Adevěrul, noiembrie 1935 (Anul 49, nr. 15886-15911)

1935-11-01 / nr. 15886

Pagina -2-a Geamurile sunt văruite, iar toate nevoile, omeneşti, se împlinesc în aceiaşi cameră. Cu mintea încordată spre o rază de lumină, o adiere de aer, condamnaţii politici, având de executat 7-10 ani, duc luptă contra geamurilor închise ,pentru un geam deschis.... Intr’un interval de câteva luni, între Crăciun şi Paşti, au decedat 10 condamnaţi de drept comun. Doritori de a munci, de a-şi destinde trupurile în vreun atelier, să fie câtuşi de puţin utili. Aceşti delicvenţi politici stau totuşi în inactivitate cu privirea rătăcită, cu speranţa unei liberări..... cândva Jiu se ştie ce poate aduce roata vieţii... şi anii trec peste ei. Orice sancţiune urmăreşte corectarea celor vinovaţi, de aice până la tortură ar trebui să fie baricade de neînvins. De ce tratamentul inchizitorial asupra celor ce gândesc..... poate greşit? A ridica libertatea unui individ nu constitue pedeapsă în sine? Nu cerem lucruri imposibile. Un regim politic mai blând în închisori, de ce lanţurile de la picioare? De ce, ferestre ţintuite? De ce lipsa de îngrijire a celor bolnavi? In toate timpurile maltratările" au exasperat mai mult ideologia concepţiilor politice. Se cuvine mai multă omenie! Ella Negruzzi RĂMĂŞIŢELE LUI LYAUTEY IN MAROC CASABLANCA 29. (Rador).— Crucişătorul care transportă in Maroc rămăşiţele mareşalului Lyautey a sosit în port, fiind, escortat de mai multe alte crucişătoare. Escadrila a fost salutată cu salve de artilerie. SOLEMNITATEA DELA CASABLANCA CASABLANCA 29 (Rador). —Cu prilejul transferării în pământul Marocului a rămăşiţelor pământeşti ale mareşalului Lyautey, toate clădirile publice şi particulare au ■arborat drapele îndoliate.. Instituţiile au fost închise. Crucişătorul Dupleix a acostat la chei la ora 15 şi 30. Dealungul cheiului, o mulţime imensă, într-o adâncă tăcere, aştepta sosirea corpului neînsufleţit al celui care a fost pacificatorul Marocului. Vapoarele militare din port au tras salve de tunuri. Sicriul a fost dus din port la catedrala oraşului, unde s-a slujit un serviciu religios. El a fost apoi scos in piaţa Lyautey şi aşezat pe un catafalc. D. Pietri, ministrul Marinei, a luat cuvântul pentru a face elogiul funebru, reamintind opera,, defunctului. După aceea, trupele’din garnizoană au defilat prin faţa catafalcului. Sicriul a fost condus apoi la primărie şi aşezat in sala de ceremonii. Imediat a început defilarea populaţiei. ILa ceremonii au asistat d-nii Pietri, ministrul Marinei, ■ generalul Weygand, fostul şef al marelui stat major, toţi generalii din Maroc, şi toate notabilităţile indigene, prin*, tre care paşa din Marakeh și marele vizir, ca reprezentant al Sultanului. Se caută un om care a scos câteva zeci de milioane dintr’un sate Un epilog a! lichidării fostului regiment grăniceresc sărbo-bănăţean . Fostul'regiment grăniceresc 'sârbobănăţean, fiind disolvat odată cu împărţirea imperiului austro-ungar, întinsele sale domenii, cu care fusese înzestrat încă de pe vremea împărătesei Maria Tereza şi care formau comunitatea de avere a acestei formaţiuni militaro-administrative, au fost tăiate aproape in jumătate, prin delimitarea graniţei dintre Serbia şi ţara noastră. Sediul juridic al fostului regiment fiind atribuit Serbiei, dimpreună cu localitatea ce căzuse în lotul acestei ţări, s’a cerut şi obţinut de către reprezentantul comunităţii de avere şi anume de d. deputat Jifcovici din Camera iugoslavă, lichidarea teritoriilor şi pădurilor rămase în Banatul românesc. Lichidarea s’a făcut prin expropriere, în conformitate cu legile noastre, iar operaţiunea a şters destul de greu, durând mai bine de zece ani, atât din cauză că în prima perioadă a lichidării se făduseră greşeli a căror reparare a necesitat intervenţiuni şi trecere de vreme, cât şi din pricina desfăşurării nouei judecăţi, referitoare la expropriere prin filiera tuturor instanţelor administrative şi judiciare. In cele din urmă, s’a ajuns la faza ultimă, aceia de a se elibera reprezentantului sârb renta de expropriere ■ in valoare de circa 112 milioane iei, emisă, de Stat în plata terenurilor expropriate, titluri de rentă ce au fost depuse, la timp la Casa de Depuneri. Deasemenea s’a mai dispus predarea către d. fircovici, după o îndelungată întârziere provocată de formalităţi şi obiecţiuni de ordin fiscal,* a unei sume, de câteva zeci de milioane lei, reprezentând valoarea cupoanelor, pe o durată de câţiva ani, a