Adevěrul, februarie 1935 (Anul 49, nr. 15659-15682)

1935-02-01 / nr. 15659

Pagina 2-a Adunarea extraordinară a farmaciştilor din Ardeal şi Banat Asociaţia farmaciştilor din Ardeal şi Banat a ţinut in­ ziua de 28 ianuarie o adunare extraordinară la Tg. Mureş pentru a examina situaţia farmaciei in general şi în special a celei din Ardeal, de asemenea chestiunea­ învăţământului farmaceutic şi problema medic­imente­­lor. In afară de numeroşi farmacişti din Ardeal, Banat şi alte regiuni ale ţării, au mai participat şi alte regiuni ale ţării, au mai participat şi d-nii prof. dr. X. Vintilescu care a făcut o am­plă expunere, deputat dr. Toma din Cluj, Mitică Ionescu, dr. N. Petrescu şi I. Murgău, inspector general farma­ceutic, Cornel Demeter, preşedintele a­­sociaţiei farmaciştilor din Ardeal şi Banat şi alţii. Primul a luat cuvântul d. prof. dr. X. Vintilescu care a făcut o amplă ex­­punere asupra situaţiei in general , a farmaciei şi învăţământului farmaceu­tic din­ România. Au mai luat apoi cuvântul d-nii farmacişti Cornel Demeter, Carol Mó­zes, Carol Osvath, Covany, dr. Pe­trescu, X. Murgău, dr. Toma, dr. Cio­­canela şi d. colonel Mitică Ionescu. Ia sfârşit s'a votat o moţiune în că­tre congresiştii se declară de acord cu concentrarea învăţământului farma­ceutic într­’o singură facultate la Bu­cureşti. In altă ordine de idei s’a protestat împotriva tendinţelor de etatizare a farmaciei şi a medicinei. S’a propus să se reducă la minimum posibil importul medicamentelor gata fabricate. Pentru aducerea la îndeplinire a doleanţelor corpului farmaceutic, adu­narea roagă guvernul şi ministerul să­nătăţii să vină cu o lege a farmaciei, prin care să se redea acestui corp drepturile pe care organizaţiile profe­sionale similare le au in celelalte ţări. DEPOZIŢIA LUI HAUPTMANN NEW-YORK, 29. (Rador). — Din Flem­nington se anunţă că după ce Hauptmann a arătat măsura pe care o poartă la ghete, acuzarea a cântat să dovedească că ea se potri­­veşte ct­ urma lăsată de răpitorul copilului lui Lindberg. Acuzaţia a mai încercat să arate că Hauptmann a spus adevărul când a scris părinţilor lui Fisch, după moartea acestuia, că Fisch i-ar da­tora 5500 de dolari pe cari Haupt­­man ii dase cu împrumut. In tot­­ timpul contra-interogatorului Haup­t­­mann a părut înspăimântat, mâi-­­ mele ii tremurau şi întregul corp i­­ se agita fără întrerupere. ULTIMELE DECLARAŢII ALE ACUZATULUI . NEW-YORK, 29 (Rador). — In şe­dinţa de azi a procesului lui Haupt­mann, s-a terminat contrainteroga­­toriul acuzatului. Printre altele, Hauptmann a de­clarat că nu a cunoscut nici o per­soană care să fie în relaţiuni cu vreunul din servitorii familiei Lind­bergh. Acuzatul a arătat apoi că în luna Mai 1932 şi-a cumpărat un aparat de radio în valoare de 400 de dolari, iar în luna Iunie 1932, a cumpărat un binocu care a costat 126 de do­lari. Atât el, cât şi soţia sa, au fă­cut apoi excursiuni în Florida şi i California. Hauptmann a mărturisit că dela o vreme el nu mai avea­­de lucru. De,aţineai,, soţia, jefţ a meet­at de a mai lucra cu începere din luna Iunie 1932. Dela această dată, Hauptman­n till­­putea‘'câştig.(i mai mult de două sute de­­ dolari, din meseria sa de tâmplar. A apărut No. 419 11 ..REALITATEA ILUSTRATĂ NUMĂR SPECIAL IN FORMAT MARIT după modelul marilor publicaţii similare din Occident Cuprinde: 1. Revista în format mărit, 32 pag. în culori, la heliogravura 2. Suplimentul de 24 pagini cu schiţe, nuvele şi reportagii de senzaţie 3. 