Adevěrul, iunie 1934 (Anul 48, nr. 15454-15478)

1934-06-01 / nr. 15454

Pagina 2-a miente, se practică, de altfel, şi la celelalte ministere. In acelaş buget­ găsim înscrişi 700.000­ lei, cu titlul ciudat de „in­demnizaţii pentru lucrări şi însăr­cinări speciale, efectuate cu avizul prealabil al ministerului de finanţe”. Avem apoi, 500.00 lei pentru „complecte suplimentare de jude­cată pe lângă înalta­ Curte de casa­ţie”. 3. Tot bugetul ministerului­­ de justiţie este aperat, şi totodată sunt depreciate treptele ierarhiei ju­de­­cătorreşti, prin sistemul demagogic, ce s’a tot extins, al înaintărilor pe loc, fără limite, în grade şi­ salarii! Pe lângă că toţi primii preşedin­ţi de Curţi de apel sunt echivalaţi cu consilierii Curţii de casaţie, mai avem şi preşedinţi şi consilieri de apel, ba chiar şi preşedinţi de- tri­bunal, cu grad şi retribuţie de con­silieri ai supremei instanţe. Avem apoi, preşedinţi şi judecători­­de-' tri­bunale, cu grad şi retribuţie de­ consilieri de Curte de apel. Dacă aceste asimilări individuale privilegiate s’ar desfiinţa şi dacă s’ar admite numai gradaţii de leafă, până la cel mult retribuţia gradului imediat superior, s’ar rea­liza însă economii însemnate, care ar îngădui îmbunătăţirea salari­zării întregului corp al magistraţi­lor. Această salarizare nu este as­tăzi cea potrivită cu importanţa menirii lor în stat. Astfel, salariul propriu zis al preşedinţilor de secţii ai Curţii de casaţie, este de 30.650 lei, pe, când al generalilor inspectori este de 31.950 lei( mai mare decât al mi­niştrilor); salariul consilierilor de la Casaţie ,este de 26.200 lei, pe când al generalilor de divizie, cu 5 ani vechime,­ este de 28.050 lei. Este adevărat că, de la 1926, s’a acordat membrilor Curţii de casa­ţie o „indemnitate” de 10.000 lei lunar, sub cuvântul falacios că sunt şi membri ai înaltei Curţi de Ju­stiţie, dar această adăugire, pe cale dosnică, pe de o parte nu ridică pre­stigiul înalţilor magistraţi, iar pe de altă parte, din punctul de ve­dere material, duce la excesul con­trar, al unei salarizări prea urcate. Aceeaş „indemnitate” s-a atri­buit apoi şi primilor preşedinţi ai Curţilor de apel, deşi ei nu sunt membri ai înaltei Curţi de Justiţie, şi normal ar fi ca retribuţia lor să fie egală cu a unui comandant de corp de armată. Mai jos însă, pe treptele ierar­hiei judecătoreşti, un preşedinte de Curte are leafă abia cât un colonel cu 4 ani vechime, un prim preşe­dinte de tribunal, abia cât, un lo­­cotenent-colonel nou în grad, etc. 4. Bugetul statului mai este aber­vat din cauza aşa ziselor „corpuri tehnice”, de ingineri, agronomi, sil­vicultori, etc. o pletoră de funcţio­nari cari, printr’un fel de privilegiu medieval, în loc de a fi retribuiţi şi ei după funcţia pe care efectiv o îndeplinesc, au salarii cu mult mai­ mari, după ,­gradul” lor în corpul lor tehnic. Sistemul este chiar în contrazicere cu Constituţia, care nu cunoaşte grade independente de funcţiuni, cu excepţia gradelor mi­litare. La regia conductelor de pe­trol, la regia autonomă a porturi­lor şi căilor de comunicaţie pe apă, la casa muncii c.­f. r., directorii ge­nerali sunt retribuiţi mai mult de­cât miniştrii,, iar­­ceilalţi funcţionari, în proporţie. Pentru casă autono­mă a monopolurilor şi pentru regia autonomă a. c. f. r„ bugetul nici nu­ înfăţişează retribuţia fie cărei cate­gorii de funcţionari.­­ S’a ajuns la această’ anomalie, că mai oropsiţi sunt miniştrii. Retribu­ţia lor este egală cu a subsecre­ta-­­ rilor de stat (30.400) şi mai mică , decât a­­altor funcţionari,, civili şi­­ militari. 5. In bugetul ministerului ins­trucţiunii, învăţământul universitar prezintă o inflaţie disproporţionată cu trebuinţele noastre şi cu struc­tura socială a statului nostru, şi aceasta mai ales, în ramurile, care duc la înmulţirea postulanţilor la funcţii şi a solicitatorilor de alte catedre, învăţământul universitar însumează 249 milioane, faţă de tot atât cel profesional şi de 369 mi­lioane cel secundar. La singura fa­cultate de drept din Bucureşti sunt 4 catedre de drept roman, 9 de drept civil, 4 de drept administra­tiv. La facultatea de litere, materii­le s-au subdivizat la extrem, în ve­derea înmulţirii catedrelor, confe­rinţelor şi asistentelor. In schimb, laboratoarele de ştiinţe exacte sunt lipsite de uneltele necesare. 