Adevěrul, februarie 1934 (Anul 48, nr. 15360-15383)

1934-02-01 / nr. 15360

a­ xaitat îi e instinctul de partici­pare la viaţa întregii firi. Cu oameni obişnuiţi, oarecum specializaţi în meseria lor de oa­meni, adică încloiţi în credinţe, în prejudecăţi şi în ambiţii, Ha­zel va avea, fireşte, relaţii destul de încordate. Omeneşte vorbind, M­rs Mar­sion, „bătrâna moţăindă”, cum o numeşte Hazel, e o femeie bună. E însă incapabilă să înţeleagă pornirile pan-afective ale lui Hazel şi, dinaintea logicei, natu­rale a acesteia, apare aproape vinovată. ...„Narcle e un câine rău, declară de sus vocea d-nei Marston; şi-a ros funia şi a furat friptura de berbec! — Ei, îmi pare rău! strigă Hazel ca răspuns. Dar nu e un câine rău, Doamnă Marston, e o vulpe bună! — Din punctul de vedere al știin­țelor naturale, poate, dar pentru mi­ne nu-i decât un câine rău. Și Mrs. Marston închise ușa în mod peremptoriu. Cucoana bătrână nu poate s'o su­fere pe Narde. Nimeni n o iubește pe Narde... — Nu-i spune mam­ei cucoană bă­trână, draga mea. — Dacă asta e. Zice că animalele n’au suflet. Fiindcă ea n’are decât un sufleţel de cinci parale! — Hazel! — Păi, e lucru sfânt! — De ce? — Dacă ar avea un suflet mare și frumos, ar crede că și Narde are u­­nul tot aşa. Acuma, de când am o cămaşă cu dantelă, sunt sigură că multă lume trebuie să aibă­ înainte, nu mi-aş fi închipuit. Edward nu putu găsi o replică la acest argument"... Fapt e că argumentelor lui Ha­zel, pornite din simplitatea in­stinctelor, e greu să le găseşti re­plică. Incrustată în natură, şi neîn­cercând s’o domine, ea înţelege că normele omeneşti, morale şi utilitare, nu pot avea valoare absolută că o sumă de creaturi decretate rele nu fac decât să a­­sculte de instinctul lor firesc de care nu sunt câtuşi de puţin res­ponsabile. — „Ai fost făcută rea, îi spune ea trist, dar cu simpatie, Nardei. Sau, în sfârşit, n’ai fost făcută ca vacile, nici ca pisicile, nici ca câinii de­­ curte Ai fost făcută ca o vulpe, şi-i atare curios, Narde, că lumea nu poa ■ te să înţeleagă asta. Ei ar vrea să fii ce nu eşti. Eşti o vulpe şi când faci pe vulpea, zic că greşeşti!” E uşor de ghicit că Hazel nu poate fi decât victima oamenilor. Victima celor brutali, care n’au obiceiul să cruţe, victima celor prea buni, care s’au depărtat a­­tât de instinct încât nu-i mai cunosc legile. Urmărită de neîn­ţelegerea şi de cupiditatea lor, ea va avea soarta vulpei gonită de vânători.­ Alături de Narde, va plăti greşala „curioasă” că a fost făcută altfel decât ceilalţi, că şi-a păstrat prospeţimea şi exal­tarea de suflet nou. Tema conţine, evident, un re­chizitoriu aprins împotriva laşi­tăţilor şi prejudecăţilor organi­zate. Accentele de revoltă ale Mary-ei Webb dărâmă chiar bi­serici, capătă inflexiuni atee, dar în dosul lor, e atâta suferinţă şi atâta duioşie încât ultimul cu­vânt rămâne tot al sentimentu­lui. * Această duioşie patent — şi competent — feminină, împreu­nă cu obsedantul sentiment al naturii animato-vegetale, de care am pomenit, corectează în mod foarte fericit umorul englezesc deobicei cam uscat şi cam crud. Rezultatul e intr’adevăr ferme­cător: „A doua zi de dimineaţă, tatăl şi fiica prânzită la şase. Abel avea de lucru: construia un stup pentru ro­iul din vara viitoare. După ce făcea un coşciug, utiliza totdeauna aşa ră­măşiţele de lemn. Coşciugele foarte mari nu-i prea lăsau material de construcţie, dar câteodată i se co­mandau unele foarte mici şi atunci construia stupuri grozave. Cătunul alb al stupurilor creştea astfel la sudul gardului de liliac tot aşa de încet şi de sigur ca şi cătunul verde al cimitirului depărtat. Vara grădi­na zumzănea de albine, şi, în vre­mea roitului, năpădeau bordeiul. Pe urmă, rămâneau prin toate