Adevěrul, mai 1934 (Anul 48, nr. 15431-15453)

1934-05-01 / nr. 15431

ANUL 48 - No. 15.431 & pagi­ni Marţi 1 Mai 1934 ABONAMENTE J 3SC lei pe K ! In sSS'"to 13 LEI I BIROURILE: Bucureşti, Str. Const. Miile­­Scrimuri Mo. 5-7—9 I ”"«1»“ 200 lei WP 3 Iuni I ! [străinătatea: 3-84-33. Viitorul anunţă „o guvernare constructivă“. Liberalii însă, nu sunt atât de pretenţioşi: ei se mulțumesc cu o guvernare... lungă! S­K­O­D­A. Sâmbătă s’a închis sesiunea par­lamentară. Ultima şedinţă a Came­rei a fost ocupată de desbaterea a­­facerei Skoda. D. Virgil Madgearu, secretarul general al partidului nation­al-tără­­nesc, anunţase de mai multă vreme o Interpelare, pe care a isbutit in sfârşit să o desvolte. Partidul na­­tional-tărănesc fine să clarifice che­stia Skoda. Este dreptul și datoria lui. Este dreptul lui, pentru că a fost grav învinuit pe tema contractului de armament încheiat de statul nostru, sub guvernarea nation­al-tărănistă, cu casa Skoda. Un partid nu poate rămâne sub o învinuire atât de gravă.­­ Partidul national-țârănesc insă a­­vea nu numai dreptul ci şi datoria de a clarifica această chestiune. Gu­vernul Vaida a trimis afacerea Sko­da in cercetarea justiţiei militare. Justitia s’a pronunţat S’a spus a­­tunci: „Nu este deajuns! Trebue o nouă cercetare”. Guvernul Vaida a demisionat acum cinci luni. Au venit la cârmă liberalii. Aceştia se anga­jaseră să facă lumină deplină în aia­, cerea Skoda. Au trec­ut luni după luni şi guvernul liberal n’a intreprins nimic. Se părea că afacerea Skoda este definitiv Închisă. Dar aceasta era o ur­aş­ă pared­ d.­in realitate, la fiecare alegere parţială, la fiecare desbatere din Cameră sau Senat partidul liberal ridica împotriva par­tidului naţional-ţărănesc învinuiri grele uneori, insinuări abile alte daţi, pe veşnic aceiaşi chestiune: „Skoda”. Jocul vechiu al politicia­nismului românesc opera in voe. Dosarul Skoda nu era nici închis, nici deschis. Era întredeschis. Partidul naţional-ţărănesc, prin glasul d-lui Madgearu, a deschis cu hotărâre acest dosar. Din desbaterea de Sâmbătă re­iese un prim lucru: afacerea Skoda nu are proporțiile, pe care i le-a a­­tribuit patima politică. Nu este vorba de comisioane de miliarde, fiindcă nici contractul întreg nu re­prezintă o sumă care să poată în­gădui asemenea comisioane. Este vorbă de câteva sume, care ră­mân să se cercetate. A doua concluzie a desbaterii din Cameră, sau citat câteva nume. Nu există, intre numele citate, nici un fruntaş politic din nici un partid. Amatorii de dictatură, adversarii ideii de partid care au speculat a­­facerea Skoda in favoarea temei lor, sunt dezamăsriţi. Cu toate acestea, ori cât de ne­însemnate ar fi sumele care s’au citat Sâmbătă la Cameră, ori cât de neînsemnaţi ar fi oamenii ale căror nume au fost rostite dela tribuna parlamentului, in afacerea Skoda trebue să se facă deplină lumină. Din punctul de vedere al codului pe­nal $i al moralei publice, n’are nici o importantă dacă s’a traficat cu sume mari sau cu sume mici, după cum n’are nici o importanţă dacă traficanţii sunt oameni de vază sau oameni de rând. Dacă există vino­vaţi, aceştia trebue să-şi primească pedeapsa. Iar dacă nu există vino­vaţi, atunci trebue să înceteze jocul ticălos al calomniei şi al insinuării. Camera a votat o anchetă parla­mentară. Comisiunea de anchetă s’a si alcătuit.