Adevěrul, iulie 1934 (Anul 48, nr. 15479-15507)

1934-07-01 / nr. 15479

Pagina 2-a levi sub mediocri chiar în cursul su­perior. S’a ajuns ca într’o şcoală de elită, cum trebue să fie liceul, elevii buni să fie o excepţie şi în foarte multe licee jumătate din numărul elevilor corijenţi şi repetenţi. Ce vor putea face examenele în această si­tuaţie? Un control mai riguros? Nu înţe­legem atunci ce face profesorul in­­tr’un întreg an, ca să nu poată se­lecţiona cu destulă siguranţă pe e­­levi. Să fie destinat ca o sancţiune ul­timă pentru elevii cari şi-au mas­cat cu abilitate inactivitatea în tim­pul anului? Este adevărat că, da­că elevii constată că profesorul exa­minează o singură dată pe un tri­mestru, nu se prea întrec să înveţe în limitele acestui timp şi lecţiile când vor fi alţii examinaţi. E prea crud insă să lăsăm să se exercite această sancţiune finală, când nu putem cere copiilor, — plini de semnificaţia prezentului — preve­derea acţiunilor lor, ca unui adult. Pentru a evita aceste hiatustiii în cunoştinţele elevilor, nu examenul e remediul natural, ci participarea a cât mai mulţi elevi la o lecţie, interogaţii mai dese, ceea ce evi­dent pretinde, ca o condiţie indis­pensabilă, reducerea efectivului cla­selor la 20—30 elevi. Să ne bucu­răm oare că şi elevii mai leneşi se trezesc uneori să înveţe pentru exa­men? Depinde de calitatea cunoş­tinţelor şi obiceiurilor de muncă ce dorim de la elev. E foarte legitim ca un profesor să se întrebe cum re­zolvă cazul unui elev care nu par­ticipă deloc sau foarte slab la mun­ca organică a unui an şcolar şi do­vedeşte numai la examen putinţă de efort. Dacă a ştiut, trebue să i se dea notă de trecere, căci nota nu poate fi decât un echivalent nu­meric al răspunsurilor şi este falsă orice notă care depăşeşte o situaţie, conţinând în ea considerente exte­rioare sau subiective răspunsului. Dar nu se cultivă oare prin aceasta un obicei rău, obiceiul aproape na­ţional de a lăsa lucrul pe ultima oră, nu se ajută individul care solu­ţionează totul prin improvizaţii? In­­tr’o şcoală cu examene prea­­ nume­roase, elevii ajung să înveţe pentru examene, ca şi studenţii care prăpă­desc 11 luni din an şi învaţă o lu­nă înaintea examenelor. Pentru cei ce n’au învăţat la timp, examenul nu aduc­e nimic temeinic. Cercetă­rile puterii de achiziţie şi conserva­re ale memoriei au arătat clar că scopul învăţării nu este indiferent, că altfel învăţăm ca să ştim odată, în vederea unei ocaziuni, zisă aici e­­xamen, şi altfel se structurează ma­terialul când învăţăm ca să ştim oricând sau pentru valoarea lucrului în el însăşi. Elevul, care încearcă să-şi apropie cunoştinţele in modul acesta precipitat, are uneori incon­testabil o capacitate mare de fixare memorială imediată, un fel de eu­forie a memoriei sub influenţa e­­moţiei. Memoria lucrează ihlă­ţuind materialul întocmai ca tentaculele unei caracatiţe. Pentru această ca­tegorie de elevi, examenul e o aven­tură, în care joacă ultima carte. Nu ne va convinge nimeni, indife­rent de rezultatul examenului, că acest deplorabil „chauffage“ are vreo valoare educativă. Ceea ce a în­văţat in modul acesta nu se va in­corpora niciodată structural in e­­voluţia intelectuală a acelui elev, ce este repede învăţat, repede se uită — spune un adagiu francez -f, căci nu intervine nici Un proces de măturaţie fiziologică, de fixare or­ganică a substanţei Cerebrale. h/' r S’a mai zis că examenul îndepli­neşte o funcţiune de sinteză. Evi­dent acesta ar fi al doilea caz al e­­levilor conştiincioşi din timpul anu­lui, cari au ce sintetiza. Cunoştin­ţele învăţate odată ar cere de la a­­ceştia un efort mai mic de reinvă­­ţare, deci el ar dispune de timp pentru a selecţiona. Dacă pentru e­­levii din prima grupă, examenul are oarecum o utilitate, indiferent dacă mâine vom avea dintre ei studenţii atât de găunoşi, cari nu se opresc prin biblioteci să adune ceva cu munca lor proprie, ci rezumează cursurile profesorilor in vederea e­­xamenelor, — pentru elevii din a doua grupă examenul — sub forma lui actuală — este nu­ numai inutil, dar chiar primejdios. El aduce o desorganizare, o pervertire a cu­noştinţelor adunate metodic în tim­pul anului. Dacă un elev bun se for­mează metodic lecţie cu lecţie, mai interesează oare ca la un moment dat el să aibă gata la dispoziţie toate cunoştinţele? Orice individ selecţionează, am zice subconştient, acele date care sunt în sensul con­strucţiei