1934 în imagini, un volum de 100 pagini care cuprinde toate frământările politice, sociale, literare, teatrale şi artistice ale anului 1934, în fotografii. Revista, suplimentul și albumul | 60 DE PAGINI se vând împreună gur pantagruelic, plantat în fe­lul homeric al lui Hogaş, şi, lân­gă el, o suavă femeie, batistă de mătase uitată, privind admirativ la forţa şi la bestialitatea omu­lui, care înfulică, sughiţe şi var­să, în exclamaţia extaziată a iu­bitei: „mânce-te bielşugul, Pi­­­ştai”, — şi alte apariţii carica­turale, satirice, fixate în materie dură prin numeroase icniri de ciocan. Expresivitate incontesta­bilă în stridenţe voite, accent de­zarticulat angio-saxon cu teluri elastice în gură într’o limbă mol­­dovalahă de esenţă rurală., Omul, pe care l-am cunoscut apoi într’o serie de lecturi sbură­­toriste din cărţi inedite încă, se încadrează şi în viziunea din tre­nul de Constanţa, ca şi în lec­tura primă a Lupilor săi într’o legendă, pe car­e prefer să­ o ac­cept integral, fără să o cercetez, din credinţa că legendele expri­mă un adevăr superior realităţii. Purtat prin lumea largă, cultivat şi prin ceia ce a văzut dar şi prin ceia ce a citit mai ales în dome­niul istoriei, cu o memorie solidă, poliglot, vorbind toate limbile cu ton just afară de limba română, unde devine anglo-saxon, trăga­­ciu cunoscut, vânător de lei au­tentici din jungla africană, fa­stuos ca un maharajah, care ar dărui în fiecare gest al lui ima­ginare rubine şi smaralde, pre­ţios până la menierism, modest şi superb, înflorit de violete ver­bale, dar mai presus de orice: calm, flegmatic, indemontabil. Pe când era comisarul guvernu­lui pe lângă banca Blank avea de suportat desperarea deponen­ților ce vroiau să-şi retragă ca­pitalul. într’o zi un colonel se a­­propie de dânsul., — Domnule, ţipă el izbind de birou un revolver, ori plec de aici cu zestrea fetiţii­ mele, ori dum­neata nu mai păşeşti, pragul a­­cestei odăi. Englezul nostru îşi­ ridică ochii spre revolver, şi cu­­ accentul ’ cel mai anglo-Saxon cu putință: — Ce marcă e, domnule colo­nel? . Apoi fixându-şi mai bine mo­noclul... — Aha, marcă franţuzească! Cunosc. Nu e rea dar nu e de preciziune.­ Să-l vedeţi pe al meu. Imperturbabil, scoase din bu­zunarul dindărăt al pantalonului tip­ revolver, pe care-1 puse a­­lături: — Al meu­ e o marcă englezea­scă autentică de mare preciziune. Fac prinsoare cu domnia voa­stră, să vedem cine o nimeri prin gaura ușii, dar fără să strice broasca... Colonelul feri violent cu mâna. — Că vedeți, e o marcă engle­zească. Nu că trag eu mai bine ca domnia voastră, dar... Și revenind brusc la chestie: — Cât despre zestrea domni­șoarei, fiica domniei voastre, sunt cât se­­poate de mâhnit că nu pot face nimic, fiindcă... Palid, celalt îngăimă: — Nu puteți, nimic, nimic? — Nimic, domnule colonel, pentru că legea mă obligă să fiu egal cu toţi deponenţii. — Eu credeam, se bâlbâi colo­nelul vărându-şi revolverul în buzunar, că se poate... dar dacă nu se poate, e altceva. Fireşte, când nu se poate, nu se poate! — Nu se poate, dar ascultaţi­­mă pe mine: nici mărcile fran­ceze nu sunt rele, dar cele en­gleze, e altceva. Schimbaţi-vă revolverul, domnule colonel... * Acesta e lordul englez, pe care l-am auzit apoi luni de zile, în fie­care Duminică, în lecturi prodi­gioase de ceasuri întregi, drapat în superbe cămăşi de mătase fără mâneci, bombat ca un atlet, cu masca lui Oscar Wilde, fără Orchidee la butonieră, somptuos, ceremonios, inepuizabil curteni­tor deşi distant, într’o elocuţie implacabilă, deşi anglo-saxona, cu o dicţiune cântată, afectată, ca un sortilegiu, cu gesturi de a acompania o psalmodie rituală, în largi nape de ritmuri sau de scăpărări de săbii ţăcănite. Cu toată deformaţia lu­i, provenită poate şi dintr’o viaţă snobă, o­­mul mi se pare de mare rasă ar­tistică. Aceasta o ştim, deocam­dată, noi, puţini; am convinge­rea însă că mâine va declanşa sugestia necesară ca să impună şi publicului o originalitate de expresie, şi o experienţă de viaţă autentică. E. Lowinescu POST SCRIPTUM. — Tocmai is­prăvisem acest portret, când sone­ria telefonului îmi anunţă dorinţa d-lui Dinu Nicodin de a mă vedea. Pot deci exista telepatii şi cu oa­meni nordici. In faţa a încă sau­­scriitori mi-am luat libertatea de a-i citi paginile de mai sus. Tăcere de o secundă, două, mai multe. Şi apoi lent, angio-saxon: — Precizaţi că marca revolveru­lui era Schmidt & Wesson. — Da? Şi ca să-mi dau o contenenţă. — Cum se scrie? Flegmatic, d. Dinu Nicodin fixă pe o foae de hârtie: — Schmidt & Wesson. Tot mai discumpănit, eu. — Adică and Wesson? — Da, and Wesson. Atât. A trecut un ceas. Două. La despărţire, d. Dinu Nicodin insistă din nou de pe scară: — Să nu uitaţi că marca revol­verului era Schmidt and Wesson. — Se poate să uit un lucru atât de important! În aparenţă, s’ar crede că e sin­gura satisfacţie primită de pe ur­ma portretului meu; în realitate, satisfacţia e mult mai mare, supre­mă chiar: modelul e şi mai angio­­saxon de­cât l-am zugrăvit cu oare­care exagerare, îmi închipuisem! E. L. aaa■«*..