Adevěrul, august 1934 (Anul 48, nr. 15508-15534)

1934-08-02 / nr. 15508

►ngtna 2-a marcabile, în Parisul atâtei fru­museţi. O sută de ani s’au împlinit va­ra aceasta, de când, la Paris, in­­tr’o noapte de Iunie, Adam Mic­­kiewicz încă tânăr şi-a citit ca­podopera Pan Tadeusz, poetului octogenar Niemcewicz, maestrul Pe care, deja, Începea să-l eclip­seze. Mai era de faţă prinţul Czartom­ski, Kniasewic­z şi gene­ralul Pac. Neuitată noapte de e­­moţii, de lacrămi pentru patria pierdută, de entusiasm pentru Polonia care va trebui să renas­că. Tânărul Mickiewicz resuscita în paginile sale tumultoase în­tregul peisagiu şi oamenii toţi ai ţării de departe. Cele douăspre­zece cânturi ale lui Pan-Tadeusz sânt Polonia de demult, ale cărei vestigii trăiesc şi azi, în pădurile seculare în vânătorile epice, în câmpiile ei fără de sfârşit. Numele marilor familii, Rad­­ziwil, Sapieha, Potocki, Lubomir­­sky, şi toată viaţa patriarhală de pe domeniile lor, costumele, pe­trecerile, dansurile, ospeţele, tra­diţiile, personagiile pitoreşti ale satelor, chipurile de legendă pal­pită în această epopeie, vrednică de Iliada de Eneida, de Don Qui­chotte sau de Orlando Furioso, mari cărţi legendare, în care se rostogoleşte ca un torent viaţa unui neam întreg. In prefaţa ediţiei franceze, re­cent apărută, a lui Pan Tadeusz, prietenul meu Iulius Kaden Ban­drowsky, secretarul Academiei Poloneze scrie: „Aceasta e emoţia care vibrea­ză în poemul lui Pan Tadeusz şi de care se înflăcărează, din ge­neraţie în generaţie, inimile lec­torilor polonezi. Cartea aceasta este, pentru noi, măsura supre­mă, unică cu care socotim entu­­siasmul pe care ni-l inspiră lec­tura capodoperilor naţionale şi străine. La această carte ne refe­rim când trebue să ne judecăm strămoşii, pe noi înşine şi pe se­menii noştri, în viaţa lor istorică şi morală”. * Scriitorii polonezi, întregul po­por polonez şi alături de ei, ofi­cialitatea franceză au sărbătorit cu importanţa cuvenită, un secol de la creaţiunea lui Pan Tadeusz. E un moment din cele rare în viaţa naţiunilor. Şi trebuie o ma­turitate a spiritului, şi trebuie bogăţia miei mari tradiţii cul­turale, ca să dai unui asemenea moment însemnătatea cuvenită. Vecinii noştri de la Nord au fă­cut-o. Glorie lor! Mândri de pu­terea trecutului, încrezători în destinele patriei, ei lucrează, cu intensitate pe toate domeniile, într’un ritm amplu, un optimism creator. Dar mai ales în faţa rea­lizărilor culturale, a importanţei pe care acest popor o acordă cu­vântului scris, trebuie, noi oa­menii de condei, să ne descope­rim. Victor Eftimiu Paris, 23 iulie 1934. Răspuns la mutarea cetitorilor Gh. Velescu (19) 25... Dc7Xb8. 26. Tfl-bl. dacă Db6-c7. 27. d4-d5. D. A. Sturdza (48 ) 43. g3-g4. Riskin (148) 21... g5Xf4. 22. g3XÍ4. M. Ni­­culescu (208) 39... b4-b3. 40. a2Xb3, a4Xb3. 41. Rc4Xb3, Rc6-d5. 42. Rb3- c3. A. Mimosa (228) 36... Re6-e7. 37. Ril-e2. Adolf Pichler (264) 23... Ta8- d.8. 24. Tal-gl. Prof. N. lonescu (277) 23... 0-0. 24. Td6Xd7. Gh. lonescu (290 ) 31... Tg6-97. 32. d4-d5. Turneul internaţional din Zuerich Flohr luptă disperat pentru întâ­ietate şi in runda X-a a câştigat o partidă la Stahlberg­, prima pierdută de acesta. Au mai rămas doar Flohr şi Bogoljubov, care n’au pierdut nici o partidă. Acesta din urmă a câştigat din nou şi-şi menţine locul al doilea, el singur, deoarece Aljehin are o parti­dă în suspensie. E probabil ca fina­lul să se dispute intre aceştia trei. In situaţie bună d­in urma celor trei ,sunt Euwe şi Lasker, însă ei nu dispun de ardoarea, necesară fi­nalului. Bernstein care a avut mult ghinion in acest turneu şi care a pierdut, trei­ partide, aproape câşti­gate, dintre­­care una contra lui Las­ker foarte grea, a doua contra lui Henneberger mai uşoară şi a treia sigură contra lui Bogoljubov, şi-a, revenit, e drept, cam târziu. Dar e puţin probabil să se restabilească, complect din punctul de vedere al forţelor nu şi al casamentului. REZULTATUL RUNDEI a X-a Au câştigat: Flohr la Stahlberg; Bogoljubo­v la Negely; Bernstein la Joss; Grob la Gigli; Rosselli la Mül­ler. Partide în suspensie: Aljehin— Johner (primul are un pion in plus); Euwe—Henneberger (Euwe