Adevěrul, ianuarie 1936 (Anul 50, nr. 15936-15958)

1936-01-02 / nr. 15936

INUL SO—No. IS.Iq g nafiini Joi 2 Ianuarie T9ăt. ____________ \ ^ •? • _______________________________________________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________________________—.————^—. I AAA i.a a 2 Iutii I' jjd \ I■ _ w MBa i Ä I Centrala: 3"84*i>0. abonamente 3uU• £51 A*“1' 3 LEI ! BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) Ho. 5-7­ 9 telefo««: I 750 le.** «n an|j_ _____ \ ______________ _________________ ______________ ________________________ D. Vaier Pop a fost sărbătorit. Pentru proectul contra presei sau pen­tru dezordinele de la palatul de justiţie ? Pactul cu Rusia Sovietelor Problema pactului cu zia So­i­­vietelor a fost discutată­­ pasiul e la noi timp de multe lui de zil î. Răspunzând unei interpefce i s a adresat asupra raporturi noastr­e cu Rusia Sovietelor, d. Hilae­­­i­­tulescu a expus, la Cană și S­e­­nat, in modul cel mai »r posibil toate elementele aceste problem­e. A arătat că asigurarea pentru n­oi a simpatiei celui mai m2 stat din lume, este dictată de re­coman­damentele unei politici e realităţi geografice şi­ politice, litru ca sa putem triumfa în organ­rea păcii colective în aşa fel, iar frontie­rele noastre de astăzi­­ fie puse la adăpost de orice art sau de orice încercare de rev­ire a lor, trebue să aven» în prîmit rând prie­tenia tării imense, cu cât ne înve­cinăm la Nord. In ce privește însăși lctul de a­­jutor mutual cu Soviete, d. Titin­­­escu a arătat că până am n’a fost nici un fel de negociere ficială, ră­mânând deci, probabil, chestiune de viitor. Credem act lucru pe baza declaraţiilor făcu­t în şedinţa de Sâmbătă a C­a­m­­erefr­ance­ze de către d. preşedinte Lai. Vorbind despre pactul de asist­­ă mutuală dintre Franţa şi Rusa Sovietelor, preşedintele de consiliu arătat că el este în conformitateu prescrip­ţiile pactului Social­ificaţiunilor şi nu este în contradict cu tratatul de la Locarno. Prin mare pactul franco-sovietic a fos prezantat de către d. Laval ca o implectare a sistemului de alfant care există şi ale cărui inele prin lifie sunt Fran­ţa, Mica înţelegere— înţelegerea Balcanică. Franţa cosideră deci în­globarea Rusiei Soetice în acest sistem de colaborar reglementară şi precisă în favoan u unei păci asi­gurate, ca un lucru necesar. Pune­rea în vigoare a aestui pact pre­zintă pentru Eu­rop începutul unui pact răsăritean, cai va fi, fără în­doială, complectatncetul cu înce­tul, cu toate aceleor! din această regiune a continersui, cari se de­clară de acord să aspecte ordinea teritorială stabilita », tratatele pă­cii si asigurată piint iA—'• Soâe­­tătii Naţiunilor. De altfel în aceastî chestiune a dat lămuriri preţioasei raportorul tratatului franco-sovo­c în Camera franceză. D-sa a sub­liat că acea­stă convenţie franco­­­vietică, cu anexa ei ceho-rusa co ţitne in rea­litate o aplicare în ănsăritul Euro­pei a tratatului dela Liearno. Acor­dul imu este aplicabil decât în ipo­teza unei agresiuni neprovocate. In consecinţă el nu este adreptat îm­potriva nimănui, nu amininţă şi nu poate ameninţa pe nin­ui. Prin în­săşi principiile de bază ale tratatu­lui, el exclude orice fel in ofensivă. Şi, ceea ce ne bucură şi mai mult, este lămurirea publică a atitudinei pe care a adoptat-o aşâzi Polonia faţă de pactul franco-sovietic. Su­bliniem acest lucru în­ cct ca ne-a fost dat să asistăm la camenii şi pro­pagande foarte ciudate din partea unor