lui, intereselor şi orientării sale personale, aşa ca, după aceas­tă elecţie, a actualiza din nou faze­le primitive ale unui proces psihic, reînviind toate cunoştinţele, înse­amnă să nu mai laşi niciodată in­dividului liniştea să meargă pe dru­mul personalizării şi să-l tiranizezi mereu cu eforturi de memorie. Geace e important un liceu este e­­xerciţiul intelectual, lărgirea capa­cităţii de înţelegere, deprinderea de a lucra sistematic, nu dovada de a-ţi arăta cât mai rapid cunoştin­ţele, cum, se scot trupele la un sem­nal de alarmă. Cât despre sinteza examenului, intradevăr un fel de sinteza şi anume una din cele mai nenorocite, sinteza trebue s’o con­ducă profesorul prin câteva lecţiuni îngrijite, special rezervate. Numai profesorul poate să-şi fixeze câteva probleme centrale un fel de pompe aspiratoare, in locuri bine alese, care să absoarbă restul de cunoş­tinţe. Aceasta nu înseamnă că ele­vul va învăţa, repetând câte 5 lec­­ţiuni, in loc de una. S’ar încurca astfel puterea de întrebuinţare cunoştinţelor in fiecare elev, pri­ceperea lui de a-şi lărgi spiritul, întrezărind aplicaţiuni nouă, in le­gătură cu ce-a învăţat. Singur, la examen, elevul n’are când să înde­plinească această organizare a ma­terialului şi nu orice materie se pretează la aceasta. In învăţarea prea apropiată, când examenele se su­cced zilnic aproape, nu există timp şi nici ocazia cea mai favora­bilă, ca elevul să construiască sche­me, relaţii sau puncte de reper, prin care să se unească cunoştinţele şi să se elaboreze in sisteme logice uşor de reţinut, faţă de care elevul să poată lua mai uşor o atitudine per­sonală. Cel mult dacă examenul ar constata sensul pe care l-au luat cunoştinţele în structura elevului, dar aceasta e ceva vag şi nu se poa­te aprecia cantitativ. Şi apoi poţi descoperi asemenea Întrebări pen­tru 40—50 elevi şi nu vor protesta toţi că întrebi lucruri nouă la exa­men, când nu-i mai arde nimănui să creeze? Mă miră că nu auzim Cuvântul medicilor şcolari, cel puţin pentru clasele IV şi VII, unde pre­siunea examenelor durează o lună întreagă. De ce examen de finele a­­nului la Clasa VII-a, când orice ab­solvent al liceului va da şi exame­nul de bacalaureat? Nu se impune oare o exagerare a efortului, o în­cordare nervoasă tocmai într’o pe­rioadă, când legile desvoltării la copil şi condiţiile de anotim­p în­greuiază muncă? Nu e oare înce­putul verii, prin execelenţă, timpul de creştere al copilului? S’a zis că examenul aduce o e­­nvula­ţie şi este tocmai un prilej de afirmare al elevilor buni. Ca şi CUSP elevul bun este Un cal de rasă, pe care ii arăţi la hipodrom, sărind cât mai multe obstacole. Vor fi fiind părinţi măguliţi, cari asistă la examene cu psihologia proprietari­lor de grajduri, dar sunt şi părinţi necăjiţi, cari îşi cred mai incapabili copiii decât sunt ei la o muncă a­­devârată. După cum sunt elevi, cari se supraestimează, fiindcă au ieşit din încurcătură prin câteva răs­punsuri prompte, dar şi mulţi alţii cari trăesc pe nedrept sentimente de inferioritate. Au suficient timp de afirmare elevii cei buni în inte­riorul unei clase şi-l au nu indivi­dual, sau în concurenţă acută cu ceilalţi, ca la un examen, excitaţi şi de prezenţa publicului, ci in co­munitatea de muncă a clasei, in­ care elevul slab învaţă de la Cel bun. întrecerea exagerată între elevi a fost părăsită in şcoala modernă, ca fiind contrară realităţii sociale in care aşteptăm mai­­puţin dela o­­mul izolat, decât dela individul or­ganizat- social. * In­ concluzie, să se considere exa­­m­eneie de anul acesta ca o expe­rimentare numai, asupra căreia să se ceară părerea nu numai a profe­sorilor şi medicilor, dar şi elevilor mai buni din cursul superior. Fiind­că nu ne îndoim că ele au pornit din bune şi sincere intenţiuni pentru şcoală, rămâne de văzut dacă ele sunt cele mai bune mijloace de se­­lecţiune. Combaterea examenelor nu exclude nevoia de­ selecţiune, a­dresa d-lui prof. Serban lonescu, stil care trebue să intre adânc în sân- I Miron Costin No. 14, loco. Secretarul cursurilor și in acest an, vâriti'4- să ne pronunțăm, personal, atuhei prof. I. Lăncrăjan, - v v' :­­ conferințele vor fi des voltat­e in jurul proBfemiei !: ‘ EdUiediiS'lihdfetu­­lui, hotărit corrtra examenelor ,la cursul inferior. Materiile SCSMtY Mffila_ mentale __ româna, matematica, etc., — se bucură de ore suficiente, ca sa se desvolte normal, în nici un caz, două serii de