titlurilor de rentă mai sus arătate. Banca Naţională, care acceptase să se elibereze această însemnată sumă în lei, datorată unei instituţii străine, şi-a adus aminte acum în urmă, că aceşti bani ar putea să-i scape controlului, luând diverse destinaţiuni, lucru ce nu este permis faţă ei, dreptul conferit Băncii Naţionale prin legea şi regulamentuldevizelor, de a împiedeca întrebuinţarea „leilor interni” altfel decât pe baza unei autorizaţiuni prealabile din partea ei. Spre a preveni pe de o parte ca cele câteva zeci de milioane lei să ia drumuri necunoscute, anihilând astfel putinţa de control la care avea dreptul şi îndatorirea, iar pe de altă parte, spre a ajunge la constatarea situaţiunii reale a sumelor încasate, Banca Naţională a cerut concursul parchetului de Ilfov. Primul procuror a însărcinat cu urmărirea chestiunii şi facerea investigaţiunilor necesare, pe d. procuror Prosper Constantinescu, urmând ca d-sa să ia toate măsurile spre a ajunge la stabilirea situaiunii actuale a sumelor încasate de către d. Jifcovici. In acelaş timp, concursul reprezentantului parchetului, trebuia să aibă drept urmare efectivă, ca banii să reintre în raza de supraveghere efectivă a Băncii Naţionale, pentru cân ei să nu ..poată fi manipulaţi,, decât în cadrul prevederilor riguroase ale regimului devizelor în vigoare. Interesant... este.cfi hanjfcfset aflau depuşile către d. Jifcovici în 4 saferii din fostul local al Băncii Ghrissoveloni, local care astăzi constitue o anexă a Băncii Naţionale. Era deci de aşteptat momentul când d. Jifcovici avea să se prezinte spre a ridica banii, pentru ca atunci să i se pună in vedere că asupra lor planează o indisponibilitate, trasă din regimul legal al devizelor și cu acest prilej să se verifice dacă există în fiinţă toate sumele încasate, iar în cazul când s’ar constata lipsa unei sume, să se poată procede la cercetări pentru a se stabili cum şi unde a fost întrebuinţată. Asemenea constatări şi cercetări trebuiau făcute cu asistenţa reprezentantului parchetului, ce urma să fie avizat atunci când d. Jifcovici ar fi venit să ridice banii. Măsurile de prevenire au fost însă prea slabe, deoarece eri, împuternicitul său s’a prezentat şi a ridicat în câteva valize banii din saffeurile ce deţinea cu chirie in localul arătat. Operaţia s’a făcut nestânjenit întrucât parchetul n’a fost avizat, la momentul indicat, ci de a bea după ce operaţia se săvârşise! Reprezentantul parchetului, tardiv încunoştiinţat, ,a dispus ori luarea măsurilor necesare pentru găsirea d-lui Jifcovici şi a preţioaselor valize. Organele poliţiei au fost ,mobilizate aseară în acest scop. Cercetările au urmat în cursul nopţii. Rămâne să se vadă cum se vor desfășura lucrurile.. Editura SOCEC prepară tineretului o surpriză editorială Până în Crăciun vor apărea o serie de cărţi pentru copii şi tineret. Printre primele cărţi va apare Cristofor Columb volumul va fi alcătuit de d. F. Aderca tehnica modernă posedă astăzi mai bun şi mai de preţ, constiicţiunea palatelor, şi a tuturor lucrărilor de artă, fiind ultima expresie a ceiace s’a realizat până in timpul de faţă, pretutindeni. In fine deosebitei atenţiuni acordate artelor, în deosebi celor plastică, modului fericit în care acestea intervin în tot ce s’a organizat acolo, in toată construcţia acestui oraş miraculos şi efemer; cu alte cuvinte, corespondenţei dintre decor şi conţinut, dintre forma aleasă şi fondul bogat, încă din piaţa Saint-Lambert, înainte de a fi trecut de intrarea principală, vizitatorul care-şi îndreaptă pentru prima dată paşii către incinta Expoziţiei, se bucră, privind in perspectiva bulevardului central, le boulevard du Centenaire, de o privelişte încântătoare. „C’est un enchantment...” îmi spunea cineva cu entuziasm, vorbind de aspectele aceste, o incântare, in adevăr, — pentru ochiu ca şi pentru suflet. Inchipuiţi-vă o alee de proporţii impresionante, intre două şiruri de construcţii de o varietate fermecătoare, ornată de plantaţii, de arbuşti, de fântâni, de basene, de partere de flori, iar la capăt, o esplanadă superbă, care formează piaţa de onoare a expoziţiei şi din care, grandios, in silueta, sa originală, apare Palatul Centenarului. E un cadru unic, de o bogăţie şi de o noutate care cuceresc din primul moment, nu numai prin armonia ansamblului dar prin toate elementele şi detaliile sale, — forme, contururi, culori, lumini, umbre, — de la victoriile înaripate, care decorează intrarea principală, prin