Adevěrul, septembrie 1935 (Anul 49, nr. 15834-15859)

1935-09-01 / nr. 15834

englejilor — tocmai când intrase Sabina Voinea. Sub auspiciile „Cân­tării Cântărilor“ pe care o citea că­pitanul, începe dragotea lor. După câteva clipe amândoi stau cu pri­virea aţintită asupra filei din poem ci­rindu-i în gând. I-­­ar poetul român se ia aci la în­trecere cu geniul autorului armo­­nios al poemului de acum 2000 de ani. Auziţi, vă rog, cum alternează — in­ poemul d-lui Arghezi — versetele poemului, evocatoare ale peisagiu­­lui palestinian cu altele, — strofe originale argheziene parfumate cu mirodeniile florilor câmpiilor româ­neşti evocatoare de viziuni poetice rustice de la noi, viziuni dătătoare de stări afective tot atât de emo­ţionante ca şi acelea provocate de „Cântarea Cântărilor“. Sulamita cântă ’(traducerea ar­gheziană) : „Mi-am căutat un aşternut iubi­tul, Vam­ căutat şi nu l’am găsit. Mă voiu scula şi voiu da oraşului ocol pe uliţi şi pe la răspântii, îmi voiu­­ căuta iubitul. Vam căutat şi nu . Vam aflat. Aţi întrebat paznicii: N'aţi văzut voi pe aceia pe care ini­ma mea îl iubeşte? Şi numai de căt Vam aflat. Vam apucat de mână şi nu i­am dat drumul până la casa mamei mele, şi până la odaia în care m’a născut“. Sabina Voinea citia aceste rân­duri din „Cântarea Cântărilor“ dar în gândul ei ea îi spune iubitului ei William: „In ţara mea, unde te voi duce cu mine nu sunt nici căprioa­­­ie ac near­on, tuci Ioan, nici smo­­■ chim şi cedri. Acolo secara dă bol ■ cenuşiu alăturea de mărgelele ă­­i cucuruz. Ovăzul sună din clopote­­ de catifea şi răchitele gheboase în­­­genuchiate descântă apele să imbă­trănească. In pridvorul casei vrăbiile şi rân­­­­dunelele au făcut cuiburi şi berzele . moi din arpi tărcate şi-au ales prin acoperişuri creasta neadăpostită Vino să vezi fumurile din bordeele­­ noastre seara". Dar ce este această „Cântare a Cântărilor", acest „Sir Haish­im“ e­­vreu care după, 2000 de ani nu­­şi-a pierdut prospeţimea, continuând a fermeca spiritele şi inimile cele mai alese ale tuturor neamurilor? E poemul cel mai profan din lume, căci cântă dragostea pătima­şă a corpului femeei şi bărbatului, şi totuşi figurează între „cărţile sfinte“ ale mozaismului şi creştinis­mului! A fost canonizat de biserica creştină, care vede in el numai a­­legorie mistică, iubirea castă a su­fletelor şi a bisericii pentru... Christ, sau pentru.... taina căsătoriei. In ultimul timp scriitorul francez I. Guid­on a consacrat, un volum spre a dovedi că poemul „Cântarea Cântărilor“ nu e decât o dramă cu trei personagii şi coruri. Teza aceasta este susţinută ad­mirabil cu argumente convingătoa­re. Vom mai reveni asupra acestui superb studiu de exegeză a lui Guid­on. Doctorul Ygrec * :.vui.iwo.vvu«­ . Evident cu o recenzie nu poate­­ reda nici chiar concluziile, mai pu­ţin încă tot materialul pe care ele se bazează, cuprinse într’un volum de aproape 400 pagini. Rostul ei nu poate fi decât să atragă atenţia a­­supra lucrării. Foarte greu însă, de nu chiar imposibil, este, să redai atmosfera