* ^s^aaJMosae^a».» t Maior au fost­­prom­ptorii^redeştep­­tării la conştiinţa latinităţii, au do­cumentat origina romană a neamu­lui românesc, au cerut introducerea alfabetului latin. După modelul cro­nicarilor moldoveni şi munteni: U­­reche, Costin, Cantemir, Cantacu­­­zino, dar pe altă cale, inndependent de ei. Mitropolia Blajului s'a mândrit cu personalităţi al căror românism dinamic a înfruntat orice primejdie. Gândiţi-vă la figuri ca Inochenţie Micu, Bob, Vulcan, Şterca, Şuluţiu, Timotei Cipariu,­­George Bariţiu, Papia Ilarian, Moldovănuţ, Augus­tin Bunea, şi adăugaţi-le azi pe Va­sile Suciu! Mai pot încăpea bagatelizări, bă­­nueli, murmurări, campanii piezişe? Poate chiar, dure­rosul prilej al pier­derii unui organizator pe teren şco­lar de talia defunctului, trebuie să stimuleze la reflecţie onestă pe ori­care cetăţean al acestei ţări — oricât de înverşunat ortodox ar fi. Dealtfel în toată rânduiala bise­ricească s’au păstrat obişnuinţele străbune. Înşişi semnatarii actului unirii din 1700 pretindeau, ca, în afara celor patru atingeri­ dogma­tice, toate ceremoniile, sărbătorile, posturile, ritul să rămână după o­­biceiul bisericăi răsăritene, — „şi deacum înainte să fim slobozi a le­ ţinea după că­ndariul vechiu”, deci se puneau Romei condiţiuni precise. Blajul rămânea distinctiv: greco­catolic.­ Geeace ,cur foarte, esenţial. Ritul grecesc eră neştirbit. Tot sub titlu informativ mai în­tregim, că suib jurisdicţiunea mitro­poliei Blajului să găsesc un­­milion şi jumătate credincioşi români pe teritoriul Ardealului şi Banatului, după cum sub cea"" a mitropoliei noastre ortodoxe de Sibiu sunt mai bine de trei milioane. Statisticele de Sibiu şi Blaj ne-au ţinut tot­deauna la curent asupra totalităţii popolaţiei ■ româneşti din cuprinsul fostei Ungarii. Nu pot încheia rară a­­sublinia caracterul net democratic al biseri­cilor noastre româneşti de Sibiu şi Blaj. De secole ele s’au­ străduit să cultive cele mai intime legături cu omul obidit, încurajându-i şi aju­­tându-l.­ Departe de a fi nişte au­­tocraţi după modelul ecleziocraţiei dintre alte ţări,, cele două confesiuni româneşti ale Transilvaniei şi-au pus ca problemă fundamentală or­ganizarea culturală şi economică a poporului român.­­ Aşa a fost în trecut. Şi toţi de­mocraţii sinceri am dori să nu se întâmple abateri în viitor. Biserica românească să nu se alieze puteri­lor oligarhice şi reacţionare, ci să-şi ia inspiraţia de la cei mai i u­­mili şi oropsiţi. — ei au fost şi sunt grosul poporului, au fost şi rămân forţa religiunilor care le stau a­­proape cu gândul şi fantas­ ion Clopoţel Patruzeci de şcoli în­chise in jud. Făgăraş CINCI CAZURI MORTALE DE GRIPA FĂGĂRAŞ, 29. — Gripa s’a răs­pândit în întreg judeţul nostru. Pâ­nă in prezent au fost 5­­cazuri mor­tale, printre copii. , Spitalele au devenit neîncăpătoa­­re pentru adăpostirea, bolnavilor. Patruzeci de şcoli primare au fost închise pe timp de o săptă­mână. Dacă epidemia va continua cu aceiaş violenţă, se vor închide toate şcolile primare şi secundare din Făgăraş. Ciumă bubonică in Insulele Canare MADRID, 29. (Rador).