Adevěrul, februarie 1935 (Anul 49, nr. 15659-15682)
1935-02-01 / nr. 15659
Pagina 2-a Adunarea extraordinară a farmaciştilor din Ardeal şi Banat Asociaţia farmaciştilor din Ardeal şi Banat a ţinut in ziua de 28 ianuarie o adunare extraordinară la Tg. Mureş pentru a examina situaţia farmaciei in general şi în special a celei din Ardeal, de asemenea chestiunea învăţământului farmaceutic şi problema medicimentelor. In afară de numeroşi farmacişti din Ardeal, Banat şi alte regiuni ale ţării, au mai participat şi alte regiuni ale ţării, au mai participat şi d-nii prof. dr. X. Vintilescu care a făcut o amplă expunere, deputat dr. Toma din Cluj, Mitică Ionescu, dr. N. Petrescu şi I. Murgău, inspector general farmaceutic, Cornel Demeter, preşedintele asociaţiei farmaciştilor din Ardeal şi Banat şi alţii. Primul a luat cuvântul d. prof. dr. X. Vintilescu care a făcut o amplă expunere asupra situaţiei in general , a farmaciei şi învăţământului farmaceutic din România. Au mai luat apoi cuvântul d-nii farmacişti Cornel Demeter, Carol Mózes, Carol Osvath, Covany, dr. Petrescu, X. Murgău, dr. Toma, dr. Ciocanela şi d. colonel Mitică Ionescu. Ia sfârşit s'a votat o moţiune în către congresiştii se declară de acord cu concentrarea învăţământului farmaceutic într’o singură facultate la Bucureşti. In altă ordine de idei s’a protestat împotriva tendinţelor de etatizare a farmaciei şi a medicinei. S’a propus să se reducă la minimum posibil importul medicamentelor gata fabricate. Pentru aducerea la îndeplinire a doleanţelor corpului farmaceutic, adunarea roagă guvernul şi ministerul sănătăţii să vină cu o lege a farmaciei, prin care să se redea acestui corp drepturile pe care organizaţiile profesionale similare le au in celelalte ţări. DEPOZIŢIA LUI HAUPTMANN NEW-YORK, 29. (Rador). — Din Flemnington se anunţă că după ce Hauptmann a arătat măsura pe care o poartă la ghete, acuzarea a cântat să dovedească că ea se potriveşte ct urma lăsată de răpitorul copilului lui Lindberg. Acuzaţia a mai încercat să arate că Hauptmann a spus adevărul când a scris părinţilor lui Fisch, după moartea acestuia, că Fisch i-ar datora 5500 de dolari pe cari Hauptman ii dase cu împrumut. In tot timpul contra-interogatorului Hauptmann a părut înspăimântat, mâi- mele ii tremurau şi întregul corp i se agita fără întrerupere. ULTIMELE DECLARAŢII ALE ACUZATULUI . NEW-YORK, 29 (Rador). — In şedinţa de azi a procesului lui Hauptmann, s-a terminat contrainterogatoriul acuzatului. Printre altele, Hauptmann a declarat că nu a cunoscut nici o persoană care să fie în relaţiuni cu vreunul din servitorii familiei Lindbergh. Acuzatul a arătat apoi că în luna Mai 1932 şi-a cumpărat un aparat de radio în valoare de 400 de dolari, iar în luna Iunie 1932, a cumpărat un binocu care a costat 126 de dolari. Atât el, cât şi soţia sa, au făcut apoi excursiuni în Florida şi i California. Hauptmann a mărturisit că dela o vreme el nu mai aveade lucru. De,aţineai,, soţia, jefţ a meetat de a mai lucra cu începere din luna Iunie 1932. Dela această dată, Hauptmann tillputea‘'câştig.(i mai mult de două sute de dolari, din meseria sa de tâmplar. A apărut No. 419 11 ..REALITATEA ILUSTRATĂ NUMĂR SPECIAL IN FORMAT MARIT după modelul marilor publicaţii similare din Occident Cuprinde: 1. Revista în format mărit, 32 pag. în culori, la heliogravura 2. Suplimentul de 24 pagini cu schiţe, nuvele şi reportagii de senzaţie 3. 