are un pion liber pe linia turului); Lasker —Nimzovici (un cal contra trei pi­oni). Au câștigat: Bernstein la Negely; Lasker la Rosselli, înaintea rundei a XlI-a — hotă­­rîtoare, runda Xl-a — etapă; o sin­gură partidă serioasă: Bernstein_ Euwe REZULTATUL PARTIDELOR IN SUSPENSIE DIN RUNDA X-a Lasker pierde la Nimsowici, care având linia unui pion deschisă, de­părtează calul adversarului şi, câş­tigând un tempo, reuşeşte să-şi fa­că damă. Lasker cedează la a 65-a mutare. Aljehin câştigă la Johner şi Euwe la Henneberger. In runda XI-a, Aljehin câştigă la Gigli, Flohr la Henneberger. Bogol­jubov câştigă la Joss în gambitul damei. Lasker câştigă în gambitul damei — varianta ortodoxă — la Johner, distrugându-i aripa reginei şi având o poziţie mai bună. Bernstein pierde la Euwe; Stahl­berg câştigă la Grob; Rosselli câşti­gă la Negely. Nimzowici—Müller în suspensie. SITUAŢIA TURNEULUI DUPĂ RUNDA XI-a Flohr, 9 %; Aljehin şi Bogoljubow, 9; Euwe, 8%; Stahlberg şi Lasker, 7; Bernstein, 6; Nimzovici, 5 (una in suspensie); Johner, 5; Henneberger 4V‘i\ Müller, 4 (una în suspensie); Grob şi Rosselli, 3 X; Gigli, 2%; Ne­gely 1 ‘A; Joss, 1. . In runda XlI-a vor juca: Lasker— Aljehin; Flohr—Bernstein; Euwe_ Bogoljubow. (GAMBITUL DAMEI) Jucată în turneul de la Zürich. Alb:Flohr; Negru: Stahlberg. 1. d4, d5. 2. Cf3, Cf6. 3. c4, c6. 4. Oc3, e6. 5. Ng5, dXc4.- 6. e4, b5, 7. e5, h6. 8. Nh4, g5. 9. CXg5, Cd5. 10. Cf3, Da5. 11. Dd2, b4. 12. CXd5, c6Xc!5. 13. Ne2, c3. 14. b2Xc3, b4X c3. 15. Dc2. Nd7, 16. a4, Cc6. 17. 0-0, Tc8. 18. Tfcl, Cb4. 19. Db3, Dc7. 20. Cel, a5. 21. Ddl, c2? 22. CXc2. CX c2. 23. Na6. CXal. 24. N><c8. Da7. 25. NXd7+. DXd7. 26. TXal, Ne7; 27, Ng'3, 0-0. 28. NÍ4, Ng5. 29. NXSf5, hX g5. 30. Dd2, De7. 31. DXa5, f6. 32. eXf6, DXf6. 33. Dd2, Tc8. 34. a5, Tc4. 35. a6, TXd4. 36. Del, Te4. 37. Dfl, Dd3. 38. a7, Da8. 39. Dbl și ne­gru cedează. 5.000 lei premii MARELE CONCURS DE ŞAH PRIN CORESPONDENŢĂ gabonzii suspecţi se hărţuesc pe maidane”. In apropierea castelului, sânt numai un fel de bordeie pentru micii funcţionari şi servitorii la pensie, curţi de gunoaie şi graj­duri suplimentare. La castel chiar, se fac economii. Splendidele jet d’eau­ri din parc au fost făcute cu mari lucrări de a­­ducere a apei şi consumă pe oră 62.000 de hectolitri. Cum Parizienii nu dispun decât de 240.000 de litri pe zi, regele e cam jenat şi ia mă­suri să nu se facă risipă. lată ce spune un document din arhivele casei regale: „Când maiestatea Sa va sosi pe aleea iazului, veţi avea grije să daţi drumul apei la Pira­midă, la aleea de apă şi la dragon şi veţi lua toate măsurile ca aceste fântâni să meargă la perfecţie cât le vede regele. Băiatul fântânar care va fi la Piramidă va băga de seamă de asemenea, ca după ce va fi trecut Maiestatea Sa, să nu lase mai multă apă decât trebuie pentru basm­ ..”. Acest amănunt de gospo­dărie e cu totul în favoarea lui Lu­dovic al XIV-lea, care arată astfel că ştia să împace fastul cu econo­mia. Tot atât de simpatic îl face şi anecdota după care regele — că­ruia un chimist dibaci venise să-i propuie o combinaţie extraordina­ră în stare să dea foc apei şi să distrugă oraşe şi flote — ar fi pus să-l închidă pe inventator după ce i-a cumpărat şi i-a distrus secretul. Comparaţi cu experienţele de ex­pansiune de microbi din ziua de azi... Secolul avea avantagiile lui! * Revers­urile meseriei de rege în vremea aceea sânt însă multe, cum am văzut. Dacă n’ar fi printre al­tele, decât ceremonialul prânzului și tot e de-ajuns. Regele e totdeau­na centrul unui spectacol. O arma­tă întreagă de servitori se ocupă de prânzul lui. La ora mesei, felu­rile de mâncare (de altfel enorm de multe și de variate) sosesc în pro­cesiune sub conducerea unui maî­­tre d'hotel şef, urmat de treizeci şi şase de gentilomi servanţi şi de douăsprezece ajutori având scep­trul lor de argint aurit în mână. Trecând prin atâtea săli, saloane şi coridoare, mâncările se răcesc, e­­vident. Regele le aşteaptă în came­ra lui, unde stă la masă singur, în vreme ce curtenii îl contemplă. Bietei Măriei Leczinska­, regină simplă, iubitoare şi modestă, îi tre­cea pofta de mâncare în asemenea condiţii. Gospodăria ei, de