—Ziarul „El Liberal“ anunţă că mai mulţi pasa­geri de pe bordul unui vapor sosit din Insulele Canare au declarat că la Las Palmas s-au constatat cinci cazuri de ciumă bubonică. Negocierile comerciale austro-cehoslovace MIEN A 2,9 (Radar).. —D. St­ök­lein­ger, ministrul d­e Comerţ al Aus­triei, a plecat azi dimineaţă la Pra­da­ In capitala Cehoslovaciei se vor desfăşura negocieri intre cele două state pentru încheierea unui tratat de comerţ. „.,acaBMttoawBMaBBit^tt3KMaagag^«m ■*■ Caleidoscopul vieţii intelectuale Litere, Ştiinţă, Artă Scrisori ale lui Rai­ner . Maria Rilke Sub acest titlu librăria pariziană Stock publică o selecţiune din nu­meroasa corespondenţă a lui Rai­ner Maria Rilke dintre anii 1902 şi 1911. Scrisorile sunt alese dintre cele publicate în patru volume în limba germană, fiind destinate cititorilor de limbă franceză. Scrisorile ace­stea, mai toate adresate soţiei sale Clara, informează asupra primului contact al marelui poet cu Parisul RAINER MARIA RILKE şi­ asupra relaţiilor sale cu sculpto­rul Rodin. Se regăseşte în acest volum acel aspect filkeian al Parisului care a luat apoi o formă decisivă în Cae­­tele lui Malte Lauridis Brigge Dea­semenea şi frumoase pagini asupra lui Rodin, sculpturei şi picturei. Cancelarul englez Thomas Morus va fi beatificat Din Cetatea Vaticanului se a­­nunţa că Sfânta comgregaţie­ ritua­lă e pe­ cale să termine desbaterile procesului asupra proclamării ca sfânt a cancelarului englez Tho­mas Morus, autorul celebrei lu­crări cu caracter social „Uto­pia“, care a fost decapitat în vremea lui Henric VIII. Deasemeni se proectează beatificarea cardina­lului John Fischer, decapitat în a­­ceeaşi vreme fiindcă s‘a opus divor­­ţării regelui Henric VIII şi n‘a vrut să recunoască suveranitatea acestui sângeros monarh asupra bisericii catolice. Probabil că beatificarea se va face cu deosebită solemnitate în primăvară. La Paris se citeşte Criza — şi ea destul de atenuată — a librăriilor, nu e la Paris şi o criză a cărţii. Statisticele dovedesc­­că se citeşte din ce în ce mai mult. Buletinul municipal al­­Parisului in­dică: numărul­­ împrumuturilor a de cărţi I efectuate , la bibliotecile , de cartier. Totalul se ridică la 1.248.542 în 1930: uşoară descreştere în 1931, cu 1.225.818 împrumuturi; urcare în 1932; 1.329.729 împrumuturi; din nou urcare şi în 1933: 1.354.460 îm­prumuturi. In Montmartre, la biblioteca cen­trală a arondismentului, s-au pre­zentat cei mai mulţi cititori. 88.514. Conferinţe D. prof. dr. A. Strasser din Viena va vorbi Miercuri 30 Ianuarie,, orele 21, la „Palatul Asociaţiei generale a medicilor“,­ splaiul Independenţei 30,­ despre­ „Balneologie şi aparatul cir­culator“.­­ Duminică 3 Februarie, ora 9 seara, d. docent dr. B. Aschner din Viena, va conferenţia la Fundaţia Carol despre „Constituţia şi destinul fe­meii“, (Drumuri noui în medicină). Conferinţa va fi, ţinută în limba, franceză. Alb-negru In ed. Cuvântul Liber a apărut albumul Alb-Negru al cunoscutului pictor A. Mărculescu. Albumul cu­prinde 20 gravri în lemn şi linoleum. Sânt plase pline de o personală vi­goare în care artistul a prins tot specificul trist al târgurilor moldo­veneşti. Volumul d-lui A. Mărculescu are pe banderolă următoarele aprecieri atrase din prefaţa d-lor T. Teodo­­rescu-Branişte şi Scarlat Callimachi. ...Din alb şi negru, prietenul Măr­culescu a ştiut să pr­indă această încremenire a vieţii, atât de pro­fund caracteristică târgurilor mol­doveneşti. El a fixat o lume, care, e pe ducă. O lume, care va muri mâine, poi­mâine când în aceste târguri va bi­rui viaţa cea nouă (T. Teodorescu- Branişte). ...Şi dacă ar fi să scriem despre fiecare gravură, realizată cu trudă şi cu o adâncă dragoste de Mărcu­­lescu, am descoperi, în fiecare, ace­laş sens tragic al bucuriilor noastre de demult. (Sc. Callimachi). Sarre-ei sau Sarre-ului, se în­treabă d. Mircea Grigorescu, deşi mai nimerită ar fi fost întrebarea Sarre-a sau Sarre-ul. Pusă sub for­ma aceasta, ea ar fi conţinut şi răs­punsul. Partizanii Sarrei susţin analogia cu Franţ­ei, Elveţi­ei, Rusi­ei şi c. r. uitând că nu-i obligator ca toate ţările să fie, in limba română, femi­nine, şi deci, terminate în a. Există şi multe masculine, şi anume cele terminate în consoană cum este cazul şi cu Sarre. Zicem: Egiptu­lui şi Luxemburgu­lui. De ce ni s-ar pă­rea o anomalie: Sarru-lui? Ba, e­­xistă şi ţâri neterminate în con­soană şi totuşi masculine, în lipsa lui a final, care este caracteristica femininului : Monaco - Monacului, Congo-Congului. Dacă ne cam încurcăm când e vorba de Chili, este pentru că aceas­tă ţară are o terminaţie ab-:; r­a ne­obişnuită în