Adevěrul, martie 1936 (Anul 50, nr. 15984-16010)

1936-03-01 / nr. 15984

Pagina 2-a Cu mult Înaintea apei, a cana­lizării, a electricităţi, a filmului­ şi ,­a aparatului de­­radio,­ astăzi ziarul pătrunde departe,, în toate unghiurile ţării şi în toate pătu-u­rile sociale. O campanie de presă taine susţinută ar aduce o rod­nică contribuţie pentru soluţio­narea acestei probleme de inte­res general. Prin afişe întovărăşite de foto­grafii şi chromo-litografii, prinse pe zidurile , sălilor de lucru,­mun­citorul va avea zilnic atenţia a­­­­trasă asupra mijloacelor de pază. * O chestiune de mare­ impor­tanţă este întrebuinţarea raţio­nală şi obligatorie a întregului material de apărare, fie că el este destinat sălilor de lucru (ventilatoare, aspiratoare şi pu­rificatoare ale aerului confinat), părţilor primejdioase care com­pun diferitele maşini (izolatoare, apărătoare) sau însuşi lucrăto­rului. Simt şi astăzi fabrici care n’au apărătoare în jurul curele- . lor de transmisiune. Fabricile să fie obligate să aibă cât mai dese echipe de schimb, acolo unde munca cere o mare concentrare sau unde" mânuirea materialului de lucru predispune la boale profesionale. Orice abatere să fie sever sanc­ţionată, fie că ea vine din partea patronului care n’a luat toate, măsurile de apărare obligatorii, ■ fie că vine din partea lucrătoru­lui neatent din obişnuinţă, dar-­ mai ales care se prezintă la lucru­ sub nefasta influenţă a alcoolu­lui. Dela refuzarea ajutorului ‘ de boală şi a suprataxelor perce­pute pentru acordarea îngrijiri­lor mediciale, până la licenţierea din serviciu, mijloacele de con­strângere sunt numeroase. Şi în fine trebue să avem or­gane de control destoinice şi ne­coruptibile. Iar pedepsele să se aplice indiferent de culoarea po­litică sau de relaţiunile celor sancţionaţi. * Problema accidentelor din câm­pul muncii co interesează deopo­trivă două foruri: Societatea şi Naţiunea. Societatea îndepărtează zilnic, din rândurile ei atâtea energii utile. Prisosul braţelor de muncă este mai mult aparent decât, real. Actualul şomaj, fie în­­ câmpul muncii manuale, fie al celei in­telectuale, Înseamnă mai mult o gospodărie defectuoasă a ener­giei umane, o utilizare nechibzu­ită şi o repartizare care­ lasă de., dorit. Muncitorul accidentat ajunge o povară pentru familie, a cărei existenţă era legată de capacita­tea lui de muncă. Ca o conse­cinţă el şi întreaga lui­ familie ajung o povară pentru societate. Afară de câteva rare exem­plare ale rasei umane,­­nimeni nu este­ neînlocuibă. Aforismul­­ ace­sta este cu atât­ mai­­aplicabil în rândurile umililor muncitori. To­tuşi meseriaşul­ atins *‘de invalidi­tate temporară este nevoit să-şi părăsească lucrul până la resta­bilire­, pe de altă parte înlocuirea invalizilor permanenţi cu ele­mente nouţ­e care­ trebue să se a­­dapteze, să se integreze noului mediu, crează o perioadă de tran­ziţie care­ favorizează o stare de lucruri dăunătoare atât marii cât şi micii industrii. Şi aceasta cu­­atât mai mult cu cât cazurile nu sunt răzleţe, ci se repetă într’un nu­măr impresionant de­ mare. Nu s­e dă toată atenţia cuve­nită, unei probleme , care, numai la o fugară cercetare, poate să apară de o scăzută­­ importanţă, dar care, în­ realitate, are adânc răsunet" în industria ţării­­ şi se resfrănge asupra stării ei econo­mice". Nu trebue să ne scape, nici altă latură a­­chestiunii, care­ priveşte instituţia Asigurărilor Sociale. Această instituţie este nevoită să pensioneze înainte de vreme pe toţi acei atinşi de invaliditate permanentă. Pe de altă parte bu­getul se încarcă cu sumele ne­cesare medicamentelor, pansa­mentelor, radiografiilor şi aju­toarelor de boală. Iată atâtea cheltueli zadarnice, atâtea fon­duri care ar putea căpăta o altă utilizare. ,,■■■­In plus şi latura medicală a chestiunii îşi are cuvântul. Nu­mărul mare al acestor acciden­taţi împovărează zilnic toate dis­pensările., Pentru un interval de două ..ore, se prezintă la fiecare consultaţiune între 60-80 bolnavi. In lipsa acestor accidentaţi din câmpul muncii, pentru­ a căror îngrijire se iroseşte un timp­­pre­ţios, medicul ar ■ putea să-şi du­bleze timpul de cercetare pentru ceilalţi solicitatori. , Dacă toate mijloacele de pre­venire ar