6. Un alt izvor de importante e­­conomii ar fi împiedicarea strictă a oricărui cumul de funcţiuni, ur­mată de o apreciere obiectivă a u­­tilităţii funcţiunilor rămase libere pe urma opţiunii impuse cumular­zilor. 7. S’ar mai realiza economii prin desfiinţarea­­ funcţiilor, dovedite, inutile, rămase libere pe urma de­ceselor şi pensionărilor titularilor. Amintesc că desfiinţarea funcţiu­nilor este un drept necontestat al statului.. Doctrina şi jurisprudent sunt de acord. Din consideraţie de omenie, s’ar cuveni însă să se a­­corde funcţionarilor înlăturate, o cota parte de salariu. Pentru viitor, diploma de licen­ţă, sau alta echivalentă, vor trebui cerute chiar pentru funcţia de sub şef de birou, pentru a deschide de­­buşeuri purtătorilor unor asemenea diplome, concuraţi azi de simpli absolvenţi ai­ învăţământului secun­dar. .­­ 8. Mai citez, în sfârșit, fondurile fără control, misiunile de tot felul, diurnele şi jetoanele, permisele de călătorie, vagoanele şi chiar trenu­rile speciale, automobilele,­­subven­ţiile, fondurile pentru deschiderea de credite suplimentare și extraor­dinare, tot atât­ea izvoare de risipă, pe socoteală contribuabilului.­­ Ion C. Filitti D. Eminescu ceteşte f­ragmente­­din Diorama şi anume Egipetul şi înce­putul Evului de mijloc. Apoi ceteşte nuvela sa Sărmanul Dionisis. Asu­pra acesteia D. Pogor şi Maiorescu observă că sfârşitul şi modul des­­legărei nu corespunde cu caracterul Intregei scrieri. Se primeşte pentru a se tipări. A. D. Xenopol Din acest proces verbal rezultând absenţa lui Gh. Panu la acea şe­dinţă, d. Torouţiu o comentează ast­­­­fel în „Introducerea“ d-sale : „Nu vom insista prea mult asu­pra cuprinsului acestor „prescrip­ţii verbale“, deoarece ele trebue ce­tite, studiate şi confruntate cu re­laţiile istoriei literare sau cu ghium­­buşlucurile anecdotelor. Pentru a demonstra însă valoarea lor şi a ilustra pe unii mentori, cari, fie din ură, fie din prisos al fante­ziei ,au înlocuit adevărul istoric cu scornituri şi basme, pe seama unui Eminescu spre pildă, vom conexa documentul autentic cu una dintre mărturiile lui Gh. Panu in Aminti­rile sale de la Junimea din Iaşi. Este vorba de impresia dezastruoasă ce ar fi făcut-o nuvela lui Eminescu „Sermanul Dionis" cetită de poet în şedinţa din 1 Septembrie 1872 acasă la Maiorescu. După Gh. Panu, subiectul nuvelei lui Eminescu ar fi produs o impresie penibilă. Pe opt pagini tipărite se întinde belteaua amintirilor lui Gh. Panu din seara în care Eminescu şi-a, cetit nuvela, şi opt pagini în şir, afară de citaţiile din textul eminescian şi reflexiile critice ale lui Gh. Panu, sunt povişti din o mie şi una de nopţi“. Şi pentru a complecta această idee, constatând după Xenoptel absenţa lui Gh. Panu de la acea şedinţă, d. To­­rouţiu arată la pagina 467 (în adno­tarea No. 69) că „nuvela Sărmanul Dionis s’a publicat în locul de cinste ca prima bucată care­ deschide nu­mărul de la 1 Decembrie 1872 (al „Convorbirilor Literare“) deci încă o dovadă pentru neseriozitatea in­formaţiilor lui Gh. Panu“. Din aceste constatări Gh. Panu pare a ieşi pur şi simplu un de­tractor al lui Eminescu. T « ,, Să vedem care este realitatea. In primu­l rând rămâne in discu­ţie, dacă Gh. Ranu a fost sau nu la acea şedinţa. . Este în­admisibil ca un om de au­toritatea tulburată a­ lui Gh. Pane sâ descrie o şedinţă la care n’a par­ticipat,, notând discuţiunile pe care le vedem, relatate în „Amintirile’ de la, Jupimea“ (volumul I pag. 76—33) *­­ Acest volum a apărut in­­ editura „Adevărul“, în anul 1908, iar textu­lui fusese publicat cu doi-trei ani mai înainte in revista „Săptămâna“ j -■? fvt T; • -/r p* l. f .p , f­. ‘ j (J Palatul justiţiei MODIFICAREA UNEI JURISPRU­­.. .