examene, unul după altul, cazul claselor IV și VII, unde măsura ajunge barbară. Pen­tru cursul superior, dacă nu se re­nunţă la examen, el să nu fie ceva aparte, cu notă proprie, ci să se înglobeze în munca trimestrului ul­tim care să fie definitorie in stabi­lirea mediei. In trimestrul al IlI- lea, să se facă coordonarea şi sinte­za la fiecare materie, in cel puţin 10—15 lecţiuni. După această sinte­ză, să se dea lucrarea scrisă pentru ultimul trimestru şi o examinare o­­rală, cu întrebări in sensul in care s’a făcut organizarea cunoştinţelor. Cu alte Cuvinte, examenul să nu fie Un efort deosebit, ci Înglobat in ac­tivitatea anului şcolar. Prin aceas­ta, credem că ar dispare multe din desavantagiile lui, păstrând­­ unele caractere bune. Idealul ar fi insă să favorizăm munca ordonată şi să credem cât mai puţin în aceste sgo­­motoase, dar goale, probe ale şti­inţei cuiva.­­Căci să nu se uite: ori­cât de perfecţionat ar fi, examenul are vicii fatale. Alex. I. Bogdan profesor mia, privit din turnul Ştefania, are aspectul unor grămezi de cu­tii aşezate unele peste altele şi formând întocmai ca la Bucu­reşti în mod foarte neregulat 3, 4, 5 şi 6 etaje, într’o seară, pe la orele zece i­eşisem de la Operă, şi pe alte vise m’am întâlnit cu Nae Costache Câmpineanu care în momentul acela dialoga în franţuzeşte cu un neamţ din Wisbaden. In seara aceea, lumina electrică fusese stinsă, căci luna aproape de slava cerului lumina­u giorno şi fir­mamentul şi Karlsbadul. Aveam în faţă un tablou extraordinar de impresionant, între balustra­da cheiului şi partea laterală a colonadei Mühlbrun, era o splen­didă defilare şi in acelaş timp şi o elegantă procesiune; îmi răsu­nă şi acum în ureche sgomotul mersului ritmat pe nisipul aleei, simfonie produsă de apariţiunea a sutelor de femei de pretutin­­denea. Toate aceste fantome erau costumate în decoltate ro­chii de mătase neagră. Gâtul, bustul şi braţele fie­cărei femei să­ m’au impresionat sutele de perechi de ochi şi diversele pro­file din toată Europa şi din cele două Americi. Sculpturi animate, de toate formele şi de diverse nu­anţe veniseră la isvoarele de re­paraţie efemeră a complicatului organism uman. La muzeul din Karlsbad am văzut pahare decorative, greoaie, baroce strânse acolo de patru se­cole. Sute de mii de guri suave au sorbit apa miraculoasă. Câmpineanu şi cu neamţul tot nu isprăviseră conversaţia! — Domnule Goltz sunt foarte vesel că ţi-am făcut cunoştinţa, dacă te ocupi de animale, trebue să fii un om superior, un suflet de elită, îi zise Nae Costache. — Ce fel de animale aveţi? îl întrebai eu pe neamţ. — Şoareci şi Încă şoareci dre­saţi, îmi răspunse domnul Goltz într’o franţuzească foarte teuto­­nizată în pronunţare. — Nae Costache, la revedere, pe mâine, am destul de furcă cu sprudelul ca să mai pot auzi vor­­bindu-se şi de şoareci, spusei eu, mi pasul. Dar animalierii au în­ceput să umble mai repede aşa că mergeau continuu la spatele meu încât fără să vreau le-am auzit conversaţia Întreagă. — Am contat mult pe teatrul de varieté din Karlsbad progra­mul insă este supra-încărcat şi pentru Iulie şi pentru August; la toamnă am angajamente în ţă­rile nordice, zise neamţul. — Dar pentru la iarnă? îl în­trebă Câmpineanu, dacă nu ai nici în Nord nici în Occident, o­­cazia de a-ţi arăta şoarecii, vino în Orient, în România, în Bucu­reşti. — Bucarest se află în Turcia Asiatică? ii întrebă neamţul. — O! nu nici de cum, răspunse Nae Costache şi sub lumina ge­nerosului satelit al pământului întinse harta căilor ferate din Europa şi cu un deget arătă dre­sorului de şoareci, vechiul regat român: uite domnule Goltz aici este Viena, e! dela Viena la Bu­carest n’ai de făcut decât 24 de ore însă cu şnel-zug acolo, avem trei teatre mari de variété şi un In Septembrie, Câmpineanu sosind în Bucureşti s’a dus la Coloseul Opler şi a vorbit atât cu directorul Cozor cât şi cu im­presarul Bordán. Totul a fost a­­ranjat. Neamţul a primit la Wis­baden o telegramă prin care i se anunţa că de la 1 şi până la 31 Decembrie are un angajament si­gur. Gajul însă nu i se fixase. Era nevoe de o repetiţie generală a trupei. Eu nu am fost la acea­stă repetiţie nici amicul meu a­­limanierul. Am fost însă infor­maţi de directorul Coloseului O­­pler că şoarecii fac minuni. La premieră era o lume nebu­nă ca in Joia Moşilor. Toate lojile şi stalurile au fost vândute cu câteva zile Înainte de premieră. Se lipise pe zidurile