea pentru profanii înspăimântați de textul primordial? De altfel intre primul si al doilea „Ulysse“, timpul și-a însemnat evoluția și odată cu dânsul d. Ilarie Voronca, fără să abjure decât pentru energumenii bâlbâeTîî sacre, s-a regăsit într’o formulă treptat organică și viabilă. Sper că ultimele tenebre în care se rătăcește vor fi străpunse de lecția luminoasă a versiunii franceze. * D. Sandu Tudor scoate seria II-a a săptămânalei sale „Floarea de foc“, dedicând fiecare număr câte unei probleme. Profesia sa de credință e foarte onorabilă : „încercăm să stârnim o luptă reală ideilor, care să depășească cearta a ușuratică a improvizatelor atitudini“. D-sa se apără anticipat de tendința către pamflet sau manifest. Pașoptismul urmează deci a fi tratat obiectiv și imparțial în numărul inaugural al nouei serii, îmi propun să examinez dacă problema pașoptismului a fost studiată în acest spirit de colaboratorii foii săptămânale. Cel dintâi, d. Mircea Eliade aduce mișcării libertare și democratice din 1848 reproșul clerical al laicizării „intuiției eternității“. Pașoptismul e sub acest unghiu o „rupere de transcendent", provocată de Renaștere „relația schimbată in om-Om om-Dumnezeu și om-Natura“ și „terminată cu Revoluția franceză și pașoptismul“. D-sa află deci o evoluție istorică și un fundament teoretic umanist și păgân, procesului politic desăvârșit în timp. Aceasta nu-l împiedică să se contrazică acuzând „structura antiistorică“ a liberalismului. Din două una, sau liberalismul e o doctrină politică pregătită de Renaștere și validată de timp, așadar istorică, sau e lipsită de rădăcini. D. Mircea Eliade nu contestă aceste „rădăcini mult mai adânci“. Dimpotrivă, le recunoaște și dezvoltă, teoretic. Demonstrația sa se întoarce deci contra propriilor sale concluzii și se anulează. D. Paul Costin Deleanu, debutant dialectician, se ilustrează în dialectica lui: ba nu, ba da, — sau pentru — contra. Ca și ceilalți cruciați contra pașoptismului, d-sa supralicitează în „autenticitate“ și „inautenticitate“ și decernează diplome de una sau de alta în mod arbitrar. Trec peste ignoranța sa filosofică, din descoperirea sa ,„celălalt mit, al progresului nesfârșit, fundat într’o metafizică evolutionistidealistă“, unde comite mai multe erori: %i#§US 1) progresul indefinit datează din sec. XVIII-lea, deci e anterior evoluționismului cu 100-150 ani; 2) evoluționismul e o ipoteză positivistă, iar nu o metafizică;; 3) evoluționism-idealism se contrazic și deci n’au ce căta, împerechiate. Altă eroare: Kogălniceanu „se ridică alături de Cârlova, Alexandrescu și Eliade“ — Cârlova murise în 1831 și la examinare mai apropiată, nu trebue opus ca „autentic“ (?) in autenticului de mai târziu Bolintineanu, deoarece și el este „pe linia tipică a unui profetism romantic de cea mai vulgară calitate“ și ca atare ridiculizat de d. N. Iorga pentru idealurile neconforme și împrumutate. Dar logica nu e forța acestui mic campion, iconoclast al pașoptismului, care atacă în civilizația apuseană „barbaria, aceiași de totdeauna, fie că ar veni de la apus fie că ar veni de la răsărit“. Să-l mai consultăm pe „civilizatul“ domn care sunt „idealurile organeproprii nouă înșine ca trup și spirit etnic“ și părăsite „în massă de către elitele vremii“? Probabil iobăgia, boemia înstrăinată, ortodoxia grecească a fanarului, analfabetismul, ș. a. m. d. Nimic de spus despre franc clericalul atac al d-lui G. Racoveanu, care stabilește exact raporturile dintre „duhul pașoptist și doxia“. Aci pozițiile sunt nete oriași învinuirile perfect justificate, de „apostasie“ sau cum îi place să le numească. Prefer de altfel clericalismul mărturisit, falsei obiectivtăți, care se mai chiamă rea credință. D. Victor Ion Pavelescu scrie despre valoarea de impuls a curentului francez și de corectiv a celui german, în țările românești și prezintă un aspect interesant al chestiunii, cu formulări filosofice împrumutate dialecticii bergsoniene : „mecanicul a suplinit vitalul, necesarului i s’a placat contingentul“, etc. Mi se pare însă că certitudinile sale sunt simple afirmări nedovedite: „Din Germania am importat desigur, forme de viață“. Nu este așa de sigur. In orice caz era interesant să le explice. Pivotul demonstrației sale e critica socială a lui Titu Maiorescu, pe care îl divulgă însă d. Petru Manoliu ca pe un exponent al pașoptismului. Procesul logic al acestuia din urmă este foarte simplu construit, pe două silogisme. I. Titu Maiorescu nu e un cugetător original. Cine nu este original este superficial. Deci Titu Maiorescu este superficial. II. Titu Maiorescu este un cugetător superficial. Un curent superficial este pașoptist. Deci Titu Maiorescu este pașoptist. D. Petru Manoliu știe, pe de altă parte, că Maiorescu a fost conservator, adică dușman al liberalismului. Conservatismul său e prezentat prin urmare ca o „osificare“ și „deci ultima formă a entuziasmului de la 1848“. Cu aceiași logică fantezistă m’aș amuza, dacă problema n’ar fi serioasă, să dovedesc că Petru Manoliu însuși este pașoptist. Ideile de „Liberté, Egalité, Fraternité“ cad în lotul d-lui Horia Stamatiu, care susține că „perioada romantismului și a revoluției franceze este o perioadă de ramolire istorică“. Energia este, firește, de partea pseudo-clasicismului Delille, Delavigne, Bérenger și a regimului Ludovic XVI—Ludovic XVIII—Carol X. Ca și do. Mircea Eliade și G. Racoveanu. d. Horia Stamatiu reprezintă punctul de vedere clerical, în suferința după „simbolica“ vechiului regim, asistat de biserică. Un alt mag al „autenticității“ este d. Eugen Ionescu, care stabilește cu volubilitate raporturi între „originalitate și pașoptism“. Pentru ultimul venit al criticii pașoptismului, poezia românească, cu isvoare Ceste —e vorba de aceea cultă — îi permite să conchidă întâi că nu este originală și în consecință că nu există. Pentru că nu cunoaște izvoarele poeziei populare românești o socotește autentică și ia consecință originală. Poezia românească, „lamartiniană cu Alecsandri, baudelairiană cu Arghezi și mallameană cu Ion Barbu“ e la rândul ei pașoptistă, cu tot ce e împrumutat. D. Eugen Ionescu nu o spune neted, dar o crede desigur și lasă să se înțeleagă aceasta, încadrând pașoptismului literatura care trăește „pe contul viziunilor care nu ne aparțin“. Față de aceste facile exerciții ale colaboratorilor săi, cari pugilează cu fantomele imaginației și ignoranței lor, d. Sandu Tudor oficiază grav și distant în absolutul unor „Prolegomene“ obscure și foarte profunde. Nimic nu îl indică pentru a da directive sau măcar coordonate tovarășilor săi cu cari își propune „de a ne libera de haos“. Sa-și recomanda prietenește să se libereze, el ți ai săi, din haosul în care se agită și în locul „improvizatelor atitudini“ ideologice să continue“ așa ca înainte o manifestare literară mai valabilă decât elucubrațiile prezente. Șerban Ciocul eseu