altfel, mergea mai prost ca a unei bur­gheze obişnuite. Odată, băgând de seamă că cuvertura de pe pat e plină de praf făcu, timid, observa­ţie. Observaţia fu transmisă genti­­lomilor însărcinaţi cu camera ei, care-şi declinară responsabilitatea. De vină, spuneau ei, era primul va­let. Dar acesta, la rându-i, îşi de­clină competenţa. După două zile de anchetă, se stabili în sfârşit că patul reginei, fiind „mobilă” atâta vreme cât nu era ocupat, ţinea de resortul funcţionarilor mobilierului. D. Lenotre nu ne spune dacă ace­ştia au binevoit până la urmă să scuture de praf cuvertura reginei, dar putem, în tot cazul, trage con­cluzia că, cu toate cele câteva mii de servitori din Versailles, palatul nu strălucea de curăţenie. In schimb, toţi ochii erau aţintiţi asupra regelui. El dădea tonul, el crea moda, până şi în materie de boală. Ludovic al XIV-lea, după cum se ştie,­­explicaţia o dă imediat m­e­­ni-ul câtorva prânzuri la Versail­les) suferea, printre altele, de gută. La un moment dat, din cauza abu­zului de vânat, de diverse vinuri şi de călărit, îşi spori infirmităţile cu încă una: faimoasa fistulă, de­scrisă de Fagon, medicul Curţii. Îndată, încep lungi discuţii asupra tratamentului. Toţi fistuloşii, în calitate de reali supuşi, se prezinta­­ră pentru a se face asupra lor ex­perienţele necesare. Nenumărate a­­lifii, purgative, lăsări de sânge, etc., fură încercate fără folos. Patru din ei fură trimişi la băi, tot de prisos. Atunci se hotărî o intervenţie chi­rurgicală asupra Maiestăţii Sale, operaţie care reuşi. De-aci înainte bisturiul special care a avut onoa­rea să-l vindece pe rege la numele de „histouri & la royal"’. . .Pe loc — ne spune d Lenotre — fistula fu la modă; atâta se vorbise de ea, încât fiecare credea sau voia să o aibă. Curtenii se lăsară viteje­şte tăiaţi, in nădejdea că vor atrage atenţia regelui şi că va binevoi să se informeze de felul cum au supor­tat operaţia. La chirurgi era inghe­­suială mare, atât de numeroşi erau ambiţioşii care se mândreau că ar fi atinşi de aceiaş boală cu suvera­nul; celebrul Dionis, el singur, a examinat mai mult de treizeci, „care cereau morţiş să fie operaţi şi a căror nebunie era aşa de mare că se supărau când li se spunea că nu e nevoie de asta”. Asemenea amănunte din culisele istoriei arată mai convingător de­cât ditirambii oficiali cât de mare era prestigiul persoanei regale şi ce miraj exercita Ludovic al XIV-lea asupra anturajului său. Alte capitole ne introduc cu a­­ceeaşi precisă informaţie şi savu­roasă naraţie în intimitatea fami­liei Bourbonilor. E vorba de căsă­toria lui Ludovic al XIV-lea, de di­verse figuri de favorite, de educa­ţia prinţilor moştenitori, de modi­sta Mariei-Antoinette, de pajii Curţii, de jurnalul lui Ludovic al XVI, de organizaţia bucătăriei re­gale, etc., etc. Taine — care regreta odinioară că istoria frequentează prea mult saloanele şi prea puţin bucătăriile — trebue să se declire sa­tisfăcut... D. Faur CONCURSUL DE ŞAH al ziarului „ADEVERUL« BON No. 146 Mutarea redacţiei: • ••••••• Răspunsul cititorului: N. B. Papt­cipanţii sunt rugaţi să menţioneze pe bonul de mai sus, atât mu­tarea, cât şi numărul de ordine, dar mai ales nu­mărul fiecărei mutări la care se referă în răspuns. Numele ...... Adresa............................... No. de ordine.................. A APĂRUT Ghidul Oficial Bucureşti Cu 20 hărţi pentru orientare Istoricul Bucureştiului şi al împrejurimilor în limba fran­ceză, engleză şi germană Foarte uşor se găseşte: Strada, Chestura, Circum­scripţia, Sectorul Poştal, Oco­lul Judecătoriei, Percepţia fis­cală, Percepţia Comunală, Circa Medicală, Sectorul Vete­rinar, Ocolul Comunal, Cir­cumscripţia Şcolară, Circa Pa­rohială şi Postul de Pompieri. Traseul Tramvaielor şi al Autobuzelor Volumul legat în pânză Lei 200 De vânzare la toate principa­lele librării din Bucureşti ADEVĂRUL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE UTERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Iarăşi o teză despre avort Tezele cu subiecte privitoare la viaţa femeilor se înmulţesc, de o bu­cată de vreme, la Facultatea, noa­stră de medicină. Nu de mult am avut o teză a unei domnişoare