­DENŢE A CASAŢIEI Curtea de casaţie secţia II-a stabilise printr'o decizie pronunţată In 1032 că pensiile acordate de stat pe­­ baza, legii de favoare din 3 Septembrie 1920 nu sunt urmăribile nici pentru creanţele rezultând din chirii şi pentru nici un­­fel de datorii. Aplicând această juris­prudenţ, tribunalul­ Cernăuţi anulase ordonanţa de poprire obţinută din par­tea judecătorului de către lui proprie­tar din oraşul arătat, asupra unei tre-‘­imi d­in pensia chiriaşului său, pensionar de război pe baza­ legii din 1920. Pro­prietarul a atacat cu recurs in­ casaţie­ sentinţa tribunalului, prin care se anu­lase poprirea. Recursul a venit spre ju­decare in faţa aceleiaşi, secţiuni a Înal­tei Curţi de casaţie care stabilise juris­­prudenţa arătată mai sus, înaltă curte văzând de data aceasta problema de drept În sens contrar soluţiunii adopta­tă prin jurisprudenţa anterioară şi voind so modifice a trimis recursul în judecata complectului­­de divergenţă.­­Recursul s-a desbătut sub preşedinţia d-lui prim pre­şedinte Volanschi.­­puntea, după desba­­teri, a admis recursul şi a casat sentin­ţa tribunalului Cernăuţi. S-a revenit ast­fel asupra jurisprudenţei dela 1932 sta­­bilindu-se că şi pensiile acordate pe baza , legii din Septembrie 1920 pot fi urmărite pentru o treime de către proprietar pen­tru neplata chiriei. CONTESTAREA ALEGERILOR CO­MUNALE D-nii dr. Lupu, Dem. Dobrescu, Slama, Savian Rădulescu şi Protopopescu, re­prezentanţii candidaţilor opoziţiei în a­­legerile comunale au atacat cu o acţiune la contenciosul administrativ ordonanţa ministerului de interne dată la 3 Mai prin care se dispune convocarea colegii­lor electorale ale municipiului Bucureşti pentru ziua de 30 Mai.. Eri a avut loc înaintea Curţii de­ apel sec. l­a judecarea acestei acţiuni inte­resante. ■ După desbateri lungi Curtea a rămas în deliberare până la 6 Iulie când se va rosti asupra acţiunii privitoare la men­ţinerea ca legală sau anularea ca ilegală a ordonanţei. scrisă toată numai de Gh. Panu. Deci aceste amintiri au fost cetite la timp de Maiorescu, Pogor, I. Ne­­gruzzi şi N. Gane cari erau in viaţă şi­ cari­­au participat la­ acea lectură din seara de 1 Septembrie 1­872 a­­casă la Maiorescu­. Niciunul dintre aceştia n’a desminţit relatările lui Gh. Panu. Nu l-a desminţit nici Ma­iorescu,­ nici­ Gane, care au scris des­pre „Junimea“, nu l-a desminţit nici Pogor şi nici cel mai meticulos şi mai precis dintre junimişti; secretarul perpetuu Iacob Negruzzi, al cărui spirit polemic şi sarcastic faţă­ de junimiştii cari n’au râmas junimişti, i-a înţepat adesea pe aceştia. Se­ ştie că Negruzzi a procedat astfel cu Xe­­nopol, in amintirile sale şi chiar cu Panu pe care l-a persiflat in una din­ satirele sale, intrupându-l în a­­vocatul Pătlăgică. Este deci absolut inadmisibil ca niciunul dintre cori­feii junimişti să nu fi desminţit ca­tegoric cele scrise de Panu, dacă în­­tr’adevăr Panu ar fi născocit cele ce a scris despre „Sărmanul Dionis“. Dar de ce n’am face o presupu­nere mult mai simplă, care ar re­zolva chestiunea intr’o clipă? De ce n’am presupune că A. D. Xenopol, grifonându-şi la iuţeală procesul­­verbal, a uitat pur şi simplu să-l treacă pe Gh. Panu, cum in alte daţi­i se va fi Întâmplat şi cu alţii ? * Cu privire la „belteaua amintiri­lor“ lui Gh. Panu, referitoare la lec­tura nuvelei precum şi afirmaţiunea că cele scrise de Panu ar fi „poveşti din o mie şi una de nopţi“, ne vom permite rectificări, servindu-ne de textele amintirilor lui Panu. Capitolul amintirilor referitor la „Sărmanul Dionis“ (primul volum, pag. 76—83), începe astfel: „Succesul însă cel mare pe care lau avut grupul al cărui preşedinte era d. Nicu Gane, a fost cu ocazia cetirei faimoasei nuvele a lui Emi­nescu, Sărmanul Dionis. Această nuvelă a întrecut ca elucubraţie fi­losofică, tot ce se produsese până atunci la Junimea şi dacă în ea nu ar fi limba, acea limbă frumoasă a lui Eminescu, — insă limbă cu pre­tenţii şi emfatică in Sărmanul Dio­nis, — nuvela ar fi fost considerată ca o extravaganţă a unui ascet, tor­turat de foame, de sete şi de absti­nenţă şi slăbit prin flagelaţiuni zil­nice“.. . •­Cu această introducere începe Panu descrierea lecturii şi aprecie­rea nuvelei, şi după ce comentează diferite pasagii continuă :­­ „Un lucru recunoscuserăm cu­­ toţii. Recunoscuserăm cu toţii pe E­­minescu cu cultul lui pentru Domnii vechi, cu entuziasmul pentru curţile vechi domneşti, cu iubirea lui pen­tru boerii bătrâni, sfetnicii Domnu­lui, cu dragostea lui pentru poporul românesc, pe care şi-l figura ca creştin, ca iubind pe Domn şi tro­nul fără margini. Eminescu putea, in vârtejul liniilor roşii din cartea de astrologie, să-l ducă pe sărma­­rul