­ Stint, acolo, reprezentant! al tuturor partidelor. Se cuvine ca ancheta să inceapâ de indatâ. Nu încape nici un fel de amânare. S’a perdut destulă vreme: un an de zile. Afacerea Skoda a fost utilizată de toată lumea si in toate felurile. Par­tidele s’au declarat gata să meargă acum, până la capăt. Trebue să-şi ţină cuvântul. In cel mai scurt timp, vinovaţii trebue să-şi primească pe­deapsa sau, dacă­ nu, sunt vinovaţi, afacerea Skoda trebue să fie închisă. A-t-t. ----i ______i..-----m. A U|f]llld puuiiwd (i?i^a|/ia mu ui a­cesta. Ad. NOTE D. DINU BRATIANU a făgă­duit guvernului tot sprijinul. Dacă-l lăsa in pace — era mai bine.... GUVERNUL austriac va fi re­maniat la 1 Mai. Ca un omagiu adus muncito­rimii? ZIARELE se ocupă de proble­ma: „Cum va fi alcătuit non bu­get”. . . Când mai interesant ar fi: cu ce va fi alcătuit? * S’AU descoperit la noi măslui­tori de florini olandezi. ; Falsificarea manetelor româ­nești nu mai rentează?. * UN ziar scrie: ,Jandarmii au început bătăile”. Adică... le continuă. -$­* Glose politice... REALITATE E un an Şi mai bine de când opinia publică românească este frământată, pe chestia „Skoda”. Sentinţa judecătorească n’a re­zolvat problema. A rămas in dis­cuţie latura ei politică. Aceasta începe a fi lămurită pe cale de­­ anchetă parlamentară instituită Sâmbătă seara.... dacă va fi cu adevărat o anchetă înclinăm a crede că da, fiindcă liberalii au tot interesul — ei ca-j re au acuzat in mod constant. — j să clarifice până şi cele măi ob- j scure laturi in legătură cu acea- j stă afacere. Naţional-ţărăniştii­ au şi ei interesul unei clarificări,­­ pentru ca să ia sfârşit calomnia­­ sau dacă există vinovaţi, aceştia să fie pedepsiţi şi vr'^tidul na­­ţional^ţărănesc epurat. Aşa­dar să aşteptăm desfăşu-. rările anchetei. Până atunci este interesant de, menţionat că, în legătură cu u­­nul din cele mai senzaţionale ca­pitole ale acestei mari afaceri— ,JPalaelibus” — d. Mirto a dat texte, nume şi cifre. Şi, din ceiace a fost odinioară , „sute de milioane lei” a rămas a­­cum 27 de milioane, dintre care nelămurite sunt numai 11 mili-­­­oane. * La aceasta se reduce faimosul capitol pentru care s’au ţinut a­­tâtea discursuri violente şi s’a cheltuit atâta cerneală. ACUZARE D. Madgearu şi-a desvoltat Sâmbătă interpelarea in chestia Skoda Documentarea a fost foarte bogată, D. Madgearu a crezut că poate­­ da cheia întregei maşinaţiuni in chestia Skoda. In acelaş timp,­ d-sa a formulat împotriva unor­ organe de stat acuzaţia că, fără­ ştiinţa guvernului, au trecut la acte cu văditul scop de a com­promite unele personalităţi poli­tice din cele mai marcante. Gravitatea acuzaţiilor nu va scăpa nimănui. Nu ne putem în­chipui că ele nu vor duce la con­secinţe. Să ne aşteptăm dar, din acest punct de vedere, la complicaţi­­uni! Sever N A Z B A T I I ÎNTREBARE Oficiosul liberal declară că­.gu­vernarea actuală „va da ţării linişte şi puteri de refacere". ...Vorba e: ce va da partidului? Rîx DREPTURILE COPILULUI de prof. ION ZAMFIRESCU Reformele şcolare sunt astăzi la ordinea zilei. In atmosfera ge­nerală, în lumea ştiinţifică, în programele guvernelor, în presă, în opinia publică, peste tot, pul­sează această preocupare, în ca­re suntem îndreptăţiţi să vedem un semn şi o nevoe hotărâtoare a vremei. Problematica societăţii contemporane Împinge şcoala pe un plan principal al preocupări­lor noastre. In starea de depresi­une