reprezentanţi oficati ai mini­sterului de externe de la Varşovia. Toată campania aceasta era îndrep­tată cu neobişnuită violenţă împo­triva unei încercări de a se angaja Rusia Sovietelor în sistemul euro­pean de alianţe pentru garantarea păcii. De multe ori opinia publică de la noi a fost chiar zbuciumată de ecoul acestor campanii şi a acestei propagande organizate, zbucium care nu s’a calmat decât odată cu lămuririle categorice pe cari le-a dat d. Niculae Titulescu în numele guvernului şi în aclamaţiile Came­rei şi Senatului, găsind apoi şi apro­barea publică şi intenţionată a su­veranului, în discursurile sale către comisiiuiile Camerei şi Senatului, cari au prezentat răspunsuri la me­saj. De atunci agitaţia s’a potolit în fata acestei ratificări unanime a politicii d-lui Titulescu fata de Ru­sia Sovietelor, de către toţi factorii constituţionali ai târii şi de către toate partidele politice de guvern. Dar s’a potolit mai ales in faţa ar­gumentelor imperative, pe cari mi­nistru! nostru de externe a ştiut să le aducă în sprijinul politicei sale. Argumente reale, precise şi pe cari le-a putut înţelege oricare din cetă­ţenii ţării. Raportorul tratatului franco-sovie­­tîc din Camera Franceză a subliniat acum,­in declaraţiile făcute agenţiei Havas că guvernul francez a pre­zentat guvernului din Varşovia o se­rie de lămuriri şi de explicaţiuni. A arătat că nimeni nu urmăreşte din adâncirea raporturilor de prietenie de colaborare cu Rusia Sovietelor o încercuire a Poloniei. Dimpotrivă, Pactul franco-sovietic având un ca­racter defensiv și neaplicându-se de­cât in ipoteza unei agresiuni nepro­vocate, nu poate atinge în nici o pri­vinţă interese politice serioase ale Poloniei. De aceia, — a declarat ra­portorul pactului franco-sovietic — Polonia care făcuse toate rezervele, s’a declarat satisfăcută după asigu­rările pe cari i le-ara dat. Reţinem această precizare cu de­osebire pentru oamenii politici cari au crezut că era necesar să-şi ex­prime îndoiala, că o eventuală ne­gociere a unui pact de asistenţă mu­tuală între noi şi Rusia Sovietelor, ar putea să pericliteze raporturile noastre de alianţă cu România. A unui pact, care după toate declara­ţiile oficiale, încă nu se negociază, dar despre a cărui necesitate utilă pentru noi ar putea să fie vorba din momentul în care Rusia Sovietelor va fi înglobată în sistemul de alianţe pentru garantarea securităţii euro­pean, prin ratificarea pactului cu Franţa, aşa cum a fost lămurit de către raportorul acestui proect de lege şi din moment ce el întruneşte asentimentul majorităţii ţărilor euro­pene, între care şi Polonia, rămânând deci în opoziţie cu această mare ac­ţiune în favoarea păcii, numai Ger­mania hitlerista. Prin urmare preşedintele de con­siliu al Franţei şi raportorul din Ca­mera franceză al pactului de asis­tenţă mutuală dintre Paris şi Mos­cova, ne-a făcut şi nouă serviciul de a prezenta problema raporturilor cu Rusia Sovietică în perspectiva cea adevărată. Liviu P. Na­sta Grose politice... 6 3 -------­ MENTALITATE». ~ ‘liberala­ intr'un ziar de pro­sttle citim următorul comentar al :ura bruta­lităţii comise in incinta C­amerei de către deputatul cuzist RoDy, împo­triva doctorului Aurel Dobit­escu: „Democraţia s’a dovedit a fi nu numai nătângă dar şi aşă. Un cu­zist a trimis la întâmp­are­­ palmă. Ea a căzut tot din întâm­plar :­­putea să cadă şi peste Mihalache , pe obra­zul lui Aurel Dobrescu s­p­ranumit hoţul codrilor. Palma aceati­­ a avut efectul untului de reda. O­ şi grecii ,la Domokos, democraţii ai l luat-o la mănătoa.