1934 în imagini, un volum de 100 pagini care cuprinde toate frământările politice, sociale, literare, teatrale şi artistice ale anului 1934, în fotografii. Revista, suplimentul și albumul | 60 DE PAGINI se vând împreună gur pantagruelic, plantat în felul homeric al lui Hogaş, şi, lângă el, o suavă femeie, batistă de mătase uitată, privind admirativ la forţa şi la bestialitatea omului, care înfulică, sughiţe şi varsă, în exclamaţia extaziată a iubitei: „mânce-te bielşugul, Piştai”, — şi alte apariţii caricaturale, satirice, fixate în materie dură prin numeroase icniri de ciocan. Expresivitate incontestabilă în stridenţe voite, accent dezarticulat angio-saxon cu teluri elastice în gură într’o limbă moldovalahă de esenţă rurală., Omul, pe care l-am cunoscut apoi într’o serie de lecturi sburătoriste din cărţi inedite încă, se încadrează şi în viziunea din trenul de Constanţa, ca şi în lectura primă a Lupilor săi într’o legendă, pe care prefer să o accept integral, fără să o cercetez, din credinţa că legendele exprimă un adevăr superior realităţii. Purtat prin lumea largă, cultivat şi prin ceia ce a văzut dar şi prin ceia ce a citit mai ales în domeniul istoriei, cu o memorie solidă, poliglot, vorbind toate limbile cu ton just afară de limba română, unde devine anglo-saxon, trăgaciu cunoscut, vânător de lei autentici din jungla africană, fastuos ca un maharajah, care ar dărui în fiecare gest al lui imaginare rubine şi smaralde, preţios până la menierism, modest şi superb, înflorit de violete verbale, dar mai presus de orice: calm, flegmatic, indemontabil. Pe când era comisarul guvernului pe lângă banca Blank avea de suportat desperarea deponenților ce vroiau să-şi retragă capitalul. într’o zi un colonel se apropie de dânsul., — Domnule, ţipă el izbind de birou un revolver, ori plec de aici cu zestrea fetiţii mele, ori dumneata nu mai păşeşti, pragul acestei odăi. Englezul nostru îşi ridică ochii spre revolver, şi cu accentul ’ cel mai anglo-Saxon cu putință: — Ce marcă e, domnule colonel? . Apoi fixându-şi mai bine monoclul... — Aha, marcă franţuzească! Cunosc. Nu e rea dar nu e de preciziune. Să-l vedeţi pe al meu. Imperturbabil, scoase din buzunarul dindărăt al pantalonului tip revolver, pe care-1 puse alături: — Al meu e o marcă englezească autentică de mare preciziune. Fac prinsoare cu domnia voastră, să vedem cine o nimeri prin gaura ușii, dar fără să strice broasca... Colonelul feri violent cu mâna. — Că vedeți, e o marcă englezească. Nu că trag eu mai bine ca domnia voastră, dar... Și revenind brusc la chestie: — Cât despre zestrea domnișoarei, fiica domniei voastre, sunt cât sepoate de mâhnit că nu pot face nimic, fiindcă... Palid, celalt îngăimă: — Nu puteți, nimic, nimic? — Nimic, domnule colonel, pentru că legea mă obligă să fiu egal cu toţi deponenţii. — Eu credeam, se bâlbâi colonelul vărându-şi revolverul în buzunar, că se poate... dar dacă nu se poate, e altceva. Fireşte, când nu se poate, nu se poate! — Nu se poate, dar ascultaţimă pe mine: nici mărcile franceze nu sunt rele, dar cele engleze, e altceva. Schimbaţi-vă revolverul, domnule colonel... * Acesta e lordul englez, pe care l-am auzit apoi luni de zile, în fiecare Duminică, în lecturi prodigioase de ceasuri întregi, drapat în superbe cămăşi de mătase fără mâneci, bombat ca un atlet, cu masca lui Oscar Wilde, fără Orchidee la butonieră, somptuos, ceremonios, inepuizabil curtenitor deşi distant, într’o elocuţie implacabilă, deşi anglo-saxona, cu o dicţiune cântată, afectată, ca un sortilegiu, cu gesturi de a acompania o psalmodie rituală, în largi nape de ritmuri sau de scăpărări de săbii ţăcănite. Cu toată deformaţia lui, provenită poate şi dintr’o viaţă snobă, omul mi se pare de mare rasă artistică. Aceasta o ştim, deocamdată, noi, puţini; am convingerea însă că mâine va declanşa sugestia necesară ca să impună şi publicului o originalitate de expresie, şi o experienţă de viaţă autentică. E. Lowinescu POST SCRIPTUM. — Tocmai isprăvisem acest portret, când soneria telefonului îmi anunţă dorinţa d-lui Dinu Nicodin de a mă vedea. Pot deci exista telepatii şi cu oameni nordici. In faţa a încă sauscriitori mi-am luat libertatea de a-i citi paginile de mai sus. Tăcere de o secundă, două, mai multe. Şi apoi lent, angio-saxon: — Precizaţi că marca revolverului era Schmidt & Wesson. — Da? Şi ca să-mi dau o contenenţă. — Cum se scrie? Flegmatic, d. Dinu Nicodin fixă pe o foae de hârtie: — Schmidt & Wesson. Tot mai discumpănit, eu. — Adică and Wesson? — Da, and Wesson. Atât. A trecut un ceas. Două. La despărţire, d. Dinu Nicodin insistă din nou de pe scară: — Să nu uitaţi că marca revolverului era Schmidt and Wesson. — Se poate să uit un lucru atât de important! În aparenţă, s’ar crede că e singura satisfacţie primită de pe urma portretului meu; în realitate, satisfacţia e mult mai mare, supremă chiar: modelul e şi mai angiosaxon decât l-am zugrăvit cu oarecare exagerare, îmi închipuisem! E. L. aaa■«*..