doc­toriţe despre „Sinuciderile fetelor­­mame“. In cursul acestei luni, altă doctoriţă (d-ra B. Brenner) şi-a susţinut la Facultatea de medicină din Bucureşti Teza cu finxa„Avortul — studiu medico-legal şi social“. Nu ne miră. Subiectul este de o acu­tă actualitate, deşi practica avortu­lui e cunoscută din antichitate şi din evul mediu. In „concluziile“ tezei d-rei Bren­ner citim că după statistica pe care a cercetat-o la Morgă (Institutul medico-legal „Mina Minovici”­­ din București) a constatat că acolo, s-au adus in decurs de 30 de ani un nu­măr de 282 cadavre de femei moar­te pe urma avortului, deci cam vre-o 10 femei moarte pe an. S’ar părea că e un număr mic pentru Bucu­rești. Numai zece cadavre pe an! Să nu se uite însă că nu toate femeile moarte pe urma avorturilor sunt du­se la morgă. Marele număr, provenit din provocări­ clandestine, trece dea­­dreptul la cimitir cu diagnosticuri false, în hazardul lecturilor mele variate s’a întâmplat că după ce am răsfoit teza d-rei Brenner să iau din raftul bibliotecii mele o carte a lui Scho­penhauer. Se ştie că el era myso­­gin, ura (vorba vine!) femeile, fiind că de ele se foloseşte specia ca să se Cartea cu poeţi­i. Lucian Boz va pune peste zece zile sub teascul unei mari edituri mult promisul său volum Cartea cu poeţi. Cunoscut prin esseurile sale, d. Lucian Boz se va confirma pe deplin, odată cu această carte, ca unul din­tre criticii de frunte ai celei mai ti­nere generaţii. Cartea cu poeţi cuprinde treizeci şi cinci de nume scriitoriceşti pe cari d-sa le va cântări in vârful unui condeiu destul de obiectiv Două sute de pagini. Revista Funeraţiilor Regale A apărut No. 8 (August) din Re­vista Fundaţiilor Regale, cu urmă­torul sumar: Gala Galaction şi Pr. Vasile Radu. Cântarea cântărilor; Al. O. Teodoreanu: Bereu Leibovici; Mihail Moşandrei: Versuri; Gala Galaction: Acum 35 de ani (VIII); Teof­il Lianu: Versuri; C. Rădulescu- Motru: Şcoala satului; Artur Goro­­vei: Viaţa lui Matei Miilo la Paris; M. Menicovici: Un debut parlamen­tar; Emil Riegler: Cor şi cântec ro­mânesc; Camil Petrescu: Modalita­tea şi tehnica romanului poliţist; Şerban Cioculescu: Un poet neo­clasic; Duiliu Zamfirescu; Petru Co­­marnescu: Posibilităţile literaturei­­confesiei; Constantin Noica: So­ciologia monografică româneasca; G. M. Cantacuzino: Cronica plastică; Traian Herseni: Sociologie experi­­entală; Mihail Sebastian: Lumina ce se stinge; Sergiu Dan: Heidelber­­gul românesc de altă dată și acum...; Pericle Martinescu: Cartea de la San Michele; George Stroe: Luxul; Radu Georgescu: Cronica muzicală; Ri­chard Hillard: Evoluţia politicei ex­terne sovietice; C. P.: Amintirile Co­lonelului Lăcusteanu. 12 pagini il­uStrate de A. Dragoş şi I. Anestin. 7 Lei exemplarul. Cărţi* Reviste Numărul de Duminica 29 Iulie al revistei „încotro?“ este din nou con­sacrat Skodei. In el se desleaga nu­meroase enigme şi se propun spre deslegare diverse rebusuri politice. In acelaş număr, un senzaţional reportaj: Democraţia la Palatul Sturza şi Cum au decurs examenele de ataşat de legaţie. O propunere originală: Cum trebue modificată Constituţia şi un alt reportaj social- Cum se face simplificarea aparatului de Stat. Numeroase fapte, svonuri, şi culise complectează bogăţia acestui număr excepţional. Redactori: Tudor Şoimaru, L. G. Legrel. Tănase la Radio C. Tănase a dat ori un interview in faţa microfonului postului de ra­dio al României despre „Amintirile din viaţa sa de actor“. Intre altele, a evocat câteva mo­mente din trecutul său artistic de savuros şi neaşteptat umor. Un lanţ vitreg de peripeţii prin care a trecut actualul director al Teatrului „Cărăbuş“ au constituit o aleasă delectare pentru auditorii postului de radio. Ar fi de dorit ca astfel de ore ve­sele să fie cât mai des in programul Radiodifuziunei române, perpetueze şi deci să continue sufe­rinţa pe pământ. Aceasta nu-l îm­piedica să practice amorul regulat. Se scuza însă. El avea legături nu­mai cu demimondene, cu cocote, fi­­ind­câ cu ele nu risca să dea naş­tere unei progenituri umane menită suferinţei — spunea el. Două lucruri ura Schopenhauer în viaţă: pe germani şi pe femeile... cinstite. Pe