­­ Nici cu aeroplanul nu-i am­ageaL Strigau ikfern din rfîsVîzie:'' “sta!#» că' lați peste noi'cel mai curagios a fost insă Ar­­m’gZP K­âlinescu. Cum din fire e mir­­slab vrost s’a vârât sub pu­­vitrm Acolo, cu sufletul Ic gură își astea'' sfârșitul. Dar vai nimeni nu T­ at vi.' ar, la o javră at&t de . mnatci 716171 ■' s and te gândești că ăștia erau răzl 'oii c/ri s­e bateau in piept că la~ 'Sffie /sQr dărâma Bucu­­res'rm'leșin de râs, nu Ruge11. H cititori sa ghicească ăi. 2 tr. V'tn reprodus aceste ri ... , ,in\'wi ziar fascist? Sau dinu'..r,V'itist? Sau poale din unul care '!'Stă pe cei­­, acum doi ani, an pix capăt vieţii lui I. G. Duca. Nimic din tocite astea. Notiţa de mai sus esti reprodusă cuvânt cu cuvânt., de lA început până la urmă, din ziarul Il ni rea", având sub nu­mele sân im.i­atia „organul parti­dului nat­al-liberal din judeţul Teleorman‘ Iar când ne spunem că partidul liberal îşi Pare, pe zi ce trece, tradiţia şi m­entecitatea li­berală, ni se răspunde că nu avem dreptate, şi că partidul heral a rămas acelaşi care a fost. Din simple [notiţe, de aceistă ca­tegorie, rătăcite ba intim­an ziar din Turnu Măgurele’, ba in unul din Turnu Severin, ba în „Românul" din Calea Victoriei, se poate vedea de minune panta pe care alunecă, cu repeziciune acest, partid, spre a se prăbuşi intr'o prăpastie din care nu-l va putea salva nimeni. _________PENTRU CINE? „Viitorul“, bine dispus, nu vine numai să fie agresiv cu naţional­­ţărăniştii — ceea ce în treacăt fie zis, nu concordă cu diversele de­mersuri ale guvernamentalilor, pe lângă partizanii d-lui Mihalache — dar se socoate în măsură să fie iro­nic si cu noi, pe care ne califică oficios „independent". Observăm, in primul rând, că nu este prea multă vreme de cărui a­­numiti adversari ai guvernului ne acuzau că suntem oficiosul „inde­pendent" al guvernului liberal.­­In al doilea fună si ca chestie de fond, o lămurire n'ar strica. „Viito­rul“ ne ţine de rău fiindcă am spus că timpul lucrează pentru national­­ţărănişti. E cazul să ştim : oficio­sul national-liberal pentru cine ar vr­ea să lucreze timpul ? Pentru a­­venturieri si destrăm­ători, cum i-a definit d. Tătărescu ? Dacă da, să aibe curajul s'o spună. Sâ se termine odată cu oftatul pentru democraţie si culpabilele o­­peratiuni de culise cu reacţiunnea. Duplicitatea trebuie să aibă şi ea o margine. încă odată : „Viitorul" doreşte ca timpul să lucreze pentru o forţă mare de guvernământ sau pentru destrămători ? Să răspundă clar şi fără meşteşuguri. Sever ---- -----------­ Finimi) NĂZBÂTII UNDE-I NOROCUL ?! După o statistică, tinerii intelec­tuali nu se mai căsătoresc. Cum intelectuali suntem­ — und­e-i norocul să fim iarăși tineri \ Kîx Pentru înfiinţarea frontului democratic La Cluj a avut loc adunarea ge­nerală a partidului social-democrat din localitate. Au participat mulţi muncitori şi fruntaşi ai partidului. In moţiunea votată, găsim şi ur­mătorul pasaj . ..Adunarea generală a secţiunii Cluj salută cu însufleţire iniţiativa luată de Comitetul executiv al par­tidului nostru in vederea regrupării tuturor partidelor democratice din această tară, cari unite fiind, vor dispune de suficientă forţă, spre a pune zăgaz tuturor curentelor şi tentativelor de dictatură şi de sub­jugare ce ameninţă pe toţi cei ce muncesc şi prin munca lor susţin această ţară“. * Strigătul de alarmă şi