Adevěrul, februarie 1936 (Anul 50, nr. 15959-15983)

1936-02-01 / nr. 15959

Masina 2-a nu, ci în alianţă ,cu gruparea po­litică a d-lui Theotokis, fost mi­nistru. Aceasta coaliţie a obţinut în to­tal 63 de locuri, din care încă nu ştim câte aparţin numai par­tidului Condylis. Cât despre gruparea Metaxas, aceasta nu a obţinut decât 7 man­date. In ce priveşte raporturile reci­proce dintre aceste partide, deci posibilităţile lor de colaborare la guvern, este deaj­uns să relevăm că ziarul d-lui Condylis tună şi A'ar­ dar; d-nii Tsaldaris, Con­­r­dylis şi Metaxas nu pot fi socotiţi la un loc şi nu pot forma împreu­nă guvernul. Un guvern­­viabil rar-i poate da decât partidul ve­­nizelist, adevăratul şi singurul bi­ruitor­ în alegeri, mai ales că nu este imposibilă o colaborare de guvern între el şi partidul d-lui Tsaldaris. încheiem exprimând un senti­ment de mirare faţă de pretenţiile d-lui general Condylis de a dis­pune după singura sa voinţă de soarta Greciei, care, prin olegă­fulgeră împotriva d-lui Tsaldaris,­­ torii săi, nu i-a dat mandatul a­­mergând până a-i arunca acuza­­cesta­­ţia de „trădător”. N. Batzaria Guvernul Sarraut în faţa parlam­entului PARIS, 29 (Ager). — Mâine d­upă amiază guvernul Sarraut se va pre­zenta în faţa Parlamentului. Desbaterea care va începe după Citirea declaraţiei ministeriale, va dura probabil două zile. Votul final se va da Vineri. Pentru a evita o desbatere intermi­nabilă (au fost anunţate 30 de inter­pelări), conferinţa preşedinţilor gru­purilor parlamentare va face mâine dimineaţă o selecţiune şi o ierarhi­zare a interpelărilor, aşa cum a fă­cut şi la 37 Decembrie cu­ prilejul marii desbateri de politică externă. Conferinţa va căuta să obţină de la unii bt.Cerpelatori să renunţe la in­terpelările anunţate, rezervându-le dreptul de a lua cuvântul mai târ­ziu, fie ca oratori înscrişi la discuţie, fie cu prilejul explicării votului. Dacă aceste planuri se înfăptuiesc, desbaterea care începe mâine după amiază va fi întreruptă la ora 20, re­luată Vineri dimineaţa şi se va ter­mina, după toate probabilităţile, Vi­neri spre seară. PARIS. 29 (Ager). — E aproape sigur că, după citirea declaraţiei mi­nisteriale, va începe la Cameră o mare desbatere. Sunt anunţate până acum 18 interpelări şi se cred­e că d. Sarraut, rupând cu tradiţia care cere ca mai întâi Camera să se pro­nunţe asupra datei desvoltării inter­pelărilor, va­ accepta discuţia asupra fondului însuşi al interpelărilor de­puse. Din cauza condiţiilor in care s’a produs demisia, guvernului Laval, desbaterea va fi destul de pasionată. De astădată însă atacurile nu vor venii din partea stângii; ele vor fi date de dreapta și de centrul drep­tei. D-nii Franklin Bouillon și Val­late vor conduce lupta contra gu­vernului. UNIUNEA SOCIALISTĂ SOLIDARA CU GUVERNUL D-LUI SARRAUT PARIS. 29 (Rador). — Gruparea Uniunei Socialiste ,din Cameră a votat o moţiune prin care se solida­rizează cu d-nii Paul Boncour, Deal şi Bibic, membri ai partidului care au­ intrat în guvernul Sarraut. „Gruparea — spune moţiunea — se declară gata să voteze în favoa­rea guvernului, cerând şi celorlalte grupări de stânga să asigure o ma­joritate d-lui Sarraut”. RADICAL SOCIALIŞTII ACORDA ÎNCREDERE NOULUI GUVERN PARIS, 29 (Rador). — Biroul comitetului executiv al partidului radical-socialist a votat o ordine de zi în care „acordă încredere noului guvern pentru apărarea libertăţilor republicane, pentru redresarea politicei externe a Franţei şi pentru înoirea vieţei e­­conomice a ţării. Biroul este con­vins că în faţa atacurilor repetate ale adversarilor lor, toţi republi­canii vor şti să se unească la a­­propiatele voturi ce se vor da Cameră’'. PARIS, 29 (Rador).— Un mun­­­­citor, membru al unei organizaţii ’ de extrema dreaptă, l-a insultat azi după amiază pe d. Frot, fost ministru de interne, în timp ce a­­cesta trecea pe Avenue des Champs Elyssees. Muncitorul a fost arestat. ALI­ANTA democratica desavu- EAZA PE I­. FLANDIN PARIS, 29. (Rador). — Senatorii şi deputaţii aparţinând partidului A­­lianţa democratică, după ce au luat cunoştinţă de deciziile comitetului de conducere al alianţei, au adoptat cu 33 voturi contra 9 şi câteva ab­ţineri, un text prin care confirmă ordinea de zi votată la 24 ianuarie. In ordinea de zi amintită, grupul Alianţei democratice felicita pe aceia dintre membrii săi cari au refuzat să participe la guvernul Sarraut