Dionis in cine ştie ce mare im­periu şi cine ştie sub ce străluciţi împăraţi. Nu, el se mulţumeşte a-l duce în trecut numai cu 400 de ani şi alege din toţi Domnii, pe cel mai cuminte şi mai aşezat, pe Alexandru cel Bun. Putea să facă din Dionis un cavaler strălucit, el îl face călu­gărul Dan, având pentru ideea creş­tină dragoste, nu din cauza credin­ţei, ci fiindcă acea credinţă a fost in trecut credinţa poporului român". Iar ca o concluze pentru a relevai concepţia filozofică a lui Eminescu, Panu işi inchee critica şi aprecie­­rele: „ Necontestat, că Sărmanul Dionis are o concepţiune puternică şi că este eşită dintr’un cap numai ca a­­cela a lui Eminescu, dar­­ e numai o concepţiune. Ca nuvelă, adică ca o descriere, ca intrare in detail, ca punere în relief de caractere, ca viaţă trăitoare, ea este slabă de tot. Se vede de departe că Eminescu nu mistuise bine ceea ce cetise şi că nu isbutise să dea Sărmanului Dionis, măcar caracterul unei nuvele fan­tastice“’. Prin urmare nu este chiar o... „bel­­tea“ ! Spirit pozitivist şi logician prin excelenţă, Panu nu împărtăşea filosofia propriu zisă in cadrul unei nuvele şi — credem că nu greşim — nici fantasticul in acţiunea ei. De altfel, aprecierea lui Panu­ au făcut-o aproape identic, atât Pogor­­cât şi Maiorescu. Chiar în textul procesului verbal respectiv redactat de Xenopol şi pe care d. Torouţiu işi bazează părerea istoriografică, eronată, observăm ur­mătoarea apreciere : „Asupra acesteia, d. Pogor şi Maio­rescu observă că sfârşitul şi modul deslegării nu corespunde cu caracte­rul întregii scrieri“. Prin urmare spiritul critic şi ar­gumentarea logică a lui Pogor şi Ma­iorescu, sunt aproape identice cu concluziile lui Panu. Cu această rectificare păstrăm in­tactă admiraţiunea noastră pentru vastă operă a d-lui Torouţiu. D--sa face mari jertfe materiale şi depune o strădiuinţă uriaşă, unică,, şi exem­plară în ţara noastră. Continuând seria începută, ne va­ da succesiv:is­toriografia „Semănătorului“, epoca Tribuniştilor şi altele. C. Săteanu MIHAIL EMINESCU ADEVĂRUL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE, ŞTIINŢĂ, 15 ani de la moartea poetului B. Nemţeanu 29 Mai 191­9-29 Mai 1934 Se împlinesc 15 ani * la moar­tea lu­i B. Nemţeanu a cărui poe­zie variată respinge avertismentele arsenalului critic dovedind prin ,„­­­ceasta, încă odată şi edificator, li­bertatea de care se bucură poetul in lumea formelor. Stihurilor lui pu­­­tea să „le lipsească chiar şi preju­decată iscăliturii. Căci dovada poeziei de reală şi subtilă calitate nu­ se găseşte in numele înfăţişat al autorului ei. Versurile, de ar fî fost ale vre­unui anonim cântăreţ ar fi călă­torit şi astfel: din grai in grai, din sensibilitate in sensibilitate, dăru­­indu-ţi deplina încredinţare că nu se poate despărţi sensibilul de gân­dire şi că, Împărăţia lor nedeslipită este una­ şi aceea­, cu toată arăta­rea pe rând a celor două feţe — ca doi sori — din răsărit şi apus. Şi transmiterea orală a stihuri­lor, ajunse populare, nu se putea să nu aibă loc. Iar după ultimul,, vers rostit, as­cultătorul, dintr'un imbold ,istoric“ şi nărav, livresc, —,, dar­u*­m toate cazurile nedelicat — s‘ar fi întrebat : cine este autorul tinerei incantaţii care pluteşte printre cuvinte? Şi mi ar fi ştiut că spiritul poetului este prezent prin poezia lui, şi că-1 as­cultă alâturea, din 'Zborul cuvintelor in văzduh. ' ' “T­a i Dăi ,cu toate că poezia, şi opera lui B. Nemţeanu sunt caracteris­tice, ele au rămas in- -bună parte necunoscute marelui public. D. Mihail Dragomirescu a adău­­­­gat’im volumul: ,,Ai­tologialc „tipărit şi editura „Casei ş­coal­elor“, numai puţin „Stropilor de soare“, strofa în­­cărcate de nuanţe şi­­ durere subti­lizată, precum­ şi de- -zvonurile unei sensualităţi chinuite şi apărute ina­­inte de războiu-.­­ . ......- -..AŞa-mi doream stăpâna-od­inoară Ci de-am iubit mereu tot alte feţe E că'ntălneam doar farmece răzleţe Pe toate nu le-avea nici­ o fecioară!" Poetul care a fost un elegiac, al suferinţei sub variatele ei forme, a Întrebuinţat cu o­ egală uşurinţă şi libertate cuvinte din­ diferite do­menii­ ale genurilor artistice. „Câţi mai ştiu, oare, astăzi■ — spune d. Barbu Lăzăreanu — că ta­lentul lui, uineori cu­ fluturarea ari­pilor de mătase, alteori cu ritmul baterei de vâsle, a străbătut ţinu­turi diverse ale poeziei, şi a fost in stare dintr'o fărâmă de noroc să clădească poeme, şi chiar îmbelşu­gatele dureri să şi le resf­eţe cu câte un zâmbet?