Adevěrul, octombrie 1934 (Anul 48, nr. 15552-15584)
1934-10-01 / nr. 15552
ANUL 48 — No. 15.552 g pagini Luni 1 Octombrie 1934 ' * pniWTi A*T*nPT ■ ^ BELDIMAN , 1888—1897 I. * CONST. MILLE 1897—1926 380 lei pe ^ Ä W I centrala: 3-84-30. 200 Iei pe 3 luni I In s£jj“State 3 LEI I BIROURILE: București, Str. Const. Miile (sărindar) Mo. 5—7—B telefoane: ] 750 iei pe un an |____________________________________________________________________________________________________________________________________________________ Remanierea s’a amânat. Miniştrii îşi păstrează locurile şi ministeriabilii - nădejdile! AFACEREA SKODA Comisiunea parlamentară care a anchetat afacerea Skoda, şi-a încheiat ori lucrările. Peste două săptămâni, d. Bentoiu, raportorul ei, îşi va depune raportul şi , vom vedea, ce decurs va lua întreaga afacere. In tot cazul, raportul va trebui să formeze obiectul unei discutiuni întâi in comisia însăşi, apoi în parlament şi este mai mult decât probabil, că cu acest chip, afacerea Skoda, care a devenit o rubrică permanentă a presei noastre şi un permanent obiect de reflexii al opiniei publice, va fi din nou şi nemititat repusă pe terenul politic. Noi nu suntem dintre aceia cari cred că secretul este mai prielnic moralităţii vieţii publice, decât lumina zilei. Noi credem că un obiect criticabil, un viciu politic, o afacere urâtă în paguba statului, o racilă în moralitatea publică, sunt pe trei sferturi vindecate, când sunt trase la lumina zilei, când sunt examinate, apreciate şi discutate în public. Pentru simplul motiv, că, cu chipul acesta se constată dacă da sau nu, există într’adevăr şi dacă, în caz că există, au proporţiile ce li se atribuie. Dacă nu există, cu atât mai bine. Opinia publică se linişteşte. Cei vizaţi apar cu prestigiul înălţat. Dacă există, simplu faptul constatării lor, implică sancţiunea morală definitivă, fără ca să mai vorbim de faptul, că şi sancţiunea legală, devine inevitabilă. ’ ■? Acel semper aliquid haeret, faimosul: calomniez, calomniez, n en restera toujours quelque chose, nu e adevărat decât pentru rumoarea care porneşte din izvoare tainice şi priveşte afaceri şi întâmplări tăinuite, adesea cu motivarea că, consecinţele destăinuirii unui rău, pot îi mai păgubitoare decât răul însuşi. In principiu deci, anchetarea afacerii Skoda de către comisia parlamentară, a fost o necesitate morală, după ce în jurul acestei afaceri, care prin însăşi obiectul ei era secretă, se răspândiseră tot felul de ştiri şi de zvonuri. Opinia publică era alarmată de aceste ştiri şi zvonuri, cari se refereau la faptul, că personagii aparţinând însăşi păturei sociale căreia îi incumbă conducerea acestei ţări, s’ar fi lăsat mituite şi ar fi obţinut comisioane fabuloase, cari le-ar fi îmbogăţit peste noapte. Trebuie să se aibă în vedere atmosferă specială care domneşte la noi in această privinţă, pentru a înţelege gravitatea afacerii Skoda. Trebuie să se ştie că nu de azi, de eri, nici numai dela război încoace, opinia noastră publică e dispusă să creadă orice, când e vorba de acuzaţiuni de neonestitate ce se aduc oamenilor politici şi funcţionarilor de toate categoriile şi mai e dispusă să ceară dovezi şi să zâmbească sceptic, doar când se spune contrarul despre un om politic sau despre un dregător, când se vorbeşte adică de corectitudinea lor materială. In ce grad este sau nu este îndreptăţită această atmosferă de suspiciune generală, nu se va lămuri probabil niciodată. Desigur că este ceva întemeiat într’însa. Că este foc destul, deși nu chiar atâta, cât ar face să se presupuie, fumul risipit cu profuziune. Dar este fără