cărţii d-lui Sanifelevich Ea cuprinde pagini de cea mai mare seriozitate ştiinţifică, după cari ur­mează altele de cea n­ai violentă polemică, despre cari s’ar putea spune că frizează pamfletul. Ea preamăreşte în multe locuri clasi­cismul, pentru a se sluji in altele, unde luptătorul ce este H. Saniele­­vici, pune stăpânire pe cercetător şi estet, de violenţe de limbaj, în cari chiar şi pornografia, care re­pugnă atâta autorului, după însăşi spusa sa, îşi arată, fie şi numai în treacăt, fata ei hâdă. De asemenea în tratarea oameni­­lor de ştiinţă ce-i displac, Sa­niele­­vici, chiar dacă ar avea d­in fond atâta dreptate cât crede că are, nu ar fi trebuit să uzeze de calificative, cari, nu lămuresc nimic, decât un subiectivism pătimaş şi cari, fac în definitiv, altora, cel puţin formal, o nedreptate, asemănătoare celor de cari Sanielevici însuși se plânge sau, dacă vrea altfel, asemănătoare celor contra cărora ch­iar ei se re­voltă, când e vorba de persoana sa. Dar ch­iar și cu aceste aspecte, după mine, criticabile ale operei lui Sanielevici,­­viața lui se aseamănă cu cea a lui Schopenhauer, care în critica, criticilor săi,­ cât şi în lauda, propriei sale opere, a­ gândit şi scris, cum gândeşte şi scrie azi Sanielevici. Cu Voltaire, a spus Schopenhauer, ca şi Sanielevici azi, despre oamenii ştiinţei oficiale: „Pour nous, messieurs, nous avons l’habitude, „De rediger au long­, de­­ point en ■ point,... „Ce qu’on pensa, mais nous ne pen­­sons point...“ Şi ca Schopenhauer, Sanielevici gândeşte că „intelectul nu , există numai pentru scopul de­ a-şi men­ţine viaţa. Aceasta e exact pentru animale şi pentru omul la care­ pre­­dom­ină instinctul animalic. „ Geniul artistic şi filosofic insă,’ se’înalţă până la ştiinţa şi conştiinţa, desin­­teresată, care nu slujeşte scopului de a trăi, ba» în care creierul. .de­vine un parazit al corpului., pe •care-l consumă, căruia nu numai că nu-i serveşte, ba a. cărui bună stare o păgubeşte”. R. Brănişteanu Scriitorul Barbusse pe moarte Din Moscova se anunţă că starea scriitorului comunist francez Henri Barbusse este­ foarte gravă. Plămâ­nul său stâng este inflamat, iar ac­tivitatea inimii este slăbită din a­­ceastă cauză. Bolnavul îşi păstrează deplina cu­noştinţă, dar medicii socotesc că starea lui este disperată. Henri Barbusse sa născut la 17 Mai 1873 la Asnières. Prima lui ope­ră literară, culegerea de poeme „Pleureuses“ a publicat-o la vârsta de 20 de ani. După război, la care a luat parte ca soldat pe front, a publicat­ celebra operă „Le Feu“. Ac­tivitatea lui ulterioară s'a îndrep­­■taţ, tot mai mult’spre politica mili­tantă. In Februarie 1919 a lansat un manifest prin revista „Clarté“ publicaţiune pentru­­„organizarea gândirii“, in jurul căreia erau gru­paţi scriitorii de stânga. Literatura şi coa­furile .Arta coafatului­­e cu mult mai a­­propiată de literatură d­ecât se crede. A dovedit-o secolul XVIII, epoca de aur a fabricanţilor de­ peruci.