profuziunea de flori, prin jocurile, şi scările de apă şi până la minunata oglindă a bazinului în care se reflectă Palatul cel mare cu peisajul său, un minc Lae-oglindă, amintind pe cel din Yosemite-Wailey, cântat de Veronica Miele. Să mai vorbesc de celelalte încântătoare alei, care brăzdează cetatea aceast feerică? De Avenue des belges, cu strălucitele palate as Franţei? De Gros TUleiul, cu palatele aşa de bogate ale Italiei? De Avenue Astrid, al cărei nume azi ne umple gândul de tristeţe? De umbrosul parc interior şi de toate peisagiile înflorite care ne reţin la fiecare pas ? De acel încântător Vieux Bruxelles, din secolul al XVII-a, aşa de viu, de pitoresc’, de plin de poezia trecutului ? Acesta e, in palidă evocare, decorul. Conţinutullui putea fi mai prejos ? Să intrăm puţin în monumentalele clădiri care formează grupul celor trei Grands Palais de la extremitatea aleei Centenarului. lată-ne in hall-ul central, minune de îndrăzneală tehnică,de armonie şi simplicitate, arhitecturală. Suprafaţa pe care o ocupă e de 15.000 de metri pătraţi; faţada lui are 39 demetri înălţime; amploarea arcurilor sale interioare de beton, e de 86 m. Interiorul serveşte de model de gară modernă, de gară in funcţiune, cu toate serviciile, birourile, ghişeurile, aparatele şi instalaţiile tehnice necesare unei asemenea destinaţii. Admirând excelentele modele de locomotive de tipul vechiu, in noua lor, arhitectură, suplă şi elegantă, alături de trenurile electrice şi de toate noile vehicule şi noile mijloace de comunicaţie pe şine, vizitatorul care priveşte cu interes şi curiozitate, cele douăsprezece linii cu trenuri de toate formele şi de toate concepţiile, află acolo că, anul 1935 e, între altele, şi centenarul drumului de fier în Belgia. In construcţia din dreapta segăsesc grupate secţiunile de metalurgie, industrie mecanică, mine şi electricitate. Cea din stânga e destinată navigaţiunei maritime şi fluviale, aeronauticei, turismului şi armatei. Acest mod de grupare a produselor expune, în construicţiuni comune, n’are însă acolo decât aplicaţiuni , restrânse, in genere numai •unde e vorba de activităţi* care se îndreaptă către aceleaşi scopuri practice sau care se ajută între ele in mod necesar. încolo, fiecare fel de activitate, fiecare grup de interese, fiecare mare instituţie, are palatul sau pavilionul său, construit in forma care se acordă mai bine cu ceiace cuprinde sau cu ceiace exprimă. De aceia,avem un palat al Chimiei, unul al Alimentației, altul, al Automobilului- .sari ai Construcției sau al Artei moderne sau al Artei vechi sau altele, altele.... Afară de impunătorul Alberteum, Palatul ştiinţei care de asemeni cuprinde un grup destul de întins de exploziţiuni diferite. Aici insă, mai mult decât oriunde, am putea, vorbi de o impresionantă unitate în diversitate. Poate cei cari au organizat palatul aceasta, s’au gândit să demonstreze,intre Iţele, şi adevărul că, în realitate, nu există ştiinţe ci numai ştiinţă, — una singură, cu ramuri şi aplicaţiuni diferite. Palatul care poartă, numele Marelui Rege, e unul din cele mai strălucite; e un palat al miracolului. Prezintând cele mai nouă rezultate ale cercetărilor făcute in toate domeniile, ultimele, realizări in fizică, in biologie, in tehnică, toate minunile cunoscute ca şi toate câte sunt pe cale de a se îndeplini, in rezultate definitive ca şi In uimitoare experienţe,•—palatul acesta pare a oferi nu numai luminoasa imagine ■ a ştiinţei dar şi toată poezia ei. . Ar fi timpul să ne gândim la participarea numeroaselor ţări cari au ţinut să se asocieze la efortul Belgiei. Putem trece fără a ne opri pe lângă strălucitele palate, ale Franţei, care şi , de data aceasta, — ca întotdeauna, la toate marile expoziţii universale şi internaţionale, — au format centrul de atracţie al tuturor? Putem trece peste paiatele Angliei? Ale Americei? Ale tuturor civilizaţiilor vechi şi nouă? Peste toate acele impunătoare construcţii care adăpostesc opera, în curs de desvoltare, a noilor regimuri, a noilor credinţe, — proba activităţei provocate de mistica fascistă, de pildă? (E de regretat că Germania şi Rusia n’au luat şi ele parte, la această uriaşă demonstraţie, cu marile şi dureroasele lor experienţe).Totuşi, trebue. Căci,din neputinţă de a îmbrăţişa totul, vreau să rămân la simpla participare a Belgiei, cu privire la care aşi fi ţinut să adaog câteva cuvinte despre Arta sa. •* Belgia e o ţară cu mari tradiţii in domeniul aceasta. Flandra nu e