părţile rămăşiţe de faguri, dâre de miere năclăiau masa şi podeaua era pre­sărată de chilioare de ceară pe care Narde le mânca cu satisfacţie. De câte ori se comanda un coş dug, Hazel se ducea să spuie albi­nelor numele mortului. Tată-său considera superfluă această forma­litate. Asta merge când a murit ci­neva de ai casei, zicea el. In tot ca­­i­arul, când îi murise nevasta, vestise el singur pe albine. In dimineaţa a­ceea, o dimineaţă limpede de iunie, se dusese la stupuri şi rămăsese ne­mişcat privind batalioanele de albi­ne, ocupate să facă provizie de apă, şi ale căror umbre veneau şi se du­ceau pe faţadele netede şi albe. Apoi se aplecase și spusese in ma­re taină: „A murit Maray”. Lipise urechea de un stup ca să asculte a­dânca și solemna rumoare ce vibra înăuntru". Mary Webb e deasemenea ne­întrecută când e vorba de a cam­­pa personagii secundare. Există, în La Renarde un ar­gat de fermă, Andrew Wessons, celibatar convins şi arţăgos, plin de manii şi de ticuri, de tot ha­zul. Lui nu-i plac pisicile — aşa încât se despăgubeşte răsfăţând şoareci — şi, de câte ori trece pe lângă una, nu uită s’o vexeze cu apostrofa: „Nu există pisici în biblie”. Când vorbeşte, are for­mulele lui preferate şi-i place să personifice numele principalelor mese. Nu spune: „Le souper n’est pas pret”, ei: „Souper n’est pas preţ”, cum ai spune: „Radu nu e gata”. Ambiţia vieţii lui e să ter­­­mine de tăiat un merişor în for­mă de lebădă. De câte ori, supă­rat pe stăpânu-său, ar vrea să-şi anunţă plecarea, se gândeşte că lebăda n’are încă cioc şi... rămâ­ne în serviciu. Iată, în câteva rânduri, şi por­tretul în culori şi în nuanţe al d-nei Marston, „cucoana mo­ţăindă”: „Era odihnitor să stai şi să te uiţi la faţa Doamnei Marston, blândă şi roză sub un bonet de dantelă, îmbi­bată de o pace mai adâncă decât un somn letargic. Avea proprietăţile u­­nui narcotic natural pe care şi-l ad­ministra inconştient atât ei cât şi ce­lor care o vedeau des. Tatăl lui Ed­ward luase o doză prea mare şi nu rezistase. Vorbind de el, Doamna Marston zicea totdeauna: „Bietu' bărbatu-meu care a adormit”, ca şi când ar fi fost vorba de o simplă mo­ţăială în timpul predicei. Somnul era fetişul, panaceul, arta Doamnei Marston. Cea mai straşnică acuzaţie a ei faţă de oameni era să-i declare atinşi de neastâmpăr. In ziua aceea, pe când bucătăria era plină de fri­gurile pregătirilor, ea stătea şi îm­pletea foarte placid. întotdeauna împletea, fie ciorapi pentru Edward, fie şaluri pentru ea. împletise atâ­tea şaluri, şi era aşa de friguroasă, încât purta mai multe, unele peste P—— -LLLL1LLL..L-I -altele: unul roz, unul gri, unul alb, unul pestriţ, şi unul violet pus pe deasupra”. In altă parte, aflăm că dispo­ziţia d-nei Marston se cunoştea după culoarea şalului de pe de­asupra. Cel roz, semn bun şi surâzător, le acoperea de obicei pe celelalte. Bănuiesc că Dickens însuşi ar fi găsit-o demnă de el pe doam­na Marston... * Traducerea, făcută cu colabo­rarea lui J. de Lacretelle, are cea mai mare calitate pe care o poate avea o traducere: nu se cunoaște că e traducere. încă odată, se verifică adevă­rul că o traducere bună nu poate fi făcută decât de un scriitor bun. Scump, da face! D. Faur In cărând va apare PRISPA VRACIULUI roman de I. Şt. Ioachimescu. Editura „ADEVERUL” a apărut zi nr. 12 politică literatură — teatru —* artă sumar: claudia millian: budismul. marin simionescu-rîmniceanu: administraţia de stat. iunius : cu prilejul unui articol despre montaigne. sanda mswită : întoarcere. demostene botez: experţii. d­amei: francis carco. tudor teodorescu-hranişte: „românia românilor i. peitz : un târg ca toate celelalte. d. i. suchianu : ,,vândut jidanilor mircea grăgorescu : acte, actriţe, actori. i. r. şomuz : filistinii transfiguraţi. ochiul de nichel : Ventura. a. munte : nu armistiţiu, ci solidaritate. c. băleanu : epoca în care trăim. Desenuri de: i. anestin, v. cherulescu, i. ross, a. mărcuiescu. 