­Grimm, Diderot, Voltaire, .pentru, a nu cit­a decât pe cei mai de seamă, ne-au .lăsat mărturii preţioase despre ne­bunia capilară a . .vremii lor.. Dacă Roma din vremea lui Marcu-Aureliu se lăudă că ştia, să aranjeze, în­­trei sute de­ feluri părul femeilor, Fran­ţa, de la M-me de Pompadour, la Ma­­trie-Antoinette a întrecut-o;’ avea coafuri'Inspirate de artele 'frumoase şi de litere... ca aceea care­ înfăţişa îmbarcarea pentru Cytera. După succesele lui Beaumarchais lumea bine se coafa â la. Chérubin și se purtau bonete â la­­ Figaro... Când Jean-Jacques Rousseau dădea tonul, femeile preferau coafuri ă la .Edi­tiere, â la Bergere... Apoi — multe decenii mai târziu — se­ poartă bu­cle a­ la Dama cu Camelii, după ce au avut s­coane,­­ A .apari Spitalul infantilă monograf) ortopedie sub direcţia tu., u. uu.nuieecu. .... Revista, pentru­­ştiinţa şi reforma socială, an. XII ,nr. 3-4, număr spe­cial scos cu prilejul congresului in­ternaţional de sociologie ce se va deschide la­ Bruxelles in 4 Septem­brie. Ce să ascultăm la radio Vineri 30 August BRNO, Ora 2025 . Trio de salon. D-nii: Hanousiek (vioară), Kuna (violoncel), Urbanek (pian). Fucik: Imperator; Provaznik: Elegie; Petz­­ny ; Cântec: Milling : Cântec. HAMBURG, ora 22 : Concert din Magdeburg. Bossi; Concert pentru orgă şi orch.; Fritz Theil; Două­­ cântece pentru bariton şi orch. ; Schuman : .liv. BELGRAD, ora 20.15: Trans. din Salzburg: Fidelio, operă de Beetho­ven. KÖLN, ora 24 : Concert nocturn din Stuttgart. Leuschner : balet eu­ropean; Wagner: Arie din Lohen­grin; Ponchelli: Muzică de balet din Gioccnda; Ziehrer: Vals; Lehar : Melodie* : FRAGA, ora 20.30 : Retransmisiu­­ne de la Teatrul Naţional; Dalibor, operă în 3 acte de Smetana. VIENA, ora 21-30; Concert simfo­nic. Dirijor dr. Ernst Rumwald, Haydn: Simfonie in si-major No. 12; Bruckner: Simfonie in re-minor. VARŞOVIA, or­a 22: Concert sim­fonic de muzică rusă, orchestra ra­dio dirijată de Fitelberg. Glinka : Uv. la Rusian şi Isolda; Ceaikowski: Poem simfonic ; Borodin : Dans ; Ceaikowski: Mars; Rimski-Korsa­­kow: Capriciu spaniol. BUDAPESTA, ora 22.40 : Concert de orcH. dirijat de Karoly Mueller. Schubert: Marş ungar; Erkel : Uv.; Schubert: Sinfonie; Strauss: Vals ; Wieschendorf : solo de fagot; Ketel­­bey: Intermezzo; Listz : Rapsodic ungară. Sâmbătă 31 August LiPSCA. Ora 20: '.Concert.de orch. Dirijor: Th. Blumer; Nicolai; uv. op. „Nevestele vesele din Windsor”; Boc­cherini: Menuet; Grieg: suită din „Peer Gynt”; Puccini: melodie din „Madame Butterfly”; Strauss: Vals; Dvorak;­ Humorescă; Wagner: cântec din Lohengrin; Bizet; cântec din Car­men; Ceaikowski: Vals; Mascagni: Intermezzo la Cavaleria Rusticană; Kreutzer: L­agâhul de noapte din Grenada; Lanner: Vals, ROMA. Ora 21.40: II Tabano operă într’uh act de Puccini. SOXTENS. Ora 21.20: Trubadurul o­­peră în 3 acte de Verdi (plăci), VIENA. Ora 17.05: Concert de man­doline, dirijor: Arthur Johannes Scholz Belüli: Uv. la Norma; Recce: Legendă de dragoste • Offenbach: Intermezzo și barcarolă din­ Povestirile lui Hofman­n; Donizetti; Fantezie din Lucia di Lam­­mermost, 17,40. Conf. despre Jon