româneşte; dar ele ce ne-am încurca în cazul unui nume terminat, cum se cade, în r, ca şi car, par şi atâtea altele? Ba, dacă soarta republicii Chili ar fi dat loc la atâtea discuţii, ca cea a ţinutului Sarre, nu-i nici o în­doială că bunul simţ ar fi găsit o eşire onorabilă şi ar fi impus o for­mă de genetiv-dativ în concordan­ţă cu spiritul limbii. Alţii stau la îndoială în chestia Sarrului pentru că în franţuzeşte a­­cest cuvânt este feminin. Dar ei uită că şi automobile primeşte in limba franceză articolul la, pe când in româneşte a urmat regula gene­rală a substantivelor terminate în consoană, devenind automobilul, fără nici o supărare pentru cei ce-i cunosc originea feminină. Altă întrebare este: să scriem Sarre-ul sau Sarrul? Dacă socotim că termenul a devenit destul de u­­zual, îl putem româniza fără frică,­­ c­i’iihd Sarrul, după cum, când ter­menul a devenit uzual în limbă, am Început a scrie Luvrul, DauphînUl, Versatilul, fără însă a putea scrie —­­ cel pr­țin deocamdată — Quai d‘Or­­sayul sau Foreign Officeul. i ANA CANARACHE • ^''-TMÎ^'. Jjyţ£2atibJtt Sarrul, nu Sarra RDEUí­UL Şcoala Mehedinţului Primesc un număr din revista cu acest titlu (anul V, nr. 5, seria a II-a), care dezbate probleme in le­gătură cu şcoala în general şi cu cea din judeţul Mehedinţi în parti­cular. Numărul acesta uneşte colabora­rea mai multor distinşi membri ai învăţământului primar şi secundar şi atinge cu egal succes diverse do­menii; învăţământul, bine­înţeles, este pe primul plan, dar găsim şi folclor, traduceri în versuri şi arti­cole cu caracter social. Desprind din revistă articolul d-lui C. Pajură, directorul publica­ţiei, care se ocupă de şomajul in­telectual. D-sa atacă o dureroasă problemă atunci când aminteşte că, pentru cele 60—70 de locuri vacante în învăţământ, s-au înscris la exa­menele de capacitate aproape 4000 de candidaţi. Ce se vor face cei 3500 de res­pinşi? întreabă cu drept cuvânt d. Pajură, care propune soluţii: numi­rea în posturi de directori de m muzee, arhive, biblioteci publice, etc., şi pen­sionarea profesorilor care au peste 60 de ani sau peste 30 ani de învă­ţământ. Evident, soluţiile acestea se pot lua in considerare şi­ aplicarea lor ar rezolva pentru moment chestiu­nea ş­omajului intelectual. Dar este oare sigur că toţi cei 4000 de licen­ţiaţi merită interesul statului? Este mai curând probabil că o parte din ei au obţinut titlurile nu­mai graţie faptului că, atât în liceu cât şi in universitate, s-au prezentat la examene in grupuri foarte nu­meroase, si deci o selecţie adevăra­tă a fost imposibilă. Urmează de aici că un examen serios nu strică, nici pentru intra­rea lor în învăţământ, nici pentru numirea în alte posturi create spe­cial. Şi mai urmează că, dacă ştim să tragem învăţăminte de pe urma e­­rorilor din trecut, vom avea grija, pe viitor, să nu mai deschidem aşa de largi porţile liceelor şi ale uni­versităţilor, dacă nu la intrare, cel puţin la ieşire. Când numărul celor care pretind diplome este atât de mare, ar fi păcat dacă nu am profita de ocazie ca să creăm un corp didactic se­cundar de valos""’ excenţională. V. BADEA Puţină gramatică In privinţa pronunţării numelui propriu Waterloo, oamenii se pot împărţi în patru categorii: 1) cel care pronunţă cu v, pentru că aşa se scrie (de fapt nu cu v, ci w); 2) cei care, crezînd că numele e en­glezesc, pronunţă cu u (waterlo); 3) cei care, ştiind că Waterloo nu e în Anglia, ci în Belgia, pronunţă cu v, în fine 4), cei care ştiu şi ei că Wa­terloo­ e în Belgia, dar mai ştiu şi că e în Belgia valonă şi că Valonii pronunţă pe w ca u, deci pronunţa­rea corectă este cu u: Waterlo­­oH, REVIGA Revista poeţilor Cine a vorbit de moartea poe­ziei? De zece ani, fără întrerupere apare la Bruxelles o revistă care publică numai texte poetice. „Le journal des poet­es“ va însemna de­sigur o dată în istoria acestei lupte a poeziei de pretutindeni. S’ar pu­tea ca poezia să nu iasă triumfătoa­re? Izbânda ei se va datora în mare măsură elanului poetului belgian L. P. Flouquet, din stăruinţa căruia a­­pare „Le journal des