* ^s^aaJMosae^a».» t Maior au fostpromptorii^redeşteptării la conştiinţa latinităţii, au documentat origina romană a neamului românesc, au cerut introducerea alfabetului latin. După modelul cronicarilor moldoveni şi munteni: Ureche, Costin, Cantemir, Cantacuzino, dar pe altă cale, inndependent de ei. Mitropolia Blajului s'a mândrit cu personalităţi al căror românism dinamic a înfruntat orice primejdie. Gândiţi-vă la figuri ca Inochenţie Micu, Bob, Vulcan, Şterca, Şuluţiu, Timotei Cipariu,George Bariţiu, Papia Ilarian, Moldovănuţ, Augustin Bunea, şi adăugaţi-le azi pe Vasile Suciu! Mai pot încăpea bagatelizări, bănueli, murmurări, campanii piezişe? Poate chiar, durerosul prilej al pierderii unui organizator pe teren şcolar de talia defunctului, trebuie să stimuleze la reflecţie onestă pe oricare cetăţean al acestei ţări — oricât de înverşunat ortodox ar fi. Dealtfel în toată rânduiala bisericească s’au păstrat obişnuinţele străbune. Înşişi semnatarii actului unirii din 1700 pretindeau, ca, în afara celor patru atingeri dogmatice, toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, ritul să rămână după obiceiul bisericăi răsăritene, — „şi deacum înainte să fim slobozi a le ţinea după căndariul vechiu”, deci se puneau Romei condiţiuni precise. Blajul rămânea distinctiv: grecocatolic. Geeace ,cur foarte, esenţial. Ritul grecesc eră neştirbit. Tot sub titlu informativ mai întregim, că suib jurisdicţiunea mitropoliei Blajului să găsesc unmilion şi jumătate credincioşi români pe teritoriul Ardealului şi Banatului, după cum sub cea"" a mitropoliei noastre ortodoxe de Sibiu sunt mai bine de trei milioane. Statisticele de Sibiu şi Blaj ne-au ţinut totdeauna la curent asupra totalităţii popolaţiei ■ româneşti din cuprinsul fostei Ungarii. Nu pot încheia rară asublinia caracterul net democratic al bisericilor noastre româneşti de Sibiu şi Blaj. De secole ele s’au străduit să cultive cele mai intime legături cu omul obidit, încurajându-i şi ajutându-l. Departe de a fi nişte autocraţi după modelul ecleziocraţiei dintre alte ţări,, cele două confesiuni româneşti ale Transilvaniei şi-au pus ca problemă fundamentală organizarea culturală şi economică a poporului român. Aşa a fost în trecut. Şi toţi democraţii sinceri am dori să nu se întâmple abateri în viitor. Biserica românească să nu se alieze puterilor oligarhice şi reacţionare, ci să-şi ia inspiraţia de la cei mai i umili şi oropsiţi. — ei au fost şi sunt grosul poporului, au fost şi rămân forţa religiunilor care le stau aproape cu gândul şi fantas ion Clopoţel Patruzeci de şcoli închise in jud. Făgăraş CINCI CAZURI MORTALE DE GRIPA FĂGĂRAŞ, 29. — Gripa s’a răspândit în întreg judeţul nostru. Până in prezent au fost 5cazuri mortale, printre copii. , Spitalele au devenit neîncăpătoare pentru adăpostirea, bolnavilor. Patruzeci de şcoli primare au fost închise pe timp de o săptămână. Dacă epidemia va continua cu aceiaş violenţă, se vor închide toate şcolile primare şi secundare din Făgăraş. Ciumă bubonică in Insulele Canare MADRID, 29. (Rador).