morală şi în haosul care stă­pâneşte­­ întreaga activitate a timpului nostru, societatea aş­teaptă o redresare şi un echilibru spiritual, prin mijlocul şcoalei. In special acest proces se eviden­ţiază în societatea noastră. Până acum, şcoala românească a avut o finalitate in totul subordonată intereselor sociale imediate. Ea a trebuit să creeze clasele şi nota de cultură a unui regim de via­ţă, burghez; pe de altă parte, prin viaţa şi tonul ei sufletesc, ea trebue să ţină spiritele într’o tensiune omogenă, necesară în­făptuirilor naţionale, cerute de sensul firesc al Istoriei noastre. Rosturile actuale ale societăţii noastre impun, însă, şcoalei, o nouă orientare. De astădată, nu se mai pune problema Înfăptui­rilor politice, ci a consolidărilor culturale şi morale. Misiunea, din ceasul de faţă, a şcoalei ro­mâneşti, este de a promova o cultură naţională, de a stator­nici o hegemonie morală a per­sonalităţilor, de a integra o at­mosferă de înţelegere şi de res­pect, pentru valoarea şi acţiunea omenească. Alături de sensul strict social şi naţional, şcoala românească trebuie să păşească la o înţelegere mai adâncă şi la o valorificare pozitivă a omului, ca agent suprem al vieţii, ca mij­loc creator­­ al realităţilor supe­rioare. _ .1 Chipul în care se infăptuesc actualele reforme şcolare ne la­să, în ce priveşte aceste realizări, nenumărate îndoeli. Ne este tea­mă că modificările la care se lu­crează de zor, nu vor aduce ni­mic nou peste ceea ce s’a făcut până acum. Siguranţa acestei a­­firmaţii ne-o dă faptul că nici­­unul dintre executorii de bază ai reformei n’a pus, în mod energic și lămuritor, problema de funda­­dament, problema copilului. Dim­potrivă, temele care au trezit desbateri prelungite, au fost cu totul, de altă natură: numărul o­­relor, sporirea capitolelor de stu­diu, technica specializării, etc.... Un egoism , de specialitate, exclu­­­sivist şi apăsător, a dominat at­mosfera acestor discuţiuni. Te­ma generală a preocupărilor a fost înscrierea în programe a u­­nui material enciclopedic cât mai, bogat, material în care spiritul obtuz al multora dintre culturalii noştri vede forma unică a in­strucţiei şi a pregătirii pentru viaţă. In mod surd, suntem stă­pâniţi de tendinţa de a da elevu­lui, in şcoala secundară, toată ştiinţa­­ pământului. Privim rostul şcoalei prin prisma specialitâ-a prins încă să vedem o realitate fundamentală, aceea că un copil­ are personalitatea lui, cu­­ facul­tatea de a reacţiona categoric, oridecâte ori l-o­ constrângem în forme streine sau artificiale. Nu ne-am obişnuit­­să privim copilul aşa cum ni-i dă­­ alcătuirea lui psiho-fizică, ca o entitate in si­ne, peste ale cărei condiţiuni, e­­tapele evoluţiei lui n’ar putea să treacă, decât cu riscul unui dese­­chilibru intim, de care ar trebui să se resimtă apoi, tot restul vieţii. Trebue să recunoaştem, că, la fel ca în celelalte manifestări ale vieţii, facem adesea­ în şcoa­lă, din copil, o platformă şi un mijloc al slăbiciunilor sau al in­tereselor noastre. De multe ori, ii înscriem în programe ştiinţa pe care o auzim —aceiaşi—şi pe catedrele univer­sitare, tot aşa după cum vedem litera cursului de facultate, tre­cută, fără măcar scrupulul unei minime adaptări, în manualul­­ didactic de liceu. II impărţim materia, mecanic şi artificii ’ zeci de capitole, cu senti- liniştitor c’am făcut ! însă c’am înlocuit