ţara picturei şi a muzicei? Valonia, ţara sculptorilor? Expoziţia, de artă veche, care pune in evidentă, cu așa strălucire, ideea aceasta, stărue parcă, să mai dovedească'un lucru:»existența unei arte brabansone. N'a fost, greu. Operile lui Rogier van der Weyden, ale lui Breughel, ale lui Philippe de Champaigne fa cărui figură o am din intâmplare, intr’o foarte bună, gravură a regretatului pictor ieşean Stahi), erau aşa de aproape 1 Mai toate in palatele şi muzeele Capitalei. Fireşte, spiritul valon e o realitate; el explira aşa de binepeisajul ţinuturilor care l-a format! Dar e oare aşa de deosebit de celalt? Van der Weyden, datoreşte puţin lui Van Eyck? De demult, sufletul, celor două populaţii, de orgină şi limbi diferite, lucrau pentru a se uni, a se contopi în unul singur. . Arta noua, contimporana, cerea de demult o prezintare generală, o manifestaţie in comun. Bruxelles a realizat desideratul acesta, in condiţiuni excelente. Nu e vina sa, că n’a reuşit să lămurească unele mari probleme pe care le ridică. Participarea Belgiei, în orice caz, aşa de legatade arta franceză, e una din realizările cele mai de preţ. . . . într’o zi, pe când,valurile de vizitatori umpleau aleele, palatele şi muzeele expoziţiei, urmărind şi ad- I mirând toate lucrurile aceste, — carun trăsnet a căzut Vestea, nenorocit rei de la Kussnacht, lângă Lucerna. A fost o stupoare generală, o consternare străbătută de un elan de revoltă contra.. destinului. Mulţi, nu voiau să creadă. „La reine est morte!“ , strigau ei. — „Est-ce possible? Est-ce croyable?“ Firește, lucru! era posibil, din moment ce s’a întâmplat; dar în adevăr el era de necrezut. Era de crezut că această regină ideală, în figura căreia se citea bunătatea, blândeţea, iubirea, încrederea, fericirea şi tinereţea, să fi murit! Era absurd, — revoltător de absurd. Nu, numai pentru ea, pentru copii săi, pentru augustul ei soţ,, pentru sufletele umile cărora le era sprijin, — ci pentru o Întreagă ţară care o iubea ca pe tot ce avea mai bun şi mai ’ suav. La fel trebue să fi impresionat, nu de mult, vestea morţei regelui Albert, cel mai bun, cel mai generos, cel mai brav, cel mai real, cel mai iubit dintre suveranii timpului de faţă. Cel despre care s’a spus,că îndeplinea ca, nimeni altul, acel nobil şi greu „métier le roi“, — din ce in ce mai greu. Aceiaşi stupoare şi aceiaşi revoltă contra soartei.. Ce, ordine misterioase leagă intre ele toate lucrurile aceste? Ce logică le impune? Şi pentru ce? Emil. Herovasiu ADEVIRUS CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Ce să ascultăm la radio MIERCURI 30 OCTOMB, BUCUREŞTI, ora 21.15, Muzică de Domenico Scarlatti, (cu ocazia aniversarii a 250 ani,de la naştere): D-ra Nadia Chebap-plan: Sonată int do minor; Sonată în re major; Sonată în si minor; Sonată in do major; .Sonată In mi minor si mi major (Pastorală si Capriciu). 31.45: Dimîtrie Gâlman-canto: Arie din „Regele Ysului” de Lalo; Arie din „Fata din Far-West” de Puccini; Din toată inima, de Schubert; Du-te, dorule In pustii de Anghel Miclescu. MILANO, ora. 31.50: „Aida”, operă de Verdi. SOTTENS, ora 21.35: A 250-a aniversare a compozitorului Domenico Scarlatti. * V1ENA, ora 21.30: Concert simfonic dirijat de Felix von Weingartner. Festival Beethoven. VARŞOVIA, ora 22: Audiţia IX a ciclului Chopin Cinci etude. BUDAPESTA. Ora 20.30: „Tosca" operă de Puccini. JOI 31 OCTOMBRIE BUCUREŞTI, ora 20.42: Lieduri (discuri) : Dragoste de poet de Schumann, (Rich. Tauber); Trandafir şi Mărgăritar de Bussel, (Marilliet); Serenadă şi Mâine de Rich. Strauss (Claire Dux): Noapte cu lună de Schumann (Kiprus). 31.15: Concert Simfonic al Orchestrei Filarmonice dirij. de George Georgescu, (Trans. de la Ateneul Român), Passacaglia de Bach; Concert în re minor pentru pian și orchestră de Brahms, (solist: Wilhelm Kempf)., Simfonia I-a în do minor de Brahms. STRASBURG, ora. 22.30: „Furwanthe”, operă In 3 acte de Weber. MÜNCHEN, ora 24: „Perseus" şi Andromeda”, operă de Georg Friedrich Haendel. ROMA, ora 21.50: „Căsătoria secretă” operă, comică de Cimarosa. STUTTGART, ora 1: Concert nocturn. Din operele necunoscute ale lui Richard Wagner. VARŞOVIA, ora 23: Muzică de cameră. Quartet de Haydn in mi bemol major. DROITWTCH, ora 23. Concert simfonic, orchestra B. B. C. (Bach, Mozart, Wagner). Sanda Movilă A apărut şi s’a pus în vânzare la toate librăriile romanul ..Desfiguraţii, datorit d-nei Sanda Movila. Numele autoarei, a cărei activitate literară este urmărită cu admiraţie şi interes, stă chezăşie succesului ce i se cuvine. Tipărit în condiţii tehnice excelente, frumoasa carte se recomandă tuturor preţuitorilor unui text de artă şi unei forme alese. Desfiguraţii va fi, într’adevăr, romanul dorit de cetitori. Un film pe zi: Dansatoarea (Trianon) Fiecare operetă nemţească jucată, vine să demonstreze că fantezia şi forţă de creaţie în domeniul cinematografului de pe malul Rhinului sau cel al Dunării vieneze a stagnat la o joribulă. S‘a închistat, şi bate exasperant de penibil un loc. O muliuă. .trc vmlie ori bută...