Capitalei tot felul de afişe co­lorate şi cu ilustraţii făcute de Jiquide-Tatăl. Un băiat al d-lui Goltz, in livrea roşie, vindea prin sală cărţi poştale cu fotografii de şoareci în poziţii verticale, fă­când sluş ca focşii. Toată lumea aştepta cu nerăb­­dare producţia, rozătoarelor, voce şi fără nici un­ farmec; în sală s’a făcut o tăcere de cimitir. Numărul al 14-lea era al şoare­cilor. La ridicarea cortinei orchestra a început execuţia cadrilului din Le grand Mogol, şoarecii erau înşiraţi pe două rânduri, neam­ţul cu’o cravaşe în mâna dreaptă a făcut un gest, apoi a dat un ţipăt; deodată s’a produs o con­sternare generală în toată sala, apoi a urmat o panică. Rozătoa­rele au stricat rândurile, por­nind într’un galop turbat prin­tre culisele din stânga şi de acolo printr’o uşe deschisă s’au răspân­dit prin toată gradina Coloseului Opler. Neamţul a căzut leşinat, căci, un mare scandalagiu al Capitalei, venise la acest specta­col, având intre palton şi haină o pisică de Angora pe care la ri­dicarea cortinei într’o secundă a asvârlit-o pe scenă, printre cele două plutoane de şoareci dre­saţi. Alex. Obedenaru D. d’Ormesson la Cluj CLUJ, 28.­­ Astă seară a sosit in localitate ministrul Franţei la Bu­cureşti, d. d’Ormesson. Ilustrul oas­­pe a fost salutat pe peronul gării de d. dr. Eugen Dunca prefectul ju­deţului, dr. Nicolae Drăgan prima­rul oraşului, dr. Emil Racoviţă pro­fesor universitar, Aurel Vlad etc. Ministrul Franţei va rămâne la Cluj până mâine seară. D-sa va în­mâna legiunea de onoare în gradul de comandor d-lui Vaida Voevod, care după cum se ştie a fost decorat de către guvernul francez. Inmâ­­narea decoraţiei se va face in ca­drul unei recepţii, care vă avea joc mâine după amiază la consulatul francez local. CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Max Pallenberg A murit unul dintre cei mai mari de, nu făcea decât să amplifice, să Comedian f­ăi timpului. Plâsmuitor potenţeze această prostie creatoare fabulos de tipuri, technician su­perior al scenei, virtuoz al graiului, Max Pallenberg, mort zilele aces­tea, într’un accident de avion, ri­dicase arta actoricească la un nivel intelectualizare şi rafinament a­­tât de încordat, încât orice spec­tator îşi dădea seama că, imediat după această tensiune, un pas pe­ste acest summum de concepţiune şi construcţie savantă, trebue să ur­meze prăbuşirea haosul, nefiinţa. Pallenberg, mutat în regia lui Max Reinhardt, la fel ca şi nu mai puţin celebra lui soţie, Fritzi Mas­­sari, excela în­ rolurile convenţional socotite drept comice. Insă actorul acesta prodigios dădea caracterului comic ătâta umanitate şi simpli­tate, incât te podideau lacrimi de înduioşare în faţa situaţiunilor ce­lor mai groteşti pe cari le înfăţi­şa el. Grotescul devenea, în jocul lui Max Wallenberg, o expresie gingaşă, ridicolul un accent de înţelepciu­ne umană, hilariantul, o tânguire naivă şi blândă, care, în primul moment te oprea să faci. Creaţia mare, definitivă, inimita­bilă a carierei sale rămâne, fără În­doială „Der braue soldat Schweyk“, după celebrul roman al lui Jaro­­slaw Hajek. E greu de imaginat ca cineva, care l-a văzut pe Pallen­berg, in­ această piesă, să uite vre­odată figura aceea covârșitoare de „profesionist“ al candorii, de victi­mă a oamenilor și a prostiei proprii. Prostia soldatului Schweyk ? Aproa­pe că nici nu mai apărea ca o țară in tipul prezentat de Max Pal­­lenberg, ea fiind un sens suprem Pallenberg știa să fie caraghios cu o haturaleţă şi o onestitate care te sguduiau. Se plimba pe scenă, posedat de frământările firii sale sucite, cu conştiinţa că plăsmueşte, în acel moment, o minunată formă de viaţă. In fiecare modulaţie a glasului — vast instrument de in­flexiuni, şoapte şi intenţii nemăr­turisite — ţipa omenia insului care are ceva de spus. Şi, în adevăr, Pallenberg ştia să-şi contureze ast­fel fraza, sa-i dea un asemenea co­lorit şi nuanţare, incât, în indife­rent care punct al ei, să fie un mesaj, să conţină un semn de a­­propiere, de cordialitate, de emo­­ţi­une, împrejurările tragice ale morţii acestui actor stau intr'o bizară le­gătură cu existenţa lui tumultoasă. Pallenberg era un­ etern ,agitat, ne­­putând sta niciodată locului, nu numai pe podium, dar şi în viaţa lui particulară. Juca in aceeaşi săp­tămână in mai­­multe centre euro­pene. Astăseară, la Praga, mâine la Berlin, poimâine la Bruxelles. Ii plăcea chiar să ajungă totdeauna — cu avionul — la locul destinat, cu câteva clipe înainte de începerea spectacolului. Aşa, numai ifcitr­ o continuă trepidaţie, reuşea el să se transpună, iute şi perfect, in ca­drul eroului de pe scenă. Şi din nervozitatea anterioară nu rămâ­nea decât acea vibraţie continuă, tragică a omului urgisit, care so­licită Înţelegere şi participare. Comedian de viguroasă formaţie intelectuală, simfonist al verbului, Virtuoz al gestului şi fim­mei, Max Pallenberg ia cu sine un mormânt de viaţă o „Weitanschuung“, o vii- una dintre cele mai complexe ex­­tste exemplară. Şi faptul că presii ale artei actoriceşti. Teatrul Schweyk era necunoscut, batjoco- pierde enorm prin dispariţia aces­­tui de superiorii săi, puşi din cauza tut­erei­ lui, în situățiunile cele mai absur- TVT­V-wtIitDEA Cursurile universităţii populare Iteaiţu" In anul acesta cursurile 'Universi-'­ La 10 iulie d. prof. universitar V.­taţii populare „Mănăstirea Neamţu“ , Ispir, despre: Misionarism­ul tine­­se vor deschide in ziua de 8 iulie a. c. I retului creştin, în sală Seminarului, in prezenţa e­­­piscopului Nicodin, stareţul mănăs­tire­, a membrilor cercului social­­creştin „Solidaritatea“, a studenţilor aflători in colonie la această mă­năstire şi a publicului vizitator. Cursurile vor Urma până la 15 August c. Pentru­ orice informaţie a se­a­ La 12 Iunie d. prof. I. Lăncrănjan, despre: Idealul educaţiei creştine. La 15 Iulie d. prof. P. Petrescu, fost secretar general, la instrucţii despre: Democratism şi educaţie. La 17 Iulie d. prof. Jean Moruzi, despre: Responsabilitate şi educaţie. La 20 Iulie d. arh. G. cantacuzi­­­no, despre: Elementul estetic in e­­ducaţie. La 1 August d. prof. Stefânesci, despre: Realizările artei creştine la mobilarea sufletelor. La 5 Aügúát di -G.. M, îvanov, zia- ŢisI, dSSPrp.. fytiUWtiß ateistă.* f|4 neretului in Rusia-Sovieticâ. La 8 August pr. prof. universitar P. Vintilescu despre: Cultul in edu­caţia tineretului. Numele celorlalţi conferenţiari se vor anunţa Ulterior. Toţi d-nii con­ferenţiari vor putea avea unele în­lesniri de deplasare şi întreţinere la mănăstire. După cuvântul de deschidere al preşedintelui d. prof. dr. Ştefan Bogdan, va urma conferinţa d-lui Şerbah Ionescu, prof. universitar, a­­supra: Educabilităţii in lumina ştiinţei şi concepţiei creştine. Vor urma apoi: »! C­hroşuEa despre tratamentul artri­­tismului A apârut lucrarea „Tratamentul artritism­iului şi scoaterea nisipuri­lor de la ficat şi rinichi prin cura cu apa de Căciulata la „Izvor“ ele d-rul Gr. Nicolau, fost medic di­riginte al staţiunii Câlimăneşti, Că­ciulata. 40 lei exemplare, la toate librăriile. Premiile­­Ionel N. BANCA ILIESCU S. A. ca admi­nistratoare a fondului „Ionel N. .I­­liescu“ publică Concurs pentru a­­cordarea a două premii în valoare de câte 10.000 lei fiecare. Solicita­torii trebuesc să întrunească ur­mătoarele condițiuni: 1) Premiul întâi de 10.000 lei se va acorda celui mai bine clasificat la diligenţă şi purtare dintre ab­solvenţii români ai Şcoalei superi­oare de comerţ din Cluj care s-a dedicat comerţului practic şi exer­cită comerţ pe cont propriu având firmă înregistrată. 2) Premiul al doilea tot de 10.000 lei se va acorda acelui medic ro­mân care a publicat in cursul anu­lui 1933 cea mai bună lucrare des­pre maladiile de oase de felul „POT“ de care a suferit defunctul in viaţă. Solicitatorii vor înainta cererile însoţite de dovezile cerute direcţi­unii Băncii Iliescu S. A. din Cluj până la dată de 1 August 1934. Se notează că premii de acest fel se acordă în fiecare an. Acordarea premiilor se va face de către Direcţiunea Băncii, care va cere avizul Direcţiunii Şcoalei superioare de comerţ din Cluj şi unei comisiuni de medici. Iliescu“ ADEVĂRUL Torsul Simu Aşa se numeşte cartea de o neo­­bicinuită eleganţă, şi însemnătate pe care a pus-o in mâinile iubitorilor de artă de d. H. Blazian. Torsul Simu este Un studiu amplu al unui splendid granit egiptean re­prezentând un fragment de statue­tă feminină. Asupra acestui tors care, după toate probabilităţile aparţine preo­tesei Sais, a scris minunate obser­vaţii prof. Günther Roeder in volu­mul omagial tipărit cu ocazia re­centei aniversări a marelui arheo­log F. L. Griffith. D. H. Blazian a subliniat meşteşu­git Valoarea celui mai de preţ exem­plar din colecţia muzeului Simu. Cărţi-reviste Au apărut: Mouseion No. 1-12 pe 1934; Das Leben der Milionare de H. Liepmann; : ■­­ Gescheute der rumänischen Lite­ratur de C Loghin şi S. Df immer; Staţiunea de ameliorarea plante­lor şi controlul seminţelor din Cluj de prof. N. Săulescu; Partidele politice din România — Istoricul şi programele lor, de Const. Gr. C. Zotta; Cambia, biletul la Ordin şi cecul de Stelian Ionescu, Paul Demetrescu şi I. L. Georgescu; Revista penală, 1934 No. 3; Familia, revistă lunară de cultură din Oradea, an. I No. 3; Revista de drept public, an. IX No. 1—4; Repertoriu de drept administrativ, an. II No. 22.