şi regretă că „unii dintre ei au călcat disciplina şi şi-au dat adeziunea in­dividuală, care nu-i angajează decât pe ei înşişi". Aceste cuvinte vizează pe d. Flan­­din, actualul ministru al afacerilor străine. Totuşi s-a hotărît ca adunarea co­mună a grupărilor din Cameră şi Senat ale partidului să nu hotărască nimic asupra atitudinii pe care par­lamentarii Alianţei democratice o vor adopta faţă de guvern, înainte ca preşedintele consiliului­­ să fi dat explicaţii Camerei asupra împreju­rărilor în care s’a format noul gu­vern şi asupra programului şi ten­dinţelor cabinetului Sarraut. IV. Crima şi sinuciderea din str. Coţofeni Un şofer împuşcat de un funcţionar de la auto­buze.­Criminalul se sinucide O crimă urmată de sinucidere s-a întâmplat aseară în str. Coţofeni, unde este linia terminus a autobu­zelor ce fac curse cu pasageri pe traseul No. 13: Parcul Rahova-Teiul Doamnei. Iată despre ce este vorba: intre tânărul Meu Gali, de 22 ani, domici­liat în str. Doamna Ghica Tei No. 105, funcţionar la societatea de au­tobuze, grupul Tei şi şoferul Aurel Lupovici zis Leuştean, domiciliat in str. Constanţa No. 5, in serviciul a­­celeaşi întreprinderi, exista o ură ve­che. Din această cauză cei doi, de câte ori se întâlneau aveau discuţii violente, urmate de încăerări sân­geroase. Aseară, în timp ce Gall era de ser­viciu la capătul liniei din str. Coţo­­feni, a sosit in staţie cu autobuzul şi şoferul Aurel Lupovici. Intre ei se iscă îndată o nouă cear­tă urmată de bătae. Gali înfuriindu-se peste măsura se hotărî să se răzbune cât mai crunt împotriva adversarului său. Ca atare, nemai­stând o clipă la îndoială, a scos din buzunar înevolverul cu care era înarmat, și a tras un foc asupra lui Lupovici. Lovit de glonte in partea dreaptă a pieptului, sub mamelă,, acesta­­ se prăbuşi la pământ fără a mai putea rosti un cuvânt. A fost ridicat de trecători cu aju­torul­ gardianului public din postul respectiv şi transportat la spitalul Colentina,­ unde a fost internat, în stare gravă. Nicu Gali, după săvârşirea acestei isprăvi, s-a dus in birourile societăţii din str. Teiul Doamnei, unde —­con­vins că şi-a ucis advesarul şi dân­­du-şi seama de pedeapsa ce-l aştep­ta,—şi-a tras la rândul lui un glonte de revolver in tâmpla dreaptă. Transportat şi el la spitalul Colen­­tina, după o scurtă agonie, a încetat din viaţă in camera de gardă, înainte de a i se mai fi putut da vreun ajutor medical. Cu facerea anchetei necesare se o­­cupa circumscripţia, 9 de poliţie, că­reia i s-a adus îndată cazul la cunoş­tinţă. ­ de primat diriguitor, în orientările pedagogice ale şcoalei nostre de azi. * Lucrarea d-lui prof. C. Narly, prin problema atacată, prin metoda fo­losită şi prin tribuna de la înălţimea căreia o înfăţişează ştiinţei româ­neşti se integrează in lanţul spiri­tual al activităţii zugrăvită mai sus. D-sa ne prezintă volumul I din lu­crarea mai mare, încă în curs de e­­laborare: Istoria Pedagogiei. Este volumul în care se ocupă de epoca creştinismului antic, a evului mediu şi a renaşterei. în­ introducere, autorul precizea— chipul cum înţelege să, alcătuiască o istorie a pedagogiei. In primul rând, ea trebue să se ocupe de păre­rile şi de operele teoretice, ale trecu­tului, in legătură cu problema edu­caţiei. Prin urmare, trebue să se rea­lizeze, în primul rând, ceea ce se poa­te numi cu termenul cel mai potri­vit, o istorie a doctrinelor pedagogi­ce. In cadrul fiecărei doctrine, cerce­tătorul trebue să urmărească, în mod minimal, cele patru laturi din care se încheagă viaţa şi sensul ei spiritual: posibilităţile şi limitele de influenţare a omului prin educaţie, scopurile şi idealurile indivizilor din societăţile corespunzătoare, mij­loacele prin care omul se poate a­­propia de idealul visat şi, în fine, felul cum toate aceste forţe şi valori se realizează în acţiune efectivă a instituţiilor. Dar numai această latură nu poate,­ii de ajuns. O doctrină pedagogică se iveşte, se desvoltă, crează rezul­tate, impune un stil de simţire, şi de o acţiune, în baza, unui fapt adânc,­­care există, în mod necesar, ca o temă de echilibru moral, pentru ori­care societate omenească. Este vorba despre necesitatea educaţiei, ca fapt ociaal, impus de condiţionările cea­sului, variind cu orientările diferite ale s­ocietăţii şi inscriindu-şi evolu­ţia, pe de-a-ntregul, in destinul­ ei de viaţă. In afara doctrinelor care o