şi serios fârcută, un balet oarecare, lux in care nu lipseşte un vapor elegant, un amorez, o tânără amorezată, un comic şi o acţiune — iată reţeta tip a operetei nemţeşti. Ştii de la prima scenă cum va decurge totul, ghiceşti urmarea, poţi cunoaşte anticipat desfăşurarea filmului, până la sărutul lung, acoperit cu un Ende ,dansatoarea“ nu face excepţie de la această regulă. Are o muzică, simpatică, se desfăşoară intriun cadru elegant, abundă de scene hazlii, de interpretări artificioase, de tiparele stereotipe, de care pomeneam mai sus. Perpetuarea aceloraşi filme, aceleiaşi inspiraţii indică penuria cinematografică din Germania şi Austria, cari, in afara de Peer Gynt, anul acesta nu ne-au putut da nimic mai remarcabil. Martha Eggert cu vocea ei frumoasă în aceleaşi lieduri filmate — Şi atât. Portrete literare şi politice De câteva zile a apărut în vitrina librăriilor noul volum al cunoscutului scriitor şi gazetar d. L. Leoneanu. Cartea intitulată Portrete literare şi politice, cuprinde o serie de admirabile creionări a fruntaşilor intelectualităţii române. Astfel paginile recentei opere a autorului „Dorinei“, roman care a cunoscut un răsunător succes la apariţie, Închide numele d-lor C. Stere, I. A. Bassarabescu, dr. C. I. Parhon, Gala Galaction, N. D. Cocea, Tudor Arghezi, G. Ibrăileanu, I. L. Caragiale, P. N. Bejan, P. Ghiaţă, I. Petrovici, C. Argetolahu, Gh. Pop, M. Sevastos, I. Ludo, etc. Călduţa şi simpatia evocatoare cu care d. Leoneanui îşi prezintă eroti dă. Portretelor literare şi politice o viaţă şi o expresie care depăşesc marginile genului pe care l-a abordat.Tonul şi atmosfera cărţi sunt de o reală valoare literară, iar stilul e vioi, mlădios şi plin de vervă. Portrete literare şi politice este o carte atrăgătoare pe care trebue să o citească orice iubitor de frumos, fiind un minunat îndumător literar, social şi politic. — Zăngănesc armele, i-am spus prietenului meu poetul. Să fi pătruns vuetul acesta şi prin zidurile odăii tale căptuşite cu cărţi? Mai poţi sta oare ,aplecat peste manuscrise ,căutând ca un scafandru scoica unui cuvânt preţios? — Nimeni nu ştie mai bine decât poetul câtă magie, câtă putere de gândire e în cuvânt. Dacă „la Început a fost cuvântul“ atunci cuvântul e acela care creiază, şi nu acela care e creat „de gândire. Dar cuvântul e mai ales expresia dinamică, e mişcare, e gest. Cuvântul, vorbirea şi implicit gândul, au fost câştigate de om ca o putere in plus, ca o mână mai viguroasă care ştie să strângă, să reţină! De’ aci şi forţa de vrajă, a cuvântului, care poate suprima distanţele, de spaţiu sau devreme şi aduce aici in văzul şi auzul de acum. O privelişte, un anotimp, o fiinţă de altădată. N’ai spune insă că dela o vreme cineva sta în dosul cuvintelor, le schimonoseşte, le aruncă mulţimilor ca pe nişte păsări cărora le-ar fi schimbat penele, făcându-Ie de nerecunoscut? Sunt in zilele noastre cuvinte de care nimeni nu are voiesă se atingă, a căror singură pronunţare poate atrage onoruri sau decăderi. Conţinutul acestor cuvinte e lăsat deoparte sau inlocuit cu altul la îndemâna celui care ţine frânele minutului de acum. „Puritate de rasă“, „patriotism“, „generaţie tânără“ iată atâtea, din multe altele,, cuvinte care nu pot fi interpretate decât într’un anume fel, fie acesta chiar potrivnic înţelesului adevărat al noţiunii respective. Ce să-ţi mai spun despre alte bizare apropieri de cuvinte, sau alăturări de adjective cum ar fi aceea,semnalată cândva de un poet francez: „a avut o moarte frumoasă“ ca şi cum morţii i s’ar putea adăoga un adjectiv şi ar putea exista moarte frumoasă sau urâtă. Dece n’am spune atunci şi electricitate frumoasă sau urâtă? In ziua când o asemenea expresie va fi utilă exploatării credulităţii şi sacrificiului unei mulţimi, se vor găsi, fii sigur, regişori din umbră care să o lanseze. — Ţi-am vorbit despre zăngănitul de rine, şi tu imi răspunzi, prietene