Adevěrul, septembrie 1933 (Anul 47, nr. 15231-15256)

1933-09-01 / nr. 15231

ANUL 47 — No. 15231 Vineri 1 Septembrie 1933 6 pagini PniDATORI: AL.A3ELDIMAN consîImille ABONAMENTE 750 lei pe un an 380 lei pe I luni 200 lei ne 1 luni 18S 1897— ..ao i­ .^,...^13 ILEI BIROURILE : București, Str. Const. Mille tsarmdar) Mo. 5­7­9 TELEFOANE: Centrala: 3-2470. Direcția: 3-2474. Provincia: 3-1068. Administraţia: 3-2473. In Irlanda, s’a întemeiat un nou par­tid politic. Păcat! Putem să exportăm noi unu! din nenu­măratele noastre partide şi... partiduţe! C­RIZĂ? întreaga presă înregistrează zvo­­nuri cari anunţă o apropiată ciză de guvern. „Viitorul“ spune cl­ar că d. Vaida ar fi declarat ca-şi va da demisiunea. Alte ziare notează că un eveniment important se va produce zilele acestea, care vi­ni semnalul pentru lichidarea guver­­nării national-ţărăniste. Partida li­beral, prin presa sa, a ridicat tonul la un diapazon, care altădată, and el deţinea şi pâinea şi cuţitul, nurca apropiatul sfârşit al interregiului partidului advers. Publicul ie­ude toate acestea şi, in cazul cel mai bun, gândeşte, că nu e fum la un joc. Să He, deci ioc ? Din cercurile guvernului cel mai bine informate, se neagă aceasa cu întărire. D. Tilea, într’un inteview acordat ziariştilor din Cluj, a făcut o analiză a situaţiei, din cae re­zilia că d-sa, după ce a venit cu I. Vaida, consideră că nu există niciun fel de motiv ca guvenul să se retragă şi niciun fel de ridiciu că ar avea de gând s’o facă. Dacă unii au interpretat declaraţia d-sare la numai disens­ul dinăuntul par­­idului naţional-ţirănesc ar putea tdruncina situată guvernuui, în sensul că această premisă sistând t­rebuie să existe şi concluzii, nu ne putem abţine şi considerăn că a­­test silogism apare în contradicţie cu realitatea. Adevărul adevărat este că în momentul de laă, niciunul din frun­­taşii partidulu naţional-tarănesc, chiar dacă are ceva de obiectat contra politicii guvernului şi chiar dacă crede că aceasta s’a abătut d­ela spiritul ce constitue însăşi ra­ţiunea de a fi­­ partidului, im e to­tuşi de părere că partidul naţional­­ţărănesc trebie să abandoneze­ a­­cum guvernu. Niciun fruntaş al partidului­­ naional-ţărănesc nu e dispus să-şi ia acum răspunderea de a duce palidul in opoziţie. Şi dacă ar fi, mai rămâne deschisă în­­tebarea, dacă ar găsi asentimentul Jiassei partidial şi mai ales al ca­lelor acestui. Momentul nu este deloc oportun gesturilor eroice şi motive de d­i­­n superior, precum şi motive de un ordin mai puţin înait, dar iopşi foarte eficace, fac a în sânul artidului naţional-tă­­in­esc ideia nei retrageri în opo­­zţi© să nu gsească un ecou favo­­rabil. Dacă conslerăm politica guver­namentală,' irăşi nu vedem ce ar putea justiţia părerea că o ,fie­­care a guvernului dela cârmă e imientă. Gu­ernul se găseşte acum in mijlocul t­or acţiuni pe care al a iniţiat-o , care e de cea mai mare importanţă pentru buna rân­­duală şi lirştea statului Vorbim de acţiunea pe care a pornit-o o­­dată cu splendarea transferului serviciului eforiei publice. Nu ve­­dem­ cum s’ar putea imagina o sh­­im­bare , guvern, care ar fi şi o schimbări de regim, in mijlocii­ Lenei asemenea acţiuni. Mai mult, uu ■ edem can alt guvern, si in spe­cial un guvern liberal, căci in buna ■»gică si în mod normal, numai un ■uveru Duca ar fi imaginabil as- Hazi, — nu ''edem zicem, cum ar pu- tea să dorească un asemenea gu- Hem, ca si la succesiunea tratati­velor ce trebue să urmeze suspen- dlării transferului. Partidul liberal a­c­ces aprobat această măsură, — ve­­nnit la cârmă, oare ar anula-o ? Poate măcar s’o anuleze ? La acea­sta se mai adaogă, că guvernul d-lui Vaida, e acum în plină activitate pentru a