—Ziarul „El Liberal“ anunţă că mai mulţi pasageri de pe bordul unui vapor sosit din Insulele Canare au declarat că la Las Palmas s-au constatat cinci cazuri de ciumă bubonică. Negocierile comerciale austro-cehoslovace MIEN A 2,9 (Radar).. —D. Stökleinger, ministrul de Comerţ al Austriei, a plecat azi dimineaţă la Prada In capitala Cehoslovaciei se vor desfăşura negocieri intre cele două state pentru încheierea unui tratat de comerţ. „.,acaBMttoawBMaBBit^tt3KMaagag^«m ■*■ Caleidoscopul vieţii intelectuale Litere, Ştiinţă, Artă Scrisori ale lui Rainer . Maria Rilke Sub acest titlu librăria pariziană Stock publică o selecţiune din numeroasa corespondenţă a lui Rainer Maria Rilke dintre anii 1902 şi 1911. Scrisorile sunt alese dintre cele publicate în patru volume în limba germană, fiind destinate cititorilor de limbă franceză. Scrisorile acestea, mai toate adresate soţiei sale Clara, informează asupra primului contact al marelui poet cu Parisul RAINER MARIA RILKE şi asupra relaţiilor sale cu sculptorul Rodin. Se regăseşte în acest volum acel aspect filkeian al Parisului care a luat apoi o formă decisivă în Caetele lui Malte Lauridis Brigge Deasemenea şi frumoase pagini asupra lui Rodin, sculpturei şi picturei. Cancelarul englez Thomas Morus va fi beatificat Din Cetatea Vaticanului se anunţa că Sfânta comgregaţie rituală e pe cale să termine desbaterile procesului asupra proclamării ca sfânt a cancelarului englez Thomas Morus, autorul celebrei lucrări cu caracter social „Utopia“, care a fost decapitat în vremea lui Henric VIII. Deasemeni se proectează beatificarea cardinalului John Fischer, decapitat în aceeaşi vreme fiindcă s‘a opus divorţării regelui Henric VIII şi n‘a vrut să recunoască suveranitatea acestui sângeros monarh asupra bisericii catolice. Probabil că beatificarea se va face cu deosebită solemnitate în primăvară. La Paris se citeşte Criza — şi ea destul de atenuată — a librăriilor, nu e la Paris şi o criză a cărţii. Statisticele dovedesccă se citeşte din ce în ce mai mult. Buletinul municipal alParisului indică: numărul împrumuturilor a de cărţi I efectuate , la bibliotecile , de cartier. Totalul se ridică la 1.248.542 în 1930: uşoară descreştere în 1931, cu 1.225.818 împrumuturi; urcare în 1932; 1.329.729 împrumuturi; din nou urcare şi în 1933: 1.354.460 împrumuturi. In Montmartre, la biblioteca centrală a arondismentului, s-au prezentat cei mai mulţi cititori. 88.514. Conferinţe D. prof. dr. A. Strasser din Viena va vorbi Miercuri 30 Ianuarie,, orele 21, la „Palatul Asociaţiei generale a medicilor“, splaiul Independenţei 30, despre „Balneologie şi aparatul circulator“. Duminică 3 Februarie, ora 9 seara, d. docent dr. B. Aschner din Viena, va conferenţia la Fundaţia Carol despre „Constituţia şi destinul femeii“, (Drumuri noui în medicină). Conferinţa va fi, ţinută în limba, franceză. Alb-negru In ed. Cuvântul Liber a apărut albumul Alb-Negru al cunoscutului pictor A. Mărculescu. Albumul cuprinde 20 gravri în lemn şi linoleum. Sânt plase pline de o personală vigoare în care artistul a prins tot specificul trist al târgurilor moldoveneşti. Volumul d-lui A. Mărculescu are pe banderolă următoarele aprecieri atrase din prefaţa d-lor T. Teodorescu-Branişte şi Scarlat Callimachi. ...Din alb şi negru, prietenul Mărculescu a ştiut să prindă această încremenire a vieţii, atât de profund caracteristică târgurilor moldoveneşti. El a fixat o lume, care, e pe ducă. O lume, care va muri mâine, poimâine când în aceste târguri va birui viaţa cea nouă (T. Teodorescu- Branişte). ...Şi dacă ar fi să scriem despre fiecare gravură, realizată cu trudă şi cu o adâncă dragoste de Mărculescu, am descoperi, în fiecare, acelaş sens tragic al bucuriilor noastre de demult. (Sc. Callimachi). Sarre-ei sau Sarre-ului, se întreabă d. Mircea Grigorescu, deşi mai nimerită ar fi fost întrebarea Sarre-a sau Sarre-ul. Pusă sub forma aceasta, ea ar fi conţinut şi răspunsul. Partizanii Sarrei susţin analogia cu Franţei, Elveţiei, Rusiei şi c. r. uitând că nu-i obligator ca toate ţările să fie, in limba română, feminine, şi deci, terminate în a. Există şi multe masculine, şi anume cele terminate în consoană cum este cazul şi cu Sarre. Zicem: Egiptului şi Luxemburgului. De ce ni s-ar părea o anomalie: Sarru-lui? Ba, există şi ţâri neterminate în consoană şi totuşi masculine, în lipsa lui a final, care este caracteristica femininului : Monaco - Monacului, Congo-Congului. Dacă ne cam încurcăm când e vorba de Chili, este pentru că această ţară are o terminaţie ab-:; ra neobişnuită în româneşte; dar ele ce