Aran­­son, turată de Hjörtur Halldorsson; 20.15:... Jocurile festive din Salzburg. Fidelia”, operă in 2­aste de Beetho­ven. STUTTGART. Ora 1: Concert noc­turn,­­ orch. simfonică dirijata de Adolf Mennerich; Bach: Orch. de coarde; Beethoven: Concert de pian; Brukner: Simfonie No. 3, VARSOVIA. Ora 21.10: Concert exe­cutat de orch. radio dirijat de Nawrot; Ceaikowski: Capriciu italian; Mendel­sohn: Fragment din Visul unei nopţi de vară. Faimoasa civilizaţie grecească, cu cea romană care i-au urmat, sunt — după afirmaţiile arheologilor Turciei moderne — moştenitoarele culturei strămoşilor turcilor, indigenii de a­­cum câteva mii de ani din Anato­lia. . Civilizaţia europeană s‘a­­ născut din cea elină, venita, dânsa, din Io­nia, adică din Asia Mică, între alte­le din Smyrna. Ionia n’a fost decât moştenitoarea Orientului hitit. Platourile Anatoliei turceşti de a­­stăzi au fost — după afirmaţiile a­­celor savanţi — unul din leagănele omenirii. Regiunea a fost neîntre­rupt civilizată de patru sau cinci mii de ani încoace. Anatolia este plină de urmele ce­tăţilor hitite ce se ridicau acolo pe la anul 3000 înainte de Christos. .Se pot vedea — săpate în stâncă — fresce representând arcaşi cu bone­te ţuguiate in cap sau lei cu ochii bulbucaţi, care păzeau intrarea in cetăţi. Sute de huyuks, oraşele necunos­cute până deunăzi, par a fi încă În­gropate în câmpiile pustii. •# Interesul pentru revelaţia hitită— căci a fost o adevărată revelaţie — creşte odată cu progresul cercetări­lor. Charles Texier a semnalat primul, in 1835, sculpturile extraordinare cari impodobeau­ anumiţi munţi din Anatolia, îndeosebi figuri de arcaşi, săpate în stăncă. Emile Botta­, consul al Franţei la Mossul, a atras atenţia arheologilor asupra sondagiilor întreprinse de c­el de la 1842 în jurul localităţii Ko­­yum­juk. In 1862, Georges Perrot — a că­rui misiune a fost complectată in mod fericit de a lui Chantre, in 1893 — a devenit iniţiatorul hititolo­­giei. Astăzi germanii, englezii şi ame­ricanii impart cu francezii gloria de a fi redat turcilor pe strămoşii lor. Cele patru­ nume de francezi stau insă la inceputul nouei ştiinţe. Misterioşii hitiţi, cari au jucat un rol primordial in istoria omenirii între anul 2000 şi anul 1000 i. d. Chr., cari cunoşteau mai multe feluri de a scrie, aveau un cod civil şi un cod penal demne de romani, la cari fe­meia era în­­totdeauna egală cu bărbatul, cari au întrebuinţat fierul înaintea egiptenilor şi ale căror o­­pere de artă, uneori grandioase, au fost copiate de asirieni, ,au astăzi o mare importanţă in viaţa politică a Turciei republicane. Până nu de r­ult se­ credea că hi­tiţii, ca atâtea alte popoare,­au ve­nit din Europa orientală, trecând Bosforul. Nici o urmă a trecerii lor n’a putut fi găsită, nici pe Bosfor, nici pe ţărmurile Mării de Marmara. Arheologii au trebuit să părăsească teoria venirii din Europa. S’a. stabi­litiţii sunt asia- Est paraliţia tilăî. c...;a măm pe nimeni.