re­prezintă, educaţia, privită, astfel ca un fapt social, are o istorie a ei, îm­pletită paralel cu istoria evenimen­telor de seamă ale societăţii ome­neşti in general. O istorie adevărată a pedagogiei t­rebue să ţină seama, în­ chip structural, de această isto­rie a educaţiei. In adevăratul înţeles al cuvântului, o istorie a pedagogiei trebue să însemne o istorie a doctri­­­nelor, conexată strâns cu istoria e­­ducaţiei ca fapt social, ţinâhdu-se­­seama, la fiecare pas, de sistemul de r­el­aţii reciproce, provocat de întâl- i irea lor, pe acela? plan de desfă-­­ urare a muncii şi simţirii ome­­neşti. I Acesta este planul şi metoda după c­are d. Narly işi alcătueşte lucrarea­­ -sale. Cu ajutorul lor izbuteşte să­­ achege un material imens, în parte I ică neexplorat până acum, sau, in rice caz, folosit nu direct, in perla- ]­­ogie, ci numai în disciplini sociale t Lirudite. O altă latură care trebue men­­ionată, în scopul informării gene- r ale pe care ne-am propus-o, pri­ește materialul lucrării­ de care ne r­id­ipăm. In literatura noastră pedagogică,l­ucrarea d-lui Narly constitue a treia­­ scriere pe care o avem, în legătură cu istoria pedagogiei. Primele două — datorite d-lor prof. I. Găvânescu și G. G. Antonescu—lucrări remarca­bile și singurele care au pregătit pînă acum in această, direcţie generaţiile noastre de studenţi, insistă insă nu­mai asupra doctrinelor moderne, a­­runcând asupra epocilor anterioare simple priviri sumare. In lucrarea d-sale, d. Narly Începe tocmai cu a­­cestea. Astfel, d-sa împlineşte un gol, de care pedagogia românească se resimţea, încă de mult, încerca­rea d-sale este cu atât mai merito­rie, cu cât realizarea ei este extrem de dificilă. Informarea, pentru pro­blema pusă altfel, este mult mai grea, mai ales cu mijloacele modeste de investigaţie pe care le oferă bi­bliotecile noastre. De fapt, lucrări puse la punct,­in această direcţie, lipsesc chiar şi în străinătate. In bună parte, d. Narly şi-a alcătuit expunerea d-sale pe date pe care şi Ie-a extras personal, din documente şi cărţi consultate în biblioteci stre­ine. Trimiterea la documentele ori­ginale şi expunerea temelor, netrans­­for­mate de vreo atitudine proprie şi uneori nici de vreo prea vizibilă şi modernizatoare formă de redactare, constitue una din caracteristicile de bază ale lucrării, atât in concepţia ei, cât şi în metoda după care este realizată. Facem o rezervă, în ce priveşte o­­pinia d-lui Narly, privitor­ la peda­gogia, desprinsă din doctrinele de gândire “ale antichităţii greco-ro­­mane. D-sa, într’o apreciere fugară, pretinde că, în viaţa gândirii mo­derne şi în acţiunile de viaţă ale e­­pocilor noui, aceste doctrine au în­cetat de a mai reprezenta teme vii, cu ecouri active, cu posibilităţi de organizare a existenţei omeneşti, po­trivit principiilor lor. Faptul rămâne de discutat. Chiar dacă stilul de viaţă morală al oamenilor moderni îşi află precis pornirile iniţiale în doctrina creştină, nu e mai puţin adevărat însă că aceasta, prin ceeace a repre­zentat ca atitudine ideologică, ca reacţiune salutară a sufletului ome­nesc şi ca total de împrejurări so­ciale in care s’a produs, s’a înteme­iat direct, total şi hotărâtor, pe sen­surile morale, pedagogice şi cultu­rale in general, indicate de doctri­nele antichităţii. Un studiu de istoria pedagogiei a­­supra acestei epoci rămâne, după părerea noastră, în ordinea de zi a ştiinţii româneşti, un deziderat la fel de important şi de necesar, ca şi a­­cela pe care, de curând, l-a reali­zat d. Narly, in chip fericit, în ce priveşte creştinismul antic. Evul me­diu şi epoca numai in aparenţă „foarte desbătută” a Renaşterei. Cadrul unei simple dări de seamă nu ne ingădue desvoltări mai mari. Rostul acestor rânduri a fost acela de a semnala, publicului românesc, o lucrare importantă, adevărată pia­tră de temelie, pentru o disciplină care păşeşte, abia în zilele noastre, la un statut propriu şi la o integrare fecundă, in complexul spiritualităţii naţionale. Prof. I. Zam­firescu O UN ROMAN TURBURĂTOR „copilul cu 2 mame" , în colecția ,, Romanelor Captivante", 300 paru­m lei 15 S DEViil Bl CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE ^ ^ tgg&immm "* LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Ce să ascultăm la radio: „Colţul Poeţilor“ de la Westminster... ir Joi 30 Ianuarie BUCUREŞTI, ora 29.15: D-ra Vio­rica Angliei: Cântece de Francis