de aduna­re vine din lagărul muncitoresc. A­­cei care au cunoscut dezavantajele dezbinării, sunt chemaţi — făcînd ipso facto mea culpa — să invite partidele de stânga la unirea forţe­lor. Ar fi natural chiar ca muncitori­mea — împărţită în atâtea partide, grupări şi grupuleţe — să se uneas­că, şi ea, intro singură formaţiune politică. Cu chipul acesta, chiar demersul făcut de muncitori pe lângă parti­dele democratice ar avea o greu­tate în plus. Muncitorimea s-a dezbinat şi pe chestii de oportunitate, şi pe chestii de persoane. Chestiile de oportunitate s’au li­chidat. Astăzi nici conducătorii In­ternaţionalei III nu cred în iminen­ţa revoluţiei mondiale. Ei fac o po­litică de pace, işi concentrează toa­te forţele în îndeplinirea unei serii de două sau trei planuri quinquinale — cu scopul de a ridica starea ma­terială şi morală a muncitorului şi a ţăranului rus. Când aceştia vor fi într’o situaţie superioară tovarăşi­lor lor din Apus, — partida mon­dială va fi câştigată. Cât priveşte chestiile de persoa­ne, ele subsistă, îşi au originea în orgoliul, grandomania şi meschină­ria omului — care găseşte totdeau­na argumente doctrinare şi ideolo­gice pentru acoperirea substratului personal. Să pomenim şi de reale nuanţe de păreri şi de convingeri. Fără în­doiala, ele există şi la noi. Dar mun­citorii români ar putea lua exemplu de la revoluţionarii ruşi din 1905, care au fost învinşi în mare parte şi datorită interminabilelor discuţii teoretice şi împărţirii partidului în zeci şi zeci de grupuri. Aceiaşi situaţie din muncitorime există în mai toate taberele de cen­tru şi de stânga. Liberalii s­înt divizaţi în două partide. O parte din partidul naţional-tă­­rănesc, sub conducerea d-lui Gr. Iunian, stă izolată , purtând nu­mele de partid radical-tărănesc. Chiar în sânul matcăi national­­tărăniste unitatea nu-i perfectă. In afară de partidul poporului ca­re a făcut un cartel cu partidul georgist, — celelalte partide demo­cratice lucrează izolat. Ar fi de dorit în prealabil reface­rea partidelor după doctrină și ideologie — trecându-se pe ultimul plan chestiile personale. Și în urmă se impune crearea frontului democratic. Căci pe când centrul şi stânga politicii democratice şi constituţio­nale se sfâşie pe chestii interne,­­ extrema dreaptă îşi strânge rându­rile, pregătindu-se de asalt. Deşi situaţia democraţiei nu-i încă disperată, deşi opinia publică şi masele sunt de partea formaţiu­nilor politice democratice (vezi ale­gerile, de tot felul, din ultimul timp), — totuşi conducătorii aces­tor formaţiuni ar trebui să-şi ia mă­surile de rigoare pentru evitarea unui atac al minorităţii împotriva majorităţii. Nu totdeauna majorităţile au con­dus popoarele şi statele. A fost destul uneori ca o mino­ritate îndrăzneaţă să lucreze rapid şi abil, atrăgându-şi sprijine sau forţând mini­m pen­tru ca succesul imediat să fie al acestei minorităţi. Pentru evitarea şi a acestei sur­prize, forţele democratice trebue să facă bloc. E nevoe de fixat un program mi­nimal, în care să se încadreze par­tidele democratice. Şi — mai ales — se cere ca ambiţiile personale să fie abandonate­. Lucru greu, fără îndoială, dar indispensabil ! Numai crearea frontului demo­cratic ar normaliza viaţa politică. Ar aduce o stabilitate şi o siguranţă. Ar face ca cei ce şi-au pus spe­ranţa în aventurieri — să revină la realitate. Şi chiar aventurierii s’ar apuca de meserii mai serioase.. Dar pentru realizarea frontului democratic