asigura echilibrul bugetu­lui, pe care el l-a elaborat, echilibru care poate să reclame măsuri de un caracter atât de serios, ca să nu zicem grav, încât e greu de crezut că vreun partid conştient de răs­­punderile sale, ar putea dori să-şi inaugureze guvernarea cu ele. Niciun regim nu este etern. Cel naţional-tărănesc va face desigur şi el loc altuia. Dar in mod normal, chiar dacă nu ne punem pe terenul strict constitutional şi parlamentar, un guvern nu poate cădea decât in două moduri. Sau majoritatea pe care se sprijină îi retrage încrede­rea sau Coroana i­-o retrage. Am a­­rătat de ce prima parte a acestei alternative, nu este probabilă. A doua este, se î nţelege, un factor care poate crea și surprize. Pot să fi© consideraţiuni inaccesibile obser­vatorului, care nu are la îndemână tot materialul de fapte, secrete poate, cari ar putea servi la for­marea unei opinii. Dar cât se ştie şi cât se poate vedea, guvernul are încă încrederea Coroanei, care, nu mai departe decât zilele trecute, a fost în situaţiunea să prevadă ne­cesitatea de a da o soluţie unei cri­ze de guvern în perspectivă. Nu e greu de presupus că date­rind îm­prejurările, soluţiunea apărea foarte dificilă. In definitiv deci, iminența unei crize, nu apare probabilă, aşa cum stau lucrurle astăzi. Trebue insă notat, că cu grelele probleme ce se pot ivi zilnic în calea oricărei guvernări care activează în actua­­lele împrejurări, ceea ce azi nu e probabil, poate fi mâine. Şi bine face partidul liberal că in vederea unei asemenea posibilităţi caută să se pregătească şi face demersurile ne­cesare pentru a vedea, dacă nu poate reintegra în sânul său ele­mentele cari s’au detaşat de dânsul. B. Brănişteanu Un prieten al României DR. EMIL. GAVRILLA Senatorul iugoslav dr. Emil Ga­vrilla, decedat la Belgrad in vârstă de 74 de ani. Gavrilla a fost unul din apărătorii românilor din Ar­deal, daţi în judecată pentru „Mfit­morand”, proces care a servit d­in 1896 ca mijloc de energică afirmare naţională a românilor, sârbilor şi slovenilor din fosta Ungarie. Glose politice. •• STRĂINĂTATEA... „Viitorul e din nou preocupat de opinia pi care străinătatea şi-ar putea-o fice despre noi. intr’o vre­me in care ţara noastră are nevoe de încrederea marilor aliat, guver­nul, —­ice îngrijorat „Viitorul“ — suspendă transferul şi tulbură ast­fel raporturile cu prietenii noştri, creind o stare de neincrederi a cer­curilor străine. Ne-au deprins de mult tu atitu­dinile.. .e opoziţie,—­în deosebire de atitudinile de guvern — de parti­delor. Nu e mult de când partidul naţiona ţărănesc, era tot atât de îngrijorat de părerea străinătăţii... Asta se întâmpla exact in no­ment­ul /:ănd partidul liberal zâmbet cu in­dii crerta ori de câte ori i se pome­nea de opinia pe care şi-ar putea-o face străinătatea despre noi După.cum se vede nu se întâmplă nimic mu: s’au inversat numai ro­lurile. Dar atitudinea pe care o ere „Vii­torul'' nare cu atât mai ciudată, cu cât, in ultima vreme partidul libe­ral, in faţa dificultăţilor economice şi financiare, preconiza o riintoar­­cere la formula „prin noi înşine". Ministrul finanţelor ,fără să se fi convertit la tradiţionala politică li­berală, s’a văzut numai silit de îm­prejurări să ia o măsură care, de­parte de a însemna o rupere­ de ra­porturi cu străinătatea, ţine numai să prevină cercurile străine despre imposibilităţile noastre momenta­ne. Şi totuşi", „Viitorul" e nemulţu­mit... Şi-a schimbat partidul liberal pu­rerea? Sau de vină e numai indră­­citul spirit de opoziţie, care trebue să se manifeste cu orice preţ?! INSPECŢIILE tt. Em. Haţieganu, ministrul inte­rimar al justiţiei, sesizat de ziare, a găsit nimerit să facă o inspecţie la închisoarea