îndoială, că la crearea acestei atmosfere, la răspândirea acestei profuziuni de fum, au contribuit înşişi politicianii noştri, cari, cu toate urmările dezastruoase, ce le-a avut metoda, continuă de decenii, să se acuze reciproc de incorectitudini materiale. „Gheşeft” şi „şpert” sunt cuvinte, cari nu se cunosc în lexicologia politică a ţărilor civilizate. La noi sunt curente chiar şi în discursurile celor mai de frunte bărbaţi politici. Şi totuşi acuzaţiunile reciproce nu duc niciodată la sancţiuni şi nici unuia din cei cari le ridică în opoziţie, nu-i trece prin gând măcar, să tragă consecinţele logice, când ajunge la guvern. De unde rezultă îndreptăţirea mulţimei, de a se referi la înţelepciunea strămoşească după care corb la corb nu scoate ochii şi de a trăi in presupunerea devenită convingere adânc înrădăcinată, că trăim sub regimul unei asociaţii maloneste, de reciprocă tolerantă, al cărei principiu fundamental penal este, ca să spânzure pe hoţii cei mici şi să-i facă mari, pe operatorii en gros. Cura de oamenii noştri politici nu au văzut până acum, la ce consecinţe duce o asemenea metodă de luptă politică, e de mirat. Cum de n’au văzut că ea surpă însăşi temelia pe care ei stau şi că creează o stare sufletească menită să ruineze încrederea în guvernanţii acestui stat şi să-l expuie astfel celor mai grele primejdii, e şi mai de mirat. Şi totuşi, nimeni nu se îndoeşte că ei sunt patrioţi convinşi şi că vor binele acestei ţări şi fericirea acestui popor. Reflexiile acestea, între multe altele, le inspiră şi decursul anchetei parlamentare în afacerea Skoda. Nu voim să anticipăm nici asupra concluziilor raportorului, nici asupra hotărîrilor comisiunii şi a parlamentului, mai puţin încă asupra cuvântului justiţiei, dacă ar fi chemată să şi-l spuie. Dar este îngăduit să constatăm, că spectacolul ce i-a oferit această anchetă, nu a fost înălţător din nici un punct de vedere. Dacă o considerăm din punct de veder judiciar, nu a excelat prin seninătate. Iar dacă o considerăm din punct de vedere politic, nu s-a distins prin elevaţiune de gândire şi prin claritatea scopurilor urmărite. In total desbaterile au lăsat o impresie penibilă. Nimeni nu se poate declara lămurit asupra obiectului anchetei însăşi. Ceiace a rezultat a fost că fruntaşii politici acuzaţi au ieşit îndemni. Şi că chiar şi despre aceia asupra cărora pare că ar plana o bănuială mai întemeiată, nu se poate spune că s’a dovedit ceva. Totul rămâne în vag, totul e nebulos, iar acest vag, acest nebulos, prin care răzbate urâţenia pasiunilor politice, menţine atmosfera încărcată şi nu îngăduie uşurarea sufletească ce trebuie aşteptată de la lămurirea unei cauze, care e considerată de toţi, ca simptomatică pentru starea morală a vieţii noastre publice. B. Brănişteanu Glose politice... SIMPLIFICARE SI... Ne amintim cu toţi justificarea de fapt pe baza căreia d. Tătărescu a cerut parlamentului autorizaţia de a lucra pe cale de decrete-legi. Formal, lucrul nu s’a spus. In fond, cei in drept l-au cunoscut. — îmi trebue negreşit o reducere a numărului funcţionarilor prin simplificarea aparatului de stat, spunea d. Tătărescu. Prin parlament nu pot obţine acest lucru. Este absolut necesar să realizăm cele opt sute de milioane, la personal, cerute de ministrul de finanţe! Aşa vorbia premierul şi mulţi, in consideraţiunea vremurilor speciale de astăzi şi ţinând seamă de influenţa puternică pe care o exercită funcţionarismul in statul român, au înţeles şi au admis. S’au publicat decretele. Economiile nu s’au realizat, cu toate bunele intenţii ale d-lui Tătărescu. Vina este a ocultei