Chagrin: 1) Cu toată dragostea: 2) Vorbe scrise pe nisip; 3) Când mă gândesc la tine: 4) Numai un cu­­vând; 5) Doi îndrăgostiţi; 6) Peste câmpii peste livezi; 7) Grădina visu­rilor mele. 21.15. Concert Simfonic al Orchestrei Filarmonica, dirij. de prof. Franz-Xaver Dressier (Sibiu). ..Samson“ oratoriu biblic în 3 părţi de Haemler (l-a audiţie)­ cu con­cursul Corului ,.Bach” din Sibiu şi al soliştilor: Dora Massini-sopran; Elfriede Gärtner-alto; Gustav Bor­­ser-tenor; Fritz Schu­ster-bas. BRESLAU ora 21.10: „Idomeneo", operă de Mozart. MILANO, ora 21.35: „Luciadi La­­mermoor“ de Danizotti. BUDAPESTA, ora 20.35: „Balul mascat”, operă de Verdi. Vineri 31 Ianuarie BUCUREŞTI, ora 20.00■ „Cav­alerul rozelor“, operă In 3 acte ’ de Richard Strauss. (Transmisiune de la Opera Ro­mână) . DISTRIBUŢIA: Mareşala Elena Ba­sarab Baronul Ochi Niculescu Basu Octavian Maria Sucjina Faninal Nae Dumitrescu Sofia Emilia Guţianu Mariana Virginia Miciora V­alzaelli El-Algazi Anina Eugenia Babad Poliţaiul Al. Alger Majordomul mareşalei Lucian Nanu Tenorul Viorel Co­cidean­u Un notar Gh. Oprişean Conducerea muzicală Ionel Perlea. 24.00—1.00: Concert nocturn al Or­chestrei Radio: Invitaţia la vals. de Weber: Mică suită, de Debussy: Espa­­na, rapsodie de Chabrier: Baladă pen­tru flaut, de Périlhou (solist: M. Teo­­dorescu): Suită algeriană de Saint­s'­a­ens. 1.00_2.00: Concert nocturn (discuri): Uvertura şi Antractul No. IT din „Ro­samund.)“ de Schubert lorch, simt. din Berlin, dir de Georg Szell): Două arii din „Nunii lui Figaro“, de Mozart (voce: Mariano Stabile): Finalul din Cuartetul No. 3 in re major de Ditters­dorf (Quartetul I­ener): Variaţiuni pe o temă de Beethoven, de Saint Saens (2 piane: Bertram şi Streter): Simfonia No. 30 în mi bemol major de Mozart (­arch. simt. din Berlin dir. de Knappertsbusch). ROMA, ora 22.45: Concert dat de co­rul Academiei Sf. Cecilia. BUDAPESTA, ora 23: Concert sim­fonic Traydn: Concert p. violoncel si orchestră. Brahms: Simfonia in fa major. RADIO-PARIS, ora 21.30: „Thais”, o­­peră de Massenet. Pare-se că trebuie să ai noroc şi atunci când mori. Dacă nu ai „şan­să”, plecarea ta din această lume riscă să treacă cu totul neobservată. Se întâmplă ca dispariţia ta să coin­cidă cu un alt eveniment mai de seamă şi atunci semenii tăi — şi tre­buie să le acorzi circumstanţe ate­nuante — nu prea au vreme să se ocupe de plecarea ta, mai mult sau mai puţin intempestivă. Totul de­pinde de cât tragi la cântarul pre­ocupărilor omenirii din acel mo­ment... In această privinţă, Rudyard Kip­ling nu a avut noroc. Căci eng­lejii, nu prea au avut vreme să-l plângă pe „Poetul Imperiului”, aşa cum ar fi făcut-o, dacă, aproape în acelaşi timp, Marea Britanie nu ar fi fost lovită de un,alt doliu. Şi astfel­ la­­crămile pentru­­Kipling s-au zvântat mai repede, pentru ca George al V-lea să fie plâns de cei cinci sute de milioane supuşi ai săi. Şi cenuşa, autorului „Janglei“ a fost adusă şi sigilată in ,,Colţul Poe­ţilor” din Catedrala Westminster, în aceiaşi Catedrală unde până mai ieri, mii de cetăţeni britanici , S’au perindat pentru a aduce ultimul sa­lut Regelui înţelept. Acest „Colţ al Poeţilor”,­in cate­drala dominată de statuile lui Moise, David, ale Sfântului Petru şi Pavel, a­ fost unul din lucrurile cari m’au impresionat mai mult când am vi­zitat acest oraş paradoxal care este Londra. In „Westminster-Abbey” Englejii, Poezia română mo­dernă la Sorbona Sâmbătă 25 cit. poetul Ilarie Vo­­ronca, aflat într’o călătorie de studii la Paris a ţinut la Sorbona prima conferinţă dintr’un ciclu de zece, despre poezia română modernă. Conferinţele orignalului şi sensi­bilului poet au loc in cadrul cursu­lui profesorului Mario Roques, mare cunoscător şi prieten al literaturii române. Spectacole pentru copii Teatrul Naţional reprezintă Joi 30 Ianuarie şi Duminică 2 Februarie, un matineu „Harap Alb” basm In şapte tablouri de Nella Stroessu. Cu acest spectacol, Teatrul Naţional păşeşte la realizarea unei vechi fugă­­i d­ueli: Teatrul pentru copii.