fi utilizate, toate aceste neajunsuri ar fi simţitor reduse. Şi cu­­timpul,­­printr’o ■ neîntre­ruptă şi .Sistematică educare a muncitorului, ele ar constitui doar o chestiune de tristă aducere a­­minte. Dar pentru toate acestea tre­­bue să­­adie ‘ neprihănit un suflu de umanitate,­ pe deasupra mi­cimii şi nepăsării atâtora. Dr. George Graniţescu Asistent Universitar O femeie a născut trei gemeni SF. GHEORGHE, 27. — Femeia Rozalia Dimeny din, com. Valea scurtă,, a dat naștere la trei gemeni de sex masculin. Atât mama cât și copii sunt în perfectă stare de sănătate. Importantul program de lucru Desbaterile vor dura zece zile GENEVA, 27. (Rador). — Comi­tetul de 18, denumit comitetul sanc­­­tiunilor, se va întruni la 2 Martie şi va ţine şedinţe zece zile. La lucrările comitetului vor lua parte numeroşi miniştri de Afaceri Străine, printre cari d-nii Eden, Blandin, Motta şi probabil şi d. Lit­vinov. Comitetul se va ocupa nu numai cu aplicarea sancţiunilor existente, el va studia şi propuneri in vederea unei extinderi eventuale a sancţiu­nilor. Cea mai mare atenţie se va da raportului comitetului de experţi,­­însărcinat cu­ chestiunea petrolului în vederea uiei eventuale prohibiri a exportului de petrol în Italia. In afară de acest raport, comite­tul se va ocupa cu propunerea de a se interzice "intrarea vapoarelor de comerţ italiene în porturile sta­telor cari aplică sancţiunile. In cercurile Societăţii Naţiunilor se exprimă convingerea că sesiunea comitetului nu se va termina îna­inte de a se fi hotărît o agravare într’un fel sau altul a sancţiunilor. Se crede că se vor produce impor­tante hotărîri în ce priveşte conflic­tul îtaîo abisinîan. , ■■ ■■ Atentatorul la viaţa d-lui dr. NiemerowerafGot declarat iresponsabil Comisiunea medicală formată din d-nii prof. N. Minovici,­ P. Tömesen, şi dr., Valentin Sava, însărcinată de judecătorul cab. o instrucţie să exa­mineze starea mintală a lui Aurel­­lonescu, care in dimineaţa zilei de 11 Ianuarie a descărcat 4 focuri de revolver asupra d-lui dr. N­iemero­­wer,­­— şi-a depus ori raportul de’ expertiză medicală. . Raportul referin­du-se la examenul făcut atentatorului şi la răspunsurile date de acesta, că el apare ca un megaloman,, care se­­ c­or­side­ră mai presus de toţi ceilalţi oameni, m­ai blând, mai curat şi de aceia a fost ales de Dumnezeu pentru înfăptuirea marei însărcinări. El pretinde că nu­se poate destăinui pe deplin fiindcă nimeni nu­ 1-ar­­putea înţelege­­şi se teme a v­a fi luat, dacă ar vorbi, drept nebun, aşa cum i s’a întâm­plat lui Petrache Lupu­. La întrebă­rile iscoditoare ale medicilor, aten­tatorul a răspuns că deşi­­nu­ are în­credere în medici, toţi fiind atei şi francmasoni, totuşi­­Le mărturiseşte­­că acum câţiva ani, i s’a arătat Dum­nezeu sub forma a trei îngeri şi i-a vorbit. Atunci a tras clopotele de la pe acolo... Caracteristic este pentru viaţa­­culturală a Blajului de atunci că Pauletti a scris , a­­proape toate poeziile­ lui cu litere latine”. Bianu înşiră traduceri din Metamorfozele lui Ovidiu­ da­torite popii delă, Făget .Şi spune că preotul Pauletti pare a-­şi fi Încheiat cariera literară, la 1846, cu tâlmăcirea „cunoscutului ro­man bizantin (tradus, de­­sigur din latineşte): A lui Xenofon (Efeseanul) des­pre Antici şi Abra­­kolif”.­­ Când vorbeşte, însă, de cânte­cele şi strigările din Roşia de pe Secaş, vezi că Bianu, in această privinţă, cunoaşte numai ceia ce a aflat din prefaţa lui Lupeanu- Melin. .Fie că rămânem încă pe tere­nul supoziţiilor, fie­ că declarăm deplin, "identificată" persoana ce­lui mai vechiu culegător de sti-Patriarhie ca o veste de bucurie ,pentru"ţară. Iar de­­ curând a auzit din nou glasul lui * Dumnezeu, care­­i-a ordonat să­ tragă­ cu mâna stângă in şeful rabin; deci nu­ pentru a-i o­­morî, ci numai pentru a-i avertiza pe­­evrei să se boteze neîntârziat, fă­ră discuţie. Raportul, după cee expune si cele­lalte cercetări de ordin ştiinţific, a­­jinge la următoarea " concluziune: Atentatorul Aurel Ione­scu are o'men­talitate arformală,‘suferirid de dn-'de­lir'•halucin­ato­r­’ pe ‘cale de sistemati­zare. El hif este responsabil'de fapta comisă, însă cum ar putea să mai aibă și în viitor­ astfel de reacțiuni anti-soci­ale,­­este