12 PAGINI —5 LEI Pagina 2-a ţionat în oraşe şi chiar la sate, căr­ţile bisericeşti s’au tradus în limba română. Astfel se explică de ce Domni, clerici şi cărturari pătrunşi de „ma­rea idee”, au cuprins deopotrivă în aspiraţiile lor pe toţi creştinii asu­priţi din Balcani, ca şi din Principa­tele române. Pentru înfăptuire, au nădăjduit în marile puteri creştine vecine şi mai ales în Rusia ortodo­xă, iar revoluţia franceză a alimen­tat şi mai mult avântul lor. Concomitent, la 1795, Riga Fereul şi Alexandru Vodă Mavrocordat, cel poreclit Fugarul, plănuiesc o răscoală generală a creştinilor ro­biţi şi au adepţi în Principatele ro­mâne. Firul îl reia Constantin Vodă Ipsilanti, la 1802-1806, secundat de alt entuziast al „marei ideei”, mi­tropolitul de atunci Dositei Filiti. Lor li scrie Cara Gheorghe, cerân­­du-le sprijin în acţiunea lui de li­berare a poporului sârb. Pe lângă mitropolitul Dositei vine de se adă­posteşte atunci vlădica bulgar de Vraţa, Sofronie Vogoridi şi cu aju­torul lui tipăreşte, la 1806, cea din­ţii carte în limba bulgară modernă, un Chiriacodrom. Eteria grecească, la 1821, are a­­depţi în Principatele române, prin­tre cari pe însuşi Tudor Vladimi­­rescu, fiindcă scopul ce se urmă­reşte nu este iarăşi decât emanci­parea tuturor creştinilor subjugaţi. Numai din cauză defecţiunii ruseşti, drumurile acestora s’au despărţit atunci, pentru câtva timp, rămânând ca idealurile lor să se împlinească, treptat, mai târziu. Totuşi, pe pământul românesc pregătesc sârbi, bulgari, greci, la 1841—43, o agitaţie menită să pro­voace o revoluţie pe urma căreia, cu ajutorul Rusiei „fiecare neam să poată cere desrobirea ţării sale”. Douăzeci de ani mai târziu, la 1865, Mihai Obrenovici al Sârbiei putea spune însărcinatului de afaceri ro­mân la Belgrad: „Să nu uităm nici­odată scopul nostru comun, al in­dependenţei noastre”, iar la 1867 Domnitorul Carol I scria trimisului la Atena: „O alianţă a statelor cre­ştine din Balcani, ar­e cel mai bun mijloc pentru a realiza aspiraţiile lor naţionale”. In circulara de la 20 Iulie—1 Au­gust 1876, ministrul nostru de ex­terne, Mihail Kogălniceanu, scria: „Cum s’ar putea cere României să se desintereseze de suferinţele creş­tinilor vecini cu dânsa? Guvernul român nu poate să rămâie indiferent la strigătul de durere care pleacă de pe malul drept a! Dunării” Şi n’a rămas, iar pe urma sângelui româ­nesc vărsat la 1877-78 nu s’au folo­sit numai românii. Cu simpatie a privit România a­­lianţa balcanicilor de la 1912 şi nu din vina ei tradiţionala solidaritate a fost trecător tulburată de atunci încoace. Ioan C. Filitti Călătoriţi in Wagons-Lits Clasa III Pentru preţul unui bilet de C. F. R. cl. 131-a şi a unui supliment W. L. cl. III-a puteţi călători in confor­tul necesar deplasărilor dv. Linia Bucureşti-Iaşi-Chişinău este inaugurată de recentă dată. A apărut romanul Aventurile din strada Grădinilor de M. SEVASTOS riştii din toate unghiurile ţării — aventuri asemănă­toare cu cele din Iaşi de a­­cum câţiva ani ■■■ CGIHC6 seamnă că strada Grădini­lor este şi actuală şi gene­ral românească, Editura „Adevărul*. Acest roman cuprinde viaţa reală a unei case şi a unei străzi din Iaşi, cu a­­venturile petrecute în vreo douăzeci şi cinci de familii. Epilogul cărţii redă a­­venturile, întâmplate în vara aceasta la Slănic- M­ol­do­va, între vilegiat.