­­ l)“n fereşte dc ică la frontierele ţârii noastre, sa fim însă atenţi. Ci- '­­esc in ziarele din Starsburg că epi­demia de paralizie infantilă bân­tuie acum in districtele bradeze din Mannheim şi Wemblim (Germania) şi’n Wi­rtsnberg. Autorităţile germane se luptă s'o localizeze şi s’o stingă. Toate intru­­nirile tinerimii hitleriene au fost interzise. Intr’o singură localitate (Jagts­­kreis) s’a semnalat — după Moni­torul din Wartemberg — 17 cazuri de paralizie infantilă! Localităţile acestea sunt încă foarte departe de noi, încât n’am avea de ce să ne alarmăm. Medicii noştri in deosebi autorită­ţile sanitare, trebue să fie totuşi cu ochii in patru, spre a nu lăsa nei­­zolate eventualele primele cazuri ce s’ar ivi la noi. Ne amintim cu groază de ravagiile făcute de această boală acum vre-o opt ani, la noi. Şi tot in August iz­bucnise această epidemie. DR. Y. luliu Cezar, esatro-­­ nul ziariştilor ! Gazetarii francezi au de patron­­ pe Théophraste Renaudot, care a­­ fost primul gazetar.­­ Italienii i-au întrecut pe francezi: asociaţia naţională a ziariştilor fas­­i cişti a adoptat pe luliu Cezar, mare­­ general şi mare gazetar. Mare gaze- î tar pentru că a creat, cu 50 de ani î înainte de naşterea Domnului, pri-­­ mul organ public de informaţiuni al­­ vechei Rome: „Acta Diurna”. Ziari-­­­ştii italieni sau dat deci încă odată­­ Cezarului ce este al Cezarului. A Aici, probabil de originea turaniană, coborîţi de pe platourile Turkesta­­nului. Capitala lor, care se numea Hattusas, era situată la 180 k­m. de Ankara, aproape de satul actual Bo­­gaz-Keir­y, unde se pot vedea ruinele palatelor, şi templelor sale, înconjura­te ele ziduri lungi de kilometri şi de o grosime de cinci până la opt metri.­­ Republica turcă, transformata de reformele­ lui­ Kemal Ataturk, ruptă din tradiţia islamică, căută o trad­­ţie stăveche de care să se poată le­ga. Se căutau strămoşi cari să fi trăit intr’un.. chip demn de a fi re­luat,­dincolo de secolele otomane, care să poată fi presentaţi dispre­ţuitoarei Europe.­Hitiţii începuseră, tocmai să iasă din pământ. Istoria lor nu era prea precisă, dar tendinţa ei excelentă. Republicanii se aruncară, asupra in­­­uiţilor cu bucuria fiului risipitor ca­­re-şi regăseşte părintele şi casa. Săpăturile se înmulţiră, cu zecile, începând din 1931 se începură ne-­ numărate. Mustafa Kemal le vizită pe toate. Revăzură lumina zilei sta­tui uriaşe de zei bărboşi şi mii de săpimele din pământ ars acoperite de cuneiforme sau de hierogliife. Anatolia fu literalmente invadată de arheologi. • • • - ■ De opt ani se sapă intr’una. Dela­­porte la Malatia, profesorul Gabriel in regiunea Mardin şi a locului Van, americanii Von Osen­, James Breas­ted, cehul Hrosny, elveţianul Forrer, nenumăraţi germani... Săpăturile, care au desvăluit ce­ramică roşie, şi tot felul de chipuri de animale curioase, au precizat că in sec. XIV înainte de era noa­stră, cam în epoca în care văduva lui Tut-Ankh-Amon solicita regelui hitit mâna fiului său, populaţii indo­­europene au început să se infiltreze printre hitiţi, frigienii la nord, a­­rheienii sau grecii primitivi, la vest. Secol