necesară internarea sa într’un azil de alienați delicvenți, cum este acela dela Sighetul­ Marm­a­­ției. ' ' • ’■ Odată Cu­ depunerea acestui raport instrucția a fost declarată, închisă, iar d. judecător Gh. Oprescu va în­­nainta astăzi, dosarul parchetului de Ilfov pentru concluziuni.. definitive, după­ care il-aia. va da­ ordonanţa de­finitivă în sensul n­etriihiterii în ju­decată a atentatorului, din lipsă de responsabilitate penală a . acestuia. I buri poporale româneşti, —vorba , e: aceste versuri interesează? Da. Unele­ au lirism şi umor, de pildă Vai de m­iile rău-mi-i Şi-leacu departe-mi-i: Subt o tufă de mărariu La .mândru­ţa’n buzunariu. Pentru înţelegerea altora p. nevoie • de . câte o lămurire­ din partea unui dialectolog: Dorul, mândră,­­jela tine " Teste multe dealuri vine Ş.’aşa. vine de. fierbinte • . Că ,de-aş sta’n loc m’aş aprinde Nim­e nu-l poate ’nturna • . Nici țigan cu cetera. Nice neamțu cu flota,' . Nici român cu fiu era," .. Numai, eu cu inima ! Cetera este scripca;/tofaneam­­­­țulu­i :este flautul, după cum o­­fiu era" nu-i\ .altceva decât­; un finet,.r.- ' 4arbu Lăzăreanu ( K­o­E­VÍRÓt CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE LITERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Ziduri de carton Ce sa ascultăm la radio Vineri 28 Februarie BUCUREŞTI, ora 18.15, Orchestra Ra­dia: Concerto grosso No. 1 în si bemol major, de Haendel; Aria, de Fiorillo- Nottara; Preludiu la opera „Parsifal“ de Wagner; Farmecul Vinerii Mari din „Parsifal“ de Wagner. 19.15: Continuarea concertului: Pre­ludiu la „Lohengrin“ de Wagner; La­mento in amintirea unui tânăr artist,, de Sinigaglia; Simfonia nr. 8 în si mi­nor (neterminată) de Schubert. 20.15: Concert de orgă, executat de profesor Johannes Stadelmann (Re­transmisie de la Biserica Evanghelică); Fugă în mi minor, de Vincent Luebeck Partita asupra coralului „Isuse bucuria mea“, de Johann Walther; Preludiu : Largo si. Fugă în do major de J. S. Bach. 21.15. Concert de muzică religioasă— Corul „Cântarea României“, dirij. de Marcel Botez, Sancta Maria şi Ave Ve­rum, de Mozart (cor şi orch. de coarde Antifon pentru cor, solo şi armonium, de Bruckner (solo: Ing. Mircea Dumi­­trescu); Ave Maria cu Bruckner; Duo de Cesar Frank (solişti: d-na inginer Mititelu şi inginer Mircea Dumitrescu, Tantum ergo, de Cesar Frank, (sole bas: Marius Constantinescu); Offerto­­riu: Dextera Domini, de Cesar Franck (solişti: Aurelia Lupescu soprană, Va­lentin Popescu-tenor şi M. Dumitrescu bariton). 21.50: Trio de Mozart in mi bemol pentru pian, vioară şi corn (Prof. M. Andricu-pian, Margareta Cepeleanu­­vioară şi Stavăr Nistor-corn). 22.15: Edgar Istratty canto — Muzi­că religioasă; Dumnezeu e păstorul meu (Psalm­ 22), de Dvorak; Miserere, de Rahaud: Cantata morţii de Bach: Paris Ancelicus, de C . Franck: Ave Maria de Kahn. 22.50: Octet de Schubert — Quarte­­tul Radio (D. Teodoru­, vioara I; A. Po­­na, vioara II; Al. Rădulescu viola; T. Lunu, ce!!o) și C. Metani clarinet: C. Scheueb-fagot; Nictor corn și W. Kri­­gel-contrabas. VIENA, ora 21: Concert simfonie. Clasicii vienezi. Dirijat de dr. Felix von Weingartner. Orchestra operei Haydn: Simfonie în re-major. Nr. 2: Me­rt: Simfonie in do major. VARȘOVIA, ora 21: „Manrou” ope­ră de Ion. Paderewsky. BUDAPESTA, ora 22.05: Festival Hi-’n­del. MOSCOVA, ora 20: „Camargo“ ope­retă de Le­oca. STUTTGART, ora 1: Muz’­ă noctur­nă (vioară, bariton, pian) Schumann- 18 mmaM de caracter pentru nian. pp 6: Schubert: Lied-uri cu arom'2ma­­ment de pian, S­humann: 9 bu-ât» nentru pian. on. 82: Bach: Son-bă în THo-mater, pentru solo virară; Wolf­­fiied-uri cu aeomnani’ment de P’aMr pu-ăti scurte nentru vioară cu pian de: Spohr. Pa^anină Brahms. ROMA. p­a 2» J 5: Concert de vioa­ră­ si man­dardiui: Sonată în mi mi­nor* S*rerss- Sonată în mi bemet; B’­h-Kreisler: Grave; Sinigaglia; Rap­sod­ie. 29 F^fcpwapie BUCUREŞTI, ora 20 30: „De-ași fi rege“, operă comică în trei acte (5 ta­blouri) de Adolf Adam. (Transmisiune de la Opera Română), ■ ■ DISTRIBUŢIA: rr. D .Mossul, rege din Qua Şerban Tassian Prințul Rodocr; Gh. Niculescu-Bassu; ZaphorL: Dinu Bădescu; Pifoar Luci­an Nanu; Zizel, perceptor I. Manoles-­­­cu; Atar, ministru: D. Zavodnicu; Ne-­­ mea, vara regelui Zilda, sora lui Zaphor­­ Evantia Costinescu; O baiaderă: Fiori­­ca Popovici. Conducerea muzicală: Ion Nona Ottes­ .