­­ O interpretare excelentă desfăşurata în decoruri pline de fantezie, se îm­pleteşte ingenios cu muzica de scenă, ca să­ uimească şi să încânte pe micii spec­tatori. Copiii, fermecaţi până acum de fil­mele cu desenuri animate, vor afla în „Harap Alb” cel dintâiu spectacol al­cătuit din culoare., httmpv şi graţie naivă, asemeni basmelor colorate ..Sulli Sim­phonies” Cărţi-reviste La Monografie et VAction mono­­graphique et Roumanie, conferinţe ţinute de d. Dim. Gusti la Universi­tatea din Paris;. Proectul Codului penal, propuneri şi observaţiuni de V. Panţurescu; Pagini agrare şi sociale, an. XII nr. 12; Revista ştiinţelor medicale, an. XXV nr. 1; Hasm­onaea, an. XVII nr. 6; Plasa, an IV nr. 21-22; Monitorul oficiilor de stare civilă, an. II nr. 21-22; Fierul, organul sindicatului co­mercianţilor de fierărie; Buletinul A. G. I. fr., an. XVII nr. 12. — practici, metodici şi conformişti — au ,erupat insăşi istoria Marei Britanii. Sunt aci îngropaţi — sau au numai statui — toţi oamenii de seamă cari au contribuit la mărirea­ Angliei. Sunt îngropaţi aci regi, foşti miniştri, generali, artişti, poeţi, ac­tori, scriitori. Şi tot aci, in această catedrală, al cărui turn, — ca un simbol — se vede din orice parte a Londrei, se află îngropat sub o simplă lespede de marmoră neagră Soldatul necunoscut:... „a fost în­gropat aci, pentru că a servit bine pe Dumnezeu şi Patria...”, îmi amintesc că, între multi alţii, in „Colţul Poeţilor” se odihnesc Ben Johnson, John Milton, John Doyden, Chancer — „părintele poeziei en­gleze” — Oliver Goldsmith, Walter Scoott, Dickens, actorii Garrick si Irving şi alţii. Shakespeare, înmormântat la Stratford pe Avon, are un monu­ment, pe care sunt scrise versuri din „Furtuna”. La loc de cinste a fost deci aşezată urna lui Rudya­rd Kipling. Şi în „Colţul Poeţilor“, engle­zoaice romantice ce pun flori proas­pete pe mormintele scriitorilor cari le-au incântat tinereţile. Lui Ben­jamin Disraeli, conte de Beacons­­field, care are un impresionant, mo­nument in Westminster, i se aduc violete, florile lui preferate... Westminster, biserică-cimitir, re­zumă istoria celui mai de seamă Im­periu din lume. IOAN MASSOFF „Drum spre pace“ In colecţia „Şantier" a apărut o nouă lucrare a lui Ion Pas intitulată „Drum spre pace". După cum reese din titlul cărţii, e vorba de o pledoa­rie in favoarea păcii şi deci de un rechizitoriu Împotriva războiului. In cuvântul introductiv al cărţii care, cu toate cel apărute in colect­a­­­tia „Şantier“ se adresează, prin preţ­­ şi conţinut, in primul rând munci- I­­erilor, d. Lotar Rădăceanu declară că această scriere „apare tocmai la timp, ca o contribuţie mică româ­nească la inşirarea marelui front popular al păcii“. ILARIE VORONCA ­in film pe zi : „Maria Baskirtseff“ (Trianon) Din povestea tristă a vieţii Măriei­­ Basch­irtseff a fost extras un episod­­ şi aranjat ca să evoce toată tragedia unui destin al unei femei şi foarte frumoasă şi foarte inteligentă.­ O făptură excepţional dotată, — până acolo, inpât cineva afirma că trei femei recunoscute a fi fost extraor­dinare in tot decursul omenirii : Sapho, Maria Baschirtseff şi M-me Curie — este condamnată de o boa­lă cruntă să dispară curând. Lucru pe care i-l anunţa tot mai mult, ceia ce face ca victima să se concentreze, să anticipeze tot ce putea simţi şi să priceapă urgent viaţa atât de scurtă şi nemiloasă pentru ea. O fată tânără şi ftizia, o cursă de pe urma căreia a rămas cel mai ce­lebru şi emoţionant Jurnal ce-a fost scris. In film a fost exploatat capitolul înamorării ei de Maupassant, capitol subliniat dincolo de proporţiile lui reale şi evocată viaţa Măriei la Paris,­­ unde moare lângă cel pe care feme-­­­ia sensibilă dintr’afişa îl reclama, îl voia­ iubit şi i se interzicea. Cadrul Parisului de atunci, e redat cu suficientă veracitate, ceia ce con­tribuie să­ provoace şi o impresie de nostalgie lângă, aceia de compasiune pentru condamnata Maria. Baschir­tseff. — gh. d. — Viaţa Românească A apărut No. 1 (Ianuarie 1938) anul 28 din revista „Viaţa Româ­nească“, cu următorul sumar: Dem. Botez (Carnet de tranşee), Coca Farago (Disc), Pavel Pavel (Evoluţia politicii externe a Rusiei sovietice), Dan Petraşincu (Ochii), Anca Bursan (Nazareth T. Cristu­­reanu (Cooperarea involuntară sau octrois­tă), Lascăr Sebastian (Der­bedeu), Dem. Botez (Contratimp: sfârșitul unei tiranii), Ilariu Dobri­­dor (Chemare, critice), T. Cristu­­reanu (Cronica externă), Eugen De­­rcetrescu (Cronica economică), N. N. Matheescu (Cronica muncitorea­scă), D. I. Suchianu (Cronica cine­matografică), M. Sevastos (Cronica teatrală), P. Nicanor & co. (Mi­scel­­lesarea). Recenzii și revista revis­telor. INFORMAŢIUNI D-na Lucia Costn, inspectoare generală a învăţământului secundar, a fost delegată de ministerul in­strucţiunii să ancheteze cauzele ce au determinat sinuciderea elevei Smaranda Bucureştianii de la şcoala profesională ,,Tudosca Doamna“ din Bucureşti. Luni încep examenele particulare pentru elevii de curs secundar şi co­mercial. Elevii se vor prezenta la şcoalele unde s’au înscris, în cursul lunii Octombrie 1933. BANCA S. Aliosnino S. A. Capital complect vărsat Lei 10.000.000 Calea Victoriei. 