compatrioţii lui ii ura atât, încât a scris în testamentul său: „In prevederea decesului meu, fac această spovedanie că dispreţuesc naţia germană din cauza prostiei ei. Roşesc când mă gândesc câ-i apar­ţin“. Pe femei nu le putea suferi, fiind­că el nu iubia amorul şi pe amanţi. „Priviţi la ei, spunea el. Se caută pătimaş, unii pe alţii prin privirea lor. Sunt fricoşi, misterioşi, ca nişte bandiţi, fiindcă se simt trădători ai neamului omenesc, pretinzând pe ascuns să săvârşească fapta care va prelungi durerile umane şi an­­xietăţile lumei acesteia. Oameni care sufăr trăiesc spre a face să su­fere alţi oameni. Fără amor chinul umanităţii ar lua sfârşit...“. Iată insă că a venit vremea ca femeile... cinstite să satisfacă idealul lui Schopenhauer prin practica a­­vortului, nu însă convinse de ideile lui asupra amorului. Doctorul­ogrec Adolescenţii de la Braşov Aşa se chiamă cartea pe care a scris-o d. Pericle Martinescu şi care va apare la începutul lui Septem­brie. Adolescenţii de la Braşov este des­­baterea unei probleme care frămân­tă sufletul tânăr, cu dragostile şi cu prostiile lui. Cu toate. O carte complexă care va afirma pe autorul ei. Oraşul cu salcâmi încă o carte a d-lu Mihail Sebas­tian. Manuscrisul pe care d-sa l-a în­credinţat unei tipografii poartă poate numai pentru un moment ti­tlul de Oraşul cu salcâmi. Autorul intenţionează ■ să-l schimbe cu unul mai cotidian. Oricare ar fi, insă, actul de botez al viitoarei cărţi a d-lui Mihail Se­bastian, iubitorii de lecturi frumoase abia o așteaptă. Vor fi pagini de urbe, de suferință pământie... * Eri s‘a desvelit la Braşov bustul regelui Ferdinand, const­ruit de sculptorul Han in curtea cazărmii Vânătorilor de Munte. Tot eri sa inaugurat stadionul sportiv al primăriei. Ambele festivităţi s‘au desfăşurat în prezenţa regelui Carol, a reginei Maria şi a principilor Anton şi I­­ieana de Habsburg. De asemeni au participat repre­zentanţii autorităţilor civile şi mi­litare din Braşov, numeroşi magis­­tarţi, parlamentari, etc. Serviciul religios a fost oficiat de protopopul militar colonel Hociotă. CUVÂNTĂRILE D. colonel Strat comandantul Vâ­nătorilor de Munte, iniţiatorul ri­dicării bustului, a luat apoi cuvân­tul şi a arătat cum a putut înfăp­tui această operă. Pe una din laturile bustului este scris un fragment din proclamaţia de răzoi a regelui Ferdinand: „Ostaşi, v-aţi chemat ca să pur­taţi steagurile peste hotare. Fraţii voştri vă aşteaptă cu nerăbdare şi cu inima plină de nădejde. Arăta­­ţi-vă deci demni de gloria stră­bună“. Pe altă lăture sunt scrise cuvin­tele spuse de marele rege la Iaşi in piaţa Unirii. „Vouă fraţilor ardeleni şi din Bu­covina, cari aţi venit intre noi din pribegie cari după multe şi după multe suferinţi sufleteşti aţi păşit pe pragul casei părinteşti vă zic din adâncul inimei, bine aţi venit". Monumentul reprezintă capitolele cele mai importante din epopeea războiului de întregire. D. colonel Strat aduce apoi mul­ţumiri celor ce au contribuit la ri­dicarea monumentului, d-nii: ge­nerali Urcă, fost ministru al apă­rării naţionale; I. Strat prefectul judeţului, municipiului Braşov prin conducătorii Voicu Cornel, Bogdan Filimon, Soca­ci Emil şi prin con­ducătorii lui de azi, C. Dumitrescu, precum şi cetăţeanului N. Poenaru pentru banii şi sfatul ce a dat la înfăptuirea acestei opere. Ace­leaşi mulţumiri artistului O. Han pentru viaţa dată bronzului, desă­vârşind această operă. In urmă d. colonel Strat predă monumentul primăriei Braşov. D. C. Dumitrescu-Pârvu, primarul cursului aminteşte de parastasul o­­ficiat în ajun la Curtea de Argeş pentru odihna marelui rege şi a­­rată că suveranul a venit acum la Braşov să participe la un alt act solemn săvârşit în cinstea suve­ranului defunct. Zugrăveşte apoi personalitatea regelui Ferdinand ale cărui mari exemple trebue să le urmeze toată suflarea românească. Promite că va păstra bustul re­gelui Ferdinand ca pe o comoară de mare preţ. Regele a felicitat apoi pe sculp­torul Han pentru opera de artă, realizată iar in urmă s-a întreţinut împreună cu regina Maria cu toţi cei de faţă. A urmat defilarea trupelor după care regina Maria cu arhiducii de Habsburg au plecat la Bran iar re­gele la Cercul Militar unde s’a ser­vit un banchet. LA STADION După amiazi la ora 3 juni. s‘a desfăşurat cea de a doua solemni­tate la stadionul sportiv. Aci au rostit cuvântări d-nii Du­­mitrescu-Pârvu primarul oraşului şi Neagu Boerescu. S-a desfăşurat apoi un program sportiv iar la ora 6 luni, după ce a vizitat amănunţit noul stadion, re­gele a părăsit, oraşul cu automobi­lul intorcându-se la Sinaia. Ju­ri—WIM— Festivităţile de la Braşov Desvelirea bustului Regelui Ferdinand.