omul politic român este pus la grea încercare: la diminua­rea pretenţiilor sale în conducerea partidelor şi a ţării — o diminuare, bineînţeles, vremelnică... rămânând ca, după trecerea primejdiei, ape­ri­turile să renască, chiar mai ascu­ţite. Atâta timp însă cât ţara e în pe­ricol — când cultura şi civilizaţia noastră sunt ameninţate de stihrile evului mediu — se cere omului po­litic romin un sacrificiu de orgoliu. Sperăm că această jertfă va fi adusă pe altarul public — înainte de a fi prea târziu. M. Sevastos ORIENTAREA TINERILOR Orientarea tinerilor este una din­tre cele mai grave şi mai delicate probleme ale vieţii noastre publice. Marea dezordine materială şi spiri­tuală în care se sbate noua generaţie nu are comparaţie cu nicio altă epo­că şi cu nicio altă generaţie. Nihilismul tinerilor provenit din lipsă de perspectivă, socială şi din disperare metafizică cunoaşte o în­tindere şi o adâncime pe care numai „camarazii“ o pot măsura şi înţelege. Niciun bătrân nu poate ajunge cu mintea lui coaptă şi cu oricât de o­­norabile sforţări,­in meandrele de­moniei şi în mentalitatea primilor tineri care parcurg cu nervi de vioa­ră şi ameţeli de cuget, o societate în prăvălire, şi prima criză structurală a regimului economic milenar. Nu e puţin lucru să încerci a do­mine un taifun cu luntre fragilă, scobită tradiţional în trunchiu de copac... Tinerii domină criza sufletească a timpurilor moderne pe două căi: a) păstrează patrimoniul ştiinţific şi cultural al umanităţii cu toată de­ruta „civilizaţiei”, încercând salva­rea pe linia progresului; f*"“* b) revenirea la instincte şi la un dogmatism din disperare. Prima, categorie înclină politiceşte spre democraţie, lumină şi popor. A doua categorie şi-a ales drept stindard ura de rassă,­drept metodă de luptă violenţa şi drept platformă doctrinară, apologia naţionalismului. In ce stadiu se află orientarea ti­nerilor în momentul de faţă? Care grupă predomină numeri­­ceşte ? Cei mai buni tineri, cei mai apţi intelectualiceşte, au fost întotdeauna de stânga. Acolo nu se mânuieşte cio­magul, ci argumentul. Nu se face a­­pel la instincte primare, ci la jerba de flori a dialecticei. Iar tinerii de soiu au avut întotdeauna orgoliul de a fi consideraţi printre mânuitorii de argumente sclipitoare şi de monete din tezaurul ştiinţelor. In centrul cuzismului huliganic din Iaşi au avut loc recent alegeri la so­cietatea studenţilor în Litere şi Fi­­losofie. S’ar putea crede că blocul de dreapta — fiindcă a fost bloc! — a întrunit majoritatea sufragiilor stu­denţeşti. Lucru­ se dovedeşte inexact. Din 16 (şaisprezece) locuri, lista studenţilor democraţi a obţinut 10 (zece) locuri, punând în minoritate pe cuzişti şi gardişti. Dacă aşa ceva se întâmplă la Iaşi, ne putem imagina, adevărata tempe­ratură şi atmosferă morală din alte centre universitare. Studenţimea românească a rămas progresistă şi de stânga. Evident, nu -l probă status quo, ci aşteaptă realizarea reformelor struc­turale ale timpului. Aici este neli­niştea sa şi ceea ce bătrânii numesc „demonie“. Tineretul actual are o mare misiune de împlinit. Reîntoarcerea spre tre­cut e o banală auto-înşelare. Privi­rile tineretului nu pot fi aţintite de­cât spre viitor pentru a întemeia o societate nouă, mai bună şi mai dreaptă, cu primatul muncii. Quius Funcţionarii artei de VICTOR EFTIMIU Fireşte, trăim vremuri de criză, suprema preocupare a statului nu este şi nu poate fi decât să asigu­re lefurile funcţionarilor