poetes“, în­treaga operă a lui L. P. Flouquet, ca şi a celorlalţi fruntaşi belgieni Charles Plissnier şi Edmond Van­­dercammen, e o operă de generozi­tate şi de umanitate. Recentul vo­lum ,.Corps et âme" arată aceeaşi atenţie pentru suferinţele oameni­lor ca şi pentru frumuseţea poetică. Toată poezia belgiană din ultimul timp e în slujba acestui ideal de în­ţelegere şi de speranţă în trio uma­nitate mai bună. In două rânduri „Journal des poetes“ a fost închinat poeziei ro­mâneşti publicând traduceri prin Arghezi, Bacovia, Vinea, Minulescu, Maria, Blaga, V. Voiculescu, I. Phi­­lippide, Voronca. O lucrare despre Teatrul românesc a apărut, şi se găseşte de vân­zare la toate librăriile, „Teatrul ro­mânesc acum o sută de ani“ de George Baiculescu şi Ioan Massoff, cu o prefaţă de Paul I. Prodan. Broşura e o interesantă mono­grafie asupra începuturilor de tea­tru în ţara românească, cuprinzând pe larg istoricul şi activitatea „So­cietăţii Filarmonice”. Monografia este însoţită de numeroase clişee. , Preţul lei 25. ** Antologie 60 scriitori români de origină evreească, este titlul unei antologii, care va fi în vitrina librăriei, la fi­nele acestei luni. Antologia este întocmită de d. S. Podoleanu, care pe lângă partea de antologie, redă în amănunţime bio şi bibliografia tuturor scriitorilor,­­ cari compun această lucrare. Reîntoarcerea d-lui Gr. Filipescu D. Grigore Filipescu, şeful parti­dului conservator, a sosit astăseară cu Simplonul în Capitală, venind de la Geneva, unde a ţinut acolo o serie de conferinţe. In gară, şeful partidului conser­vator a fost asistat de un grup nu­meros de prieteni politici. Azi, are loc şedinţa delegaţiei permanente a partidului naţional-ţărănesc Delegaţia permanentă a partidu­lui naţional-ţărănist va ţine azi di­mineaţă şedinţă, la clubul central a! partidului. Este probabil că acest for se va întruni şi în cursul după amiezii şi n’ar fi exclus, întrucât programul este foarte încărcat, ca şedinţele să continue şi mâine. La ordinea zilei sunt: discutarea şi ratificarea proectului de program şi a proectului de statut, cât şi li­chidarea chestiunilor care fac o­­biectul disensiunilor din partid. Este probabil că şedinţele nu vor decurge într’o atmosferă de prea mare calm. D. Iu­lici Maniu nu va participa la şedinţă deoarece se consideră re­tras din delegaţia permanentă. Copil călcat de căruţă BRAŞOV, 29. — Azi după amiază s’a întâmplat in localitate pe str. N. Filipescu, un­ grav accident, că­ruia i-a căzut victimă copilul Va­lentin Rell, care a fost călcat de căruţă. Victima a încetat imediat din viaţă. S’a dispus anchetarea cazului. Comedia umana Piramidele în primejdie Fără îndoială că piramidele din Egipt au dovedit până acum o re­zistenţă impresionantă. Francezii, din spirit şovin, încearcă să pue a­­lături cu intenţie de concurenţă, durabilitatea artistei Cecile Sorel sau a Mistinguettei, însă fără pu­tinţă sau chiar speranţă de succes. Marile vedete franceze par tinere, par nişte fetiţe pe lângă vrăsta lungă a piramidelor. Faptul că aceste figuri geometrice au rezistat până acum, ar fi putut să ne facă convingerea că existenţa lor este quasi-eternă şi se va pierde în legendă, aşa cum se pierde şi obârşia lor. Piramidele totuşi au început de­­abia acum să aibă un inamic se­rios: turistul. Mijloacele reduse de circulaţie de pe vremea faraonilor, au făcut ca aceştia să nu poată fi des­tul de prevăzători şi să nu aibă în vedere paza de turist. Masive şi impresionante, pirami­dele au păzit deşertul scutite până în zilele noastre de dominarea pre­tenţioasă şi ofensatoare a turişti­lor, după cum şi faraonii din inte­rior sperau să nul fie tulburaţi. Pri­mejdia piramidelor s’a dovedit a fi şi a rămâne mai cu seamă, Marea Britanie. Nu există englezoaică tu­ristă, —. şi toate sunt turiste şi dor.initoare dela vrăsta de 45 de ani in su.s. — care să nu nutrească do­rinţa satanică de a se urca pe pi­ramide. Dacă celelalte naţiuni, transfor­mate in turişti egipteni, se mulţu­mesc să privească piramidele şi să se fotografieze călări pe cămile la poalele lor, naţiunea engleză de gen femenin sau, — mai precis — de gen neutru, vrea să facă şi o as­censiune pe piramidă. Turista care nu poate face aceas­tă operaţiune istorică prin pro­priile ei mijloace, din cauza vari­­celor, a sclerozei sau a gutei, an­gajează „pro causa“ un egiptean care o înpinge în sus, pe piramidă, o treaptă cu treaptă, mimând după­­ şase mii de ani, gestul ancestral cu­­ care strămoşii săi, cu aceiaş greu-­­ tate, împingeau pietroaele piramidei.