ne-am încurca în cazul unui nume terminat, cum se cade, în r, ca şi car, par şi atâtea altele? Ba, dacă soarta republicii Chili ar fi dat loc la atâtea discuţii, ca cea a ţinutului Sarre, nu-i nici o îndoială că bunul simţ ar fi găsit o eşire onorabilă şi ar fi impus o formă de genetiv-dativ în concordanţă cu spiritul limbii. Alţii stau la îndoială în chestia Sarrului pentru că în franţuzeşte acest cuvânt este feminin. Dar ei uită că şi automobile primeşte in limba franceză articolul la, pe când in româneşte a urmat regula generală a substantivelor terminate în consoană, devenind automobilul, fără nici o supărare pentru cei ce-i cunosc originea feminină. Altă întrebare este: să scriem Sarre-ul sau Sarrul? Dacă socotim că termenul a devenit destul de uzual, îl putem româniza fără frică, ci’iihd Sarrul, după cum, când termenul a devenit uzual în limbă, am Început a scrie Luvrul, DauphînUl, Versatilul, fără însă a putea scrie — cel prțin deocamdată — Quai d‘Orsayul sau Foreign Officeul. i ANA CANARACHE • ^''-TMÎ^'. Jjyţ£2atibJtt Sarrul, nu Sarra RDEUíUL Şcoala Mehedinţului Primesc un număr din revista cu acest titlu (anul V, nr. 5, seria a II-a), care dezbate probleme in legătură cu şcoala în general şi cu cea din judeţul Mehedinţi în particular. Numărul acesta uneşte colaborarea mai multor distinşi membri ai învăţământului primar şi secundar şi atinge cu egal succes diverse domenii; învăţământul, bineînţeles, este pe primul plan, dar găsim şi folclor, traduceri în versuri şi articole cu caracter social. Desprind din revistă articolul d-lui C. Pajură, directorul publicaţiei, care se ocupă de şomajul intelectual. D-sa atacă o dureroasă problemă atunci când aminteşte că, pentru cele 60—70 de locuri vacante în învăţământ, s-au înscris la examenele de capacitate aproape 4000 de candidaţi. Ce se vor face cei 3500 de respinşi? întreabă cu drept cuvânt d. Pajură, care propune soluţii: numirea în posturi de directori de m muzee, arhive, biblioteci publice, etc., şi pensionarea profesorilor care au peste 60 de ani sau peste 30 ani de învăţământ. Evident, soluţiile acestea se pot lua in considerare şi aplicarea lor ar rezolva pentru moment chestiunea şomajului intelectual. Dar este oare sigur că toţi cei 4000 de licenţiaţi merită interesul statului? Este mai curând probabil că o parte din ei au obţinut titlurile numai graţie faptului că, atât în liceu cât şi in universitate, s-au prezentat la examene in grupuri foarte numeroase, si deci o selecţie adevărată a fost imposibilă. Urmează de aici că un examen serios nu strică, nici pentru intrarea lor în învăţământ, nici pentru numirea în alte posturi create special. Şi mai urmează că, dacă ştim să tragem învăţăminte de pe urma erorilor din trecut, vom avea grija, pe viitor, să nu mai deschidem aşa de largi porţile liceelor şi ale universităţilor, dacă nu la intrare, cel puţin la ieşire. Când numărul celor care pretind diplome este atât de mare, ar fi păcat dacă nu am profita de ocazie ca să creăm un corp didactic secundar de valos""’ excenţională. V. BADEA Puţină gramatică In privinţa pronunţării numelui propriu Waterloo, oamenii se pot împărţi în patru categorii: 1) cel care pronunţă cu v, pentru că aşa se scrie (de fapt nu cu v, ci w); 2) cei care, crezînd că numele e englezesc, pronunţă cu u (waterlo); 3) cei care, ştiind că Waterloo nu e în Anglia, ci în Belgia, pronunţă cu v, în fine 4), cei care ştiu şi ei că Waterloo e în Belgia, dar mai ştiu şi că e în Belgia valonă şi că Valonii pronunţă pe w ca u, deci pronunţarea corectă este cu u: WaterlooH, REVIGA Revista poeţilor Cine a vorbit de moartea poeziei? De zece ani, fără întrerupere apare la Bruxelles o revistă care publică numai texte poetice. „Le journal des poetes“ va însemna desigur o dată în istoria acestei lupte a poeziei de pretutindeni. S’ar putea ca poezia să nu iasă triumfătoare? Izbânda ei se va datora în mare măsură elanului poetului belgian L. P. Flouquet, din stăruinţa căruia apare „Le journal des poetes“, întreaga