­cu. 24.2. Concert nocturn de muzică­­ franceză (discuri): Uvertură la „Regele Ysuini“, de­ Lato (orchestra simfonică din Paris, dirijată de Cloez-O.); Arii­­ din „Damnaţiunea lui Faust“ de Ber­­f­lloz şi „Werther” de Massenet, (voce-­­ Georges ''.Thill; Variaţiuni simfonice de Cesar Franck (pian Giesching şi Or­chestra Filarmonică din Londra, dirij. de Wood; Scenă câmpenească din Sim­fonia fantastică de Berru­ez (orch. Sim­fonică din Londra, dirij. de Weingart­ner) ; Espana de Chabrier (orch. Operii Scala din Milano, dirijată de Sabario); Cab­; Walk de Debussy (orch. Simfoni­că diri­ată de Ruhlmann; Improptu­ra prieiu de Gabriel Pierne (harpă, Lily Laskin); Scena dela fânâmia din parc din ,,Pereas şi Melisanda” de Debussy (Marthe Nespoulous şi Alfred Mague­­nat; Ucenicul vrăjitor, de Paul Dukas (orch. Conservatorului din Paris, diri’. de Gaubert); Ma meere l’oye, de avei, orchestra Colonne, dirijată de Pierne; Suită bergamască, de Debussy (pian: Giesching). MILANO, ora 21.35: Concert de or­g’â.VIENA, ora 20.30: Coacert simfonic. Un film pe vis «Fe­tiţa noastră“ (Femina) Există în filmele cu cel mai dotat copil în cinematograf — Shirley Temple — o calitate care le face tot­deauna bune: acela a însuşi talentu­lui precocelui artist. Un plebiscit în publicul mare de spectatori, ar da răspunsul­­masiv: „mi-ajunge ca e Shirley , s’o văd, — e delicioasă, joa­că,admirabil!... Restul nu mă intere­sează“. Așa s-a ajuns, — cineaștii exp­oatând această sentimentala slăbiciune a publicului — să se facă seria mare de filme cu mica stea. Filme de succes. Subiectele sunt numai pretexte, cât mai pregnante, în­ care Shirley cu geniala ei candoare să triumfe, să fiu îngerul care subliniază totul in armonie, în bună înţelegere. De aceia, întotdeauna, situaţia se pre­zintă cu câteva complicaţiuni care să fie rezolvate de abilităţile inge­nue ale fetiţei. Shirley împacă doi pă­rinţi,„ pe ai ei —­ în filmul de la „Femina“, cu acelaş procedeu infai­libil şi­ sentimental, cu care izbu­teşte să facă minuni. Pentru care lucru o ajută admirabila ei calitate, e singura care atrage publicul şi îi face succesul.­­ Dar poate constitui acest lucru, pentru talentul lui Shirley, o situaţie prelungită la infinit, să se exploate­ze aceiaşi temă, fără să­ i-l uzeze? Un joc, devenit tipic, automatic cir­cumscris la o rechizită de mişcări, la o serie de zâmbete, priviri galeşe şi duioase — nu va face până la urmă din Shirley Temple un tipar care să nu se mai potrivească gustului­­ pu­blic, foarte capricios, foarte ciudat, foarte schimbăcios şi care se plic­tiseşte? . . E păcat pentru talentul şi araga­­lăşenia celui mai reuşit copil al ecra­nului­— gh. d. — Cărfi-reviste Cu prilejul comemorării a 20 ani ,de la h­­oartea reginei Elisabeta a Ro­mâniei, a apărut un volum de circa 500­ pagini întitulat „Carmen Sylva“ cuprinzând opera literară şi socială a inimei noastre Regine. . Volumul îngrijit tipărit este dato­rit d-nei profesoare Lucreţia Ca­­randino-Platomana. Sunt cazuri destul de dese, când o piesă originală nu obţine succesul meritat sau aşteptat, din cauza ambiţiei autorilor, cari nu consimt să li se taie nici o scenă, nici o re­plică, din opera lor,­­— după cum sunt şi autori înţelegători cari şi-au salvat lucrări pentru că au ascultat sfaturile unor oameni, cari, liberaţi de orice scrupul părintesc, pot ju­deca mult mai obiectiv lucrarea în întregul ei. (Mă abţin să înşir o mulţime de cazuri,­­pentru a nu pro­voca supărări şi discuţii; totuşi, a­­cesta este adevărul). Un autor care nu avea asemenea susceptibilităţi de tată, care e con­vins că odrasla-i a ieşit o capo­doperă şi că a te atinge de ea con­stituie un sacrilegiu, — a fost Haş­­deu, numit în lumea teatrelor, de acum patruzeci de ani, „Conu Ta­­deu“. (De altfel Tadeu este pronu­mele lui Haşdeu, Bogdan fiind a­­doptat pentru ca autorul lui „Sic Cogito“ să-şi piardă urma, fiind căutat de autorităţile militare ru­seşti). Când s’a jucat pentru prima oară „Răzvan şi Vidra“ şi, mai târziu când piesa a fost reluată, „conu Ta­deu“ nu prea era de aflat la repe­tiţii. Ba când cineva