­­ Am impresia că in acest gest stră- i bate impu­lsiunea de a domina şi de­­ a stăpâni. Şi, în adevăr, este ceva­­ de posesiune materială, în faptul­­ de a călca piramida şi a o simţi subt picioare. In apusul alb şi sclipitor al de­şertului, s’ar părea că mumiile di­năuntru, confundând alba lumină a zilei cu clarul lunei, au ieşit a­­fară şi s’au cocoţat pe propriile lor morminte, într-o procesiune ineste­tică şi sinistră. In felul acesta, ani cu ani, mii de picioare mari de cucoană (numă­rul 44) patinează, pulverizând, blo­curile piramidelor. Cu cât excursiu­­nile colective iau un avânt mai mare, cu cât agenţia Cook este mai dezvoltată, primejdia care amenin­ţă piramidele este mai distrugă­toare. Dar piramidele riscă o confuziune istorică chiar dacă ar mai dura, din cauza inscripţiilor pe care vizitato­rii le fac pe pietre. Mi se pare şi mie că nu-i puţin lucru să-ţi ră­­măe numele scris în piatră pe un bloc de piramidă. Nu ştiu cum, dar parcă simţi de­odată că ai strămoşi, că te tragi din vechi nobili egipteni, şi porţi în sânge reminiscenţe mi­lenare. Dacă, un român, de exemplu, nu poate rezista fără manifestaţii de cioplitor în piatră, de câte ori vede o stâncă mai deosebită pe Bucegi, şi se iscăleşte cu nume şi pronume, adăogând ziua, luna şi anul, ca în­­tr’un proces verbal, atunci cum se poate pretinde o abstinenţă în a­­ceastă privinţă de îndată ce acelaş cuţitaş se apropie de pietrele unei Piramide ? Nu se ştie bine cine a lucrat pi­ramidele, cine le-a făcut planul, cum se denumesc, cine le-a locuit, dar se ştie precis cine le-a vizitat şi scris, acum, în ultimii 30—50 de ani. A fost pe-acolo şi Napoleon. Tare mă tem să nu fie şi numele lui scri­jelat pe undeva, prin vre­un subsol de piramidă, căci catalogul trupelor sale trebue să fie neapărat cioplit în piatră. Anonimatul şi nimicnicia nu au teamă de ridicol. E o mare tragedie in această penibilă năzuinţă de a nu fi uitat şi a rămâne, cel puţin, cu numele săpat pe­ un perete de piramidă. Nici măcar inutilitatea monoto­nă a acestor monumente, nu a pu­tut insufla un ceas de seriozitate şi de abdicare la supremaţia „eului“. Trebue să intervie acum guvernul egiptean cu o lege pentru protecţia piramidelor contra turistului. Demostene Botez INFORMAŢIUNI Preotul Dumitru Busuic din corn. Ţiganca, judeţul Cahul, a încetat din viaţă in timp ce se oficia sluj­ba religioasă. El suferea de inimă. Moartea năprasnică a preotului a produs o adâncă impresie în rân­durile credincioşilor. La Brăila a fost prins un porum­bel călător. La unul din picioarele porumbelului se află un inel cu i­­niţialele P. J. si cifrele 320026. Curtea cu Juri din Galaţi a con­damnat­ la cinci ani închisoare co­­recţională pe individul Gheorghe Mihai care a tras­­ patru focuri de revolver asupra fraţilor­ Constantin şi Ion Popeanu. Un sătean în vârstă de 50—60 ani a fost găsit îngheţat la marginea comunei Ergheviţa, judeţul Mehe­dinţi. Corpul profesoral şi rectoratul A­­cademiei de agricultură din Cluj au hotărât să desfiinţeze Societatea studenţilor in agricultură din acel oraş. Motivul desfiinţării este un protest îndrăzneţ redactat de stu­denţi. Lucrătorul Iosif Iosif de la atelie­rele c. f. r. Cluj a suferit un grav accident de muncă. Un cazan fă­când explozie, schijele i-au sărit in ochi şi l-au orbit. Directoarele şcoalelor de industrie casnică, sunt convocate la ministe­rul instrucţiunii în ziua de Luni 4 Februarie ora 10 dimineaţa. Şedinţa va fi prezidată de d. mi­nistru al instrucţiunii. „CONTENCIOSUL“, birou de in­­formaţiuni juridice şi administra­tive, se ocupă cu rezolvarea chestiu­nilor