politicianiste din partidul liberal, care n’a voit simplificare, ci eliminarea funcţionarilor naţional-ţărănişti şi punerea in loc a unor funcţionari liberali. In loc de norme generale, ferite de consideraţiuni politice, care ar fi sim-, plificat aparatul de stat., — indiferent de regimul politic sub care au fost numiţi funcţionarii — s’a încercat metoda reducerei numărului slujbaşilor statului, după criterii politice. Şi astfel nu s’a ajuns la nici un rezultat. Nu s’a eliminat, nu s’a simplificat, iar 1 Octombrie ne găseşte fără ca reclamata economie bugetară să fie înfăptuită. Când să se mai facă deci economia de 800 milioane? In schimb, partidul şi guvernul liberal au ponosul de a fi inaugurat sistemul decretelor-legi in timpul vacanţelor parlamentare, ceiace, incontestabil, constitue o grea lovitură pentru practica parlamentarismului normal şi cinstit. Experienţa n’a reuşit. In schimb, ea costă partidul liberal politiceşte, foarte mult... In orice caz mai mult de cât face. CONSTRUCŢIILE Orice s’ar spune, nu există o explicaţie normală a faptului că Bucureştii au fost transformaţi, pur şi simplu, într’un vast şantier. Căci nu este obşinuit ca oameni, care ştiu că imediat ce au terminat de clădit, valoarea construcţiei este mai mică decât capitalul învestit, — să construiască totuşi! In al doilea loc, calculul probabilităţilor spune destul până unde cei de la periferie se pot refugia în nouile apartamente moderne şi cât va ajunge valoarea locativa a acestor apartamente, când chiriile la periferie vor atinge ultima limită posibilă. Fatal vor scădea şi chiriile de la centru. Nu ne oprim la problema solidităţii construcţiilor. In această privinţă ni se dau, de serioşi specialiştii, amănunte îngrijorătoare. Cercetăm numai problema rentabilităţii şi trebue să constatăm că, şi din acest punct de vedere, se prevede un crah formidabil. Se petrece ceva anormal. Oamenii merg, cu bună ştiinţă, la pierdere. Aceasta înseamnă că există o neîncredere specifică. Dacă este astfel, guvernul are datoria să lămurească opinia publică. 1 ': Sever- Bilanţul sesiunii de la Geneva îN CULISELE GENEVEI. 1. — Ministrul de externe francez Barthou în conversaţie cu prinţesa Starhemberg, mama vicecancelarului austriac care a fost la Geneva, în delegaţia austriacă. 2. Ministrul de externe al Poloniei colonel Beck (în dreapta), cu ambasadorul Argentinei la Varşovia. 3. — D. Barthou (dreapta) cu Pertinax, de la ,,l‘Echo de Paris“. 4. — Preşedintele actualei sesiuni a Ligei Naţiunilor, ministrul de externe al Suediei, d. Sandler (in stânga) în conversaţie cu preşedintele consiliului federal elveţian, d. Motta. Adunarea generală şi consiliul Societăţii Naţiunilor şi-au încheiat lucrările acestei sesiuni. A fost una dur sesiunile cale mari cari au contribuit în largă măsură la restabilirea prestigiului şi autorităţii, tocmai în momentul în care unele puteri încercaseră să sdruncine din temelie instituţia de la Geneva. Sesiunea a fostimportantă atât, sprijpt evenimentele şi discuţiunile din sânul Societăţii, Naţiunilor, cât şi, din cauza tratativelor soluţiilor de interes internaţional, la care s‘a ajuns în culisele Genevei. , . "Evenimentul,cel mai de seamă a fost fără îndoială intrarea Rusiei Sovietice în Societatea Naţiunilor. Acestuieveniment, i s-a acordat o importanţă , istorică şi presa din lumea întreagă a vorbit cu drept cuvânt despre intrarea Rusiei Sovietice în Societatea Naţiunilor, ca despre un eveniment care marchează o epocă nouă şi mare la viaţa instituţiei* de la • Geneva. Dar intrarea Rusiei în Societatea Naţiunilor n‘a fost numaiun element de întărire