Doftana. Ni se spune că ar fi făcut consta­tări care au impus măsuri imediate şi energice. Fără îndoială, că observaţiile pe care un şef de departament le poa­te face intr’o cercetare atentă pe teren, sunt de cel mai mare interes. In biurou, — sub sugestia refera­telor — lucrurile se văd niţeluş di­formate. D. Haţieganu a avut prilejul să se convingă că plângerile ce se faceau au fost îndreptăţite şi că e nevoe­ de o îndreptare. Deţinuţii de la Dof­tana — în majoritate victime ale i­­deilor lor — se vor bucura, după cum suntem asiguraţi, de un trata­ment mai bun şi mai omenos. Ei vor căpăta ceva mai multă liberta­te, în special în ce priveşte posibi­lităţile de a citi şi a se instrui. D. ministru interimar al justiţiei pre­conizează chiar o reformă a închi­sorilor şi in special un nou regim pentru deţinuţii politici. Ideia este bună. In toate ţările deţinuţii politici se bucură de un tratament mai larg. E vremea ca şi la noi să înceteze­ brutalităţile care nu folosesc nimănui şi care a­­runcă o lumină tristă asupra admi­­­nistraţiei şi moravurilor noastre. I­nterim. Acordul grâului II BB» Efectele practice la cari ne putem aşteptă La Londra s’a parafat Vinerea­­ trecută, un acord international de­­ foarte mare importantă principială , şi care ne îngăduie nouă, ca stat . ..eminamente agricol“ şi unele spe- g rante de ordin practic. Este vorba , de acordul asupra producţiei şi­­ desfacerii grâului. * ( Tratativele pentru pregătirea şi­­ realizarea acestui acord au fost l lungi şi anevoioase. Ele au început­­ încă în cursul conferinţei economi­ce mondiale, şi dacă s’ar fi putut­­ ajunge în Londra la vreun acord­­ general, acordul, asupra grâului ar­­ fi fost unul din capitolele lui. Ini- ; tiatorii acestor tratative au avut în- , •să ideia, care sa dovedit salvatoa- , re, de a discuta această problemă fundamentală pentru situaţia eco­nomiei mondiale, în afară de con­ferinţa mondială. Acordul s’a încheiat între cele patru mari puteri­ exportatoare de grâu de peste Ocean, Statele Unite, Canada, Argentina, Australia şi 18 ţări, europene, între cari România, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria şi Rusia ca ţări de export, iar cele­lalte 14 ca ţări principale de con­sum pentru grâu. Astfel acordul în­deplineşte toate condiţiunile unei înţelegeri de colaborare internaţio­nală şi poate fi considerat ca pri­mul acord de acest fel pe tărâmul economic. Din acest punct de ve­­­­dere el prezintă deci, fără îndoială, importanţa de a fi croit în sfârşit drumul practic către colaborarea e­­conom­ică internaţională, pentru care străduinţele s’au limitat până acum, din nenorocire, în cadru teo­retic, spre a eşua lamentabil ori de câte ori a fost vorba şi de realizări. In al doilea rând acordul prezintă şi noutatea cu mari consecinţe po­sibile, că dela proclamarea republi­­celor Sovietice, Rusia a semnat a­­lături de toate celelalte ţări capita­liste, un acord internaţional de or­din economic Guvernul Sovietelor s’a obligat să rgju­că producţia de grâu, să-şi lj­­exportul la cantităţi ce ur­­iWjjjtMBra fie stabilite, păstrandu-se .^Wnctă proporţie între exportul norm­al al Rusiei şi exportul pentru anul 1934—19­35, cantităţile urmând să fie calculate după aceleaşi prin­cipii, cari au slujit la fixarea contin­gentelor exportabile ale celorlalte ţări exportatoare de grâu din lume. Iar dacă acest angajament al Ru­siei sovietice ar rămâne de ordin teoretic, importanţa faptului în sine nu poate scăpa nimănui. Ne aducem aminte de tulburarea pe care a­ produs-o asupra pieţelor internaţio-­ nale dumpingul grâului pus la cale de Soviete. Prin semnarea acordu­lui de la Londra, guvernul rusesc şi-a manifestat intenţia de a renun­ţa