adevărata pe­­­­dagogie — aceea a elanului — cu o pedagogie aspră şi fără suflet, a diviziunilor şi para-diviziunilor aritmetice. Adesea, patronăm şi îndemnăm, noi cei maturi şi cu misiunea de educatori, pornirile negative ale elevului. Cărţi de şcoală care sa înlăture sforţarea personală, manuale rezumative de bacalaureat, traduceri al textelor clasice din program, etc toate acestea sunt puse in ci culaţie, nu de alţii, ci de căt slujitori ai şcoalei. Există, tr publicaţiile româneşti o se­ texte clasice, cu atâtea no­plicative în josul paginei, numai comisiunea de aprr manualelor didactice r să vadă că, în fond, ac veritabilele !"»­* Nu avem felul cum s­ritul copi care i­mp oră­ţii noastre. Reducem pregătirea daruri creatoare. Nu ne-am de-­ salutară, fără să ne dăm seama­­ cunoaşterea­ reală culturală la activitatea aproape mecanică a memoriei. Facem din şcoala secundară un altar al te­oriei şi silim sufletul copilului să-şi înăbuşe prospeţimea, în va­lul unor date materiale, pe care nu le poate asimila decât parţial. Afişăm în şcoala secundară un spirit dogmatic, prin care nu is­­butim decât să întunecăm copi­lului, in faza cea mai receptivă a vieţii lui, simţul critic şi sâ-i stăvilim mişcările prin care spi­ritul lui ar putea căuta orizon­turi noui de înţelegere. Vrem să facem din copiii noştri nişte oameni mari. In schimb, nu ne dăm seama ce răspunderi morale poate aduce asupra ume­rilor noştri, faptul că nu înţele­gem procesul de viaţă, care mar­chează etapa unică şi hotărâtoa­re a copilăriei. Privim copilul du­pă criteriile maturităţii, ale spe­cialităţii, de multe ori, chiar ale intereselor noastre, înţelegem destul de rar că nu el tresaltă nevoia unei vieţi, care recl­amă forme vii, armonice, putând sâ-i răzbată prin toate şerpuirile su­fletului, să-l încălzească şi să-i trezească ritmul viciu al unori sale. Dramele Ar înțeleger flet, de c fi censic* sub c? ! ja.Qoh­­ji Mica înţelegere economică Astăzi se deschide sub preşi­­denţia d-lui Tîtulescu a doua conferinţă economică a Micei înţelegeri. Cea dintâiu s’a întru­nit In cursul lunei Decembrie a­­nul trecut la Praga, in conformi­tate cu statutul dela Geneva de reglementare organică a funcţiu­nii Micei înţelegeri, in domeniul economic. In conferinţa dela Praga s’au fixat liniile generale de activitate ale consiliului eco­nomic superior şi s’a ajuns in a­­celaş timp la angajarea unui pro­gram precis privitor la un schimb de mărfuri superior celui de pâ­nă acuma intre România şi Iu­goslavia , deoparte „şi între Ceho­slovacia de altă parte. Ceea ce în­semnează că dela prima, întreve­dere a experţilor economici s’a şi putut realiza un început de in­tensificare a raporturilor econo­mice, care aşteaptă acuma să fie desvoltat mai­­departe şi desăvâr­şit. Conferinţa de la Bucureşti are o importanţă spe­c­ială şi în afară de programul lucrărilor practice. In această conferinţă urmea­ză să se procedeze la elaborarea statutului special de funcţionare a • consiliului economic superior, pentru ca să se creeze şi In do­meniul • economic posibilitatea uu­nei colaborări armonice şi folo­sitoare, aşa cum s-a procedat şi în domeniul politic. Statutul a­­cesta va avea să fixeze metodele de lucru pentru realizarea obiec­tivelor programatice, cari au fost stabilite deja şi pentru a căror desvoltare au lucrat timp de luni de zile subcomisiuni speciale de experţi