şi pen­sionarilor săi. Un guvern care plăteşte la lună, are toate binecu­vântările norodului şi poate să-şi prelungească domnia la infinit... Nu i se cere mai mult. „Ţine-mi-l, Doamne, nu mi-l pierde !” ...Atâta numai că acest provizo­rat se lungeşte din cale-afară. De ani întregi, nu facem decât să ne lăudăm că plătim funcţionarii. Mai suntem în această ţară, un pumn de oameni cari nu trăim din banii statului, deci nu socotim statul un simplu tejghetar care numără pensia or simbria şi poa­te să se plimbe in voie până la capătul lunii viitoare. • Am vrea să vedem In jurul no­stru şi progresul creaţiunei. Ne pierdem anii cei mai fru­moşi, anii de muncă în metodă, entusiasm in disciplină şi dorul de-a lăsa ceva pe urma noastră, de a construi, de a întemeia, de-a spori cu ceva patrimoniul primit dela alţii văzând cum sforţările unanime se duc numai spre „a­­sigurarea bugetului”. Nu vrem să fim generaţia nemernică feri­cită că s’a strecurat prin viaţă, ca printr’o reţea de sârmă gim­­pată şi huzureşte în tranşete, cu porţia de ciorbă şi porţia de lemne servite la ore fixe, de un stat căruia îi arătăm colţii când nu ne mai poate întreţine ! Ne revoltă sâ găsim pretutin­deni porţi închise, inimi ferecate, rânjetul dispreţului. — De asta ne arde nouă acum? Noi abia avem cu ce ne plăti funcţionarii!... E vorba în speţă de funcţio­narii artistici, oameni cari sunt a­­siguraţi prin lege şi nu-i poate nimeni clinti de la locul lor fiind­că ar da statul în judecată şi ar câştiga, cum au mai câştigat, de zece ori leafa pe care ar fi pri­­mit-o până la moarte! Profesori de academii artistice, actori, cântăreţi, impiegaţi la in­stituţiile respective mănâncă sute de milioane pe an. Creaţiunea artistică nu mai are de unde să se înfrupte! Plătim un milion chirie pe an ca să mutăm din casă’n casă, una mai dărăpănată decât alta. Con­servatorul de muzică şi declama­ţie. Avem profesori de teatru, cinci mi se pare. Dacă aceşti profesori cari mai iau şi domniile lor un milioan pe an, ar da numai un singur absol­vent pe an, am avea cinci actori şomeuri în plus, pe lângă sutele de teatralişti fără angajament, în fiecare vară. Teatrele se desfiin­ţează şi actorii sporesc !...­­ Scoatem In fiecare an cântă­reţi cari n’au unde să se ducă, fiindcă cele două opere pe cari le­avem abia îşi pot plăti angajaţii cei vechi. Ba nici aceştia toţi nu mai încap: câteva foile de’mâ­­na’ntâi au rămas pe dinafară, în plinătatea puterilor. Instrumentişti, absolvă anual a­­cademia regală, ca pe vremea când cinematografele aveau or­chestră. Film sonor, aparate de radio sau patefoane în fiecare local: cine să mai angajeze pe absolvenţii conservatoarelor ? Scoatem mereu pictori, sculp­tori, actori, cântăreţi, trombonişti,­­ fiindcă altminteri cum am ju­stifica atâţia profesori şi funcţio­nari artistici, cărora le merge lea­fa şi trebuie să le meargă?.. Alt­minteri, ar da statul în judecată, pe baza drepturilor câştigate şi a textelor de lege! Asta nu se face cu drepturi câştigate. Arta este reînoirea per­sonală, focul care te mistuie şi te purifică mereu, pasăre Phoe­nix tot mai alegră şi mai spiritua­lizată. Ajutorul statului? Să-l ve­rificăm, să-l controlăm! Banii împărţiţi artelor vin de la contri­buabili, cari n’au nimic în schimb, nici localuri frumoase de specta­col, nici pinacoteci, nici fântâni sculptate, la răscrucea drumuri­lor, nici parcuri desenate frumos şi împodobite cu chipuri de pia­tră sau de animă, nici