s’a dus să-i ceară oarecari amănunte, în ceia ce priveşte montarea, Haşdeu i-a spus că „S--a împlinit datoria scriind pie­sa şi că restul nu-l mai priveşte“.. Când Davila a reluat „Răzvan“, şi s’a gândit să taie unele scene para­izitare (aşa le credea el), profitând de prezenţa în Capitală a lui Haş­deu, s’a dus să-i ceară voie. Corin Tadeu i-a spus că „poate să taie în carne vie, că nu are nimic împo­trivă“. Din acest punct de vedere, Haşdeu a fost un autor dramatic rar. Nu tot aşa se întâmpla cu Delavran­­cea, cu Caragiale sau chiar cu Va­sile Alecsandri. Caragiale venea ln repetiţii, in­terpreta fiecare rol şi­ apoi făcea haz de interpetarea actorilor, căro­ra le pretindea să nu-i schimbe mă­car un cuvânt din text. (Un autor care se prăpădeşte de râs la repeti­ţiile pieselor sale, este şi d. I. Val­­jan). Nelipsit de la repetiţii, era Dela­­vrancea, având întotdeauna lângă el în stal, pe Bratu, scăpărător, dar de multe ori cu picioarele goale in ghete. Delavrancea lua parte intens la acţiune, aprobă, îşi manifesta ne­mulţumirea, înjura, pentru ca până la sfârşit să spuie: „ ei aşa­dar“ (La o reptiţie a „Viforului“, actorul Malcoci, care juca un rol secundar, in­ scena când este omorât Zimbrul, a scos de la el un profund „extraor­dinar“. Vă închipuiţi capul lui De­­lavrancea, care nu putea admite a­­cest barbar „extraordinar“ pe vre­mea lui Ştefăniţă Vodă!). Şi de aceia până astăzi, când un autor se arată docil, el este ase­muit cu „conu Tadeu“. Pentru a fi drepţi, trebuie să recunoaştem că nici această docilitate fără margini, nu este întotdeauna aducătoare de succes. Cunosc cazuri, când dacă autorii ar fi fost niţeluş mai in­transigenţi, nu s’ar fi ales harcea­­parcea din lucrările lor, îmi povestea Davila, că Haşdeu asistând odată la o repetiţie, a re­marcat, autorului lui „Vlaicu“. ..aşa­dar, dumneata francez, Caragilale grec, eu polonez şi toţi... get beget români“... Acum la încheierea acestor rân­­­­duri îmi vine în­ minte o întâmpla­re, care arată intransigenţa lui Delavrancea. La repetiţiile lui „Hagi­­i Tudose“, Davila îi atrăgea atenţia, la anumite scene:­­ „Barbule, e peltea!“ — „Ce ştii tu! — îi răspundea Barbu.­­ ■ „Hagi Tudose“ a fost fluerat la premieră. Cred, totuşi, că această lu­crare, are un act prim minunat, pentru redarea atmosferei unui Bu­cureşti, , care se duce. ga. Autori ascultători şi neascultători BARBU DELAVRANCEA ­:­­,Gruparea universitară pentru So­cietatea Naţiunilor“, a ţinut i­eri­ a­­patra şedinţă. A conferenţiat d.­­ Petre Comarnescu vorbind despre­­..Abisinia şi Societatea Naţiunilor“. ■ Conferenţiarul precizează, de la în- Iceput, că va examina problema din­­ punct de vedere Sociologic, geogra­­,­fie şi apoi politic. Descrie situațiu­­nea geografică a Abisiniei. Arată a­­poi că înainte de intrarea Italiei în­­războiu­l mondial, Anglia şi Franţa­­l-au promis printr-un tratat secret­­ să-i rezerve o bună parte din co­loniile germane. După încheierea tratatului de la Versailles. Italia s-a considerat atunci frustată. D. Comarnescu se ocupă de situa­ţia Etiopiei in Societatea Naţiunilor. Abisinia face parte din Liaă din 1923, când admiterea ei la Geneva a fost susţinută de Franţa şi Italia. Ocupându-se de incidentul de la 5 Decembrie 1934, conferenţiarul a­­rată că toate împrejurările şi fap­tele dovedesc rolul de agresor al Italiei d­in războiul deslănţuit, în mod formal, la 3 octombrie 1935. In partea doua a conferinţei d. Comarnescu înfăţişează modul în care Societatea Naţiunilor a aştep­tat rezolvarea pacifică a conflictu­lui italo-etiopian. Din cauza tim­pului nefavorabil, când Italia a anunţat ostilităţile, cercurile de la Geneva nădăjduiau că Intemperiile vor împiedica ostilităţile; împreju­rările au dovedit însă contrariul. Războiul a isbucnit Înainte ca Liga Naţiunilor să fi putut lua măsuri concrete pentru evitarea conflictu­lui. Conferenţiarul, fără a face vreo apreciere în favoarea­­uneia din cele­­ două ţări in luptă, adresează o serie de critici statelor cari se folo­sesc de Societatea Naţiunilor nu­mai în mod ocazional şi când au­­ anumite interese. In concluzie spune însă că nu trebue să pierdem în­crederea în Ligă, aceasta­ fiind sin­gurul organ in stere să dea o solu­­ţiune juridică războiului care se duce acum in Ar­is'nia.