20.­­peste drum de Prefectura Poliţiei Capitalei Face operaţiuni de bancă, pri­meşte şi execută ordine de bursă. Depune garanţii în efecte pentru licitaţiuni de orice natură. Te­lefon: 3.22.94. La Cerna Vodă s‘au făcut importan­te descoperiri arheologie. In peretele unei stânci sa descoperit o firidă, bol­tită, care adăpostește un baso­relief. El reprezintă un bărbat sprijinit pe ult fel de estradă. Piesa aceasta care are o valoare istorică va fi depusă la muzeul regional al Dobrogei. D. M. Vuia, prefectul judeţului Lă­­puşna, a convocat pe prim pretorii şi primarii din judeţ, cărora le-a făcut o expunerea asupra situaţiei. Intre si­tele, d. Vuia a protestat împotriva preo­ţilor care fac o politică, incompatibilă cu haina, bisericească. In faţa Curţii cu juri din Galaţi a venit spre judecare procesul lui Vereş Micloş, invinuuit că­ a ucis pe surorile Babeta şi Varvara Curatos şi pe servi­toarea­ acestora, in anul 1923. D. avocat C. Dobrescu producând do­vezi că Veres Micloş nu a fost niciodată la Galaţi si că in epoca crimei se afla în Ungaria, juraţii au adus un verdict negativ pe baza căruia Vereş Micloş a fost achitat. Perceptorul din comuna Tâmna, ju­deţul Mehedinţi, a fost bătut de mai mulţi săteni cărora le-a cerut im­pozitele. Serviciul Presei C­T­R face cu­noscut următoarele: Spre a se evita orice confuzie re­feritoare la valabilitatea permiselor pe C.F.R. acordate ziariştilor pro­fesionişti şi acelea acordate admi­nistraţiilor de ziare, se precizează că cele dintâi expiră la 31 c., iar permisele de administraţie expiră la 31 Martie c. D. ministru de finanţe a dispus cei inspectori, speciali să întreprindă, în toată ţara, un control riguros la toate izvoarele de venituri asupra impozitelor indirecte şi a taxelor de consumaţie, şi să ia măsuri pentru imediata­ încasare a sumelor neîn­casate, să verifice evaziunile şi să valorifice drepturile fiscului. Inspectorii de circumscripţiutri se vor ocupa zilnic numai cu, încasă­rile, iar Inspectorii generali vor su­­praveghia şi controla activitatea inspectorilor de circumscripţii şi a celor speciali. Poezia neagră Traduceri din Jessié Fauset. Langston Hughes, Waring Cuney. Georgia Douglas Johnson, de Ad. Bick. —- In „Cuvântul Liber" dc săp­tămâna aceasta. . . .. V.,. i Smfellâ I Ferepuarle î9S® Comedia umană Anchetă pentru dresaj Femeile şi-au găsit, în sfârşit, o ocupaţiune: fac o anchetă pentru a se şti care-i metoda cea mai eficace de a dresa un bărbat. De fapt această activitate şi cău­tare de metodă a constituit de când lumea vocaţiunea capitală a femeii, insă cercetarea nu se făcea ştiinţific şi organizat. Fiecare femeie uza de un sistem propriu care varia intre sărutare şi asasinat fără ca, prin­­tr-un organ statistic, să se poată totaliza şi analiza efectele, spre a constitui un fond experimental pen­tru celelalte femei. Acum am pornit sistemat, colec­­tând diversele sisteme, astfel în­cât dresajul să se facă uniform, şi cu re­­sultate sigure, mai dinainte prevă­zute. In acest scop, anchetatoarele s’au adresat actriţelor de cinematograf care sunt in genere dresoare de bărbaţi prin profesie. O stea de ci­nematograf fără o menajerie de bărbaţi dresaţi care să facă frumos în jurul ei, nu este stea. Opiniunile culese sunt contradic­torii, totuşi in nici una dintre ele nu lipseşte ameninţarea cu ferocitate, ca mijloc de dresaj. Variaţiile con­stau numai în dozarea ferocităţii. Din acest punct de vedere se pare că opiniunile acestea culese de la ste­le, nu fac decât să dea prestigiu de principiu, unor experienţe practi­cate până acum de aproape toate fe­meile. Mai nesinceră mi se pare Mae West care pretinde că sun­t două metode de a dresa un bărbat: blândeţea şi ferocitatea. Parcă noi, materialul dresat, n’am cunoaşte ca aceste două metode nu sunt de fapt decât una, şi n’am fi suferit niciodată ferocitatea blânde­­ţei. Blândeţea femeii este num­ai o va­riaţie de ferocitate, este numai o cursă, o perioadă preparatorie, pen­tru