şi de technicieni. Redactarea acestui statut con­stituie în chip logic o operă im­portantă. Întrucât mai ales în do­meniul economic rezultatele practice depind în mare măsură de felul cum înţeleg cei intere­saţi să caute a le obţine. La Bu­cureşti se va hotărî unde şi cum să funcţioneze secretariatul ge­neral al­ consiliului superior eco­nomic precum şi cadrul de acti­vitate al acestui oficiu atât de important pentru sistematizarea lucrărilor pregătitoare şi pentru controlarea experienţelor reali­zate in diferitele ramuri de cola­borare economică.­­ Fără Îndoială că nici conferin­ţa de la Bucureşti nu va putea a-j­duce rezultate impresionante şi cari să se traducă printr’o vizibi­­lă ameliorare a situaţiei econo-­ mice în cele trei ţări. Progrese reale nu se pot dobândi în dome­­niiul economic, decât prin stă-. ruinţâ tenace, prin experimen-­ tări bine­­ controlate şi printr’o sistematizare îngrijită a mijloa­celor de comunicaţie, de trans­port­, cu, a­daptarea a unor capi­tole, din regimul vamal şi o coor­donare a dreptului comercial. E vorba deci de un program de muncă foarte vast, care nu poa­te fi bruscat astfel încât rezulta­tele trebuesc urmarite pas cu pas. In asemenea condiţiuni nu se poate vorbi nici de succese covâr­şitoare, precum nu se poate vorbi nici de decepţii. Avem de altfel chiar acum în faţa noastră e­­xemplul clasic al tratativelor în legătură cu acordul dela Roma. D. Mussolini a pregătit cu un mare aparat diplomatic confe­rinţa dela Roma care s’a termi­nat cu încheerea cunoscutelor acorduri economice principiale dintre Italia, Austria şi Ungaria. Experţii celor trei ţări lucrează insă la Roma încă din ziua de 6 Aprilie spre a traduce în dome­niul practic principiile protocolu­lui, fără ca presa să fi putut a­­nunţa până acum vre­un rezul­tat oarecare. Este foarte uşor să se închee acorduri principiale şi să se semneze protocoale cuprin­zând hotărâri principiale care să impresioneze lumea. Dar este greu să se ajungă la concluzii re­­alis’ şi practice, cari nu se pot fa­ce decât prin concesiuni sau sa­crificii financiare şi economice dintr’o parte sau dintr’alta. Şi de acela lucrurile încep să mear­gă foarte greu, când se ajunge la stadiul realizărilor... Consiliul economic superior a lăsat deoparte chestiunile de pa­radă şi enunţările de principii vaste. A adoptat aceiaşi metodă de lucru, care de la Începuturile modeste şi constatate ale Micii înţelegeri politice,, a dus la în­chegarea organismului temeinic şi indestructibil de astăzi, când nu mai există acţiune sau eve­niment internaţional în care să nu se vorbească despre Mica în­ţelegere, ca despre o entitate po­litică imitară, cu un front diplo­matic unitar şi respectat. Ne gă­sim abia la a doua întrunire a consiliului economic superior şi buna credinţă fie impune răb­dare în judecarea rezultatelor la care s’a ajuns intr’un interval de câteva luni.