­­ Două broşuri pentru combaterea tuber­­culozii “. dr. S. Irimescu, director ge­neral al „Societăţii pentru profi­laxia tuberculozei“ şi secretar ge­neral al „Ligii contra tuberculozei“ a publicat două broşuri. In una din ele „Liga naţională contra tuber­culozei, se ocupă de programul de lucru al acesteia, arătând căror ne­voi ar trebui aceasta să răspundă, după cum rezultă din cercetările şi statisticele tuturor ţarilor. Nevoile cele­ mai urgente sunt mărirea numărului de dispensare şi a numărului de paturi, înfiinţa­rea de şcoale pentru infirmiere, examinarea copiilor de şcoală şi a recruţilor şi anchete la domiciliu, la sate. Unul din cele mai importan­te puncte ale programului Ligii e vaccinarea preventivă. De aceasta d. dr. Irimescu se ocupă in a doua broşură „Vaccinarea preventivă în tuberculoză“, în care arată că s-au obţinut foarte bune rezultate cu vaccinul Calmette-Guérin, cu aju­torul căruia mortalitatea copiilor din medii tuberculizate a fost re­dusă la 2--3 la sută. La noi in ţară flagelul bân­­tue cu 0 intensitate cunoscută in puţine locuri. Avem 50 de mii de morţi anual. Compania contra tuberculozei e imperios necesară, pe o scară cât mai întinsă. D. dr. Irimescu are un merit incontestabil pentru pro­pagandă ce duce în acest sens. Adunarea generală a S. A. D. R. Membrii Societăţii Autorilor Dra­matici Români sunt rugaţi a lua parte la adunarea generală extraor­dinară care se va ţine Duminică 1 Iulie ora 10 jumn. a. m., la sediul So­cietăţii din strada Brezoianu 44. Ordinea zilei: 1) Rezultatul raportului preşedin­telui S. A. D. R. prezentat la con­gresul de la Varşovia; 2) Norme pentru autori spre a-şi trimite piesele traduse; 3) Propaganda culturală prin teatru; 4) Chestiuni bugetare; 5) Alegerea a câte unui membru in consiliile de administraţie ale Teatrelor Naţionale din Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Cernăuţi. Dacă la prima convocare nu se va întruni numărul de membri cerut de statute, adunarea generală extraor­dinară se va ţine, cu orice număr de membri prezenţi Duminică 8 Iu­lie, la aceeaşi oră şi tot acelaş loc. Secţia de psihologia militară Eri s’a organizat secţia, de psiho­logie militară a „Societăţii de cer­cetări psihologice". Şedinţa a fost prezidată de d. prof. C. Rădulescu- Motru, asistat de d. dr. I. M. Nestor, secretarul general şil societăţii. ^.D^ maior Ion Stoica din infanterie '.a fost desemnat ca secretar al seC­'%^form'âţiuni­­şi. înscrieri la 'd. maior Ion Stoica ,şcoala pregătitoare de ofiţeri dn Bucureşti, saU lă sediul societăţii (strada Edgar Quinet, U­­niversitate). Ecouri ■«* Rezultatul călă­oriei pe care Mau­rice Dekobra a făcut-o in­ China este apariția unuu n­ou roman de senzație. C­onfucius in pulover, cum se­ va chema noul roman, cuprinde viața cosmopolită a celui mai măre im­periu galben. * Zilele trecute, la Orléans a avut loc un mare congres literar. Cu o­­cazia acestui congres au fost discu­tate diferite probleme literare și s-au citit rapoartele activității de regiuni. POL­ICA IN ARDEAL cluj, 28.­­ Joi 15 iulie va avea loc­ în localul prefecturii judeţului Someş congresul naţional-ţă­rănist din acest judeţ sub preşedinţia d-lui Vaida-Voevod, iar Duminică 15 iu­lie va avea loc­ la Lugoj congresul organizaţiei naţional-ţărăniste din judeţul Severin ,tot sub preşedinţia d-lui dr. Al. Vaida Voevod. ­n jurul unei sinucideri CLUJ. 28.