a • Genevei, ci * constitue in acelaş timp şi un aport de o importanţă covârşitoare pentru opera de organizare a păcii. Rusia, acceptând toate obligaţiunile ce decurg din acceptarea statutului Societăţii Naţiunilor,, a devenit în mod evident un factor de garanţie a stabilităţii internaţionale, aşa cure rezultă din tratatele în vigoare. Guvernul sovietic a încetat să se prezinte în chestiunile de interes universal, ca o forţă destructivă şi de opoziţie principială. Rusia a devenit un factorde colaborare constructivă şi prin atitudinea sa categorica împotriva revizuirii tratatelor de pace, o forţă imensă, care s-a plasat în această problemă neliniştitoare, alături de Mica înţelegere şi de Franţa. Dinpunctul de vedere al desfăşurării viitoarelor raporturi dintre noi şi Sovieté, trebue să reţinem faptul important, că şi în aceasta împrejurare d. Titulescu a fost cel care, solicitat de d-nii Barthou şi John Simon, a fost negociatorul ,care prin abilitatea şi prestigiul său personal a reuşit să înlăture dificultăţile, pe care unii încercau să le puie în calea admiterii Sovietelor la Geneva. A doua chestiune foarte importantă, care a fost tratată în culisele Societăţii Naţiunilor şi asupra căreia s-a ajuns desemenea la un a 9°rd, a fost declaraţia franco-angloitaliană pentru garantarea independenţei austriace. La început d. Barthou, împreună cu Mica înţelegere, au încercat să caute o soluţie generală, care să cuprindă toate ţările din Basinul Dunărean, pentru ca să se ofere cu acest prilej şi garanţiile definitive de stabilitate în BţtlISL Centrală şi prin urmare toatd?pî^bilităţile unei rodnice colaborări pe teren economic, tensiunea momentană dintre Roma şi Belgrad precujjL şi atitudinea de nemotivată ostijtate a Ungariei în chestiunea regimului minorităţilor maghiare din ţările succesoare au împiedicat să se ajungă la o soluţie pe acest plan mai larg. Anglia şi Italia au convenit însă la propunerea franceză, de a declara din nou şi în legătură cu lucrările sesiunea Societăţii Naţiunilor că menţinerea independenţei Austriei este o necesitate, absolută pentru pacea Europei. Ceea ce înseamnă că orice nouă încercare din partea Germaniei hitleriste de a se amesteca în treburile interne ale Austriei pentru ca să provoace Anschlussul, se vor lovi de frontul comun al celor trei mari puteri. Iar din punct de vedere al echilibrului european, înseamnă o accentuare voită şi evidentă din partea Italiei, că a trecut în mod definitiv în tabăra" opusă politicei şi" veleităţilor Reichului. A rămas ca problema ţărilor dunărenesă fie discutată în continuare, cu ocazia apropiatei vizite a d-lui Barthou la Roma. Această vizită va avea loc după călătoria oficială a regelui Alexandru în Franţa, ceea ce îngăduie să presupunem că d. Barthou va putea să vorbească d-lui Mussolini în cea mai deplină cunoştinţă a atitudinei şi a punctului de vedere iugoslav în această chestiune.... * A treia chestiunie, care a provocat la început nedumerire şi nervozitate, a fost demersul colonelului Beck, ministrul de externe al Poloniei pentru generalizarea regimului de protecţie a minorităţilor. Toate ţările mijlocii şi mici, cărora le-a fost impus acest regim, au fost principial alături de demersul polonez. Toate ar dori, cum de altfel au accentuat şi Ionel Brătianu în conferinţa de pace, ca să înceteze diferenţierile de tratament între ţări. Colonelul Beck a rămas însă complect izolat în ce priveşte metodele, prin cari a încercat să impute Societăţii Naţiunilor acest deziderat. Declaraţia de repudiere unilaterală a pactului pentru protecţia minorităţilor a provocat consternare