­Inau­gurarea stadionului sportiv Rănire gravă din impru­denţă in jud. Iaşi IAŞI, 30.­­ La o vie din apropie­rea Iaşului un paznic s’a împuşcat ori in împrejurări curioase. Pe dealul Repedea, teritoriul co­munei Bucium se află proprietatea soţilor Weinstein, proprietar din piaţa Unirii şi a d-nei Paula Wurm­­brandt. Intre coproprietari exista insă de mai mult timp un conflict in legătură cu drepturile de propri­etate asupra viei, fapt care a dat naștere la o serie de procese afla­te in curs de judecată. Eri după amiază pe la ora 4 d. Weinstein s’a dus la vie. La intrarea in vie d. Weinstein a fost întâmpinat de doi paşnici, Ion Crauciuc şi Vasile. A­­cesta din urmă, purtând pe umeri o puşcă de vânătoare. Paşnicii au o­­prit pe d. Weinstein să intre în vie. După ordinul primit de la d-na Pau­la Wurmbrandt, la insistenţele d-lui Weinstein paşnicii au ameninţat că ii împuşca dacă intră in vie. D. Weinstein s’a retras, iar paşnicii au intrat în vie. După aceia paşni­cul Vasile care purta o puşcă, ju­­cându-se cu ea, arma s’a descărcat lovindu-l in maxilar şi perforându-i şi creerul. El s’a prăbuşit mort. Fostul de jandarmi care a fost înştiinţat cercetează. Nu s’a stabi­lit încă precis cum s’a produs neno­rocirea. congresul foştilor COMBATANT! In zilele de 4, 5 şi 6 August se va desfăşura congresul foştilor comba­tanţi in oraşele Odobeşti, Focşani şi Mărăşeşti. Plecarea congresiştilor din Capitală va fi in ziua de 3 August la ora 12 cu sosirea la Odobeşti la ora 19. S’a alcătuit un amănunţit pro­gram pentru cele trei zile ale dez­baterilor. 0 înjunghiere la Iași IAȘI, 30.­­ O bătaie cu urmări prelungite s’a produs astă noapte in cartierul gării dela un chef pre­lungit. Petre Păduraru din strada Uzinei nr. 88 și Gavril Atanase din Tighina s’au luat la ceartă, apoi la bătaie. In timpul încăerării, pădurarul l’a lovit cu un cuţit pe Atanase. A fost necesar ca victima să fie in­ternată la spitalul Sf. Spiridon, iar agresorul arestat. Accident de crculaţie la Iaşi IAŞI, 30.­­­ Un accident de cir­culaţie s’a întâmplat ori pe strada Carol. D. prof. universitar Berechet şi familia sa veneau cu trăsura de o­­raş nr. 344. La un moment dat ve­hiculul s’a răsturnat. D. prof. Berechet şi soţia sa s’au ales cu leziuni. ULTIMELE NOUTĂŢI LITERARE ROMÂNEŞTI şi STRĂINE le găsiţi la Librăria „ADEVERUL” Strada Constantin Miile 3-7-9 Palatul Adevărul Comedia umană Calomnia „post mortem“ Se vede că nu toată lumea ţine seamă de dictonul „de mortuis ni­hil, nisi bene“. S-au compromis şi dictoanele şi deci sunt compromi­­sibili şi morţii, prelungind şi din­­colo un inconvenient terestru. Alt­fel, nu se explică cum un ziar a fost dat în judecată pentru calomnie, cu toate că in momentul când s’a scris articolul defăimător, subiec­tul articolului era mort. Calomnierea oamenilor vii a în­ceput să fie plictisitoare şi comu­nă. Nu mai este om viu şi necalom­niat. In această materie, ca şi in cea sexuală, se pare că întâietatea are o importanţă capitală. Cine ca­lomniază întâi, acela este cu ade­vărat calomniator. Ceilalţi nu mai fac nimic original; cel cu pricina a primit botezul infamiei, şi apele a­­cestui botez imunizează.