vorbindu-mi despre magia cuvintelor. -- Zăngăiatul de arme l-am auzit şi eu fără să-l pot înţelege. Dar toţi dintr’o falsă interpretare a cuvintelor şi a gândului s’a desprins şi sU-! netul acesta războinic. Nu sunt dia-* lecticiani cari vorbesc şi ami, şi reuşesc, poate să convingă şi pe alţii, de „acte eroice“ de câmpuri glorioase de luptă, etc? Să se fi uitat oare că noţiunea de război nu poate evoca nimic alceva decât răni cangrenate, peisagii putrede, parcuri şi case devastate? Am auzit că un popor a pornit cu arme împotriva altui popor. Şi nu îmi vine să cred! Eu ni închipuiam cu totul altfel o mulţime imensă pornind spre altă mulţime imensă, dar nu cu arme pe umăr, şi cu instrumente de munca, cu sape, cu târnăcoape şi cu butuci pentru întărit zidurile, elevi pentru captare de ape, cu fierăstrae şi geamuri, largi pentru construcţia da camere inalte şi aerate. Şi o armată să spună celeilalte: „Prieteni, fraţii nu n’am venit să ucidem. Ci să luteram, să trăim împreună, fericiţi, liberi. Iată, avem atâtea de făcute locuinţe şi ospătarii pentru cei fără adăpost, sanatorii pentru cei in suferinţă, grădini şi parcuri pentru odihna şi curăţirea plămânilor ’. Iată cum imaginează poetul, războiul. Şi, cari sunt beligeranţii cum să nu se lase cuceriţi intr’un asemenea război? ILARIE VORONCA ’ Expoziţii Sâmbătă 2 Noembrie se va des chide in Sala Dalles expoziţia de pictură şi guache a d-lui Lucian Grigorescu. Expoziţia va rămâne deschisă toată luna Noembrie. Expoziţia de vase pictate a d-rei Lya Dimitrescu, din sala Mozart, continuă, să rămână deschisă până la 8 Noembrie. Războiul poetului Mm* O mare serbare culturală Centenarul şcoalei normale de învăţătoare „Mihai Sturdza“ din Iaşi In prezenţa şi sub preşedinţia d-lui dr. C. Angelescu, ministrul instrucţiei, se va sărbători. Joi 31 Octombrie centenarul , şcoalei normale de invaţătoare „Mihail Sturdza“,, din Iaşi, actualmente sub direcţiunea distinsei profesoare E. Ioanovici, unul din cele mai valoroase elemente ale corpului secuundar din Iaşi. Acest prim centenar pune în primul rând în evidenţă însemnătatea învăţământului fetelor, care a început acum un secol, în vechea capitală moldovenească, în epoca regulamentului organic. Şcoala Normală de învăţătoare „Mihail Sturdza“ s-a înfiinţat în anul 1834, primul director fiind Sanoil Botezatu, cum arată cunoscutul profesor şi istoric ieşan d. Gh. Ghibănescu. Acest Samoil Botezatu care a fost profesor şi la Cernăuţi, a fost adus de către Gh. Asachi, preşedintele Eforiei şcolilor de atunci, şi a făcut un curs de germană la 1832, la gimnaziul Vasilian (Vasile Lupu). Şcoala de învăţătoare s-a deschis pe ziua de 1 Noembrie sub direcţiunea sa, care a durat până în anul1849, când la direcţie a venit Teodor Stamate. De atunci şi până astăzi, şcoala de învăţătoare a fost condusă de următorii directori: Dimitrie Lăzaresat, dela 1850 până la Noembrie 1852; Dimitrie Stoica, dela 1852 Octombrie până în Noembrie; Petre Constandache dela Octombrie 1852 până la Octombrie 1856. Elise, Barbe Endres dela Octombrie1856 până în Septembrie 1859. Neculai Verdeanu, dela 26 August 1859 până la 2 Noembrie 1861, Olimpia Gros, dela 2 Noembrie 1861 până la 30 Aprilie 1866. Smaranda Macri dela 24 Februarie 1866 până la 1 Aprilie 1898. D-na Elena Meissner (născută Buznea) dela 1 Aprilie 1898 până la 1 Septembrie 1901. Agripina Gh. Butureana dela 1 Septembrie 1901 până în Iulie 1919. D-ra Ana Severin de la Iulie 1919 până în Mai 1929. D-na Luiza Vrabie de la 1 Mai 1929 până la 15 Septembrie 1929. D-na Ecaterina Petrovanu dela 15 Septembrie 1929 până la 10 Octombrie 1934, când direcţiunea a fost luată de către d-ra Elena Ioanovici, actuala directoare. . • . . V . .v -v, ^ '£;'■( S'(V/ ^ •! Secţala normală de invătătoare „Mihail Sturdza“. Ocupă in istoria şcoalelor moldovene acelaş rol pe care-l are şcoala normală.