“ El nu s-a sfiit, nici de metamorfo­zele limbajului utilizat de. .umorişti şi a avut curajul­ să închine stihuri şi­ subiectelor căminului, dovedin­­du­-se în această privinţă inovatorul unui gen. In 1907 devine colaboratorul „Con­vorbirilor critice". La 1908 scoate la Galaţi revista „Pagini libere“. „ . In .Lupta“ din Tulcea a scris impresionant, despre, postumele lui Eminescu. Colaborează la „Facla“ cu tradu­ceri splendide din Lessing, Schil­ler, Goethe şi Heine, cu care se sim­ţea inrudit prin umor. Germana o cunoştea de la tatăl său, institutorul Deutsch, care stă­pânea nu numai limba ci şi litera­tura clasicilor germani. Mai traduce „Povestea unei idile“ şi o bucată a lui Paul Heyse. A colaborat la „Neamul Româ­nesc“ sub pseudonimul Cireşeanu. Pe urmă a tradus admirabil din Baudelaire şi „Şeherezada“ după Tristan Klingsor. „De-atătea mii de ani, Şeherezada, de când iţi povesteşti feericele baliverne, gândesc că trupul trebuie să-ţi fie Ca, scândura, şi fălcile caverne". Pentru ca răsucit şi întors să-şi gândească propria-i viziune: „I0 totuşi, eu te văd, Şeherezado, tot tânără, in visu-mi, şi frumoasă" 1 Din cicia scânteetoarelor „Di­vagaţii In hamac“ cititorul de as­tăzi nu cunoaşte mai nimic, căci ele se găsesc resfirate in reviste şi ziare. I A mai scris proză şi versuri în „Flacăra“, „Viitorul social“, „Lu­­­­mina“, „Renaşterea“, „Scena“,­­ „Rampa“, „Biblioteca copiilor şi a tinerimei“. A semnat sub pseudonimele: Ion Corbu, Tedescu, Vasile Crângu, Luca Zimbru şi B. Aschenazy. Temperamentul şi construcţia poe­tului l-au îndemnat să cânte mai mult dragostea şi oceanul ei viu de­­ iluzii. Dar el s-a mai cântat pe sine in­­călătorie („Trenul Crasna — Huşi“) precum şi în cunoscuta poezie „Ga­laţii“, dedicată d-lui Const. Graur, odă-satira in care blestemă cetatea mercantilă, ce va fi totuşi „păzită de cutremur, pentru că a găzduit­­ un bard pe vremuri". Poezia şi viaţa lui B. Nemţeanu se risipesc şi se caută pretutindeni a fi în el neastâmpărate şi nerăb­dătoare. El le metamorfozează fără odihnă, delica­t şi in umbră, că nu le poţi surprinde mecanismul intim şi or­golios care le-a poruncit. Şi poate că această continuă schimbare şi aceste salturi în valu­rile creaţiei, şi-ar afla explicaţia in scurta durată a unui trup Însetat de soare, de gândul miracolului şi al mitului şi, în acelaşi­ timp, de car­nea bântuită de deznădejdea e­­ternei înfrăţiri cu umbrele nimici­toare ale unei morţi premature. GHEORG­HE CORNEA­NU Un ocean, o frunte în ex. " ,, Este volumul de poeme al d-lui Virgil Caraiahopol, apărut in editu­ra Unu. După celelalte două plache­te de versuri a treia vine să îmbo­găţească discreta cântare a acestui tânăr poet. Sunt poeme moderniste, unele cu­ o sfâşiere şi o litanie, altele străluminate de imagini suave. Şi toate la un loc expresia unei sen­sibilităţi autentice. A apărut­­numărul pe Mai al re­vistei „Azi“ redactată de d. Zaharia Stancu. Colaborează: Traian Her­seliu­, George Gregorian, Neagu Ră­­dulescu, Cicerone Theodorescu, R. Han, Ci­l. Siclovanu, Ion Th. Ilea, Petru Manoliu, Al. Robot, Isaiia Ră­­căciuni, Horia Stamatu, Octav Şu­­­­luţiu, Vlaicu Bârna, Simion Stolni­­cu, Anton Helban, Horia Groza, Corneliu Albu, C. Noica, M. Rosen­­,­kranz, Mihail Dan, V. Damaschin. Un exemplar de 120 pagini lei 10. Cărţi-reviste A apărut,­­„Studii de istorie co­mercială" vol. IV. Domnia regelui Carol I (1866-1881) de Mihail Iorgu­­lescu­. Această a patra fascicolă con­tinuă studiile de istorie comercială apărute până acum. Se înfăţişează istoria economică a primei epoci de domnie a primului rege al Româ­niei, promiţându-ni-se în fascicola următoare istoria celor mai de sea­mă evenimente economice de după proclamarea regelui şi până la moartea lui Carol I. , A apărut nr. 23 din „Gazeta medi­cală“. Director dr. G. D. Ionăşescu, cu următorul sumar: Ne tragem din maimuţă? O chestiune care nu a fost rezolvată; Avortul, cel mai mare pericol; Copilul in coloniile de vacanţă; Urmările târzii ale bleno­ragiei; Medicina