după secol, cercetările s’au urcat în trecut până la secolul 40 înainte de Christos. Savanţii s’au găsit astfel faţa’n faţă cu sumerie­nii. S’a descoperit că steaua şi se­miluna de pe pavilionul turcesc au fost însuşi simbolul marei zeiţe su­­neriene. * După ce au distrus Babilonul şi au făcut pe Ramsesii Egiptului să remure, hitiţii au ieşit din istorie n sec. VIII î. d. Chr.,­tot aşa de dis­­cret precum intraseră. Iată-i reintraţi in actualitate, cu o glorie nouă care nu şi-a atins apu­stul. Căci patruzeci de tineri arheo­­ogi turci continuă acum cercetările, ■entrii cari guvernul şi-a asigurat nonopolul, după ce a format ele­­mente , capabile în şcpalele Germa­nei şi în ale Franţei. O comisiune se va ocupa de mişte - ul­­arborelui genealogic al rasei urce.­Uh manuscris inedit -■ al cefonetului La­­■ wpence~'a ? ; ?-v '■ Editura „Doubleday, Dbrain & Co." din New-York anunţă că a obţinut un manuscris postum al decedatului dlonel Lawrence supranumit „re­gele neincoronat al Arabiei“. Manu­scrisul va fi tipărit într’o ediţie re­strânsă de numai zece exemplare, cari vor costa fiecare — după cum anunţă telegramele de câte 500 mii dolari. Cartea se va numi „The Mint“ şi nu va putea fi reprodusă nici în în­tregime, nici sub formă de extrase în nici o altă publicaţie. Acest ma­nuscris al autorului „Revoltei în deşert“ se referă la politica oficială a guvernului englez în Arabia in timpul războiului mondial si in pe­rioada de după război până in 1934. Manuscrisul conţine 69.500 cuvinte. CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Hitiţii, strămoşii turcilor * J. C. LAWKinst fi NEVERUL Admisibilitatea contestaţiei în materie de divorţ D. doctor M. Cherner, domiciliat actualmente în comuna, Titu, Dâm­­boviţa, intentase soţiei sale Ed­ea Cherner, acţiune de divorţ, la tri­bunalul Ilfov secţia IV-a. La această acţiune, soţia a depus o întâmpinare, prin care cere să se decline competenţa in favoarea tri­bunalului Orhei, pentru că nici d-sa şi nici soţul reclamant n’ar fi avut vreodată domiciliul la Bucureşti, ci in comuna Rezina jud. Orhei. Faţă de întâmpinarea depusă, so­ţul abandonează acţiunea intro­dusă, pentru peste un timp oare­care, să depună o nouă acţiune, de astădată, arătând că nu cunoaşte domiciliul soţiei. In tot timpul pro­cesului, soţia declarată dispărută, a fost citată prin „Monitorul Oficial“. Sentinţa de divorţ, odată obţinută in lipsa soţiei,­ d. Cherner, a tran­scris-o, iar ulterior s’a căsătorit din nou,, având actualmente doi copii din această a doua căsătorie. Intre timp, prima soţie, aflând că este divorţată, fără să fi fost citată, face contestaţie, şi cere anularea sentinţei de divorţ, obţinută prin surprindere. Contestatoarea a invocat în faţa tri­bunalului faptul că,, soţul citând­., prin Monitorul Oficial, a fost de rea sa, lucru' ce rezultă din prima ac­ţiune' ,de divorţ, intentată cu abia câteva­ luni înainte ,şi abandonată din cauza întâmpinării depuse. După divergenţă făcută la tribu­nal asupra, admisibilităţii contesta­ţiilor în materie