la toate metodele de până acum, încercate pentru combaterea şi compromiterea regimului capitalist, aşezându-se alături de ele în ches­tiunea cea mai hotărîtoare din punctul de vedere al situaţiei eco­nomice mondiale, a producţiei şi drepturilor pentru grâu. In esenţă acordul de la Londra reprezintă un angajament formal din partea ţărilor producătoare de grâu de peste Ocean, de a-şi redu­ce cu 15 la sută întinderile culti­vate de grâu. Rămâne de văzut dacă acest angajament va fi res­pectat în realitate, admiţând că există posibilitatea unui control pre­cis asupra executării clauzelor a­­cordului. Pentru ca să ne dăm sea­ma de importanţa acestui angaja­ment şi de consecinţele de ordin practic pe care s’ar putea să le aibă, dacă va fi respectat, este suficient să arătăm că, scăderea catastrofa­lă a preţului la grâu s’a arătat în anul în care Statele Unite şi Ca­nada au sporit cu zece la sută pro­ducţia de grâu. Reducându-se deci in mod real cu 15 la sută întinde­rile cultivate cu grâu în ţările de peste Ocean, este evident că se poate produce in chip logic o ur­care a preţurilor, ţinând seama de regulile elementare ale legii de ce­rere şi ofertă. Acordul de la Londra, scontând respectarea acestor anga­jamente, îşi exprimă convingerea că in­ cursul următoarelor patru luni de zile, se va putea obţine o ur­care a grâului, care să ajungă până la 55 la sută faţă de preţul lui ac­tual pe pieţele mondiale. Prin urmare încheerea acordului de la Londra înseamnă în orice caz creiarea unei organizaţii internaţio­nale spre a se obţine o urcare a preţului la grâu.­ Toate tarile mari producătoare de grâu, se găsesc as­tăzi alături, pentru ca să ducă­ lup­ta aceasta cu puteri unite. Este e­­vident, cum arată şi marele ziar englez „Manchester Guardian“ în comentariul său asupra acordului de la Londra, ca această încercare de a­ organiza pe teren internaţio­nal este în realitate „o gigantică şi formidabilă conspiraţie contra ome­nirii", pentruca în condiţiuni nor­male nu se poate concepe o acţiune cu caracter general pentru ca să se ajungă la scumpirea alimentului u­­niversal de primă necesitate, a pâineî cea de toate zilele. Tot ,,Manchester Guardian” constată în­să că „astăşi lumea s'a răsturnat cu capul in jos şi că prin urmare acor­dul de la Londra trebue considerat ca un succes, pentru că dacă va fi aplicat cu sinceritate şi cu bună credinţă ar putea să devia un mij­loc pentru reducerea mizeriei eco­nomice mondiale, care este groaz­nică". „Times’’ care reprezintă în mod obişnuit vederile guvernului englez ajunge la concluzia, că „acest acord de la Londra, constitue prima fază a programului de refacere econo­mică, pe care conferinţa mondială avea ca misiune de a-l stabili". Rămâne acuma de văzut dacă şi în ce măsură angajamentele luate de către cele 22 de ţări semnatare ale acordului, vor respecta angaja­mentele luate Acordul in sine nu preve­de nici un mijloc de presiune pentru a impune respectul clauze­lor convenite. De aceia realizarea angajamentelor luate depinde ex­clusiv de bunăvoinţa semnatarilor, ceia ce constitue fără îndoială un punct slab în acest aranjament in­ternaţional. Ceiace nu exclude încă nici încercarea de a-l aplica cu bună credinţă, având în vedere in­teresele mari şi de ordin aproape universal, cari sunt legate de apli­carea acordului. In consecinţă încheerea acordului de la Londra, nu poate decât să cre­­ieze o situaţie favorabilă intereselor noastre, chiar dacă nu trebue să ne aşteptăm ca numai­decât să se obţie o urcare remarcabilă a pre­ţului pentru grâu pe pieţele mon­diale. L. P. Nasta ÎNCASAREA birurilor Vineri intră in­ vigoare ordonanţa ministerului de finanţe, cu privire­ la situaţia contribuabililor