şi până la sfârşit s-a dovedit ca o gravă eroare diplomatică. Delegaţia poloneză a venit singură să declare că-şi retrage propunerea făcută. Episodul acesta a provocat totuşi oarecare nelinişte în ce priveşte liniile principale pe care colonelul Beck înţelege să îndrumeze politică internă a ţării sale. Cu atât mai, mult cu cât , refuzul Poloniei dea participa la pactul oriental, şi mai ales motivarea acestui refuz, a fost interpretat de presa de la Budapesta ca o declaraţie a Poloniei în favoarea revizuirii tratatelor de pace. O interpretare ce necesită, fără îndoială explicaţiuni imediate din partea ministerului de externe de la Varşovia. *Iată în linii generale bilanţul rezultatelor esenţiale, la care s’a ajuns în această sesiune a Ligii Naţiunilor. Liviu P. Nasta CARNETUL MEU Profesorul dr. Serata şi Asociaţia anticanceroasă Cititorii au luat desigur cunoştinţă de scrisoarea adresată ziarelor de către profesorul dr. Gerota, , prin care d-sa anunţă că se retrage din „Comitetul pentru combaterea cancerului“. Ilustrul chirurg se arată in acea scrisoare revoltat de atitudinea curioasă ce a luat-o „Asociaţia pentru combaterea cancerului în România“, într-un apel pe care această Asociaţie l-a adresat publicului, apel in care făcea propagandă ■ pentru cumpărarea timbrului anticanceros. Cu acest prilej prof. Gerota enunţă principiile care trebue să stea la temelia eticei profesionale a medicilor, principii care ar putea de altfel fi subscrise de toate minţile şi sufletele civilizate. Atitudinea aceasta a profesorului Gerota nu surprinde pe imensa mulţime din România, care cunoaşte frumoasa activitate a, marelui chirurg, activitate care este dublată de o generozitate şi iubire de oameni cum rai se pot vedea. E foarte regretabil faptul că d. dr. Gerota s-a retras din Comitet.Cancerul a luat în ultimul timp proporţii extrem de îngrijorătoare. El apare ca o maladie epidemică. A ajuns să Înspăimânte chiar pe medici. Nu mai este. Ca altă boală a bătrâneţii sau — cum se zicea — „o moarte raţională a bătrânilor“, — ci loveşte mult omeni în floarea tinereţii. Toată lupta împotriva întinderii şi mortalităţii prin cancer se reduce azi numai la diagnosticarea timpurie a grozavei boli, când bisturiul chirurgului are încă şanse de a interveni cu succes. Ei bine, tocmai pentru a răspândi în public noţiunile acestea ,de posibilităţi de diagnostic precoce, şi tratament cu şanse deizbândă, e înfiinţată această asociaţie. Şi din întreaga Românie, cine ar putea intocui pe profesorul Gerota, cu Însuşirile lui de competenţă ştiinţifică, şi prestigiu moral, în această luptă profilactică? Cine mai mult ca el ar putea da luptei întreprinse avântul care să aducă izbânda? Profesorul dr. Gerota trebue să rămâe in comitetul „Asociaţiei“ care duce lupta anticanceroasă în România. Şi deoarece s-a dat explicaţia că bizara redactare a acelui apel s‘a produs printr-o simplă greşală, d. dr.Gerota trebue rugat să-şi reia locul în fruntea comitetului de acţiune canceroasă.Interesul cauzei o cere neapărat. Doctorul Ygrec Declaraţiile d-lui Maniu Alaltăeri, la Cluj, d. Maniu a vorbit presei. D-sa s’a ocupat, fireşte, de agitaţia care stăpâneşte azi lumea necăjită şi oropsită a slujbaşilor de stat. Este una din problemele cele mai grave ale ceasului de faţă. ■ D. Maniu a ţinut să-şi precizeze atitudinea împotriva eventualelor concedieri.. „A arunca in stradă, in preajma iernii şi fără nici un preaviz, oameni titraţi, cu familii, e o procedură neumana“ — a spus d. Iuliu Maniu Cu just cuvânt. Este un punct de vedere, pe care lam susţinut cu toată stăruinţa în coloanele