de divorţ,, tribuna­lul a respins contestaţia ca inadmi­sibilă. Curtea de­ Apel secţia Il-a, a ref­­ormat sentinţa tribunalului, soco­tind că şi in materie­ de divorţ sunt admisibile contestaţiile, în fond in­să, a respins apelul, socotind că nu se face dovada relei credinţe a soţu­lui, nerezultând din dosar, că ar fi luat cunoştinţă de întâmpinarea depusă, înalta Curte de Casaţie a judecat, recu­rsul declarat de soţie, şi deşi­ d. procuror­ general a cerut casarea d­eciziei,­­totuşi instanţa superioară, a respins recursul ca nefondat. ’ - —----- n­—­■ ■ afirm— Citiţi Cuvântul Liber AU APĂRUT­­ MANUALELE MATEMATICI cl. I — cl. Vii/ ÎNTOCMITE conform programei analitice ERBEST ABitSON AL. Al^DRONIC Profesor şi subdirector al Șc. I Profesor în învăţământul se- PalRechnice Regele Carol II­e­cundar din Bucureşti. post fost profesor secundar. || Profesor la „Mănăstirea Dealu” GH. DUr­ilTRESCU Profesor în învăţământul secundar din Bucureşti. Fost Prof. la „Mănăstirea Dealu” ... „aceste manuale sunt exemple de muncă, de pricepere şi de simţ pedagogic“. ... „Manualul de geometrie in spa- , ‘­ţiu este o lucrare de inspiraţie şi, , în acelaş timp, de muncă conştiin­cioasă’’. Aceste manuale vor contribui la o înoire a metodelor de predare şi vor fi de un real folos elevilor. (EXTRASE DIN REFERATELE ONOR. COMISIUNI) PENTRU MANUALE SPRE CONSULTARE A SE ADRESA EDITURII „ADEVERUL“ S. A. BUCUREŞTI au apărut Manualele de Drept cl. IV, VII, vili de M. A. DUMITRESCU refăcute de G. ALEXIANU Profesor Universitar Exemplarele de consultare se pot cere la EDITURA ALCA LAY INFORMAŢIUNI D. Victor Antonescu ministrul fi­nanţelor a avut in cursul dimineţii o lungă consfătuire cu d. V. Sassu, ministrul agriculturii şi domeniilor şi d. M. Negură subsecretar de stat la acel departament cu privire la valorificarea cerealelor, aplicarea ta­xei de 90 de bani la k­gr. de făină şi chestiunea exportului de grâu. „CONTENCIOSUL“ birou de in­­formaţiuni juridice şi administra­tive, se ocupă cu rezolvarea chestiu- n hilor de orice natură pendinte in faţa autorităţilor publice sau a in­stanţelor judecătoreşti din Capitală. Graţie biroului „CONTENCIOSUL“ lumea din provincie este scutită de tfheltuelile deplasării, întrucât prin corespondenţă se aranjează toate interesele şi se îndeplinesc orice for­malităţi, obţinându-se şi consulta­­ţiuni juridice in orice materie. Biroul „CONTENCIOSUL“, care se ocupa şi cu chestiuni fiscale în le­gătură cu supunerile comercianţi­lor şi celorlalţi contribuabili, func­ţionează in permanenţă sub condu­cerea d-lui avocat M. Graur, în pa­latul ziarelor „Adevărul“ şi „Dimi­neaţa“, strada Const. Miile 7-11. Cronici: Teatrul Vesel, Claudia Milian ; Criza cinematografului francez, St. Roll; Falsificări, M. Pisc. Sionism : cauze şi fapte, M. Lewin ; Note a­­supra­ cunoaşterii, A. Joja. — In „Cuvântul Liber“. Ca urmare a hotărârii luate a­­nul trecut, de ministerul dome­niilor, ca în fiecare an să se fa­că in toată ţara o manifestaţie cu caracter economic-social sub de­numirea de „săptămâna