cari n’au ■aoVllfnf lo ir»*BniA d2tx)*1r»S­C»tvTC *lSC» Noi am luat atitudine in contra as­­primei acestei dispoziţiuni ministe­riale şi am atras din vreme­ atenţia dregătorilor ca nu este cumite ca, in aceste ceasuri de crâncenă mize­rie, să se asmuţă agenţii fiscului a­­supra cetăţenilor. Mai ales că s’a observat la funcţionarii percepţiilor, pornirea de a executa pe neplatnici cu o neertată cruzime. Este pildui­tor cazul dela Dej, unde a fost se­chestrată toată marfa din prăvălia unui negustor chiabur, pentru o restanţă de... patru mii de lei. Nu mai vorbim de abuzul micului sa­trap de la Satu Mare, care a zăvorit pe un contribuabil în casă. Neomeniile din provincie au un corespondent in Capitală. Aici nu se sechestrează oameni şi nu se con­fisca mărfuri de sute de mii de lei pentru datorii ridicole. Contribua­bilii se plâng însă de altă meteahnă a agenţilor fiscali. Aceştia ii vizi­tează prea des şi sunt însoţiţi de toboşari. Iar registratul nu are alt rost decât ca să amintească o­«"y­, ■ y 1.« * y* X 4 «yt­ai «««.a — — ■uuiui va 4 o «i uivaiujJia lie-Plăcerea de a i se bate toba in faţa uşii. Contribuabilul înţelege situa­ţia şi se închină. E drept că din cercurile conducă­toare ale ministerului de finanţe au venit ori oarecari lămuriri în legă­tură cu circulara de care ne-am ocupat la începutul articolului. Se amintesc opiniei publice înlesnirile cari s’au dat cetăţenilor până acum şi, mai ales, se insistă asupra nevoii de a se încasa impozitele, întrucât statul nu poate nici el să facă faţă elementarelor sale îndatoriri, de plată a salariilor în primul rând, de­cât in cazul când contribuabilii îşi fac şi ei la rândul lor datoria. Suntem de acord. Nu cerem gu­vernanţilor să renunţe la aplicarea bugetului. Le pretindem mult mai puţin sau, dacă voiţi, a.nai mul de­cât atâta­ chibzuinţă în această a­­plicare. Al. Gruia Aţi auzit de Budachi? îmi în­chipui că vă gândiţi la mica staţie climaterică şi balneară din sudul Basarabiei nu departe de Cetatea- Albă, cu cea mai frumoasă plajă de pe coasta Mării Negre. Dar vă înşelaţi. Este vorba de alt­ceva, de ceva care e poate în legătură cu numele curios al acestei staţiuni. Aflaţi deci că în Rusia Sovietică există o naţiune care poartă nu­mele Budachi. Aflăm lucrul acesta din recensă­mântul naţionalităţilor găsite azi în Rusia, şi pe care-l publică mare­le Institut al Recensământului ru­sesc. Vă veţi întreba de­sigur, — cum m’am întrebat şi eu — la ce nu­măr se ridică populaţia aparţinând acestei naţionalităţi. înainte de a vă spune numărul să vă citez, din acest recensămînt, numărul sufletelor altor naţionali­tăţi din Rusia. Astfel: Ainii sunt în număr de 32; Tătarii negri, in număr de 12; Roşii (nu sunt nemţi) sunt in număr de 31 iar Babii sunt în totale. Dar Budachii? __ HL Aflaţi deci că ei au ati^R’^r­u­­sia recordul: numărul actui.­u. Su­fletelor aparţinând acestei naţiona­lităţi este... unu. Un singur om re­prezintă această naţionalitate inte­resantă din Rusia. Ziarul „Journal des Débats” care s’a ocupat şi el de această problemă a naţionalităţii Budachi işi expri­mă speranţa că la Budachi... Cali­tatea înlocuieşte cantitatea Franţuzul nu se astâmpără până nu face o glumă. N’ar fi glumit de sigur pe seama acestui recensământ sovietic, dacă ştia că mai există un Budachi la 48 kilometri departe de C­etatea-Albă și care ar fi putut să-i ceară socoteală. Doctorul Ygrec NOTE UNUL din membrii cabinetului a declarat: „Guvernul e mai­­ tare ca ori­când...