­­ Credem că acesta este singurul unghiu de privire obiectiv şi lo­gic, sub care trebuesc cercetate lucrările consiliului economic­ su­n­perior, care Îşi ţine astăzi cea dintâiu şedinţă a sa la Bucureşti. I De dacia D. N. TÎTULESCU ALEGEREA CARIEREI La discuţia asupra legii învăţă­­mînt­ului secundar­, — d. deputat C. Tătăranu a vorbit in Cameră şi des­pre aleg­erea carierei. Atum­ această problemă se bucură de-o deosebită atenţie. La noi — ti­neretul n’are nici un criteriu. D. Tătăranu a citat o măsură luată de ministerul instrucţiunii pu­blice din Franţa, şi care poate fi utilizată, şi aici. Iat-o: „S’a instituit in Franţa o statistică exactă ţinută la zi, în care fiecare părinte şi fie­care elev să poată vedea exact care sunt profesiunile prea ocupate şi care sunt profesiunile în care el mai poate să găsească un debussu pen­tru pregătirea sa. Dar­­ in toate ra­murile economice avem­ astfel de sta­tistici, — de ce n’am avea o statis­tică și in această chestiune?’’. In privința celorlalte statistici, o­­ratorul e optimist. Adevărul este că n’avem statistici­ exacte nici intr’un domeniu. O statistică însă a profesiunilor libere — dacă am face-o — ar fi foarte utilă. In actualele împrejurări, elevul nu-şi poate alege cariera — numai conform cu Înclinările lui, care (şi ele) nu-s studiate in special de das­căli, ca’n alte ţări. Tanarul trebue să-şi aleagă cariera , având in ve­dere «şi posibilităţile de plasament. Până la facerea unei statistici, o­­r­a­torul recomandă urmarea in ge­nere a profesiei părinţilor: „reveni­rea la tradiţia familială care există în toate ţările civilizate: agricul­to­rul să rămână agricultor, meseria­şul să rămână meseriaş, — şi să-şi găsească (căci se poate găsi cu uşu­rinţă) cinstea şi onoarea necesară in rândul societăţii, chiar in cadrul me­seriei pe care au apucat-o". Infcr’adevâr, numai când lumea se vă convinge de rostul şcolii: * 4» In­­strucţiune, nu slujbe, — .Vom vedea pe titraţi intorcându-se la rosturile lor de familie, pe care (ca intelec­tuali) le vor gospodări mai bine. Am ţinut sa subliniem aceste ade­văruri­­— simple, dar care pătrund atât de greu in capul generaţiei ti­nere. M. Se wastes Franţa a comemorat în luna Aprilie cin cantenarul unei... legi ! Nu e aşa, că e o comemorare din cele mai originale să sărbătoreşti 50 de ani de funcţionare a unei legi? Este vorba de legea munici­pală care e la baza organizării nu numai a municipului Parisului, ci a tuturor comunelor din Franţa. De aceea la această sărbătorire au fost invitate toate consiliile muni­cipale franceze. Legea care se bucură de o viaţă atât de lungă a fost opera a trei or­­ganizatori: Goblet, Dreyfus şi Mar­­cère. Cititorii noştri, inţeleg desigur de ce am ţinut să relevăm şi noi acea­stă aniversare. La noi legile se schimbă după un an doi de func­ţionare şi multe din ele nu apucă să inceapă a fi aplicate şi sunt schimbate. Este una din formele cele mai nenorocite ale activităţii adminis­traţiei noastre publice. Şi în Franţa au fost­. încercări în cursul acestor 50 de ani de a schim­ba legea municipală dar­ ea totuşi a rezistat. Desigur că orice lege trebue­­ să corespundă spiritului vremii, evo­luţiei moravurilor, a lucrurilor şi a­­ oamenilor.­­ Dar această evoluţie nu se face , chiar intr’un tempo atât de rapid­­ ca să necesite atât de des noi­ for­me legislative, bine­înţeles când le­­­­gea e bună — de la început, rezul­tat al unor raporturi reale sociale. Nu de mult când regele cel nou al Belgiei depuse jurământul pe cons­tituţie, el rosti o cuvântare in care a ţinut să accentueze că nu vede nici o trebuinţă de o schimbare a Constituţiei belgiene (şi acolo s’a pus in discuţie o eventuală schim­bare a ei). Regele declară atunci că găseşte principiile constituţiei cu o sferă a­­tât de largă in cât toate dezidera­tele politice şi sociale se pot înfăp­tui în