­­ Societatea Naţiunilor nu va în­târzia să devină o instituţie eficace, reuşind să orn­ească, pe calea sanc­ţiunilor, întinderea­ unei conflagraţii care ar putea fi fatală. IOAN MASSOFF AEISIA ŞI SOCIETATEA RAŢIUNILOR Conferinţa d-lui Petre Comarnescu „Teze şi antiteze“ In editura „Cultura Naţională” va apărea la începutul lunei vii­­toa­re un volum de st­udii şi esseuri, semnat de Camil Petrescu. Volumul I este intitulaat „Teze şi Antite­ze”. Această carte ar mai putea avea următorul subtitlu: „Viaţa ro­manţată a unui deceniu litera­r”. Intr’adevăr, în paginile acestui vo­lum îşi vor da întâlnire figuri pito­reşti din lumea teatrală şi literară, alternând cu studii interesante des­pre scriitori reprezentativi europeni, pe care autorul „Pa­tului lui Procust” il disecă cu un rar spirit de pă­trundere. O­­ carte îndrăzneață și paradoxa­lă, care va fi gustată de publicul cititor. Citiţi revista Cinema Bandă de falsificatori de mandate internaţionale PARIS, 37. (Rador). — Siguranţa naţională, în colaborare cu poliţiile Belgiei şi Olandei, a reuşit să desco­pere o bandă de falsificatori de mandate poştale internaţionale. Mandatele poştale falsificate de a­ceasta bandă erau perfect imitate, atât în privinţa formularelor cât şi a timbrelor şi sigiliilor. Banda de falsificatori a contrafă­cut mandate poştale ale Poştelor franceză, belgiană şi olandeză. Membrii bandei de falsificatori sunt olandezul Devries şi soţia sa, ambii domiciliaţi la Paris şi cona­ţionalul lor Peereboom, domiciliat în Olanda. La domiciliul soţilor Levries s-a găsit un bogat material necesar fal­­sificărei mandatelor, mandate fal­sificate, etc., prin care se stabileşte complecta lor vinovăţie. Devries este lin vechiu client al poliţiei, fiind condamnat de mai multe ori tot pentru falsuri. Acum el era urmărit de poliţia din Olan­da pentru a executa o pedeapsă de trei ani închisoare, pentru escroche­rie. Banda a fost arestată şi a făcut mărturisiri complecte. Devries a declarat că voia să-şî întindă operaţiile şi în Elveţia, dacă nu era arestat de poliție. Descoperiri senzaţionale in afacerea Hauptmann NEW YORK, (Rador). — Din Trenton se anunţă că cercetările în legătură cu răpirea şi uciderea co­pilului lui Lindbergh au dus la des­coperiri senzaţionale. Astfel, d. Hoffman, guvernatorul statului New­ York a luat personal un interogator lui Hauptman și mar­torului Whited, pe care abuzarea la folosit în­ cursul procesului. Guver­natorul afirmă că este dovedit că acest martor nău poate­ fi crezut.­­ Acest martor ar fi fost influenţat prin promisiunea care i s’a dat că va primi o parte din recompensa promisă pentru descoperirea crimi­­nalior. Deasemenea, înainte de. con­fruntarea cu Hauptman, s’ar fi a­­rătat martorului câteva fotografii ale acestuia. Ziarul ,*,New York Daily News” a­­duce deasemenea știrea că s'ar fi fă­cut dovada că scara, produsă la pro­ces și jde.spre. care sg .afirma: că ar fi servit gangsterilor la­ escaladarea casei tolonezului Lindbergh şi care a jucat un rol însemnat în desbateri, ar fi fost substituită de poliție. duminică I Marce IKFI Comedia umană­­ »I I I Antagonism geografic D. Ralea a vorbit dăunăzi la Ra­dio despre provincial şi omul care locueşte în Capitală. A pune alături aceste două cate­gorii de locuitori este a le irita pe amândouă. Intre provincial şi cel din Capitală este o surdă şi perma­nentă ostilitate. In intimitate se antipatizează cu o egală ferocitate. Fiecare dispreţueşte pe celălalt. Acel care tratează despre amândoi, se pune rău cu amândoi. Chiar da­că lauzi şi pe unul şi pe celălalt, tot îi indispui pe amândoi, fiindcă oricare din ei, nu suferă compara­ţie cu „adversarul“. Provincialul priveşte pe cel din Capitală cu rancona nemărturisită şi dispreţul superior cu care pieto­nul priveşte pe cel din automobil. Afişează faţă de el o superioritate superficială, ca pentru un arivist sigur. Dacă ar putea, ar desfiinţa automobilul ca vehicul, el nefiind considerat decât ca un instrument de enervare şi pretenţie. Nu s’ar mulţumi numai să-l dea jos din automobil, după cum provincialul nu s’ar mulţumi să-l vadă pe cores­pondentul lui mutat din Capitală, ci vrea, pur şi simplu să