noastre. Noi credem că procedeul nueste numai neuman, ci şi nepractic , noi credem că funcţionarii aceştia, chiar dacă vor fi concediaţi, vor trebui să primească un ajutor din partea statului. Nu pot fi lăsaţi pradă mizeriei şi desnădejdiei. Şi-atunci, statul va realiza o economie prin concedieri, dar va avea o nouă cheltuială prin ajutorarea celor concediaţi. . D. Maniu subliniază şi o altă latură a problemei: pentru a se face concedierile acestea, guvernul a recurs la sistemul reacţionar, anticonstituţional al decretelor legi. Or, decretele legi nu pot fi... aplicate. Este, in aceasta, falimentul cel mai jalnic al metodelor anticonstituţionale. D. Maniu spune limpede: „Aceste legi excepţionale înseamnă o lovitură mortală pentru veleităţile dictatoriale, pentru că ele dovedesc că lipsa de idei, pregătire şi soluţii practice, nu pot să fie înlocuite prin simplul fapt al dictaturii“. Vedem cu satisfacţie că, toate încercările dictatoriale care s’au făcut în ţara noastră, au eşuat în chip penibil. T.L. NAZBATI I MANEVRELE D. Maniu a amânat adunarea de la Alba Iulia din pricina manevrelor militare. Este şi asta o manevră politică? Kix PETITS FOURS de F. DIMA IAR LINDENBERGH!... Telegramele din America ne anunţă că după 30 de luni de cercetări, poliţia a reuşit să deslege misterul răpirii şi uciderii copilului luri Lindbergh. A fost arestat Hauptmann, fost luptător german. A fost arestată şi Frau Hauptmann. Deasemenea a fost arestat şi copilul lor, un băiat de zece luni—viitor luptător german. Cum l’au descoperit pe Haptmann? El singur s’a dat de gol. A schimbat o bancnotă al cărei număr şi serie fac parte din suma de 50.000 de dolari ce s’a plătit răpitorilor micului Lindbergh, ca preţ de eliberare. Doctorul Condor, care a colaborat cu poliţia pentru răscumpărarea, copilului răpit, a recunoscut în Hauptmann pe omul căruia i-a dat banii într-un cimitir din New-York — locul cel mai potrivit pentru astfel de afaceri. Colonelul Lindbergh şi doamna au refuzat orice declaraţii şi nu primesc nici pe cei mai apropiaţi prieteni. (Bine fac!). In schimb se agită ceilalţi americani. Toată America urmăreşte cu înfrigurare ancheta ooliti®’ Tm-Cei cari mă cunosc, mă ştiu ca avocat şi ca profesor, întâi ca avocat şi apoi ca profesor. Puţini de totcâţiva dintre contimporanii mei îşi mai aduc aminte că primii paşi în viaţa publică i-am făcut ca ziarist, acum câteva decenii, la Iaşi. Ceia ce am întreprins de curând, nu e aşa ,dar un lucru tocmai neaşteptat. E o simplă revenire la o activitate veche, o reîntoarcere la trecut, poate un semn care arată că actele existenţei mele erau destinate să formeze un ciclu închis. Ceea ce am întreprins, pe de altă parte, nu e nici un simplu capriciu, o fantezie oarecare. Legăturile mele cu presa,care, presia de groază pe care a stârnit-o această afacere nu s’a şters nici un moment. ...Şi—după cât suntem în stare să prevedem — nici nu se va şterge aşa de curând. Nu numai fiindcă americanii nu se pot lipsi — pe vremuri atât de haine — de această impresie de groază, dar fiindcă ancheta poliţiei face parte din acele anchete care nu se termină niciodată. Mai întâi a fost eliberată soţia lui Hauptmann, fiindcă ea n’a fost amestecată. Apoi, a fost eliberat pruncul lui Hauptmann, fiindcă nici el n’a fost amestecat. Acum e vorba să-l elibereze şi pe Hauptmann însuşi, fiindcă nici el nu mai e amestecat. Numai afacerea îh sine e tare amestecată. Căci dr. Condor nu mai crede că necunoscutul care a primit hotni peter Tonptmann .Acest doctor minunat „crede mai degrabă” că răpitorul ar fi un oarecare Fisch care a plecat în Germania cu