­ Preţul 60 lei Cronica cinematografică Un mare triumf: „La Materielle“ PARIS, 27. — S’a făcut caz, — sunt numai câţiva ani de atunci, — de faptul că întreaga Franţă părea suspendată par’că de pumnul boxe­­urului Charpentier. Era in ajunul şi în timpul matchului cu Dempsey. S’ar fi părut, atunci, că gloria unei ţări depinde de doi bicepşi şi c’ar putea fi năruită de vr’un upercut. Iată însă, că, azi, Franţa încetează să socoată pe frumosul şi puterni­cul fante Charpentier drept gloria ei naţională. Preocupările sunt În­dreptate in direcţii mult mai adânci ca semnificaţie şi, în orice caz, mult mai folositoare obştei. Azi gloria Franţei e, — judecând după ecoul străbătut prin coloanele ziarelor, — într’un film. Realizându-se, — după romanul celebru al lui Frapié, fil­mul cu acelaş nume, — „Mater­­nele“, — critica, în unanimitatea ei, îi socoate drept un triumf nu numai al artei franceze dar şi a spi­ritului mondial. E atâta entuziasm în jurul filmului „Maternelle“, în­cât, e pentru prima oară, că o în­treagă ţară se mândreşte cu capo­dopera aceasta a ecranului. Şi dacă mai adăugăm faptul că filmul cu­noaşte un succes egal de răsunător în toate ţările apusului, unde rulea­ză fără întrerupere de luni de zile, se înţelege lesne că „Maternelle“ încetează să mai aibe numai un in­teres local ci să devină o părticică din bunul vitregei omeniri. De­ altminteri, acei cari cunosc ro­manul lui Frapié îşi pot da seama nu numai de realizarea artistică e­­logiată pretutindeni, dar și de in­fluența socială ce o poate avea a­­cest film. ADEVĂRUL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE ii -n0­f^p- 1H I m LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Spiritul clasic in evul mediu“ Conferinţa d-lui prof. Iorga D. prof. N. Iorga a vorbit Sâmbătă la Fundaţia Carol despre „Spiritul clasic in evul mediu“. Conferinţa a fost împărţită de d-sa in două. In prima parte a povestit câ­teva amintiri personale asupra felului cum se făceau studiile clasice in tine­reţea d-sa­le, iar in a doua a arătat că in evul mediu spiritul clasic a existat, contrar părere­ generale. Medievalii nu întrebuinţau o latină „maca­­ronică‘‘ fără a avea cunoştinţe asupra clasicismului. Pe vremea mea — îşi deapănă d. Iorga amintirile — se învăţa multă latină şi greacă. Azi, se sacrifică spiri­tul limbilor clasice metodelor nouă pe­dagogice de predare uşoară. Felul cum se preda latina pe vre­muri avea ca rezultat posibilitatea ele­vilor din clasa 4-a de a citi un text latin. Iar în clasa 5-a Herodot era ci­tit in original, in dialect ionic. Trecând la partea doua a expunerii sale d. Iorga a arătat că de 40 ani se strădueşte să arate că se poate vorbi de o anticitate neîntreruptă, de o dăi­nuire a spiritului clasic in evul mediu. Se crede greşit că barbarii germani au vrut să înlocuiască cultura clasică cu acea germană. Orosius, în secolul 5­, arată că Athaulf a vrut să înlocuiască imperiul roman cu unul german şi a­­poi a renunţat. Înspăimântat chiar el de un plan atât de indrăsneţ, Carol cel Mare avea o academie la palat, unde se făceau studii clasice. El a înlocuit scrierea merovingiană cu frumoasele caractere carolingiene. Deşi foarte mulţi scriau bine, un Jor­­danus făcea greşeli sintactice groteşti. Operele Sf. Augustin erau scrise intr’o formă populară, dar gramatical co­rectă. Operele cu caracter religios erau in­terpretate altfel decât o arăta textul. „Cântarea cântărilor“ de exemplu, care e un simplu poem de dragoste era interpretată ca un imn în onoarea bi­sericii. Literatura d­acică a supravieţuit in evul mediu in manualele după cari se învăţa latina. * Secolii 10 şi 11 au fost o adevărată epocă de renaştere, drin vremea Ottonl­­­or studiile clasice erau foarte preţuite. Legăturile intre lumfrea latină şi cea greacă erau foarte strânse. Soţia lui Otto III a fost prinţesa bizantină Teo­­fano. La 1390 exista la Florenţa o ca­tedră de greceşte. Lintprand, episco­pul