dea foc Capitalei. Ceiace rămâne pietonului, rămas pe jos, şi eventual stropit cu noroi, este o superioritate intelectuală şi morală pe care şi-o atribue auto­mat, numai fiindcă el se deplasează cu picioarele, faţă de cel din auto­mobil. Provincialul afişează şi el un ro­mantism cultural irezistibil şi re­semnat faţă de cei din Capitală. In provincie, omul având timp să se analizeze şi să se cuprindă în toată complexitatea lui, se vede deodată crescut faţă de conştiinţa celui din Capitală, al cărui egotism este scăzut. Pentru provinciali, cel din Capi­tală este fatalmente, superficial şi neserios. Seriozitatea şi adâncimea ar sta în contemplarea de sine, pentru care cel din Capitală n’are timp nici condiţii prielnice, că-l calcă tramvaiul dacă încearcă să devie meditativ. Cel din Capitală, pentru simplul fapt că află orice crimă, prin Ra­dio, cu şase ore înaintea celui din provincie, îl dispreţueşte, îl consi­deră retrograd, învechit, necivilizat antiszluvian. El nu se gândeşte că, din acest punct de vedere, provin­cialul este un „capitalist“ cu întâr­ziere. Cel din Capitală nu-i avid să aibă ştiri, decât pentru ca să afle ime­diat alta, viaţa fiind ca o maşină­rie în mers. Provincialul savurează ştirea. El ţine să o plaseze un uni­­­vers în raport cu el, şi să o comen­teze. El măsoară timpul cu săptă­mâna, nu cu ziua. Nici nu i-ar tre­bui un ziar cotidian, fiindcă asta aglomerează informaţiile şi pro­blemele, şi-l încurcă, şi-l surmenea­ză, şi-l sileşte să fie şi el „superfi­cial“. Provincialul este neutru faţă de ceia ce se întâmplă în Capitală, iar­ Capitala faţă de provincie, la fel­, Şi unii şi alţii sunt preocupaţi în primul loc de ei şi după aceia, trec direct la... Europa. Cei din Capitală vor ziare la fie­care două ore. Altfel au impresia că timpul şi lumea stau pe loc. Pen­tru provincial, cele şapte zile ale săptămânii sunt însemnate de două-trei evenimente, de preferin­ţă locale, şi cu precădere, chestii de divorţ. Pentru cel din Capitală, aceleaşi şapte zile sunt însemnate de o sută de evenimente, fără ierar­hie, pe care le-a uitat, pe toate, în Lunia următoare. Pentru provincial, viaţa are un caracter literar, contemplativ; — e un roman; — pentru cel din Capi­tală viaţa are un caracter dinamic, efemer, vizual; e un film. O crimă pasională, în provincie, e o dramă, o tragedie. Se cunosc toate detaliile, ca scenele dintr’o piesă. Ea are un caracter drama­tic, pregnant, sentimental. Aceeaşi crimă pasională, în Capitală, e un fapt divers şi de scandal momen­tan. In Capitală, a doua zi se aş­teaptă a doua crimă „mai tare“ şi „mai senzaţională“ sau o sinucide­re, care eclipsează imediat crima anterioară. Dacă nu, lumea se plic­tiseşte, viaţa a devenit monotonă,­­şi, în orice caz, ceia ce a fost, se ui­tă. In provincie, din contra, inte­resul se naşte şi creşte de-abia du­pă ce victima a fost înmormântată, căci de-abia atunci ies la iveală detaliile cari fac deliciul provincia­lului. Chiar dacă victima nu mai este­­desgropată pentru autopsie, ceia ce­­ în provincie se întâmplă foarte rar,­­ operaţiunea aceasta făcându-se fie­­şi numai de curiozitate, ea îşi su­­pravieţueşte în cancanul local câ­teva luni de zile şi, chiar după a­­ceia, mai revine în conversaţii şi se amestecă foarte des. , Concurenţa merge atât de depar­te încât atunci când se întâmplă un cutremur, cei din provincie sus­ţin totdeauna că la ei a fost epi­centrul şi la ei s’a simţit mai lung şi mai puternic, iar cei din Capi­tală susţin exact contrarul, nesu­ferind o descentralizare nici mă­car din acest punct de vedere. Demostene Botez INFORMAŢIUNI Pe ziua de erl in Capitală erau 162 cazuri de scarlatină, 3 de du­re­­rie, 4 de febră tifoidă, 1 de tifos e­­xantematic, 61 de rugeolă şi 1 de tetanos. Quintetul „Dana“ care va concerta pentru prima oară in București, în sala Ateneului. Sâmbătă 29 Februarie, ocupă un loc deosebit, alături de „Re­vellers“, „Comedian­ Har­­monists“ și „Mills-Brot­­hers“. Ei cântă in limbile maio­neză, franceză, rusă, en­gleză, germană și chiar română, acompaniindu - se din când in când la piano, cu acordeonul, cu chitara sau cu armonica de gură. Biletele la „Feder“. Locuitorul Memet Alis din sa­tul Deri Mahle de lângă Silistra, certându-se