cadrele actualei constituţii. A forma legi atât de bine conce­­­pute şi studiate înainte de a fi adu­se în parlament incât perfecţiunea lor sâ fie o chezăşie a longevităţii lor, iată un ideal ,la care ar trebui să revenim şi noi. I Dr. Ygrec GÂRNEŢUL NOSTRU UN CINCANTENAR ORIGINAL Cincizeci de ani a legii municipale franceze CHESTIA ZILEI COMPENSAȚIE — La câmp, e lipsă de ploaie! — In schimb aici, la Cameră,­­ e o ploaie de le­ff imi­ Orbul dela mănăstirea Bistriţei de EUGEN­IU ZAMFIROLU la Mănăstirea Bistriţei, intr’un amurg frumos de primăvară, în săptămâna patimilor, stătea cu ca­pul aplecat mult spre pământ, pe o lespede de piatră, o făptură o­­menească, îmbrăcată aproape în soirenţe a cărei faţă slabă şi isto­vită de suferinţă purta o barbă de martir din timpuri depărtate. In chipul cum se înfăţişa vederilor mele, am crezut că înţeleg din prima clipă, că am înaintea mea Unul din acei desmoşteniţi ai soar­­tei, cari din pricina viciului sau a unor fapte mustrătoare de suflet, ajung în ultimul hal de decădere fizică, mulţumindu-se doară cu o existenţă de care nu s-ar mulţumi nici câinele celui de pe urmă gos­podar. Nu ştiu de ce am veşnic în mine necugetatul interes, aproape dis­părut în vremurile de astăzi, de a intra în vorbă cu acei cari mi se par cele­­ mai umile fiinţi şi de a seoala nu numai pricina degradă­rii i­ar, dar mai ales de a putea aduce o cât de slabă mângâiere aceluia pe care soarta la scos din rândul oamenilor. Mânat de acest simţământ dela care nu mă pot abate, am întrebat acea rămăşiţă omenească,, din ce pricină­ stă la mănăstire şi dacă pătimeşte de vre­o boală care nu-i ingădue o muncă cât de puţină, prin care să poată trăi. Răspunsul său, trist şi sfâşietor de tragic a fost ca o săgeată ce mi-a pătruns inima, fiindcă nu mă aşteptam la el. Era un orb al răz­boiului nostru pentru întregirea neamului, era un orb, care văzuse ca soldat în regimentul 18 infante­rie zilele dramatice din a căror zămislire s-a înfăptuit idealul na­ţional, era un orb, care îşi lăsase la, temelia României întregite, lu­mina ochilor săi ca să lumineze calea pe cari merg în veşnicie cei căzuţi pe câmpiile unde doi ani de-a rândul stăpânise a tot puter­nicia m­orţei... ...Şi cuprins de o neînţeleasa mi­rare, mam întrebat dacă această glorioasă şi tragică mutilare pentru ţară, pentru noi toţi românii cei din noile graniţe in care ne-au aşe­zat şi bieţii lui ochi stinşi de lu­mină, nu i-a adus vre­un ajutor cât de mic, sub forma unei pensii care să-i ingădue un trai mai tic­nit decât acela care îl ducea din milostenia celor săraci și buni la suflet... Răspunsul lui a fost iarăși sgu­­duitor prin nedreptatea care i se făcuse. I se dase la început, prin 1920 o pensie de 200 lei, dar după vre-o 3-4 luni i s’a­ luat carnetul şi nici pensie n‘a mai primit sub motivul că infirmitatea îi survenise după război, deşi cauza erau gazele la­crimogene sau mai nu ştiu care, suferite în luptele dela Mărăşti. * Părăsit de toţi, orbul de război dela mănăstirea Bistriţa, trăitor acolo din mila Egumenului, nu blestemă pe nimeni şi asemenea stoicului îşi poartă câineasca sa existentă cu vorbe de fatalist. „Aşa a fost scris şi n‘am nici o pu­tere“ a rămas singura mângâiere a marelui mutilat... * In condica mănăstire! „pentru distinşii vizitatori” am citit nume de personagii însemnate al“ '*“*ei t Citiţi continuarea ir

Next