Cremonel, cita in secolul 10 ver­suri de Homer. Negustorii veneţieni işi creşteau copiii la Bizanţ. Mai târziu Fanarioţii au păstrat cultura clasică. Cultura clasică a lui André Chénier e datorită îndelungatei sale vieţuiri la­ Bizanţ. Clasicismul a slăbit intre 1000 şi 1300 pentru a reînvia in Franţa sub Carol V. Pe la 1360, Nicolas d’Oresme, episcop de Lisieux, începe traducerea clasicilor latini şi elini: Tit Liviu, Aristotel şi alţii. A­­ceste exemple şi altele dovedesc că nu fugarii greci de după 1453 au readus culturii europene clasicismul, ci acesta exista şi în evul mediu. Clasicismul a dat disciplina fără care anarhia se sta­bileşte în suflete şi o intensificare a studiilor clasice ar reda şi azi acea dis­ciplină sufletească care asigură liniştea şi ordinea — a încheiat d. Iorga. Biroul internaţio­nal al muncii a­­duce omagii me­moriei d-rului I. Can­tac­uzi­no In sesiunea sa recentă, deschisă la 22 ianuarie c., consiliul de admi­nistraţie al Biroului internaţional al Muncii a ţinut să aducă omagiile sale colegiale memoriei d-rului Can­­tacuzino, fost membru supleant al delegatului guvernamental francez. Deschizând prima şedinţă, preşe­dintele consiliului, d. Bramsnaes (Guvernatorul Băncii Naţionale daneze), a vestit membrilor consi­liului moartea d-rului Cantacuzino, aducându-i mişcate elogii. In raportul său prezentat consi­liului, d. Harold Butler, directorul B. I. M., spune la rândul său: „Membrii consiliului vor lua cu­noştinţă cu un foarte viu regret de moartea prof. Cantacuzino fost mi­nistru al muncii şi igienii in Ro­mânia, care a fost desemnat de guvernul francez, în Octombrie 1931, ca membru adjoiit al consiliului de administraţie. Profesorul Cantacuzino, născut în 1863, a făcut o strălucită carieră ştiinţifică şi câştigase o reputaţie mondială prin lucrările sale în do­meniul medical. Dânsul a organi­zat pe baze moderne serviciul sa­nitar al României şi era întemeieto­rul institutului de seruri şi vacci­nuri din Bucureşti purtând numele său. Defunctul reprezentase România la Conferinţa păcii şi era membru al comisiei de igienă a Societăţii Naţiunilor. Pierderea sa va fi resim­ţită in ţară sa cât şi în cercurile internaţionale“. O societate corală Primim, Maestrul A. Weker, a hotărât în­fiinţarea unei societăţi corale sub denumirea „Der Weker“ (Deştepta­rea muzicală). Se aduce la cunoştinţa elevilor, elevelor şi cunoscuţilor săi că pri­meşte înscrieri la sediul „Uniunii Israelite“ din str. Sf. Vineri No. 41 (etaj) în fiecare zi între orele 7—9 seara, care obţine in fiecare seară un fru­mos succes în deliranta comedie mu­zicală ,„Doar un sărut“ la teatrul Regina Maria Arta Românească pes­te graniţă. — Succesu d-nei Pia Igy la Sofia Relaţiile româno-bulgare sunt tot mai cordiale. In timp ce Suveranii bulgari sunt găzduiţi la castelul Pe­­leş, o artistă română, d-na Pia Igy primadonna Operei din Bucureşti cântă la Opera din Sofia şi culege aplauze unanime. D-na Pia Igy a cântat în „Rigo­­letto“, „d-na Butterfly” şi „Travi­­ata“ având un succes desăvârşit. Postul bulgar de radiodifuziune a organizat, cu ocazia zilei de 24 ia­nuarie un program de muzică româ­nească, cu care ocazie d-na Pia Igy a cântat bucăţi de Sabin Drăgoi, Const. Brâiloiu, Stan Golestan şi Tiberiu Brediceanu. Arta românească a fost fericit prezentată vecinilor noştri de la sud. D. N. IORGA „Doar un sărut* D. V. MAXIMILIAN „Tristan şi Isolda“ în literatura dramatică europeană Conferinţa d-lui I. M. Sadovean şi D. Ion Marin Sadoveanu a ţinut­eri dimineaţă la Teatrul Naţional o confe­rinţă deosebit de interesantă. D-sa a analizat, din punctul de ve­dere al literaturii comparate, trans­crierea dramatică a vechei teme epice „Tristan şi Isolda“. In secolui 19 şi 20 