­­ Omul de­vine impermeabil şi nepăsător. Din lipsă de vieţuitori necalom­niaţi, s’a procedat la calomnierea nefirească a morţilor. In asemenea cazuri, laşitatea care stă la bază, este şi mai protejată. Omul mort este de obicei şi mai insensibil la calomnie decât un om viu care a mai fost odată calomniat. Indife­renţa lui pare a nu fi calculată ci absolută şi superioară. El priveşte (ca să mă exprim aşa) vorbele ca şi faptele omeneşti „sub specie aeternitatis”. Această atitu­dine egală şi rece poate constitui în sine un iritant şi un stimulent pentru calomniator, pe care-l su­pără rezistenţa exagerată a celui atacat. Calomnierea unui mort oferea eternă garanţie de impunitate chiar celui mai temerar calomniator. Iată insă că o grea controversă juridică este ridicată: nu cumva cei rămaşi in viaţă ar avea inclus prin dreptul de moştenire dreptul de a­ trage la răspundere pe calom­niator?! Camera de punere sub acuzare a Curţii de Apel din Bucureşti a răs­puns negativ la această curioasă şi aproape transcendentală între­bare. Şi bine a făcut. Dacă oamenii, considerând me­dia, ar reacţiona la calomnie, pe cât sunt în viaţă, ar putea să per­­siste o prezumţie de susceptibili­tate şi după moarte. Dat fiind însă că cel puţin la meridianul , lati­tudinea noastră, calomnia se su­portă cu uşurinţă, desigur că ar fi anormal ca odată mort, omul­­ să devie mai sensibil, atunci când ştiut este, simţurile încetează de a mai funcţiona. Cealaltă soluţie ar fi implicat o perpetuare in neant a prejudecăţi­lor şi legilor morale de pe această lume trecătoare, ceia ce ar fi fost, evident, o greşală. Este foarte pro­babil că „dincolo“ omul fiind asi­gurat de „nemurire“, adică de o nouă transformare şi având asigu­rate cele necesare inexistenţei ca­­re-i de obicei puţin pretenţioasă, să fie absolut indiferent la necazurile pământeşti şi, poate, nici să nu con­ceapă noţiunea calomniei. Curtea de Apel ar fi căzut in greşala pue­rilă de a concepe lumea de dincolo exact după asemănarea celei de-a­­ici, şi i-ar fi diminuat superiorita­tea.­­ Dacă defunctul calomniat este un iad, o calomnie în plus, nedreaptă, peste faptele adevărate care n’au scăpat Divinităţii şi care­­au venit în veritabilul cazan cu smoală, nu are nici o importanţă. Dacă, din contra, defunctul este în raiu, cred că recompensa divină, care nu poate fi părtinitoare, nici politică, după modelul unei comisii parlamentare de anchetă, dă o aşa de mare şi de eternă satisfacţie, în­cât nici o altă restabilire pămân­teană nu mai poate interesa. Deci, dacă o calomnie „post mor­tem“ nu mai atinge pe cel dispărut, nici succesorii lui nu pot avea pre­tenţii, căci ei n’ar avea un aseme­nea caz de­cât un fel de drept prin delegaţie. O soluţie contrară celei dată de Curtea de Apel, ar mai presupune că cinstea nu este un atribut strict personal, ci unul atavic, ceia ce este absolut eronat. Biblia ne dă cel mai strălucit exemplu. Adam şi Eva au fost oa­meni cum se cade. N’au făcut nici o ilegalitate. Omenirea face fără păcat ceiace au săvârşit ei odată. Asta nu a înpiedecat pe fiul lor mai mare, Cain, să-şi omoare fra­tele. Demostene Botez Comemorarea lui Jaurés implinindu-se 20 de ani de la asa­sinarea lui Jean Jaurés toate par­tidele de stânga şi extrema stângă din Franţa au organizat eri o mani­festaţie grandioasă în faţa Pan­­theonului. In fruntea manifestanţilor se a­­flau foştii combatanţi, tineretul mim­citoresc şi un grup de studenţi anti­fascişti şi anti-războinici. S'au tinut numeroase discursuri după care manifestanţii s­ali­­,ne­prăştiat in linişte. O doamnă nebuneşte din cauza spaimei la Iaşi IAŞI. 30 — Un caz impresionant s’a înregistrat în localitate. D-na Magdalena Maistru din Tg. Neamţ venise la Iaşi pentru a se căuta de o boală nervoasă. Eri d-na Maistru mergea in strada Tătăraşi şi la un moment dat o trăsură era s’o cal­ce. Ea a fost salvată la timp, însă din cauza spaimei a suferit un de­­sechilibru mintal și a fost internată in spitalul din Socola. — Pentru a exploata Brevetul de invenţie Nr. 18841 relativ la: „Perfecţionare la trata­rea de hidrocarburi“ proprietara a­­cestui brevet, firma TEXACO DE­VELOPMENT CORPORATION, do­reşte a-i ceda sau a acorda licenţă de exploatare şi în genere, a intra în orice combinaţiune posibilă la vederea exploatării lui în România. Inform­atiuni la: INGINER MAR­CUS & BERDESCU, Birou de bre­vete de Inventiuni, București , str. Coltei No. 1. — T ■■■■■« r­T^ Sărbătorirea d-lui ministru al instrucţiunii publice D. dr. Angelescu, ministrul ins­trucţiunii publice a fost sărbătorit ori de Asociaţia învăţătorilor fără posturi. Dimineaţa s’a oficiat un serviciu religios la biserica Domniţa