de orice natură înaintea tu­turor instanţelor judecătoreşti sau autorităţilor publice din Capitală. Sunt scutiţi de cheltuelile de­plasării cei din provincie cărora „CONTENCIOSUL“ le înlesneşte prin corespondenţă aranjarea intereselor şi îndeplinirea oricăror formalităţi, lămurindu-i şi cu consultaţiuni în orice materie juridică. „CONTENCIOSUL“ funcţionează permanent sub conducerea d-lui avocat M. GRAUR în palatul ziare­lor „Adeverul” şi „Dimineaţa“, Bu­cureşti. Azii fiind sărbătoare, (Sfinţii Trei Ierarhi), Bursa şi Banca Naţională nu­ lucrează. Sit­uaţa livezilor este mulţumitoa­re. Din cauza căldurei şi a umedelei prea mari din atmosferă mugurii sunt încărcaţi de apă. După infor­maţiile primite la ministerul agri­culturii sunt­ temeri că , în urma unei schimbări brusce­­de tempera­tură, toţi aceşti muguri vor degera. Dri dimineaţă, s-a ţinut la minis­terul sănătăţii comisiunea admini­strativă, sub preşedinţia d-lui dr. Titu Gane, secretar general al mi­nisterului. Au luat parte d-nii prof. dr. Besnea, Paulian, dr. C.­ Puşca­­riu, directorul sănătăţii şi dr. A­­postolescu, inspector general sani­tar. Au fost rezolvate chestiuni privi­toare la liber­a practică a medicilor din ţară şi a celor proveniţi din străinătate. Delegaţie de şomeri belgieni in audienţă la regele Leopold O FORMULARE IMPRESIONANTA A DOLEANTILOR ŞOMERILOR DE PRETUDINDENI BRUXELLES, 29. (Rador). _ Re­gele a primit azi dimineaţă o dele­gaţie a şome­rilor, condusă de d. Emile Vandervelde. Unul dintre delegaţi a expus Su­veranului doleanţele şomerilor şi a încheiat cu cuvintele următoare: „Adresându-se Şefului Statului, şomerii se adresează în acelaşi timp omului şi părintelui de familie care este Maiestatea Voastră. Ace­ştia vor ajuta Regelui să înţeleagă voinţa şi speranţa de care suntem însufleţiţi. Decât indemnizaţii pre­care, cari iau din ce în ce mai mult caracterul unei pomeni degradan­te, voim, Maiestate, să avem de lu­cru şi să asigurăm astfel pâinea noastră zilnică, demnitate şi inde­pendenţa noastră, şi fericirea cămi­­nurilor noastre“. 1. DEMONSTRAŢII ANNALENE LA ATENA ATENA, 29 (Europapress).­— Stu­denţii din Atena au făcut dri seară o nouă demonstraţie împotriva I­­taliei pe chestiunea Dodecanezului. Studenţii s-au întrunit în grupuri mici şi la un semn convenţional, au pornit cu toţii în faţa parlamentului, unde sub drapel au demonstrat îm­potriva Italiei. Oratorii au cerut unirea Dodeca­nezului cu Grecia. După aceasta, demonstranţii s-au îndreptat spre mormântul soldatului necunoscut unde au jurat că vor lupta pentru eliberarea Dodecanezului. Manifestanţii au încercat să de­monstreze în faţa legatiunei şi şcolii italiene din Etane. Poliţia, prinzând de veste, a trimis puternice detaşa­mente, cari au împiedicat demon­straţia. Cu această ocazie, au avut loc mai multe ciocniri între stu­denţii manifestanţi şi reprezentanţii poliţiei.* Şi în alte oraşe din Grecia, în special la Salonic, s-au ţinut mari întruniri de protest împotriva tra­tamentului la care sunt supuşi grecii din Dodecanez. O PLÂNGERE LA LIGA NA­ŢIUNILOR Asociaţia dodecanezilor de la Atena a adresat Societăţii Naţiunilor un protest împotri­va Italiei, arătând că guver­nul italian nu respectă clau­zele faţă de dodecanezi. Pro­testul cere organizarea unuii plebiscit, sub auspiciile Ligii Naţiunilor, care să decidă soarta dodecanezilor. Partidul social-democrat din Sarre se consideră dizolvat SAAREBRUCKEN, 29 Rador).­­­­Agenţia „D. N. R.“ anunţă: Conducătorii partidului social-de­mocrat din regiunea Saar au lan­sat un manifest, adresat foştilor lor partizani. Manifestul arată că de la proclamarea plebiscitului încoace, partidul social-democrat nu mai e­­xistă în practică şi că urmează deci a fi considerat ca dizolvat. Semnatarii manifestului cer foşti­lor lor aderenţi să rămână in Saar, iar prin disciplina şi atitudinea lor demnă ca şi prin loaialitatea şi neu­tralitatea lor, să-şi asigure respec­tul la care poate avea dreptul şi cel învins. Lupta este sfârşită pentru noi în­­chee manifestul. -------------- n­» . g»--------------f

Next