operă a lui L. P. Flouquet, ca şi a celorlalţi fruntaşi belgieni Charles Plissnier şi Edmond Vandercammen, e o operă de generozitate şi de umanitate. Recentul volum ,.Corps et âme" arată aceeaşi atenţie pentru suferinţele oamenilor ca şi pentru frumuseţea poetică. Toată poezia belgiană din ultimul timp e în slujba acestui ideal de înţelegere şi de speranţă în trio umanitate mai bună. In două rânduri „Journal des poetes“ a fost închinat poeziei româneşti publicând traduceri prin Arghezi, Bacovia, Vinea, Minulescu, Maria, Blaga, V. Voiculescu, I. Philippide, Voronca. O lucrare despre Teatrul românesc a apărut, şi se găseşte de vânzare la toate librăriile, „Teatrul românesc acum o sută de ani“ de George Baiculescu şi Ioan Massoff, cu o prefaţă de Paul I. Prodan. Broşura e o interesantă monografie asupra începuturilor de teatru în ţara românească, cuprinzând pe larg istoricul şi activitatea „Societăţii Filarmonice”. Monografia este însoţită de numeroase clişee. , Preţul lei 25. ** Antologie 60 scriitori români de origină evreească, este titlul unei antologii, care va fi în vitrina librăriei, la finele acestei luni. Antologia este întocmită de d. S. Podoleanu, care pe lângă partea de antologie, redă în amănunţime bio şi bibliografia tuturor scriitorilor, cari compun această lucrare. Reîntoarcerea d-lui Gr. Filipescu D. Grigore Filipescu, şeful partidului conservator, a sosit astăseară cu Simplonul în Capitală, venind de la Geneva, unde a ţinut acolo o serie de conferinţe. In gară, şeful partidului conservator a fost asistat de un grup numeros de prieteni politici. Azi, are loc şedinţa delegaţiei permanente a partidului naţional-ţărănesc Delegaţia permanentă a partidului naţional-ţărănist va ţine azi dimineaţă şedinţă, la clubul central a! partidului. Este probabil că acest for se va întruni şi în cursul după amiezii şi n’ar fi exclus, întrucât programul este foarte încărcat, ca şedinţele să continue şi mâine. La ordinea zilei sunt: discutarea şi ratificarea proectului de program şi a proectului de statut, cât şi lichidarea chestiunilor care fac obiectul disensiunilor din partid. Este probabil că şedinţele nu vor decurge într’o atmosferă de prea mare calm. D. Iulici Maniu nu va participa la şedinţă deoarece se consideră retras din delegaţia permanentă. Copil călcat de căruţă BRAŞOV, 29. — Azi după amiază s’a întâmplat in localitate pe str. N. Filipescu, un grav accident, căruia i-a căzut victimă copilul Valentin Rell, care a fost călcat de căruţă. Victima a încetat imediat din viaţă. S’a dispus anchetarea cazului. Comedia umana Piramidele în primejdie Fără îndoială că piramidele din Egipt au dovedit până acum o rezistenţă impresionantă. Francezii, din spirit şovin, încearcă să pue alături cu intenţie de concurenţă, durabilitatea artistei Cecile Sorel sau a Mistinguettei, însă fără putinţă sau chiar speranţă de succes. Marile vedete franceze par tinere, par nişte fetiţe pe lângă vrăsta lungă a piramidelor. Faptul că aceste figuri geometrice au rezistat până acum, ar fi putut să ne facă convingerea că existenţa lor este quasi-eternă şi se va pierde în legendă, aşa cum se pierde şi obârşia lor. Piramidele totuşi au început deabia acum să aibă un inamic serios: turistul. Mijloacele reduse de circulaţie de pe vremea faraonilor, au făcut ca aceştia să nu poată fi destul de prevăzători şi să nu aibă în vedere paza de turist. Masive şi impresionante, piramidele au păzit deşertul scutite până în zilele noastre de dominarea pretenţioasă şi ofensatoare a turiştilor, după cum şi faraonii din interior sperau să nul fie tulburaţi. Primejdia piramidelor s’a dovedit a fi şi a rămâne mai cu seamă, Marea Britanie. Nu există englezoaică turistă, —. şi toate sunt turiste şi dor.initoare dela vrăsta de 45 de ani in su.s. — care să nu nutrească dorinţa satanică de a se urca pe piramide. Dacă celelalte naţiuni, transformate in turişti egipteni, se mulţumesc să privească piramidele şi să se fotografieze călări pe cămile la poalele lor, naţiunea