Balaşa apoi toată lumea s’a îndreptat spre Ateneu unde a avut loc o şedinţă fes­tivă prezidată de d. prof. SIMIO­­NESCU. ŞEDINŢA FESTIVĂ DE LA ATENEU D-sa salutând pe învăţătorii pre­zenţi a scos in evidenţă sensul ma­nifestaţiei prin care se sărbătoreşte un ministru al instrucţiunii. D. I. DAMIAN, preşedintele Aso­ciaţiei învăţătorilor fără posturi, a arătat in ce împrejurări a luat naş­tere această asociaţie în care s-au înscris mii de învăţători absolvenţi ai şcolilor normale care nu-şi puteau găsi loc in învăţământ. D. dr. Angelescu a creat posturi noui reuşind să plaseze aproape şapte mii de învăţători. Se cuvine de aceia ca învăţătorimea să-i aducă întreaga sa recunoştinţă şi omagiu. Preotul CRACIUNESCU arată rea­lizările înfăptuite de d. dr. Angeles­cu pe tărâmul şcoalei şi mai ales al bisericii. Mai vorbesc d-na CAMENIŢA, d. MUREŞANU-Turda şi d. LUNGU­­LESCU. RĂSPUNSUL D-LUI DR. C. AN­GELESCU Apoi a luat cuvântul d. dr. ANGE­LESCU. Exprimă întreaga sa mul­ţumire pentru călduroasa manifes­taţie care l-a impresionat atât de mult. Ara­tă starea învăţământului ime­diat după război. Guvernanţii de a­­tunci şi-au dat seama că poporul trebue ridicat din întuneric. Atunci s’a început campania de clădiri şco­lare şi de organizare a învăţămân­tului. Membrii corpului didactic pri­­mar şi-au dat întregul lor concurs. In scurtă vreme s’au putut construi şapte mii localuri de şcoli. Dar ve­nind pe urmă timpurile grele, opera aceasta a lâncezit. Totuşi, dacă nu s’au mai clădit şcoli noui, numărul posturilor a trecut dela 20.000 cât era în 1919 la 42.000. Revenind în fruntea departamen­tului, d. dr. Angelescu arată că a găsit 7.000 de absolvenţi ai şcolilor normale, care nu puteau fi plasaţi. Vorbitorul arată cu câtă greutate a reuşit să-şi ţie cuvântul faţă de aceşti învăţători şi astfel învăţătorii şomeri au ajuns să ocupe posturile ce li se cuveneau. D. dr. Angelescu arată ce ar mai rămâne de făcut. Corpul didactic trebue adus la situaţia materială ce­ i se cuvine. MANIFESTAŢIA ÎNVĂŢĂTORI­LOR LA ZIARELE „ADEVERUL” ŞI „DIMINEAŢA” In cursul după amiezii, învăţătorii, întruniţi la statuia lui Mihai Vi­­teazu, au venit în corpore să mani­festeze la ziarele noastre care au dat întotdeauna un sprijin atât de larg cauzei lor. Seara a avut loc un festival artis­tic la Eforie. INFOrMÎNÎNI începând de eri 30 Iulie, s’a ridicat prohibiţia exportului cerealelor de tot felul, afară de grâu, prevăzută prin decretul regal No. 13­0 din 1934, înainte de a cumpăra bilete de cale ferată pen­tru străinătate, informa­­ţi-vă de costul exact la Biuroul de voiaj al ziare­lor Adevărul şi Diminea­ţa. Telefon 4­80­04. Str. Const. Miile 7—II. Precum am arătat, ministerul ar­matei a instituit o anchetă, pentru stabilirea veracităţii afirmaţiilor făcute de grefierii Albişor şi pint, major Ilie Gheorghe, în faţa comi­siei de anchetă, parlamentară Skoda In cursul zilei de eri, magistraţii însărcinaţi cu anchetarea celor doi grefieri, d-nii maior Petrescu, in calitate de raportor şi maior Chi­­riac, numit comisar regal au depus legiuitul jurământ în faţa consiliu­lui de război. Odată această formalitate înde­plinită, cei doi anchetatori, au pro­cedat la o amănunţită examinare a depoziţiilor făcute de grefierii Ilie şi Albişor la comisia parlamentară. Azi, d. maior Petrescu, va lua pri­mul interogatoriu celor doi grefieri. D. Prat y Soutzo, m­inistrul Spa­niei la Bucureşti a avut eri dimi­neaţă o întrevedere cu d. Grigore Dumitrescu, guvernatorul Băncii Naţionale. D. general în rezervă Tomorovea­­nu se numeşte inspector general pentru controlul aplicării timbrului de aviaţie, cu începere dela 1 Iunie 1934. In această calitate d-sa va inspec­ta activitatea comitetelor judeţene, comunale şi serviciile centrale de inspecţiune lucrând în strânsă le­gătură cu toate organele de perce­pere şi control ale ministerului de finanţe, precum şi cu toate orga­nele administrative, dând îndrumări acolo unde nevoia va cere pentru aplicarea strictă a timbrului avia­ţiei şi legii fondului naţional al a­­viaţiei, în ceea ce priveşte încasarea exactă şi totală a veniturilor ce se cuvin­ acestui fond din timbrul de a­­viaţie.

Next