Adevěrul, aprilie 1936 (Anul 50, nr. 16011-16032)

1936-04-02 / nr. 16011

Patym­a 2-a forme- toate scopurile derivate şi relative, care conduc fiecare feno­­m­­­en­ social în parte. Prin fixarea scopurilor directoare generale şi al scopurilor derivate, ale fiecărui fe­nomen social, noi vrem să formăm tipul economic militar, moral, reli­gios, juridic al ţării noastre. Sco­pul dervat al fiecărui fenomen so­cial in parte, trebue să ţină cont de scopurile directoare, întru­cât de ele est legată chiar existenţa şi chiar progresul ţării. Scopurile de­rivate variază cu fiecare fenomen social în parte, după cum vom ve­­­dea în tabloul sinoptic al raţiona­lizării fiecăruia din ele. Tactica pe care trebue s’o apli­căm în realizările planului tehnic naţional, trebue scoasă din menta­litatea populaţiunii româneşti şi din concepţia timpului în care trăim. Prin tactica naţionala, noi căutăm să ne servim de calităţile noastre naţionale pentru realizarea scopu­rilor directoare şi derivate. Valori­le tactice în realizările unui plan tehnic, variază cu timpul şi cu lo­cul. Timpurile noastre au trecut la valori tactice noui, au adoptat mi­­loace noui de realizare. De la em­pirism, am ajuns la ştiinţificism, de la funcţiunile sociale la raţiona­lizarea lor (Tylorism, Favolism şi dirijare); dela risipă la economie; dela liberalism şi concurenţă, la cooperaţie şi la etatizare; dela fe­ricirea după moarte, la fericirea vieţii pământeşti; dela autarhie tin­dem către confederaţie; dela spe­cialism la sinteză; dela dictatură la o neo­democraţie, care cere dicta­tura numai în realizări şi care tinde la coperarea opiniei publice cu au­toritatea legala, pentru a evita a­­buzurile de putere, etc. Intr’un articol viitor, vom da la­ profil sinoptic redus al raţionaliza­ţii­ fiecărui fenomen social în parte care ar rămâne să fie desvoltat în detaliu în planul tehnic naţional. Dem. I. Dobrescu A la maniere de... Ei intre el. Cum scriu: Dragoş Protopopescu Toma Blăgescu N. Scremedia N. Proşu . Dr. Ilie Lăptariu Al. Bodoş vă arată, relevând caracteristica și a stilului și a concepției scribilor dreptei de la noi — Ochiul de Nichel­­—siit „Cuvântul Liber” de săptă­mâna aceasta. ■ Sinuciderea unui farmacist DEVA, 30. — Zilele trecute, c­­ fost găsit la marginea coloniei Lo­­­ nea, pe malul râului, tânărul loan­­ Csernowics, farmacist In etate de­ 30 ani, care și-a pus capăt silelor,­ trâgându-și un glonte de revolver în cap. Cauza sinuciderii nu se cunoa­şte. ____ . . . ** $efiil“f­ostului de jandarmi cer­cetează cazul. 24 paginii, mari la­ helio ,ra ur 9 Lei pe rând, capitolele lucrării cuprind analiza acestora, atât sub aspectul propriei lor alcătuiri, cât şi sub a­i aceia al înlătuirilor şi prospective-' lor pe care le trezesc, pe linia isto­rică a manifestărilor de cultură. Nu avem aici cadrul suficient — ci ch­iar dacă l-am avea, nu ştim dacă am putea, totuşi, să rezumăm faptele în nota convingătoare in care le reda originalul — pentru a vorbi de­ factorii fundamentali din a căror constelaţie se înfaptueste stilul. Dintre aceste elemente, unele sunt mai cunoscute, cum ar fi, de­ pildă, orizonturile spaţiale şi tem­porale Sunt altele, însă, care, cel puţin în Ce priveşte forma în care sunt prezentate şi denumirea pe care o primesc, alcătuesc verigi o­­riginale, accente ■ specifice, pe care numai o­ experienţă atentă a con­textului ni le-ar