engleză de gen femenin sau, — mai precis — de gen neutru, vrea să facă şi o ascensiune pe piramidă. Turista care nu poate face această operaţiune istorică prin propriile ei mijloace, din cauza varicelor, a sclerozei sau a gutei, angajează „pro causa“ un egiptean care o înpinge în sus, pe piramidă, o treaptă cu treaptă, mimând după şase mii de ani, gestul ancestral cu care strămoşii săi, cu aceiaş greu- tate, împingeau pietroaele piramidei. Am impresia că in acest gest stră- i bate impulsiunea de a domina şi de a stăpâni. Şi, în adevăr, este ceva de posesiune materială, în faptul de a călca piramida şi a o simţi subt picioare. In apusul alb şi sclipitor al deşertului, s’ar părea că mumiile dinăuntru, confundând alba lumină a zilei cu clarul lunei, au ieşit afară şi s’au cocoţat pe propriile lor morminte, într-o procesiune inestetică şi sinistră. In felul acesta, ani cu ani, mii de picioare mari de cucoană (numărul 44) patinează, pulverizând, blocurile piramidelor. Cu cât excursiunile colective iau un avânt mai mare, cu cât agenţia Cook este mai dezvoltată, primejdia care ameninţă piramidele este mai distrugătoare. Dar piramidele riscă o confuziune istorică chiar dacă ar mai dura, din cauza inscripţiilor pe care vizitatorii le fac pe pietre. Mi se pare şi mie că nu-i puţin lucru să-ţi rămăe numele scris în piatră pe un bloc de piramidă. Nu ştiu cum, dar parcă simţi deodată că ai strămoşi, că te tragi din vechi nobili egipteni, şi porţi în sânge reminiscenţe milenare. Dacă, un român, de exemplu, nu poate rezista fără manifestaţii de cioplitor în piatră, de câte ori vede o stâncă mai deosebită pe Bucegi, şi se iscăleşte cu nume şi pronume, adăogând ziua, luna şi anul, ca într’un proces verbal, atunci cum se poate pretinde o abstinenţă în această privinţă de îndată ce acelaş cuţitaş se apropie de pietrele unei Piramide ? Nu se ştie bine cine a lucrat piramidele, cine le-a făcut planul, cum se denumesc, cine le-a locuit, dar se ştie precis cine le-a vizitat şi scris, acum, în ultimii 30—50 de ani. A fost pe-acolo şi Napoleon. Tare mă tem să nu fie şi numele lui scrijelat pe undeva, prin vreun subsol de piramidă, căci catalogul trupelor sale trebue să fie neapărat cioplit în piatră. Anonimatul şi nimicnicia nu au teamă de ridicol. E o mare tragedie in această penibilă năzuinţă de a nu fi uitat şi a rămâne, cel puţin, cu numele săpat pe un perete de piramidă. Nici măcar inutilitatea monotonă a acestor monumente, nu a putut insufla un ceas de seriozitate şi de abdicare la supremaţia „eului“. Trebue să intervie acum guvernul egiptean cu o lege pentru protecţia piramidelor contra turistului. Demostene Botez INFORMAŢIUNI Preotul Dumitru Busuic din corn. Ţiganca, judeţul Cahul, a încetat din viaţă in timp ce se oficia slujba religioasă. El suferea de inimă. Moartea năprasnică a preotului a produs o adâncă impresie în rândurile credincioşilor. La Brăila a fost prins un porumbel călător. La unul din picioarele porumbelului se află un inel cu iniţialele P. J. si cifrele 320026. Curtea cu Juri din Galaţi a condamnat la cinci ani închisoare corecţională pe individul Gheorghe Mihai care a tras patru focuri de revolver asupra fraţilor Constantin şi Ion Popeanu. Un sătean în vârstă de 50—60 ani a fost găsit îngheţat la marginea comunei Ergheviţa, judeţul Mehedinţi. Corpul profesoral şi rectoratul Academiei de agricultură din Cluj au hotărât să desfiinţeze Societatea studenţilor in agricultură din acel oraş. Motivul desfiinţării este un protest îndrăzneţ redactat de studenţi. Lucrătorul Iosif Iosif de la atelierele c. f. r. Cluj a suferit un grav accident de muncă. Un cazan făcând explozie, schijele i-au sărit in ochi şi l-au orbit. Directoarele şcoalelor de industrie casnică, sunt convocate la ministerul instrucţiunii în ziua de Luni 4 Februarie ora 10 dimineaţa. Şedinţa va fi prezidată de d. ministru al instrucţiunii. „CONTENCIOSUL“, birou de informaţiuni juridice şi administrative, se ocupă cu rezolvarea chestiunilor de orice