­­ Am relatat la timp sinuciderea lui Mihail Ogreanu. In urma cercetărilor făcute de autori­tăţi s’a stabilit că directorul şcoalei primare No. 6 şi-a pus capăt zilelor trăgându-şi un glonte de revolver in inimă din cauza depresiunii produsă de o recentă sentinţă a comisiei dis­ciplinare de pe lângă inspectoratul şcolar Cluj. In Urma acestei sentin­ţe Ogreanu era exclus din învăţă­mânt pe trei luni, înmormântarea lui Ogreanu va a­­vea loc mâine Vineri după amiază la cimitirul local. Comedia umană Ziua apei De-o bucată de vreme, toate ele­mentele naturei ca şi unele lucruri omeneşti au început să aibă o săp­tămână sau o zi­ Când mă scol di­mineaţa iau fugă ziarul ca să văd în ce zi sau săptămână m-am trezit pentru ca să ştiu ce să mănânc, ce să beau şi ce să cumpăr. După sistemul acesta, oficialita­tea care se ocupă cu această nouă împărţire a vremii, ar putea să ne facă zilnic, pentru toată naţiunea un „menu", care, bineînţeles, ar fi alcătuit astfel încât să fie superla­tiv de igienie şi să încurajeze tot­odată industria naţională, agricul­tura şi zootehnia. Dacă se vorbeşte şi se practică o industrie dirijată, dece nu s’ar pune în funcţiune o alimentaţie dirijată. Numărul consumatorilor este doar încă foarte mare, pentru ca aproape fiecare om trebue să mănânce ca să trăiască. O dirijare a consumaţiei, spre un anumit produs ar putea salva anu­mite ramuri de activitate. Oamenii poate nu ar mai fi puşi in situaţia canibalică de astăzi de a se mânca unii pe alţii, ceia ce dă tulburări de fiere şi nici nu ar mai rămâne în­curcaţi,­­ mimând măgarul lui Bu­ridan, în faţa listelor cu bucate. Să se hotărască, după sezon, ziua macaroanelor, ziua musacalei, ziua mititeilor. Şi în ziua respectivă ni­meni să nu consume altceva. Evi­dent că o importantă parte din populaţie ar protestă contra unui a­­semen­ea regim care ar desfiinţa „menu-ul“ complex. Dar e tot atât de adevărat că cel puţin 90 la sută din populaţie ar câştiga printr’o a­­semenea măsură, fiindcă prin per­suasiune şi spirit de imitaţie ar fi puşi in situaţia de a mânca ceva. Cu acest sistem, şi dacă alimen­taţia are o influenţă biologică ho­­tăritoare asupra caracterelor,­­ s’ar putea organiza pe cale culinară cre­area unei rase pure, după voinţă, blondă saut brunetă, iute sau lentă, nordică sau mediteraniană. Nu înţeleg însă deloc rostul câte unei săptămâni izolate pentru câte un element: săptămâna laptelui, a mierei sau a apei. Mă rog, ce vor domnii care le or­ganizează şi ne spun imperativ: „Beţi lapte“? Să bem o săptamana numai lapte? Sau ni-l recomanda pe o săptămână pentru ca sa nu-i mai uităm şi după ăceia? Daca cea de-a doua ipoteză este cea adevă­rată, atunci prea ne recomandă multe, prea ne predispun prin pro­pagandă publică, la obesitate. Şi carne, şi lapte, şi vin, şi apă, şi fructe, şi păsări, fiecare cu săptă­mâna respectivă. Este şi o recomandaţie costisi­toare. Dar în orice caz trebue să fie fă­cută adeqvat scopului urmărit. Aşa de pildă pentru săptămâna laptelui se fac admirabile afişe pe care nu-i lapte deloc dar pe care-i o vacă aşa de grasă încât reclama îndeamnă mai mult la fleică decât la lapte. In fine, mai este o anomalie: se fixează o săptămână a laptelui şi numai o zi a apei. Apoi, apa, domnilor, are o tradi­ţie universală şi un prestigiu care nu se poate compromite cu 24 de ore, reduse şi acelea la 12 ore, fiind­că nimeni nici nu înoată şi nici nu este aşa de pervers încât să bea apă noaptea. Dar apa este unul din cele trei elemente ale consumului de bând lumea. Ştiţi: apa, focul şi pă­mântul. Atunci pentru ce numai 24 de ore?! Bănuesc aici o intervenţie a beţivilor. Dar totuşi, fără lapte se se poate trăi, dar fără apă, nu. Şi apa are nevoe de încurajare mai ales de când vinul este bun şi ieftin. Nu de altceva dar bănuesc şi eu că seceta care bântuie, văd, tot glo­bul, poate să fie o manifestaţie de protestare contra acestei desconsi­derări oficiale. O lună a apei fixată în April cu afişe albastre şi crista­line. „Vreui apă“ ar stimula divini­tăţile, fiindcă le-ar flata şi zeul fla­tat ca şi omul flatat este darnic şi binevoitor. Este evident că încurajarea apel­or supăra pe cei care au apă la plămâni sau apă la cap, fiindcă măsura luată le-ar exagera şi lor răul, dar aceia sunt puţini la nu­măr. Iar cei care înoată, ştiind că sea­ra se sfârşeşte serbarea, s’ar putea ca, din lăcomie şi aplicaţiune do­cilă, să se înnece. ‘ Cine a văzut în viaţa lui Marea sau Oceanele, acela nu mai poate să-şi dea seama ce ridicolă este nu­mai „o zi“ a apei. Demostene Bote* INFORMAŢIUNI Regele a plecat aseară la T.­­Severin, de unde se va duce să viziteze un sat-model creat de cunoscutul om de bine Th. Cos­­tescu, fost director al liceului din T.­Severin. Anunţăm călătoriile de vară ale „Realităţii Ilustrate”: 1. Europa şi America 2. Iugoslavia-Itaiia-Franţa 3. Tilacia şi­ Asia Mică 4. Iugoslavia-Italia-Franţa-Anglia 5. 