“ Ce slab trebue să fi fost până a­­cum, dacă acum se consideră... tare! * PRESA liberală duce o teribilă campanie împotriva d-lui Maniu, deşi — intre noi fie vorba — situa­ţia d-lui Duca nu e prea departe de aceia a d-lui Maniu. , Un confrate, meşter in caracter­­izări plastice, observa ieri cu per­fectă dreptate: — Nu înţeleg de ce se bucură Duca, pentru ceia ce i se întâmplă lui Maniu, inchipueşte-ţi doi inşi, la poliţie. Unul mănâncă bătae. Celalt, deşi ştie că-i va veni şi lui rândul, râde cu­ poftă de cel bătut. Se poa­te o mai mare absurditate? CARNETUL NOSTRU B­UDACHI CHESTIA ZILEI LA BĂDÂCIN... D. MADGEARU. — Cu ocazia inspecțiilor în Ar­deal, m’am oprit și pe la d-ta... D. MANIU. — Păi eu, dragide, sunt trecut în ca­drul disponibil! Germania actuală: „Opulenţă“ şi „Dreptate“ de Dr. T. CRI­STURE­ANU. Făcând abstracţie de regimul actual, datele statistice şi eveni­mentele din urmă ne atrag aten­ţia că în „noua” Germanie sunt probleme cam­ oficial sunt trata­te nesincer şi că tot acolo, func­ţia esenţială a statului de a apli­ca şi administra justiţia, se ma­nifestă într-o formă pervertită şi în desacord cu noţiunea de jus­tiţie valabilă pe întinderea între­gului glob. Sinceritate în datele statistice, dar mai ales obiectivitate în in­terpretarea lor de către organul executiv al unui stat, dovedeşte în primul rând că guvernul res­pectiv îşi asumă cu francheţe răspunderea în faţa poporului cât şi a lumei întregi. Cu totul altceva este însă când naţiunea, lumea internaţională şi cercurile de­ studii sunt informate greşit, atunci rezultă că guvernul vrea să-şi mintă naţiunea, care de fapt sau aparent îl susţine, şi că in­duce în eroare lumea întreagă, în probleme, came de mult nu mai sunt considerate ca „afaceri’" casnice şi naţionale, ci generale şi internaţionale. Dacă dreptate­­ şi justiţie nu sunt sinonime, dacă noţiunea de proprietate variază şi este elas­tică, dacă procedura în materie judiciară poate varia nu numai dela stat la stat, ci şi de la regi­une la regiune, rămâne totuşi inalterabilă o singură funcţie a justiţiei umane: dreptul de apă­ra­re, liber şi"nestânjenit al­ indi­­vidului acuzat de o infracţiune faţă de individ sau faţă de comu­nitate. Statul care refuză respec­tarea acestui ultim drept, statul care ocoleşte cu ajutorul forţei brute administrarea dreptăţii şi a justiţiei, este un stat fricos. Rezultă atunci că însuşi guver­nul respectiv sfidează legea, sfi­dează lumea şi-şi pironeşte pâr­ghia acţiunilor sale pe un suport, care este detestat de orice stat­ civilizat. „DESCREŞTEREA“ ŞO­MAJULUI „Pâine şi glorie” au fost lozin­­cele cir cam­ partidul nazist a captat, într’un moment dat, ace­le pături, cam­ gata de a tolera dictatura, opresiunea şi autocra­ţia, simţeau fie nevoia imperioa­să de a-şi umple stomacul, sau, — dacă acesta era bine hrănit, — de a da pieptului prusac orgoliul nefast al actelor belicoase. „Pâine” mai ales, a fost cu­vântul seducător al discursurilor isterice rostite în faţa microfo­nului, în faţa şomeurilor, în fa­ţa tuturor acelora cari nu mai puteau suporta agonia foamei. In consecinţă, regimul a tre­buit să dovedească prin orice mijloace că şomajul este în des­creştere. Nu ştiu dacă aţi urmărit zia­rele naziste, dar eram uimit de zilnica „descreştere“ şi vertigi­noasa, dacă nu miraculoasa dis­pariţie, a numărului şomeurilor. District după district era „cură­ţat” de şomeuri, provincie după provincie, Prusia Orientală, Lue­­beck, Altona; în curând va fi în­treaga Germanie. La un r­­oment dat s’a crezut că regimul de acolo posedă în­­tr’adevăr beia opulenţei. Aproa­(Citip continuarea în pag. II-a) N A Z B A T I I PAR TE MURGULE... „Viitorul“ scrie convins — și con­vingerea se manifestă în cea mai grasă literă tipografică: „Guvernul va fi isgonit de pro­priul său partid... Dacă ne-a rămas nădejdea să-i izgonească propriul partid, atunci — vorba ceia — paște murgule.... Kix * (Citiţi