reprezen­taţii ieftine, dacă nu gratuite. Mă duc la câte un matineu, în teatrele noastre subvenţionate , lojile casca goale, în staruri nu e nimeni. Nu e păcat ca actorii să joace în faţa scaunelor neocupa­te? Nu e păcat ca atâtea sute şi mii de elevi sau de studenţi să­raci să stea acasă ori pe drumuri, în loc să se împărtăşească din fe­eria unui spectacol gratuit? E aşa de uşor să ştii din ajun câte locuri se vor vinde şi câte vor rămâne la dispoziţia şcolarilor sau a soldaţilor sau a lucrătorilor să­­raci ! Eu n’am uitat nici până azi un bilet gratuit pe care l-am avut în copilărie la Teatrul Naţional, la un matineu cu „Banul Mără­cine!” . De câte ori vizitez marile muzee­­ străine şi văd pictori scoţând ad­mirabile copii după tablourile ce~ (Citiţi continuarea în pagina 111-a) * CARNETUL MEU „SLAGVORTURI“ Trebue să­ declar de la început că nu este în intenţiunea mea de a în­cetăţeni un nou neologism, deşi cu­vântul „şlagăr“, luat tot de la nemţi, circulă de câţiva ani în lumea comer­cială. Este insă vorba aci de un cu­vânt, pentru o noţiune, care există de­sigur şi la noi, dar pentru care voca­bularul românesc nu are încă un echi­valent. Şi fiindcă vrem, în cele ce ur­mează, sâ vorbim de adevăratele epi­demii de„­ „slagvort-uri“, vom­ între­buinţa pentru noţiunea care ne pre­ocupă aci termenul nemţesc, niţel ro­mânizat prin litera Ş, specific nouă şi terminaţia pluralului „uri“ (slag­vort­uri) . Ce sunt deci „slagvorturi”? Sunt cuvinte care foarte des repe­tate prin scris şi viu grav, se întipăresc mecanic în creerii şi în mintea oameni­lor, astfel că sunetul şi imaginea cu­vântului răsar mereu şi domină, stăpâ­nesc, gândul şi chiar conştiinţa indivi­dului,, fără ca individul acela să fi pă­truns sensul, înţelesul acestor.....SLAG­VORTURI“. * Şi acum când cunoaştem definiţia cuvântului „slagvort", vom spune ce furtună a putut provoca în lumea ştiin­ţifică apuseană apariţia, in revista ...Schweizerische Medizinische Wochen­schrift“, a unui studiu intitulat, „Peri­culoase şi agvorturi in domeniul biolo­giei eredităţii“. In Elveţia germană trebuia să aibă loc un congres internaţional de me­dicină la care, in mod firesc, trebuia sa ia parte, ca totdeauna, şi savanţi germani, îndată ce a apărut studiul mai sus amintit, savanţii din Germa­nia au făcut cunoscut că nu vor parti­cipa, fiindcă a putut să apară in Elveţia germană un studiu ca cel al profesoru­lui Bauer. Ce conţine însă acest studiu ca ar­ fi putut provoca asemenea gest al... .„ştiinţei“ germane ? El dovedeşte clar că astăzi întreaga politică germană ,profesorul Bauer e vienez)­e dominată de „slagvorturi" venite, sau mai bine luate, de politi­ciani demagogi din domeniul ştiinţei Biologiei, adică politicianii iau din acest domeniu noţiuni ştiinţifice ca „rasă“, „puritatea rassială“ care până azi nici chiar în ştiinţă nu sunt de­săvârşit elucidate, „eugenia”, „steriliza­re eugenică”, şi repetă mereu înaintea masselor populare aceste cuvinte, fără ca nici politicianii care le întrebuinţea­ză, nici massele poporului care le ascul­tă, să le fi putut pătrunde înţelesul. Nu putem — din lipsă de spaţiu — reproduce în întregime studiul atât de interesant al savantului. E destul să notăm, pentru cititori, că profesorul Bauer citează marea primej­die a acestor slagvorturi. Astfel în Germania adesea se steri­lizează bătrâni de peste 65 de ani (!). Se sterilizează indivizi cu boli dobân­dite (nu ereditare), care nici nu se transmit. întreg