* de institutori „Vasile" Lupu“, această şcoală a făcut epocă în invăţărâânt prin progresele, pe care le-a realizat, fiind ud, model de şcoală sub direcţiunea defunctei Smaranda Macri, ca şi sub direcţiunea d-nei Elena G. Meissner. Fosta directoare Smaranda Macri, a fost în acelaş timp o mare şi excelentă pedagogă, care în tot timpul cât a condus şcoala a educat copilele din înalta societate ieşană şi din toată Moldova. Ea imprimând o directivă sănătoasă şi ridicând an cu an progresul , acestei istorice instituţiuni culturale. Intre elementele profesorale care au activat la această şcoală amintim între alţii pe: T. Maiorescu, care a predat Secţiunile de metoda gramaticei române, prin anul 1864, apoi Miron Pompiliu, Gavril Muzicescu, Emanoil P. Bardasare, T. T. Burada, Girigore Butureanu, Gh. D. Butureanu, Ecaterina Stratitescu, Antonio Cirilo,ionon fostul Mitropolit, Laura Constantinescu, Ana Conta Kernbach, Mariana Conta Kernbach, Dr. Taussig, Lucia Costin, Natalia Curanu, Sabina Diaconescu, State Dragomir, Victoria Constantinescu, Emil du Bois de Gennes, profesor de franceză, dr. A. Făta, Dimitrie Ghibănescu, Eliza Gheţu, Gh. Ghibănescu, I. Meissner şi mulţi alţii. Şcoala se află astăzi instalată într-un elegant palat situat pe strada Toma Cozma, având un select corp profesoral şi un comitet şcolar alcătuit din persoanele alese din societatea ieşană. Precum am spus, sărbătorirea acestui centenar, marchează o epocă de mare progres realizat pentru învăţământul, secundar şi pentru şcoala noastră în genere. Şcoala nu se rezuma numai la absolvirea învăţământului secundar, ci la prepararea pedagogică a absolventelor, care formează corpul didactic în învăţământul pentru fete. Aceste absolvente ca şi cei ai şcoalei normale „Vasile Lupu“, au menirea de a răspândi lumina la sate şi a face educaţiunea copiilor de ţărani. * Din cele patru centenare , scolastice şi universitare, ce urmau să sărbătorească anul acesta la Iaşi, singură şcoala normală de învăţătoare „Mihail Sturdza“ a izbutit să realizeze această sărbătoare istorică, datorită energiei desfăşurate de către d-ra directoare E. Ioanovici. Serbarea festivă va avea loc în ziua de 31 octombrie a. c. ora 9 jumătate în localul şcoalei, la care pe lângă d. ministru al Instrucţiei, dr. Angelescu, vor participa reprezentanţii superiori ai învăţământului, directorii tuturor şcolilor secundare, reprezentanţii autorităţilor şi numeroşi invitaţi. In aceaşi zi va fi deschisă Expoziţia elevelor, iar la ora 3 jumătate dan va avea loc un bogat Festival la Teatrul Naţional, dat de elevele şcolii. Direcţiunea a mai invitat la acest centenar pe toate absolventele şcolii, împrăştiate în diverse centre ale ţării. Cu prilejul acestui centenar, direcţia şcolii a tipărit un volumienos istoric, datorit d-lui Gh. Ghibănescu. In această carte se descrie activitatea desfăşurată în cursul unui secol de către şcoala de învăţătoare „Mihail Sturdza“. Restul materiei fiind redactat cu interesante reminiscenţe de către d-nele Elena Meissner, Lucia Costin, Victoria Atatasiu, Natalia Buzneanu, Penelope Cordali, Maria Dobrea (Râmnic Vâlcea), Elena Labuşcă, Natalia Mitu, Lucreţia Constantinescu şi un articol postum „Despre Muzică“ scris de Ana Conta-Kernbach, C. S. Vineri 1 ntoembrie 1935 Comedia umană Torturi moderne A fost, un timp in care închisoarea reprezintă o calamitate. Totul era primitiv. Mijloacele de tortură erau şi ele rudimentare şi se aplicau. — ce să zicem aşa, — manual. Oul răscopt subţiori era cu adevărat iar bătaia la tălpi se aplica prin iuele tăiate din plină natură. Găinele şi pădurea furnizau, pe specialităţi, instrumentele de tortură, fără ca măcar să le treacă prin cap ce fac. Acum s’a modernizat. Subsolul este amenajat special şi costă cât un salon de mode. Nici umezeala nu mai este naturală ci provocată după sistemul de alimentare a unui aquariu. timiditatea se gradueazâ cu un fel de barometru special şi se poate doza, după voinţă şi gradul de „politică“ al deţinutului căruia se aplică. Nici şobolanii nu mai sunt naturali pentru ca, eventual, deţinutul să-i poată înblânzi şi asocia într’o tovărăşie mixtă, — sunt şobolaniroboţi. Nu mai vorbesc de celelalte mijloace de tortură care s’au mecanizat, civilizat. Nici nu mai este nevoe de mână de lucru. Torturarea se poate face în serie, la maşină, cu un electrodinam, pe care-l pune in funcţie un singur . Om, cu un singur deget, şi care, eventual, poate nie să nu vadă pe cei torturaţi. E foarte probabil insă ca această metodă colectivă şi mecanizată să nu dea rezultate, nu fiindcă instrumentele n’ar funcţiona bine, dar fiindcă oamenii cu greu vor renunţa la plăcerea sadică de a tortura personal pe semenii lor, închisoarea a devenit deci ca un fel de Sanatoriu, ca un „Palace“ de educaţie fabirică. Nu mai este nici compromiţătoare, nu mai înseamnă nici un mijloc de izolare. Reprezentanţii din cele mai bune familii sunt pensionari acolo, şi societatea cea mai aleasă se poate găsi, familiar şi camaradereşte. Pe multe celule s’ar putea scrie „on parle frangais“. Viaţa închisorilor nu a devenit