putea familiariza. De aceea, ne îngăduim a nu le in­dica. .... . Putem însă să indicăm, aici, ideea­­de bază pe care se sprijină con­strucţia d-lui Bli­ga, în ce priveşte­­filosofia stilului. Ea duce la o va­lorificare nouă a subconştientului, pe alocuri chiar revoluţionară, faţă de unele teorii la moda în această privinţă. Acesta este închipuit ca o realitate sufletească de proporţii ample, cu încordări, cu dinamism, cu­ iniţiative proprii şi cu posibili­tăţi imanente, care fac din el un miez substanţial, cu o ordine lăun­trică şi cu­­ atribute suverane, ca­ şi conştiinţa. Prin urmare, nu este nici haosul sau depozitul de zăcăminte­­ cu origină conştientă, aşa cum sa Calificat o anumită psihologie în­vechită, şi nici leagănul sau con­diţia exclusivă şi unilaterală a ma­nifestărilor de viaţă, la care se re­feră teoria Hbido-ului psichanau­tic. In frământările creatoare şi pline de sevă ale subconştientului se plămădesc, între altele, şi condiţiu­­nile stilului. Fie că aparţin unui in­divid, fie că reprezintă o colectivi­tate, creaţia culturală poartă în structura ei stilistică pecetea nece­­sară, determinantă, a unui complex subconştient. Fireşte, misiunea a­­cestuia nu este aceea de a se con­suma nevăzut, într-o­­cetate în­chisă şi misterioasă.. La capătul texturii lor de fapt, prelungirile or­ganice ale acestui complex ajung în zona conştiinţei, unde admini­strează, manifestărilor acesteia, fie­rul şi coloritul tainic al zăcăminte­lor reale de viaţă, din noi. Mai pre­cis, ele alcătuesc o matcă stilistică, care se imprimă modelator, tutu­ror produselor şi atitudinilor spiri­tuale: opere de artă, sisteme m­eta­­fizice, doctrine şi viziuni ştiinţifice, concepţii etnice şi sociale, etc. Ast­fel, subconştientul devine pentru în­ţelegerea noastră o realitate cate­gorială, făcân­du-ne să simţim că a­­lături de dirijerile raţiunii conştien­te, „lumea noastră" se sprijină, deopotrivă,­ pe intensităţi calde şi exponenţiale, răsărite din sponta­neitatea noastră lu­liana. In măsura in care maica stilistică reprezintă o închegare de atitudini, accente si năzuinţi statornicite, ea împrumuta conştiinţei un suport de continuita­te, prin care ne simţimn ancoraţi în raza colectivităţii şi, prin aceasta,, înfrăţiţi cu destinul cultural pe care îl are de împlinit. Ultimul capitol al lucrării înfăţi­şează, în linii scurte, o pledoarie energică pentru integrarea subcon­ştientului în Logos, adică între for­mele care alcătuesc, în lumea în­ţelegerii şi gândirii noastre, ele­mentele şi principiile ordinei, ale organizaţiei şi ale închegărilor efi­ciente.­­ „Orizont şi Stil" expune, în linii principiale teoria stilului cultural Volumul Care vă urma, al cărui conţinut se poate întrezări chiar din capitolele celui de faţă, volum pe care d. Blaga îl intitulează suges­tiv „Spaţiul mioritic", va fi o ana­liză a fenomenului românesc, în perspectiva teoriei înfăţişate. A­­cest fapt precizează locul volumului de care ne-am ocupat aici. Misiunea acestuia este de a da teoria şi metoda unei filosofii româneşti, mai­ bine zis, a unei filosofii care să încadreze metafizic realitatea et­nică şi potenţialul de creaţie al vie­ţii româneşti. Scrisul d-lui Blaga se parcurge greu, dar cu bucurii spirituale ce dau încordarea şi emoţia Unei vic­torii. Frază bogată, presărată tul­burător când cu construcţii şi no­ţiuni de primitivism patriarhal,u­rcân­d