pe timpul lui Tutan­­hamon; Otrăvurile la modă; Oameni Înmormântaţi de vii; Setea, cea mai tiranică nevoie; Fragi fructe plăcute şi sănătoase. Cei 7 ani de casă ai co­pilului. Rasa albă se sinucide! Diabe­tul in Spania. Cauzele apoplexiei. Via­ţa in aier liber. Consultaţiuni medicale şi grafologice. ARTĂ Volum omagial, pentru Beneş Acum câteva luni s’a constituit, la Bucureşti, un comitet, sub preşi­­denţia d-lui subsecretar de stat Să­­vel Rădulescu, pentru publicarea unui volum omagial închinat d-lui Beneş, ministrul de externe al Ce­hoslovaciei. • Comitetul din care fac parte d-nii Ciolac Antici şi Jean Seba, a hotărât editarea unui volum întitu­lat „Eduard Beneş şi Mica înţele­gere". Vor colabora la acest volum şi suveranii celor trei ţări: regele Ca­rol al II-lea, regele Alexandru şi preşedintele Masaryk, apoi cei trei prim miniştri şi miniştrii de exter­ne ai ţărilor respective. Volumul va fi tipărit la o impri­merie din Prag­a atât in limba cehă căt şi in limba franceză. Neagu Rădulescu .JDragostea noastră cea de toate zilele" volumul de debut al tânăru­lui scriitor Neagu Rădulescu se pune mâine in vânzare. Cei cari l-au urmărit pe Neagu la apreciatele şi năzdrăvanele lui ex­poziţii de caricaturi şi prin coloa­nele periodicelor, 11 vor­ regăsi în a­­ceastă carte de mare umor şi ine­dit, pitoresc. Volumul are peste 220 pagini şi costă 50 lei. „Meridian” A apărut primul număr al revistei „Meridian“ scoasă prin sârguinţa d-lor Ion Mihăescu, Tiberiu Iliescu şi Const. I. Manea. „Meridian" vede lumina zilei o­­dată pe lună intr’o formă care ar putea fi invidiată de aproape toate celelalte reviste. Primul număr cuprinde versuri, esseuri, fragmente de roman, critică literară, etc. datorită semnăturii d-lor Mihai Florida, Const. I. Ma­nea, M. D. Ioanid, Tiberiu Iliescu, George Fonea, Ion­ Dongoiozi,­Eugen Constant, M. Mihăescu­, etc. „Meridian“ aduce lucruri bune şi mult mai multe promisiuni. Conferinţe D. Pascal Toncescu, fost deputat va vorbi Miercuri 6 Iunie 1934 ora 9 seara în sala Fundaţiei Dalles des­pre: ,,Politica naţională a petrolu­lui“. Asociaţia intemeeto­­rilor liceului seral „Sf. Sava” Sâmbătă 26 Mai a avut loc la Li­ceul Gh. Lazăr din Capitală consti­tuirea Asociaţiei întemeietorilor li­ceului seral Sf. Sava. D. prof. Scarlat Demetrescu a ară­tat că Asociaţia va sprijini menţi­nerea şi reorganizarea liceului seral la care să poată învăţa carte toţi acei tineri cari n’au avut mijloace să Înveţe­­ la vreme. Rezultatele reali­­zate până acum de Liceul seral care a dat mai multe serii de licenţiaţi universitari sunt o dovadă că­­acea­stă şcoală trebuie să existe şi un viitor. S’a dat apoi citire actului de con­stituire şi statutelor asociaţiei. Au fost apoi aleşi preşedinte , prof. Scarlat Demetrescu şi membr­i­nii: prof. dr. Gh. Coman, prof Sterie Enăchescu, prof. Gh. V. Con­­stantinescu, prof. Jean Teodorescu prof. Iacob Garabet, prof. N. I. Rus­­su, avocat George C. Ionescu, Nie Iacob, Nie. P. Georgescu, avoca Const. Dron, avocat V-le Pecek , Petre Ianculescu. y! t.; •- ’ ;i ]• BARBU NEMTEANU,.* Comedia umana Antici­clonul Oricât aş locui in Capitală şi , chiar dacă aş domicilia in turnul s­palatului telefoanelor, sunt şi ră­mân, iremediabil, un rustic. •„­­ In fiecare dimineaţă mă scol cu c­­ic şi cu spaimă de agricultor de par­că toată averea mi-aş fi vârât-o­­ în însămânţările acestui an. Nu am c­hermănat totuşi nici o­ palmă de pă­mânt. Am insă o grijă agricolă de­­ par'că aş fi asociat cu toţi cultiva-­­ torii din România.-­­ Aşa fiind, vă puteţi închipui cu­­ ce strângere de inim­ă am trecut­­ prin zilele acestea de secetă. La în­ceput am procedat cu cercetarea probabilităţilor de ploae după da­­tinele strămoşeşti. Mă Uitam la cer. Silogismul meu era simplu: dacă ■nu sunt nouri, nu plouă. Ştiinţă nu a răsturnat încă acest adevăr. Mai moştenisem şi un vag simţ al vân­turilor cari aduc ploae. Seninul invariabil m-a exasperat. De­ aceia, în desnădejde, am căzut in cursa prevestirilor ştiinţifice. Am început să citesc, cu dicţionarul in mână, buletinele zilnice asupra tim­pului. O bucată de vreme, m'a dis­pus fiindcă anunţa ploi. Buletinul are, ca şi domnul Vaida metoda persuasiunei, aplicată insă la na­tură. Am ieşit câteva zile