fructe­lor”, care să aibă ca scop prin­cipal, o cât mai întinsă şi sus­ţinută propagandă pentru mă­rirea consumului intern de fruc­te, a decis ca şi in toamna acea­sta să se întreprindă o asemenea acţiune. In acest scop s’a trimis o cir­culară directorilor serviciilor a­­gricole, cărora li se cere ca şi în acest an să dea sprijinul lor. „Radio-popa”, „Recorduri în pro­gramele de radio”, „Iubire diploma­tică prin T. F. F.”, Educaţia muzi­cală a copiilor”. Iată titlurile câtorva reportagii de actualitate, apărute în ultimul nu­măr al revistei „RADIO” Rad­ofonie — Televiziune — Şti­inţă pentru toţi. „Expoziţia de Radio din Berlin”. ; — „Cenzura britanică la Radio”. — . ,„Un nou sistem de telecinemato- • graf”. —r „Pulsul la Radio”. ( Iată titlurile câtorva reportagii­­ senzaţionale de actualitate, apăru­te in ultimul număr al revistei I « „RADIO” i Radiofonie — Televiziune — Şti­­i­­nţă pentru Toţi. i ---- I ABIUSOARUl UTK­UKUUJl de T. Arghezi VIAŢA, PERSONALITATEA ŞI O­­PERA LUI MIHAIL SADOVEAN1. Sadoveanu şi artele; Sadoveanu şi ştiinţa; Sadoveanu şi viaţa; Sado­­veanu şi jocurile; Sadoveanu şi stră­inătatea de Vaier Donea DIN VIAŢA... ŞI DIN CĂRŢI Teatrul nostru; O iniţiativă CEL DIN URMA BAL LA LEGAŢIA RUSEASCA de G. M. Vlădescu Intre 10 şi 14 Septe­nbrie are loc, la Budapesta, convin­ţa in­ternaţională de turism România va fi rerezentată prin d-nii I. Mitilineu, alt mi­nistru, Sergiu Dimitriu, secretar general al ministerului de inter­ne şi preşedintele oficiul de tu­rism şi profesor Minovi,­ ­Consiliul Administtie al Societăţii Generale dAsi­­gurare­­, „NAŢIONALA“ aduce cu părere de rău, la coş ţin­tă încetarea din viaţă, in ua de 27 August 1935, a mult­reptatu­lui ! Valerian M. Ciu­tu , fost Director al Societă Ceremonia religioasă a at Io Joi, 29 August, orele 17, la opela cimitirului Bellu. Direcţiunea Generală şi mncţma­­rii Societăţii Generale de Asigrare „NAŢIONALA“ aduc, cu adâncă durere, la cu­oş­­tinţă încetarea din viaţă, n ziu de 27 August 1935, a mult­regrettu­­lui ,­­ Valerian M. liunti a cărui conlucrare timp de 28 ai, a lăsat amintiri neşteri de uni­că şi bunătate. Ceremonia religioasă a avut pe Joi, 29 August, orele 1 la capra cimitirului Bellu. SOCIETATEA DE BIEFACERE „REGINA ELISAETA“ Cu adâncă durere fie’ ‘curicnd­ încetarea din viaţă , nepreţuit preşedintă a comitetul! doamnei« patronese Sarmiza Bi­cescu ^Inanestiani Un serviciu religios pentru odihna sufletului decedatei,va avea­­ loc Sâmbătă 31 August, oile II jum. di­­neaţa, la Azilul Socieiţii din Bucu­reşti, şoseaua ColoneMihail Giu­ca No. 59. I ! ' • t­­t A%i a apărut Adevărul Literar şi Atistic No. 769 — 1 Septembrie 1935 CRONICA mIRARA Adrian Maniu: Rurile primăverii şi flăcări­i toamnă de G. Călinescu R.TSBUNAREA BASTARDULUI ■ d G. A. Lăzurică VÂNTUL IN POPA LUI VERHA­BEN de Ael George Stino TREI ORE DIN VIATA UNUI OM de Mutohito NAPOLEON CARE MARIA LUIZA Scrisori inedite Trad. de H. Blazin însemnări, Ri­antropul­, Recenzii, Cinematograful Şahul, Feminină, Ştiinţific, Primii Paşi

Next