cu socrul său Hali Agi Mehmed, i-a înfipt un cuţit în abdomen. Nefericitul bătrân a încetat din viaţă. Citiţi in „Cuvântul Liber“ PLASTICA Expoziţiile Gh. Nanu, Şerb­an Zai­­nea, Alexandru Basarab, Henri Ca­targ! — de C. M. Şerban. CĂRŢI ROMANEŞTI „Rabbi Haies Reful”, romanul d-lui Petru Manoliu, de George Adrian. Statul ţărănesc, doctrină de Ion Scutaru — de I. E. cărţi străine „Rosa Blanca” romanul petrolului american scris de Traven ,— de L. Sereanu. SĂPTĂMÂNA de Edel. GĂRZILE DEMOCRAŢIEI STU­DENŢEŞTI de G. R. şi I. K. CRONICA MUNCITOREASCA Congresul profesiunilor de F. Ru­­jinsky. Mitul solidarităţii sociale de V. Malinsky. Ministerul muncii, sănătăţii şi o­­crotirilor sociale sesizându-se de so­licitările­ ce se fac pentru înmulţirea numărului de circumscripţii pentru farmacii a hotărît să convoace în cel m­ai scurt timp o conferinţă la care să participe toate cercurile intere­sate pentru a se rezolvi această chestiune. D. H. Sanielevici publică în ulti­mul număr al „Adeverului Literar’’ un judicios articol despre „Mozaism şi creştinism”,­ în legătură cu o po­lemică dintre Wilhelm al II-lea şi Rabinul din New-York. Comisiunea mixtă româno-polonă şi-a încheiat lucrările. Una din cele mai importante hotărîri luate a fost aceea a reconstruirii podului me­canic de peste Nistru, lucrare care va­ costa 14 milioane lei. Organele vamale din Galaţi fă­când o descindere pe bordul vasu­lui­ „Vertemilia“, sub pavilion en­glez şi descoperind lucruri de mare ■ valoare care nu fuseseră declarate, a aplicat comandantului vasului, o amendă de 500.090 lei. Amenda a fost­­confirmată de minister, astfel că s-a­ pus in vedere, armatorului să achite suma de 500.000 lei căci­ in caz contrar se vor lua măsurile de rigoare.­­ Preţul abonamentelor Lei 200 pe 3 luni » 380 pe 6 luni » 750 pe un an D. dr. Apostolescu, inspector ge­neral sanitar, delegat cu facerea unei anchete la leprozeria Tîchi­­leşti, a vizitat locuinţele leproşilor şi s-a interesat de pricina agitaţii­lor lor. Leproşii au înmânat dele­gatului ministerului sănătăţii un memoriu cuprinzând doleanţele lor. In ziua de 5 Martie vor începe în faţa consiliului de război din Chişi­nău dezbaterile procesului intentat antifasciştilor din acea localitate în frunte cu d. prof. Constantinescu- Iaşi. In acest proces figurează a­­proape 600 de martori, dintre care foarte mulţi din străinătate. Profesorul DR. C. I. PARHON, dă consultaţiuni gratuite (pentru oameni săraci) în fiecare Vineri între orele 2­4 după masă la spi­talul Colţea. Joi 27 Februarie a. c. orele 21, va avea loc la sediul asociaţiei titraţi­lor „Unirea“, calea Victorie 103, o reuniune colegială, pentru care maestrul Schwertzman a organizat „o seară de muzică evreiască“. Cu­vântul Introductiv, va fi rostit de către d. dr. M. Halevy. Serata artistică va fi urmată de dans. MOSCOVA, 27. (Rador). — Se des­­minte formal starea răspândită în străinătate cu privire la un atentat care s’ar fi produs împotriva d-lui Stalin. Un martor străin D. colonel Brocard, celebrul as de război francez şi membru al parla­mentului francez a asistat la şedin­ţa de ori a Camerei. D. colonel Brocard a fost martor la acele scene penibile de violenţă desfăşurate de gogo-cuzişti în incin­ta perti­mentului. Ne pare rău. Şi aceasta pentru prestigiul ţării! Tren surprins fie o avalanşă TREI MORŢI NEW-YORK, 27 (Rador). — Din Wallace (statul Idaho) se anunţă că un tren de persoane a fost sur­prins în regiunea munţilor de o avalanşă de zăpadă. Sub presiunea masselor de zăpadă un vagon s’a desprins din tren şi s’a prăbuşit într’o prăpastie. Trei călători au murit, iar nume­roşi alţii au fost răniţi. Incăerare in localul unei bănci CONSTANŢA, 27. — Legiunea de jandarmi a fost înştiinţată că in localul primăriei dela Constanţa s‘a petrecut azi după amiază la orele 2 o gravă agresiune. D. Gheorghe Belciu si învăţătorul Niculae Ion, primul pr­eşedint,e şi al doilea vicepreşedintele Băncii popu­lare ..Zorile“, întâ’nindu-se în bra­lul primăriei, s‘au luat la ceartă ngptru im împrumut pe care prese­­dîntele l-a acordat unui sătean. Cearta a, rtp,T'a n',~at în bătee. in timeul că^ejo ambh b"1!'"”'md­ s‘au a.’es cu r*ni grave. Ambii au fost internați la snit­al.

Next