natură înaintea tuturor instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor publice din Capitală. Sunt scutiţi de cheltuelile deplasării cei din provincie cărora „CONTENCIOSUL“ le înlesneşte prin corespondenţă aranjarea intereselor şi îndeplinirea oricăror formalităţi, lămurindu-i şi cu consultaţiuni în orice materie juridică. „CONTENCIOSUL“ funcţionează permanent sub conducerea d-lui avocat M. GRAUR în palatul ziarelor „Adeverul” şi „Dimineaţa“, Bucureşti. Azii fiind sărbătoare, (Sfinţii Trei Ierarhi), Bursa şi Banca Naţională nu lucrează. Situaţa livezilor este mulţumitoare. Din cauza căldurei şi a umedelei prea mari din atmosferă mugurii sunt încărcaţi de apă. După informaţiile primite la ministerul agriculturii sunt temeri că , în urma unei schimbări bruscede temperatură, toţi aceşti muguri vor degera. Dri dimineaţă, s-a ţinut la ministerul sănătăţii comisiunea administrativă, sub preşedinţia d-lui dr. Titu Gane, secretar general al ministerului. Au luat parte d-nii prof. dr. Besnea, Paulian, dr. C. Puşcariu, directorul sănătăţii şi dr. Apostolescu, inspector general sanitar. Au fost rezolvate chestiuni privitoare la libera practică a medicilor din ţară şi a celor proveniţi din străinătate. Delegaţie de şomeri belgieni in audienţă la regele Leopold O FORMULARE IMPRESIONANTA A DOLEANTILOR ŞOMERILOR DE PRETUDINDENI BRUXELLES, 29. (Rador). _ Regele a primit azi dimineaţă o delegaţie a şomerilor, condusă de d. Emile Vandervelde. Unul dintre delegaţi a expus Suveranului doleanţele şomerilor şi a încheiat cu cuvintele următoare: „Adresându-se Şefului Statului, şomerii se adresează în acelaşi timp omului şi părintelui de familie care este Maiestatea Voastră. Aceştia vor ajuta Regelui să înţeleagă voinţa şi speranţa de care suntem însufleţiţi. Decât indemnizaţii precare, cari iau din ce în ce mai mult caracterul unei pomeni degradante, voim, Maiestate, să avem de lucru şi să asigurăm astfel pâinea noastră zilnică, demnitate şi independenţa noastră, şi fericirea căminurilor noastre“. 1. DEMONSTRAŢII ANNALENE LA ATENA ATENA, 29 (Europapress).— Studenţii din Atena au făcut dri seară o nouă demonstraţie împotriva Italiei pe chestiunea Dodecanezului. Studenţii s-au întrunit în grupuri mici şi la un semn convenţional, au pornit cu toţii în faţa parlamentului, unde sub drapel au demonstrat împotriva Italiei. Oratorii au cerut unirea Dodecanezului cu Grecia. După aceasta, demonstranţii s-au îndreptat spre mormântul soldatului necunoscut unde au jurat că vor lupta pentru eliberarea Dodecanezului. Manifestanţii au încercat să demonstreze în faţa legatiunei şi şcolii italiene din Etane. Poliţia, prinzând de veste, a trimis puternice detaşamente, cari au împiedicat demonstraţia. Cu această ocazie, au avut loc mai multe ciocniri între studenţii manifestanţi şi reprezentanţii poliţiei.* Şi în alte oraşe din Grecia, în special la Salonic, s-au ţinut mari întruniri de protest împotriva tratamentului la care sunt supuşi grecii din Dodecanez. O PLÂNGERE LA LIGA NAŢIUNILOR Asociaţia dodecanezilor de la Atena a adresat Societăţii Naţiunilor un protest împotriva Italiei, arătând că guvernul italian nu respectă clauzele faţă de dodecanezi. Protestul cere organizarea unuii plebiscit, sub auspiciile Ligii Naţiunilor, care să decidă soarta dodecanezilor. Partidul social-democrat din Sarre se consideră dizolvat SAAREBRUCKEN, 29 Rador).Agenţia „D. N. R.“ anunţă: Conducătorii partidului social-democrat din regiunea Saar au lansat un manifest, adresat foştilor lor partizani. Manifestul arată că de la proclamarea plebiscitului încoace, partidul social-democrat nu mai există în practică şi că urmează deci a fi considerat ca dizolvat. Semnatarii manifestului cer foştilor lor aderenţi să rămână in Saar, iar prin disciplina şi atitudinea lor demnă ca şi prin loaialitatea şi neutralitatea lor, să-şi asigure respectul la care poate avea dreptul şi cel învins. Lupta este sfârşită pentru noi închee manifestul. -------------- n» . g»--------------f