numai quasi-mondenă dar şi internaţională, exact ca viaţa marilor palace-uri europene sau americane. Dar dacă închisoarea oferă societate sigură şi omogenă pentru cei sus-puşi, ea nu neglijează nici pe cei săraci cărora le oferă sigur şi la ore fixe, pane şi udătură, ceea ce este foartegreu de găsit astăzi. Dacă în viaţa de toate zilele, şomajul în- seamnă şi lipsă de mâncare, la penitenciar, poţi să fii şomer şi totuşi printr-un privilegiu câştigat uneori prin greaua încercare a unei crime, ţi se dă de mâncare. Poate chiar din cauza aceasta şi pentru a-i pedepsi mai aspru, o mulţime de delicvenţi sunt lăsaţi in libertate. De aceea desigur, cine fură un fleac, — vre-o pereche de ghete, — e trimis la închisoare, temporar, iar cine fură câteva milioane, e lăsat în libertate pe viaţă, fără porţie la cazan asigurată, ci, ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele cu sudoare, ca un adevărat descendent al lui Adam. Ar fi deci vorba de o gradare logică. Faptul că, printre cei liberi se amestecă intr’un regim covnu şi câţiva, oameni nevinovaţi, nu face nimic, căci de fapt, şi în închisoare, prin erori judiciare, între deţinuţi se află şi câţiva nevinovaţi. Şi, mi se pare, proporţia de nevinovaţi este mai mare în închisori, decât afară. Observându-se însă o aparenţă falsă de anomalie, s’a inventat de curând ceva extraordinar: în fiecare celulă să se instaleze câte un aparat de Radio. Dacă aparatul e aşa fel pus încât deţinutul nu-l poate opri când vrea şi nici sfărâma când nu-l mai suportă, atunci fără îndoială că asta e suprema tortură, şi cea mai ingenioasă. Inchipuiţi-vă pe cineva care-i în celulă şi care e obligat ,să asculte prin Radio, o conferinţă moralizatoare, a unui escroc mult mai mare, care-i in libertate! Cazul se poate întâmpla destul de frecvent. Să se gândească fiecare din cititori o clipă la conferenţiarul lor detestat şi să-şi închipue ca trebue să-l asculte in mod fortuit, şi nu poate închide aparatul. E îngrozitor! EU, vă spun drept, până acum am fost cinstit din prejudecată şi slăbiciune morală, ca o victimă a educaţiei. Dar am fost cinstit, benevol. De-acuma insă, voi fi cu o grijă înzecită când mă gândesc la o serie de conferenţiari la Radio, pe toate limbile, pe care aş fi silit să-i ascult de la început şi până la sfărşit. Acuma sunt convins că severitatea pedepsei poate fi moralizatoare şi eficace. Demostene Botes INFORMAŢII! D. Dinu Brătianu — care se află la Drăgăşani — este bolnav de câteva zile. Este probabil ca şeful partidului liberal nu se va întoarce joi in Capitală, cum se anunţase. Din Sft. Gheorghe se anunţă că in acea regiune timpulse menţine călduros. In unele părţi ale judeţului merii şi liliacul au înflorit a doua oară. „Adevărul literar“ de astăzi publică un documentat interview cu marele scriitor norvegian Iohan Rojer, laureat al premiului Nobel care se află de câteva zile în România. Săptămâna aceasta va avea loc, ministerul finanţelor, prima şedinţă a comisiei însărcinată cu pregătirea bugetului pe exerciţiul 1936—1937. Eri fiind ziua de naştere a reginei Maria, Banca Naţională şi Bursa nu au lucrat. Deasemeni au fost închise autorităţile şi şcolle. Asupra regiunii Tărgovişte s’a lăsat un val de frig. In munţii Dâmboviţei a nins. Zăpadie s’a aşternut într’un strat gros. In apropiere de Deva a fost arestat individul I. Schuster Care a trecut fraudulos graniţa şi este urmărit de mai multă vreme pentru spionaj. La Vaslui va avea loc Duminică 17 Noembrie adunarea, generală a mutilaţilor, invalizi de război, secţia Vaslui. La această adunare vor participa şi delegaţi de la centru! Tribunalul Dolj a condamnat la un an închisoare ,pe şoferul Gh. Bălan şi pe gardianul Ion Stoica din serviciulpenitenciarului Craiova pentru vina de a fi inlesnit eladarea condamnaţilor Gh. Doncea, Gh. Petrescu şi Gh. Vasilichie, implicaţi in rebeliunea‘de la atelierele Griviţa. D-nii G. Călinescu şi AI. A. Philippide semnează in „Adevărul literar“ rânduri călduroase pentruscriitorul Gib Mihăescu, pentru opera şi personalitatea lui. Tribunalul Dolj, a condamnat la un an închisoare pe perceptorul Ion Firescu din comuna Valea Stanciului, care a delapidat 32.000 lei. . Trenul de marfă No. 9143 a fost jefuit între staţiile Medgidia şi Palace. Hoţii au unpt plumtaurile, a şase vagoane, futând o mare cantitate de marfă destinată exportului. Elevul Eusebiu Lăcătuș din Cernăuți a fost călcat de o trăsură. El s-a ales- cu grave-, răni. Birjarul a dispărut.