un oarecare Uhlig și cu o oarecare femeie. Despre acest Fisch, doctorul Condor crede mai degrabă că a fost otrăvit la Lipsea. Şi unde e Uhlig? Acest fost luptător german şade la închisoare, la New-York. Şi care-i părerea lui Uhlig? De!.. Uhlig e dispus să creadă că nu Hauptmann, ci defunctul Fisch... Căci Fisch i-ar fi plătit biletul de vapor cu banii proveniţi din răscumpărare. Şi ce zic grafologii? Experţii grafologi au stabilit, odată pentru totdeauna că Hauptmann este autorul scrisorilor de şantaj. Hauptmann însă tăgădueşte. (Chiti ctwFmttzrM *în pagina II-a) Profesiune De aproape cinci luni, cetitorii acestui mare cotidian, au ocaziunea de a întâlni destul de des In Coloanele lui, sub diverse articole de actualitate, numele celui care le" adresează acum rândurile de faţă. * . î Lucrul n’are nici o importanţă în sine, fără îndoială, şi nici n’ar merită să fie amintit în vreun fel; legăturile mele cu „Adevărul” şi cu presa, sunt mult mai vechi decât s’ar crede; iar alături de ale celorlalţi colaboratori ai ziarului, numele meu nu înseamnă decât prea puţin lucru. Totuşi, simte bine că faptul acesta, care acuză o schimbare importantă în, activitatea mea publică, — cere o explicaţie. Pentru mine, în primul loc, pentru prestigiul meu. ■- * Intr’o zi, nu,de mult,, am întâlnit pe un cunoscut, care a ţinut să îmi adreseze câteva cuvinte amabile despre această schimbare pe care desigur că nu şi-o putea explica în bine, căci mi-a vorbit cu o bunăvoinţă oarecum suspectă, cu uni ton, cu o privire, cu un .surâs în colţul gurii, în care mi s’a părut că surprind o notă de ironie destul de accentuată. Sunt convins că acest cunoscut al meu, — om delicat şidiscret de altfel, dacă e să-l judec după atitudinea pe care a avut-o față de mine, — mă crede atins de o criză,de grafomanie. Mărturisesc că ipoteza aceasta, nu-mi face deloc plăcere. * de credința de EUG.HEROVANU chiar dacă n’a fost întotdeauna deopotrivă de strânse, n’au Încetat însă cu totul nici odată, au fost, în mod constant, susţinute de acea înclinaţie adâncă, de acea pasiune generoasă, care sunt semnele sigure ale vocaţiune. Căci pot foarte bine afirma, — astăzi când spiritul meu, când ochii mei, au căpătat calma luciditate a vrâstei, — că am avut vocaţiunea presei cum am avut-o pe acea a barei; că le-am avut pe amândouă în aşa fel legate una de alta, în spiritul meu, încât nici odată nu le-am putut deosebi de,stul de bine.. Nici odată la bară nu m’am putut menţine în cadrul strict juridic al problemei desprinse din conflictul supus judecătorilor, nici n’am reuşit să izolez particularul de general şi de social. Şi ori de câte ori am recurs la coloanele câte unui ziar, pentru a-mi spune gândurile sau a-mi exprima revoltele, am făcut Citiţi continuarea în pagina II-a. CHESTIA ZILEI AUDIERI Ieri, comisia Skoda a terminat audierile. ZIARELE — Nu mai audiem pe nimeni, d-le președinte? — Acum începe partea cea mai grea: o să ne audieze opinia publică pe noi... NOTE COMISIA Skoda şi-a terminat lucrările. S’au tras decieri ultimele focuri oarbe... D. DINU BRĂTIANU a invitat la culesul viei pe d. Tătărescu, care a şoptit — ca să zicem aşa— in barbă: Timeo Danaos et dona ferentes. * UN poliţist a fost arestat pentru furt la Cernăuţi. Vra să zică... „poliţiunea in persoană”... ■ * ' * RELATIV la concordatul preventiv, guvernul a decis ca „cei ce nu-şi. vor■ fi respectat angajamentele — vor fi decăzuţi din drepturile lor”. Acest principiu se aplică şi guvernelor? ^ ' & RESTANŢELE către comună şi judeţ se vor plăti în natură. ...O găină sau un coş de ouă unui picher — pentru scutirea de prestaţie.