foarte­­ mândru cu umbrela de ploae pa antebraţ. Ceilalţi pietoni, care nu erau la curent cu prevederile ştiinţifice, nu ştiau nimic. Erau ignoranţi şi se­nini. Imaginaţia nu poate suplini „ştiinţa". Credulitatea mea avea die scop să stimuleze ştiinţa, să o încu­rajeze, să-i dea prestigiu. N'am izbutit. Din contra, cu cât scădea depresiunea în atmosferă, cu atât creştea in mine. După trei zile am ieşit, iarăş fără umbrelă. Pe când însă ceilalţi ieşeau la fel din cauză că vedeau cerul senin, eu ieşeam, ştiinţific, din cauză că ştiam precis că anticiclonul rusesc nu cedează“. Oamenii­­ pe lângă care treceam habar n'aveau că încă un mare de­zastru ne vine tot din partea So­vietelor, adică de acolo de unde, ne venea lumina, altădată, pe când soarele făcea astronomie pură, și nu se dăduse prin Răsăritul lui simbolic la propagandă subversivă. Mi-a rămas de-atunci în minte comunicatul frontului aerian şi stratosferic, prin care se anunţa resistenţa sovietelor, întotdeauna aşa de bine pregătite: „Anticiclo­­nul rusesc nu cedează“. Această tristă situaţie ar fi fost totuşi suportabilă, graţie sistemului nostru de alianţe, care trebue să , fie complect, adică nu numai pe pământ şi pe apă, ci şi un aer. Iată însă că situaţia e mult mai gravă: „ci­câ România e înconju­rată de anticicloni“. Trebue să mărturisesc că nu ştiu­ precis ce-i aceia un anticiclon, dar, orice ar fi, ştiu din experienţă că de nimic nu-i bine să fii astfel în­conjurat toată imprejur. I Constat cu melancolie soarta pa-­­ triei mele al cărei destin greu a fost ■ ca veşnic să se simtă înconjurată, ■ in vechime de inamici, iar acum de ■ arttibicl’oni... O ideie directă despre anficiclon nu am avut înainte de­ a urma şcoala­­ aceasta de meteorologie. Nici acum nu mi-o pot face decât prin analiza­­ cunoştinţelor mele anterioare şi primitive. Ştiam, de pildă că un ciclon este­­ ceva foarte rău. In, mintea mea se­­­­mana cu o revoluţie atmosferică.­­ Auzisem de cicloni in Florida şi­­ Japonia. Mă îngrozisem la cinenia­■ tograf de ceiace este in stare să facă un ciclon.­­ Prin logică filologică, eram deci ‘­i înclinat să cred că tot ce este anti­­ciclon, adică iu contra ciclonului, care-i catastrofal, trebue să con­­stitue o mare binefacere. Se vede insă că în ştiinţa aceasta atmosferică, logica şi filologia nu au, nici iar, înţeles. Şi ciclon şi anticiclon este o ne­norocire. Depinde numai de unde cedează şi de unde persistă. Am vedi impresia că dacă agri­cultorii ar şti istoria aceasta cu anticiclonii nu ar mai sămăna ni­mic — ceia ce dovedeşte că de cele mai multe ori fericirea omului vine din ignoranță. Demostena Botez Noui legi promulgate S-au promulgat următoarele legi speciale: Legea de acordarea unei pensii viagere de 2.000­ lei dnei Maria Murafa; Legea specială pentru autoriza­rea judeţului Botoşani să contrac­teze un împrumut de 15 milioane lei pentru reîmpietruirea şoselelor şi refacerea podurilor; Legea prin care judeţul Con­stanţa a fost autorizat să contrac­teze un împrumut de 20 milioane lei pentru repararea şoselelor, în special şoseaua Constanţa-Manga­­lia; ; Legea pentru autorizarea oraşu­lui Urziceni să contracteze un îm­prumut de patru milioane lei cu a­­fectare pentru pavarea străzilor; Legea prin care oraşul Vaslui a fost autorizat să contracteze un îm­prumut de cinci milioane lei pentru lucrări edilitare; Legea de autorizare a judeţului Teleorman să facă un împrumut de 20 milioane Iei spre a construi nouă localuri de şcoală, biserici şi pri­mării; Legea specială pentru autoriza­rea judeţului Caraş ca să contrac­teze un împrumut de 25 milioane lei afectaţi pentru spitalul judeţean şi reparare de poduri şi şosele, cum şi construirea şi repararea, şcolilor, bisericilor şi caselor naţionale; Legea prin care oraşul Bazargic a fost autorizat să facă un împrumut de 30 milioane lei spre a face apro­vizionarea cu apă, electrică şi pa­varea străzilor; Legea­ de autorizare a oraşului Leova-Cahul să contracteze un îm­prumut de 1.300.000 lei pentru u­­zin­a electrică. Tratative navale intre Japonia şi Anglia TOKIO. 