continuarea în pag. 2­ a)­­. Toleranţă muzicală de PAUL ZARIFOPOL Dumineca este acum zi de pu­ternică meditaţie asupra muzicii, un timp de vară mai cu deosebire, mulţumită ferestrelor deschise, precum şi prânzurilor sau cine­lor în aer liber, cu gramofon, ra­dio, sau lăutari în persoană. Nu toţi avem radio, însă toţi avem vecini milostivi, care nu închid, avar, doza zilnică de au­diţie în interiorul lor. Este hotă­­rît: niciodată nu a circulat mu­zica atât de liber prin lume, şi în atât de superbă cantitate. Să căutăm a scoate din acest dar al vieţii moderne toate foloa­sele cu putinţă. In dimineaţa acestei Dumineci am avut, dela Radio numai, aşa: dela 11 la 12, orchestra Moţei de la restaurantul Monte Carlo; dela 12 la 1, taraful Ion Pucianu; dela 1 la 1,45, le Sacre du Printemps de Igor Strawinski (plăci); dela 2 la 2, jum. muzică românească (plăci). După amiază, până seara, vom auzi: muzică românească (plă­ci) , orchestra Gică Ionescu de două ori, şi orchestra radio tot de două ori. Total: şase ceasuri şi jumătate de delectaţiune acu­stică. După aceste toate, a nu vorbi de muzică, aşa ori altfel, îmi pare că ar fi semn de lene, de insensibilitate anormală, sau de perfidă reavoinţă. Multe răutăţi se spun uşuratic despre muzică. Sunt de părere să reacţionăm împotriva acelor ba­nalităţi frivole. Ca un fapt cu deosebire serios, mă impresionează lărgimea de sentiment pe care publicul o ara­tă faţă cu massa muzicală, di­versă şi voluminoasă, ce i se o­­fera la diferite ceasuri, prin ur­mare sub felurite dispoziţii din zi şi din noapte. Astăzi, de­ exem­plu, persoanele care cu graţioasă libertate îmi permite să aud transmisiunea, au ascultat şi m’au lăsat să ascult, în şir, pe I­­gor Strawinski după Ion Pucianu. Taraful Pucianu execută mu­zică română populară, fără alte­rări orăşeneşti. Caracterul isbi­­tor al muzicii noastre populare este, ni se pare, insistenţa. Pleci de acasă, îţi faci două trei dru­muri prin oraş: când te Întorci, maistrul Pucianu, din haut-par­­leur, una o ţine. Este o fierbere în loc cu nostalgie de infinit. Mi­raculos stăruitoare ţîrîitură, cu ritm de motor puţin-puţin de­fectat. Iar pleci de acasă, rătă­ceşti în neştire, fiindcă ţi-ai is­prăvit toate treburile. Te întorci; de departe, ai zice că s’a schim­bat puţintel desenul muzical. I­­luzie. Maistrul Pucianu persistă statornic până se’mplineşte cea­sul. Chiar trece câteva minute peste ceas, generos. In muzică, minuta e mult. Acum auzim le Sacre du Printemps. Oameni foarte învăţaţi ar găsi, poate, înrudiri între muzica junelui maistru rus şi muzica noastră populară. La baza muzicii acelui glorios modern pare că ar fi o in­tenţie de rafinată monotonie, iar prin masivitatea dinadins cenu­şie scapără din loc în loc foarte scurte motive, aci blând pasto­rale, aci poc fierbinte îndesat. Su­fletul slav. Totuşi nu cred să existe muzicograf care să nu ne acorde, că deosebiri foarte mari, în privinţa stilului şi tehnicei, despart ce ne cântă maistrul Pu­cianu de compunerea şi executa­rea ingeniosului Igor. Mie, aci, a­­tât îmi trebuie: să constatăm di­versitatea materialului muzical pe care zilnic îl consumă publi­cul nostru în cantităţile arătate. Diversitatea! "In adevăr, am pu­tut asculta astăzi, în afara celor două feluri de muzică despre care am vorbit mai pe larg: ro­manţe franceze românizate; tan­­gouri cântate de lăutari de ai noştri, şi mai românizate; val­suri lente cântate, încă mai de­licat românizate; valsuri numai pentru dansat, fără cântec vocal; foxtroturi; diverse bucăţi din o­­perete vieneze; Nunta broaştelor de Bell; potpourii din opereta Pas sur la bouche de Yvain. Nici unul din vecinii mei pre­văzuţi cu haut-parleur n’au o­

Next