această poveste a fost de trei ori întrebuinţată : de Wag­ner de Saint Georges de Bouhelier şi de Georg Kaiser. Fiecare din aceştia a folosit un stil propriu, a tratat altfel temele. Pentru înţelegerea povestei trebue creiat climatul literar, istoric şi cul­tural al vremei. In secolui 11 şi 12 so­cietatea era o piramidă in vârful că­reia era nobilul. In veacul 11 inimele şi voinţele mi e­­rau încă liberate. In veacul 12 se evidenţiază oareca­ D. ION MARIN SADOVEANU de individualism. „Cavalerul“ polarizea­ză toată viaţa socială in jurul castelu­lui său. Sufletul e mai liber şi ca ur­mare toţi se rafinează, se stilizează. Veacul 12 e un veac de civilizaţie, de curte. Toţi se aşează sub egida femeei. Această femeie e Sfânta Fecioară. Cultul Măriei ajunge un simbol al sentimentalităţii. In acest secol al 12-lea apar celebrele perechi de îndră­gostiţi. Aşa e transpunerea medievală a povestei lui Aeneas şi Dido şi mai ales povestea lui Tristan şi Isolda. Locul acţiunea acestei poveşti e Bre­­tagnia şi Cornouailles. Povestea e de origină franceză, nu celtă. Thomas o realizează pentru pri­ma oară in secolul 12. Aportul celtic e doar materialul de groază, de fantas­magoric şi de miracol. Dar opera in sine, aşa de stilată, dovedeşte o origină mai rafinată decât putea fi aceea cel­tică. In reluarea dramatică modernă, fie­care autor a dat altă importanţă per­sonagiilor principale şi momentelor e­senţiale, cum e cel cu filtrul vrăjit care uneşte pe veci pe cei doi îndrăgostiţi. La Wagner Tristan şi Isolda sunt proectaţi gigantic, sunt in primul plan al acţiune!, iar regele Mark e şters, e slab şi bun. Opera e statică. Eroii sunt predestinaţi morţii. Saint Georges de Bouhelier face parte din naturişti. Formula sa e îm­binarea poeziei cu muzica. El reia ge­nul misterului medieval; publicul co­laborează la spectacol prin prezenţa sa. Urmarea e o preocupare pentru cu­­loare, pentru pitoresc. La Saint Geor­ges de Bouhelier Tristan și Isolda se echilibrează cu regele Mark. Tema vrajei e plasată intr’o nişă speciala. Mai interesant e Georg Kaiser. Are o operă abundentă şi cu multe feţe. Stilurile sale sunt contradictorii. Uni­tatea e făcută de ideia dramaturgică. Preocuparea sa de toate problemele vieţii il apropie de Bernard Shaw. Nervositatea lui Kaiser nu permite lirismul inerest poveştii lui Tristan şi Isolda să treacă în primul plan al piesei. Locul lor e luat de regele Mark. Toată piesa e un monolog. In econo­mia piesei vraja nu mai are ce căuta. După conferinţa d-lui Sadoveanu, d-ra Kitty Gheorghiu şi d-nii Gingu­­lescu, Săvulescu şi Critico au jucat o scenă din piesa lui Georg Kaiser, iar d-na Lilly Popovici şi d-nii Pop­ Mar­­ţian şi V. Antonescu una din piesa lui Saint Georges de Bouhelier. Ca de obiceiu sala arhiplină. Cărţi-reviste A apărut „vremea“ (An. VH No. 323—28 Ianuarie 934), hebdomadar cu pagini politice şi teatrale de sub conducerea d-lui Vladimir Al. Do­­nescu In acest număr colaborează d-nii:­ C. A. Donescu, Sergiu Andrea, Paul P. Negulescu, Petru Comarnes­­cu, R. Peretz, Mircea Eliade, Mircea Ștefănescu, Pompiliu Constantines­­cu, etc. D. dr. Justin Neuman a scos in vi­trinele librăriilor un Studiu psihanali­tic al romanului Adela de G. Ibrăilea­­nu. Cartea se ocupă în­deaproape cu origina sufletească a inaptitudinii iu­birii concrete pentru Adela, cu fante­zia­ literară şi sufletul latent al auto­rului precum şi cu fenomenul de subli­mare in creaţia artistică şi literară. Din volumul foarte interesant al d-lui dr. Justin Neuman reese că d. Ibrăileanu este promotorul unui nou gen literar. A apărut „Liceul internat Buftea" An. II, No. 40, 27 Ianuarie 934), re­vistă familiară săptămânală de sub conducerea d-lui prof. Gh. Cardaș. Semnează articole d-nii: dr. N. Marinescu, profesor, „Școala la Ro­man“; Victor Eftimiu, versuri, (24 Ianuarie); G. Sion, ,,La unire“, etc. *­ Adunarea Federaţiei presei din provincie Duminică a avut loc la Craiova adunarea Federaţiei presei din pro­vincie, înainte de deschiderea şe­dinţei d. Const. Negrescu primarul municipiului a ţinut o cuvântare aducând omagii memoriei lui I. G. Duca. D. Ionel Gârboviceanu prefectul judeţului a urat ziariştilor bun venit şi a evocat personalitatea lui I. G. Duca care a fost un prieten al gazetarilor. Au mai vorbit d-nii dr. Aurel Cozma deputat, Şt. Vlădescu, arhi­mandritul Iuliu Scriban. S-a trimis apoi o telegramă zia­relor „Adevărul” şi „Dimineaţa“ mulţumindu-le pentru concursul ce-l dau acţiunei de breaslă a gaze­tarilor. Vor putea participa la acest con­curs toţi cititorii noştri cari cunosc jocul de şah. Mutările pe care le vor face, vor fi trimise redacţiei zia­rului .Adevărul“ care va publica zil­nic răspunsurile. Vor fi premiaţi toţi participanţii. Concursul continuă să fie deschis. Cititorii cari doresc să se înscrie, urmează să răspundă pe bonul de mai jos la prima noastră mutare; e2—e4. NOUII ÎNSCRIȘI. — 96) Nelu Si­­rius şi 97 Zamfir Eftimie, loco; 98) E. Grünberg, Galaţi; 99) C. Lupaşcu, Roman; 100) P. Gh. Anastasiu, Ba­­zargic; 101) V. Stransky, Brăila; 102) Ion T. Cristovici, Craiova; 103) Ing. A. Men., Târgoviște; 104) Si­meon Dumbravă, Lugoj; partcipan­­ților de mai sus le răspundem: 1...., e7—e5. 2. Cgl—f3; 105) Hans Pauli­­ni, loco;­­ b7—b5. 2.­­ 11X65; 106) Sami Rappaport, loco și 107) Dr. Vaviştoc, Telenești (Orhei); 1...., e7—e6.2. d2—d4; 108) G. Vasilovici, Craiova; 1...., Cg—f6. 2. e4—e5; 109; Trahtenberg I., Teleneşti; 1..., c7— c5. 2. Cgl—f3; 110) D. Neacşu; 111) Cercul de Şah, Galaţi; 112) Z. O­neşciuc, Gura Humorului;­­ c7— c6. 2. d2—d4; 113) Adrian Sommer, loco; 1..., e7—e5. 2. d2—d4; 114) Ghiţulescu şi Miloş, Caransebeş; 1.... d7—d5. 2. e4—d5; 115) D. Condrea, Cluj;­­ b7—b6. 2. d2—d4; 116) Gh. Cruceanu, Lipnt­ic şi 117) Vug. V., Braşov şi 118) M. Muşetescu, loco; 1..... d7—d6. 2. d2—d4; 119) M. Wechselberger, loco; 1....,­­b8—c6. 2. d2—d4; (ultimii doi jucători sunt rugaţi să răspundă pe bonul din ziar). 120) Schäffer, loco. 1...., g7— g5. 2. d2—d4; Z. Fach (94) și G. Ve­lescu jun. (19); 2 d7—d5. 3. Cbl— c3; Dr. Giurescu (7); 2 Cb8—c6 și nu bl—c3­. d2—d4; H. Mendelo­­vici (78); M. Simsenzohn (9), Th. Iliescu (71), Lt. Pandeleanu (43), C. Ernescu (8) și Constantinescu (15); acestora le răspundem: 2 Cb3—c.2. d2—d4; I. Marcovici (25) 2 Cg8— f6. 3. Cbl—c3; N. Froimovici (3) 3...., e5Xd4. 4. Nfl—c4; C. Moisescu (3) 2 Cb8—c6. 3 d2—d4; D. Sbâmea (50) 2..., Nf8—c5. 3. Cf3Xe5; D. Catty (79); 2..., d7—d6. 3. d2—d4; Landes C. (20); 3 Cg8—f6. 4. Ncl­ g 5; E. Mărcuțescu (1); 3... d7—d6. 4. d3—d4; O. Paraschivescu (22); 3 e7—e6. 4. Noi—e3; L. Silberman (27); 2..., Cb8—c6. 3. d2—d4. N. B. — Atragem aten­ţia cititorilor noştri cari au fost împărţiţi pe gru­pe, că r­epartiţia aceasta NU-I OBLIGATORIE.. Cei cari dorese, pot continua cu trimiterea răspunsu­rilor pe adresa­ ziarului nostru, ca la începutul concursului. ALTCEVA: cititorii sunt după frumuseţea mutărilor, indife­­rent dacă au câştigat sau nu par­tida. In afară de aceasta, ziarul „Ade­vărul“ oferă câte un premiu special pentru jucătorii cari au reuşit să în­vingă redacţia in acest concurs. rugaţi să menţioneze pe bonul de mai jos, atât mu­­tarea, cât şi numărul de ordine, dar mai ales nu­mărul fiecărei mutări la care se referă in răspuns. CONCURSUL DE ŞAH al ziarului „ADEVERUL» BON No. 1-8 Mutarea redacţiei: Răspunsul cititorului­­ Numele—----------­Adresa ________ No. de ordine— Cercul C.F.R. şi „Tura“ fac match nul După cum am anunţat, eri a avut loc un concurs de şah între cercu­rile de şah C. F. R. şi „Tura" care s’a terminat cu rezultatul 5—5. Dăm mai jos o frumoasă partidă jucată intre d-nii M. Mendelsohn (alb) și Blasbalg (negru). 