29 (Rador). — Guver­nul japonez a trimis ambasadorului săli la Londra instrucţiuni să ac­cepte propunerea făcută de guver­nul britanic de a Se începe conver­saţii navale preliminare, înainte de conferinţa care urmează a avea loc anul viitor. INFORMAŢII Joi la amiază vor înce­ta cursurile tuturor liceei­iar şi gimnazii lor de băeţi şi fete din întreaga ţară La 5 iunie vor începe examenele de fine de an. Epuizându-se ediţia I din „Codul conversiunei” al d-lor Eugen Petit, Const. A. Stoeanovici, Alex. Ale­xandrini, Alfred Androniu, Eugen. A. Barasch, editura „Adevărul” scoate o a doua ediţie complectată, în special în partea privitoare la co­mercianţi şi industriaşi, cu comen­tarii speciale pentru­ teritoriile ali­pite, cu nouă calcule şi tabele de a­­mortizare precum şi cu regulamen­tul comentat. În vederea unei expediţii mai prompte, cei doritori să-şi procure noua lucrare, sunt rugaţi a se a­­dresa de pe acum editurei „Adevă­rul”. Irn legătură cu articolul „Spiritul de ilegalitate” apărut în „Adevărul“ de om­, în care­­se comenta o neno­rocire întâmplată la o vânătoare ilegală, —­ d. Mahalescu-Strunga, subsecretar de stat la^ domenii, ne aduce la cunoștință că o astfel de vânătoare n’a avut loc. Totul se reduce la o simplă escur­­sie,­ cu care prilej -directorul pescă­riilor dela Brăila — mutând o pușcă de pază de pe o bancă pe alta — a determinat descărcarea armei care l-a rănit. Ministerul de finanţe a hotărât convocarea­­eu începerea de la 20 iu­nie ‘C. a coomisiunilor de apel pen­tru­ judecarea apelurilor fiscale fă­cute contra impunerilor, reportate pe exerciţiul in curs,,precum şi im­­pairing impun­erilor, stabilite de in­stanţele­ speciale1. ----------"1 * Accidentul de automobil din jud. Cernăuți 0 li^I^'^MsTOAinIAI'lNTR’O­­RÂPA I CERNAUTTL -2&.-i-IB' apropierea comunei Opuișeni, din judeţul Cernăuţi, s’a produs ori după a­­miază tin grav accident de auto­mobil. Din Cernăuți, plecase mașina cu No. 88, condusă de proprieta­rul ei, comerciantul Jaglom. In mașină se mai găseau și alte pa­tru­ persoane. In apropiere de comuna Opri­­şeni, după ce trecuse podul, s’a produs accidentul. Frâna auto­mobilului defectându-se, acesta s’a prăbuşit intr’o râpă adâncă de 5 metri. Automobilul a fost complect sfărâmat. Comerciantul Jaglom s’a ales cu răni grave. Celelalte persoane au scăpat ca prin minu­ne cu viaţă, alegându-se numai cu o spaimă cumplită. Rănitul a fost transportat cu o altă maşină la Cernăuţi unde i s’au dat ajutoare medicale. _______—■—ME»­» . Misiunea belgiană in vizită pe Valea Prahovei SINAIA, 29.­­ Azi dimineață la ora 11,30 a sosit în localitate, ve­nind cu automobilele din Capitală misiune­a belgiană, care este însoţi­tă de d. Djuvara, ministru pleni­potenţiar şi d. maior Mihăilescu aghiotant regal. Aci au fost întâmpi­naţi de d. Lipoveanu, şeful poliţiei. Distinşii oaspeţi au vizitat caste­lele Peleş, Pelişor şi Foişor, mănăs­tirea cu­­muzeul şi mormântul lui Take Ionescu. La ora. 1 d. a. au luat dejunul la restaurantul hotelului „Carai­­man”, şi după ce au vizitat oraşul au plecat pe la ora 4 de amiazi spre Câmpina. Ancheta In jurul neregulelor­­ de la aviaţia ciilă Cercetările instituite de parche­tul militar in­ jurul neregulelor re­cent descoperite la direcţia aviaţiei civile din ministerul armatei, conti­­­­nuă intens, [ precum am arătat, primele in­­­e­vestigaţii întreprinse in cauză de­­ magistratul instructor au avut ca principal obiectiv lămurirea unor­­ nereguli săvârşite de câţiva func­­­­­ţionari ai suscitatei instituţii cu pri­lejul cumpărării unui automobil. I se pare insă că cercetările pornite î­nn această direcţie au avut darul­­ sa scoată la iveală şi alte nereguli,­­ privind operaţiunile de încasare ale direcţiei aviaţiei civile. In acest sens, magistratul militar­­ delegat de parchetul militar a por­­­nit noi investigaţii. In legătură cu cercetările ce se­­ fac au fost eli­citaţi la cabinetul­­ de instrucţie ca­­informatori d-nu­­l Radu Irimescu, subsecretar de stat al aerului, Olănescu, comandantul aeroportului Constanţa, Dessandre,­­ subdirector in direcţia aviaţiei ci-­­­vile, intend, căp. Rizsescu, intend, a căp.­ Georgian, căp. aviator Popa, e şef-contabil Georgescu şi alţi func­­­ţionari din direcţia aviaţiei, care­­ au­ dat importante relaţiuni pentru - .bunul mers al instrucţiei. D­­n cursul zilei de azi vor fi audiaţi alţi informatori la cabinetul de in­strucţie.

Next