poporul german e astăzi sub influenţa sugestivă şi primejdioasă a unor „slagvorturi“. Adevărată „epidemie de slagvor­turi“ ! Doctorul Ygrec CHESTIA ZILEI R­ĂVAŞE . Răvaşele de plăcintă prevestesc adeseori eveni­mentele anului care vine. D. GH. TÄTÅRESCU: — Scoate d-ta răvaşul. D. INCULEȚ: — Ba scoate-l d-ta! Frontul ţărănesc reprezintă, in­­ Franţa, cea mai recentă dintre formaţiunile de dreapta. Geneza frontului e cunoscută. Conglo­merat de organizaţiuni cu ideo­logii, la început, diferite, el s’a format printr’un acord încheiat între comitetul de acţiune ţără­nească (cuprinzând în special u­­niunea naţională a sindicatelor agricole) partidul agrar şi comi­tetele de apărare ţărănească. Deci organizaţiuni profesionale în pri­mul caz. Partid politic în cel de al doilea. In sfârşit, în ceea ce pri­veşte comitetele de apărare ţără­nească, instrument de rezolvare al unor probleme locale. In prin­cipiu — dar nu în fapt — fiecare dintre organizaţiunile intrând în compunerea frontului ţărănesc, îşi conservă principiile şi-şi păs­trează autonomia. Uniunea sin­dicatelor agricole n’ar putea avea însă, prin definiţie, preocupări politice. Partidul agrar este expo­nentul unei ideologii republicane şi democrate. Se declară partiza­nul sufragiului universal şi al sis­temului bi­cameral. Repudiază orice­­ideie de par­lament economic. Iar din punct de vedere exclusiv agrar, se pro­nunţă pentru preeminenţa com­plectată prin practica unui larg sistem de cooperaţie. In sfârşit, comitetele de apărare ţărănească ar trebui, prin finalitatea care a prezidat la constituirea lor, să se intereseze mai puţin de structura generală a statului decât de ne­voile locale—şi imediate—ale ţără­nimii şi să militeze nu pentru re­forme de structură ci, cu mult mai modest, pentru soluţiuni de speţă. Aşa­dar, surse diferite. Ideologii distincte. In cea mai largă dintre interpretări, singura preocupare comună — aceia a a­­griculturii. Şi totuşi, aceste organizaţiuni se constitue într’un front comun. Acordul poartă mai puţin un ca­racter profesional decât un ca­­racter politic. Dela ţărănime, am­biţiile se extind la reforma sta­tului in general. Economicul se estompează. Pe primul plan, apare preocuparea politică. Pactul de constituire prevede într’adevâr: „Frontul ţărănesc este format în­tr’un dublu scop: 1) să realizeze acordul asociaţiu­­nilor aderente asupra marelor teme esenţiale ale politicei generale de a­­părare ţărănească; 2) să organizeze manifestaţiunile de massă indis­pensabile apărării intereselor ţără­neşti şi să ia, eventual, atitudinile publice pe cari situaţiunea le-ar im­pune. Obiectivele frontului ţărănesc sunt următoarele: a) lupta, contra unei politici de deflaţie care tinde la ni­velarea inacceptabilă a preţurilor franceze prin raport la preţurile (Citiţi continuarea în pagina II-a) * Intre democrație și dictatură Frontul ţărănesc de C. L. FLAVIAN NOTE SIMPLIFICAREA aparatului de stat a inceput de la ministerul de interne. Nu era destul de simplu ? * CURTEA de Casaţie se va muta la Iaşi. Şi să mai spună Iaşii că nu li s-a făcut dreptate... * MUSSOLINI­ ameninţ­ă cu retra­gerea din Liga Naţiunilor. Ca să se creadă că şi cealaltă retragere în perspectivă este tot strategică... # GUVERNUL amină elaborarea proectului de buget. Fiindcă nu poate să-l facă sau fiindcă vrea să-l lase pe seama al­tora ? # E vorba să se descopere hotarul universului. Adică... sfîrșitul lumii, cel proro­cit de mult...

Next