10 zile la Princippi Iulie, August şi Septembrie. Preturile cele mai avantajoase. Nici o noapte în tren. Informaţiuni în str. C. Miile 5-11. D-rul S. Irimescu se află, cu înce­pere de Joi 28 Iunie, la locuinţa sa din Sinaia, str. Vasile Boerescu 4, unde dă consultaţii pentru boale de piept, zilnic între orele 4—6 d. a. Taţi hotărit unde să petreceţi Concediul? Dacă nu sunteţi hotărîţi, adre­­saţi-vă cu încredere Biuroului de voiaj „Adevărul” şi „Dimineaţa”, str. Const. Miile No. 7—11, Tele­fon 4.10­04 care vă va da suges­­tiuni nimerite. Dacă v-aţi hotărit, un plus de Informaţiuni nu strică. Un funcţionar de specialitate vă stă la dispoziţie. Localităţile Moineşti-Bacău şi Curtea de Argeş au fost recunos­cute ca balneo-climatice, cu toa­te drepturile şi îndatoririle ins­tituțiilor hidrominerale și clima­tice. La Brotăcei-Băneasa Restaurant - Dancing Duminică au avut loc alegeri la Comunitatea spaniolă din Capitală. Au fost proclamaţi aleşi la primul scrutin şapte membri. Pentru ceilalţi trei s’a declarat balotaj. Deşi balotajul va avea loc Dumi­nică 1 Iulie, totuşi alegerea de pre­şedinte s’a făcut imediat, fiind pro­clamat ales d. Jose­ Cohen care a întrunit cel mai mare număr de vo­turi. BOGATA COMOARĂ DE LEACURI (nom­ol, conţinând fier, izvoare mine­rale şi de sare Glauber (sulfat de so­diu) din localitatea balneară mondială FRANZENSBAD aduce vindecare ab­solută sigură la următoarele boli: Boli de femei, de inimă, gută, reuma­tism, boli de stomac, de intestine, ficat, boli de nutriţie, rinichi, ale căilor uri­nare, ale sângelui, diabet şi boli de nervi. Durata curei : 1 MAI până la mijlocul OCTOMBRIE. Informaţiuni şi Prospecte prin administraţia băilor. Societatea Comunală a Tramvaelor Bucureşti, a­­duce la cunoştinţa unor acţionari S. T. B. că Adu­narea generală extraor­dinară este convocată in ziua de Vineri 29 Iunie 1934 ora 11 a. m­. la sediul Societăţii din strada Ar­menească No. 3. Eri a avut loc cununia civilă a d-lui Ion Rosetti-Orășanu, mare proprietar în județul Bacău cu d-ra Catherine-Hélene Lalu, fiica d-lui dr. Socrate Lalu, profesor la facul­tatea de medicină din București. O farmacistă înecată in Someş DEJ’ 28. —­­Tânără Filomela Ba­­risca, in vârstă de 18 ani, laborantă la o,farmacie din Dej, mergând ori să facă bac la ştrandul de pe ma­lul Someşului a fost luată de va­luri şi s’a înecat. Dispariţia a fos observată tocmai seara, când s’a făcut revizia cabi­nelor. Cercetările făcute în grabă pentru a se descoperi cadavrul ti­nerei fete n’au dat nici un rezultat. Nişte tineri cari au mers la scaldă a doua zi, au găsit in apropiere de a­­batorul comunal cadavrul fetei, şi au anunţat autorităţile. S’a dispus transportarea cadavru­lui la morga spitalului judeţean, precum şi deschiderea unei anche­te......————------­ Condamnarea la moarte a unor negri americani NEW-YORK 28, (Rador). — Curtea supremă a statului Ala­bama a menţinut sentinţa prin care cei doi negri, Clarence Nor­ris şi Heyward Patterson din lo­calitatea Scottborough, au fost condamnaţi la moarte. Data execuţiei a fost fixată definitiv pentru Vinei­i 31 Au­gust. ............ —»■"-■■■.".■i.­ -­ Aplanarea grevei metalur­­giştilor americani WASHINGTON, 28. (Rador). Oficial se anunţă că s’a a­­juns la un acord pentru înlă­turarea grevei din industria metalurgică. NEW-YORK, 28. (Rador). — Cir­culaţia tramvailor din Milwaukee a trebuit să fie întreruptă, deoarece greviștii atacau tramvaele puse în circulație. * ■ ■■ N I—»—1 11 1 Moartea unui veteran la Olteniţa La Olteniţa a murit ori Gheorghe Deculescu, veteran de la 1877, una din cele mai iubite figuri ale ora­şului. Prin puterea de muncă, pricepe­rea şi cinstea exemplară care-o pu­nea în toate, Gheorghe Deculescu a fost în repetate rânduri primar al orașului. Activitatea sa in aceasta slujbă oficială a fost mult apreciată de concetățeni. Moartea lui lasă regrete unanime. Remanierea guvernului polon VARŞOVIA, 28 (Rador). — Guver­nul polon a fost astăzi complectat şi remaniat în modul următor: D. Marian Koscialkowski, preşe­dintele consiliului municipal al Var­şoviei, a fost numit ministru de in­terne in locul rămas vacant prin asasinarea lui Pieracki. D. Julien Poniatowski, directorul institut,nm­nicznikow Klukowski, care a demi­sionat. D. Eduard Werner, director al Uniunii rafinăriilor de petrol, a fost numit subsecretar de stat la fi­nanţe în locul d-lui Jaszeliki, care a trecut ca subsecretar de stat la ministerul asistenţei sociale. Subsecretarii de stat smpun interne.

Next