1) d4, Cf6; 2) Cf3, d5; 3) e3, e6; 4) Nd3, Cbd7; 5) Cbd2, Nd6; 6) e4, de; 7) CXe4, CXC; 8) NxC, Cf6; 9) Nd3, Nd7; 10) 0—0, 0—0; b­) Ce5, h6; 12) f4, c5; 13) Cc4, Dc7; 14) CX Nd6, DXC; 15) dXc, DXc+; 16) Rhl, Ncb; 17) De2, Tfe8; 18) Ne3, De7; 19) Nd4, b6; 20) Tael, Tad8; 21) c3, Dd6; 22) Nc2? Ch7? 23) Dg4, Df8; 24) Te3, f5; 25) Dg6, Df7; 26) Tg3, DXD; 27) TXD, Td7; 28) Tel, Cf8; 29) Tg3, g6; 30) h4, Rf7; 31) h5, Ted8? inutil; 32) Nb3, Nd5; 33) Na4, Td7; 34) a3, Ne4; 35) Nd1, Ted7; 36) hXg6+, CXg6; 37) Nh5 Tg8; 38) b4, Nd5; 39) Te3, Ne4??; 40) TXC, TXT; 41) Tg3, Ne­gru cedează,. Negru n’a observat că 39) Te3 ameninţă să câştige o piesă. Dar nici n’avea apărare bună, căci după 39) ....Td8, urmează 40) TXC, TXT; 41) Tg3, Tg8; 42) TXT, TXT şi negru nu se poate mişca, pe când albul poate câştiga pe flancul Da­mei. POPESCU-REBUS A. GRÜNBLATT 5.000 lei premii Marele concurs de şah prin corespondență Răspunsul la mutarea cititorilor INFORMAŢIUNI Consiliul de miniştri a aprobat deschiderea următoarelor credite su­plimentare: 300 mii lei ministerului apărării naţionale pentru plata telegramelor expediate de casa regală; ministerului de instrucţiune i-a a­­cordat un credit suplimentar de 300 mii lei pentru plata permiselor C. F. R. ministerului de externe i-a acordat credite suplimentare de 1.260.000 lei pentru îtreţinerea localului, telegra­me de serviciu şi diverse cheltueli; ministerului apărării naţionale i s-a deschis un credit de 500.000 pen­tru ofiţerii şi elevii trimişi la stu­dii. Pentru executarea ordonanţei Nr. 3, comandantul corpului 2 armată, face cunoscut persoanelor care au făcut cereri pentru păstrarea arme­lor că pot veni la comandament spre a lua cunoştiinţă de modul cum li s-au soluţionat cererile şi a-şi ridica autorizaţiile respective, în orice zi de lucru, între orele 9—13 şi 17 19. Deasemenea se reaminteşte ca ul­timul termen pentru depunerea, ar­melor si cererilor de autonzaţiuni este 31 Ianuarie 1934, ora 19. Tribunalul Cluj a condamnat la 15 zile închisoare şi 500 lei amendă pe agentul comercial Mauriciu Berna, care a adus grave injurii statului român. Haine de Piele|MODIORINIA | comandaţi la fabricile Buc. Str. Apele Minerale 75 | Din Cluj se comunică ştirea că tineretul liberal de acolo e nemul­ţumit de faptul că actualul con­ducător al organizaţiilor d. Al. La­­pedatu nu le acordă atenţia cuve­nita. Tinerii s’au întrunit Duminică la Cluj şi s’a protestat împotriva faptului că cu prilejul alegerilor generale nu s’a dat tineretului nici un loc. S’a emis ideia ca tineretul liberal să trateze cu organizaţiile de tineri din celelalte partide ro­mâneşti in vederea punerii unei liste comune. In anul 1933, minele de aur din Transvaal (Africa de Sud) au pro­dus o cantitate de 11.017.497 uncii, în scădere cu 535.067 uncii faţă de anul 1932. Cu toate că producţia a scăzut, valoarea însă a crescut: de la 48.597.800 lire steril in 1932 la 66.995.500 lire în 1933. Banca „Tovărăşia de împrumut“ din Tatar-Bunar a fost prădată in cursul nopţii de eri. Hoţii au spart cassa de bani şi au furat suma de 300.000 lei şi diferite hârtii de va­loare. Banca Greciei şi-a încheiat bi­lanţul pe 1933 cu un beneficiu net de 39.399.308 drahme, faţă de 70.576.184 drahme in 1932. Dividen­dul va fi menţinut la 8 la sută. Conform publicaţiunilor apărute in „Monitorul Oficial” No. 8 din 10 Ianuarie 1934 au fost aleşi în noul consiliu de administraţie al socie­tăţii anonime române „Philips” d-nii ministru plenipotenţiar Carol M. Mitilineu, Emanuel Pantazi, Mihail Jóra și dr. F. Seibereder.

Next