ca contrastul să fie apoi mai crud şi mai decisiv. Eu­ cunosc un bărbat care, atunci când nevasta i se adresează din se­nin cu alintătorul diminutiv „dră­guţă­’ ştie ce-l aşteaptă, şi pleacă de-acasă, astfel ca, să poată prelungi­­ impresia agreabilă pe care i-a dat-o, noţional, această imprecaţie lirică. Blândeţea femenină seamănă cu liniştea, plăcută şi amăgitoare care precede furtuna. Când te crezi mai ferice, începe să tune. Nu trebue să credem în istoria a­­ceasta cu blândeţa. Ar fi necesar să ne organizăm şi noi, cei candidaţi la dresaj, materialul de modelat, pen­tru ca să ne comunicăm impresiile şi experienţele şi să resistăm pe cât es­te posibil. Aşa de pildă, Mae West susţine că bărbatul este susceptibil de a face orice doreşte în fa­ţa, unei „amenin­ţări neprecise“. Trebuie, căutat ceva pentru a scă­pa de eficacitatea acestei metode pe care în adevăr am simţit-o de multe ori. Ah! Ameninţarea neprecisâ... stre­curată cu melancolie, cu blândeţă, sau cu energie... tot una... Căci, dacă vine dela o femeie şi este neprecisâ, ameninţarea poate cuprinde orice, orice. Nici nu ştii la ce să te gândeşti, ce să imaginezi mai întâi, la ce să te aştepţi, ce ai de făcut. Nici un bărbat nu are sufi­cientă imaginaţie ca să-şi închipue tot ce poate conţine neprecisul unei ameninţări cu ipoteze şi intenţii. Joan Harlow preconizează dresa­jul bărbatului, după modelul cu care se dresează restul animalelor, adi­că cu lovituri de bici. Nu, cred. Ameninţările neprecise sunt mult mai tari. Ele pot îngloba cu o simplă eventualitate şi lovitu­rile de bici, dar pe deasupra lasă loc invenţiei pentru alte nenumărate mijloace mult mai subtile. Dar, chiar numai obsesia pe care o exercită „ameninţarea neprecisă“ este mai cumplită decât biciul, chiar dacă nu mai vine nimic după ea. Dar, în definitiv, pentru ce acest concurs de dresaj? Ce se urmăreşte? Ce vor femeile? Vor ca bărbaţii să le dea bani. Mă rog! S’o facem, fără dresaj... ca să avem iluzia că ne păstrăm per­sonalitatea. S’o facem, mai ales fără a suferi blândeța. Demostene Botez f Activitatea Federaţiei generale a salariaţi­or publici Solidaritate in personalul ceferist.­Federaţia va construi un cămin propriu ... .. I...... — — - "VCIKB* Consiliul Federaţiei generale a asociaţilor profesionale de salariaţi publici s’s. întrunit a­seară in şedin­ţă. Au luat­ parte reprezentanţii tu­turor asociaţiilor componente. D. AUREL TARNESCU, secretarul general al Federaţiei, a citit o nu­meroasă corespondenţă din Capi­tală, şi provincie, prin care toa­te or­ganizaţiile funcţionarilor publici se declară absolut solidare cu moţiu­nea votată de adunarea, generală , extre­ordinară. •­­ţinută Duminică 26 Ianuarie, prin care se cere iefteni­­r­ea traiului sau mărirea salariilor şi pensiilor potrivit indicelui de scum­pete. Consiliul a hotărît ca moţiunea să fie ■ înaintată guvernului şi parla­­­mentului. SOLIDARIZAREA CU FEDERAŢIA C. F. R. D. VIRGIL IONE­SCU-DAR­ZEU citeşte telegrama trimisă Federa­ţiei de către adunarea generală ex­traordinară a Federaţiei C. F. R„ ţi­nută In Craiove, la 26 Ianuarie, şi prin care se asigură colaborare fră­ţească şi solidară in toate chestiu­nile profesionale şi naţionale. D-sa crede că soluţia, dată de Federaţia C. F. R. în chestia reîncadrărilor, tinde a mulţumi toate categoriile de personal C. F. R„ fără a se­creia privilegiaţi şi năpăstuiţi. Consiliul ia act de telegrama Fe­­­­deraţiei C. F. R. şi doreşte realizarea­­ cât mai grabnică a frontului unitar al tuturor organizaţiilor profesio­nale de salariaţi publici, pentru pro­movarea intereselor profesionale şi naţionale. REÎNCADRAREA PERSONALULUI DE LA MINISTERUL JUSTIŢIEI D. CONDURACHE arată că d-sa, in calitate de reprezentant al Fe­deraţiei, lucrează de mai multe şe­dinţe la ministerul justiţiei, la re­vizuirea numirilor şi înaintărilor i­­legale, în vederea încadrărilor ulte­rioare şi propune să se facă demer­suri la forurile competente, ca să se facă revizuirile şi la celelalte depar­tamente, fără de care nu­ se pot face încadrări juste. D. I. N. GEORGESCU, preşedin­tele asociaţiei funcţion­­rilor finan­ciari, cere ca revizuirea să se facă­­ imediat şi la, ministerul de finanţe, unde sunt, foarte multe numiri şi înaintări ilegale. Totodată d-sa arată că vechii funcţionări, cu toate promisiunile ce li s’au făcut, nu au fost puşi în drepturile, lor. Consiliul aprobă să se facă toate demersurile necesare pentru solu­ţionarea acestor drepte cereri. UN CĂMIN AL FEDERAŢIEI D. preşedinte STANCU BRADIŞ­­TEANU cere consiliului să înceapă imediat strângerea fondurilor în ve­derea construirea căminului Federa­ţiei, potrivit hotărârii congresului. Căminul trebue să aibă o sală mare pentru Întruniri şi conferinţe pro­fesionale, biurouri pentru sediile tu­turor asociaţiilor profesionale şi un­ număr de camere pentru găzduirea­­ colegilor veniţi din provincie. Consiliul a hotărît să se înceapă imediat, strângerea fondurilor, tre­­cându-se toate sumele într’un regi­stru special şi depunându-se la Ca­sa­ de depuneri. O comisie în frunte cu d. preşe­dinte se va prezenta d-lui primar general, spre a-i solicita un teren pe care să fie construit căminul. De asemeni se va face apel la toate au­torităţile publice, spre a contribui la realizarea acestui cămin. Consilierii au subscris apoi diferi­te sume pentru cămin. ORARUL DE LUCRU IN MINISTERE D. VICTOR VALENTO cere să se intervină din nou la d. prim mini­stru,­­ca să aprobe dezideratul con­gresului, de a­ se­ ţine serviciul pu­blic numai dimineaţa. Prin aceasta funcţionarii vor fi scutiţi de a face patru drumuri pe zi. Marţi, şi Vineri, mai ales pe­ timp de iarnă, iar auto-­­­­ităţile vor face economice de com­bustibil -.şi lumină. Consiliul , a­­apro­bat cererea. D. C. BOBOICEANU, preşedintele Asociaţiei întregului corp P. T. T. arată situaţia grea, şi nedreaptă creiată funcţionarilor preluaţi de la P. T. T. de către societatea anoni­mă de telefoane şi citeşte un memo­riu, pe care asociaţia, condusă de d-sa, il va înainta direcţiunea socie­tăţii de telefoane. •*­ Consiliul hotărăşte solidarizarea Federaţiei cu acest memoriu. O delegaţie compusă din d-nii St. Brădişteanu, V. Iones­u-Darzeu, Faust Niculescu, D. Iliescu-Muncu ?i I. N. Georgescu se va, prezenta direc­­ţiunei societăţii de telefoane. Îm­preună cu delegaţia asociaţiei P. T. T„ spre a susţine memoriul în che­stiune, D. D. ILIESCU-MUNCA cere să se intervină din nou, cu toată energia, ca funcţionarii aflaţi in cadrul dis­ponibil, să fie trecuţi, cu toate drepturile lor, la autorităţile de ori.-, gină, întrucât acest cadru a fost desființat definitiv prin legea din­ 14 Noembrie 1934. Consiliul a­ apro­bat și această cerere. ------— luigupi -é ivţg/mt- Adunarea generală a baroului Bihor Baroul Bihor a ţinut adunarea generală anuală sub preşedinţia do­­mnului său, d. dr. Nicolae Zigre. Câ­teva sute de avocaţi au participat la această adunare care a decurs în li­nişte. Numai un singur avocat a cerut „numerus clausus” în barou, dar n’a găsit, răsunet în adunare. Propunerea depusă în acest sens a trebuit să fie retrasă. D. dr. Nicolae Zigre, decanul ba­roului, a luat cel dintâi cuvântul arătând adevăratele cauze ale crizei care provoacă atâtea suferinţi avo­caţilor. D-sa a vorbit pentru soli­daritatea constructivă a corpului a­­vocaţilor, căci numai prin ea s’ar putea remedia răul. Nemulţumirile, agitaţiile permanente şi sentimen­tele de discordie vin împotriva ar­moniei necesare entru realizarea scopurilor sociale la care aspiră cor­pul avocaţilor. D. dr. N. Zigre s’a pronunţat îm­potriva intoleranţei nedrepte şi pă­gubitoare pentru colegii minoritari, care nu pot fi lipsiţi de dreptul de a-şi servi loial ţara. Avocaţii­ îşi pot apăra interesele numai în cadrul le­gilor şi in cadrul eticei avocăţeşti. Adunarea a păstrat apoi un minut de linişte in memoria lui Const. Naumescu, defunctul președinte al Uniunii baroniilor. Au mai vorbit d-nii Romul Pop, Albert Feld, So­fonie Sângeorgeanu, Gh. Petrea, dr. Cocoș după care șe­dința a fost închisă. „România Nouă“ şi şefia d-lui I. Mihalache Ziarul „România Nouă” publi­că un articol din care extragem următoarele rânduri: „N’am fost, nu suntem şi nu vom fi împotriva şefiei d-lui Ion Mihalache; dimpotrivă lupta pe care o dăm noi ne concepem alt­fel decât dusă împreună cu acest admirabil, reprezentant al ţără­nimii române. De câte ori am a­­vut alte pârei in materie de tac­tică decât a factorilor oficiali le-am manifestat sincer, fără re­ticenţe, atrăgăndu-ne chiar su­părarea d-lui Mihalache, dar toa­te acestea vor conta numai ca e­­pisoa­de fără importanţă In lupta mare care se declanşează”. Şi mai departe: „Cu solidaritatea veche, prin­­tr’o luptă nouă, la izbândă finală, iată care trebuie să fie de aci înainte lozinca noastră”.

Next