cu masivităţi ce aduc Cu to*­mul implacabil al­ legilor­­năuu­rale,­ când ci­ irizări fine, spumate de li-­ nia eterică a poeziei, în fine, când cu nota solemna, cadențată, a cu­vântului grav, sortit să cuprindă­ ceva din misterul de nepătruns al transcedentului. Gândirea de jale este o împletire fascinantă, pe alocuri aproape pe­riculoasă, de poezie, de construcţii îndrăzneţe, de ştiinţifism prins în formule de pitoresc uluitor, de nerv metafizic, de loc paradoxal între culmi diametral opuse, de imagina­ţie neastâmpărată, necontenit in căutarea u­nui Sens nou, sau a unui element ingenios, Care să întregea­scă biruitor arhitectura începută. Pe d. Blaga, de mult şi în chip, necondiţionat, toţi tovarăşii d-sale, de idei şi năzuinţe, l-au proclamat­ şef spiritual al generaţiei lo­r. Este generaţia oamenilor ce se afla au­ în preajma vârstei de 40 de ani, aceea care a doua zi după razboiul de întregire era chemată să­ alcă­tuiască primele cadre de luptă şi de doctrină, pentru posturile de co­mandă şi de idei ale spiritualităţii româneşti. A fost o proclamare inspirată, care nu s’a desminţit. Consecvent pe linia începută, de Blaga reprezintă, aşa cum l-au gândit prietenii d-sale, o exponentă caldă a sufletului românesc, iar gândirea si literatura d-sale o lec­ţie, înaltă şi adevărată­, de Ratio­nalism, fecund si, constructiv. Ion Zimiferescu AflE'VtHU CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE Ce să ascultăm la radio Wol­ţi 3­­ Martie BUCUREŞTI, ora 21.20: Concert simfonic al orchestrei Radio, dirij. de Jean Bobescu-Cluj: Simfonia 6-a (Patetica) de Ceaikovsky; Mică suita de Claude Debussy: a) In bar­că; b) Cortegiu; c) Menuet; d) Bă­iet. 22.45: Continuarea concertului Simfonic: Concert în la minor pen­tru pian şi orchestră de Schumann (solistă: d-na Titi Fotino-Negru). Uvertură la „Tanhäuser” de Wag­ner. ROMA, ora 21.35: ,,Parsifal”, operă de Wagner. (Transmisiune de la Sca­la). VIENA, ora 23.10: Recital de pian executat de W­alter Gieseking. Bach: Partita Nr. 2 în mi-minor; Mozarti Sonată în li major; Debussy: a) Pagode, b. Reflecte în apă: Ragel: Ondine. .­­ BEROMMINSTE­R. Ora 21. ..Prinţul" Igor”, operă de Borodin. Miercuri, 1 Aprilie BUCUREŞTI, ora 21.55: „China si Ja­­­ponia” in muzică; Orchestra Radio di-­­ scuri si d-nii Sandu Albu şi I. Filione­­scu, solisti; Muntele sfânt de Yoshito­ I­mo (orchestra); Arie din „D-na Butter ' Oy" de Fiiceini (Margareta Sheridan)­­­­ Cântec de leagăn japonez, de Arman­­i­dola (orchestră); Paravanul japonez de Ketelbey (orchestră); Arie din „Tu- t­randot” de Puccini. (Rich. Tauber) | Țara lotusului de Cyril Scott (Sandu­­ Albu-viară). 22.45: Continuarea concertului China­­ veche de Niemann (orchestr­â) Schița­­ chinezească de Leemans (orchestră). | Tamburină chinezească de Kreisler,­­ (Sandu Arm-vioară); Kwang-Su, marș­ chinezesc de Lincke (orchestră); Peking Ta-Tao, dans chinezesc, de Tefont (or­chestră) ; Arie din „Țara Surâsului” ,de Lehar (Tauber); Fantezie chinezească de Ailbon­t (orchestră); Amintre din Pe­king, de Yoshimoto orchestră); Uvertu­ra „Fiul Mandarinului” de C. Cui or­chestra). VIENA, ora 21.55: Concert simfonic, dirijat de Kabasta, solist Walter Giese­­- Icing (pian); Marx: „Castelli Românie” ; pentru pian şi orchestră; Mussorgsky- I Ravel: Tablouri de la o expoziţie. BUDAPESTA, ora 20.30: Concert sim­fonic; Erkel; Uvertura Báthory; Ceai­­kowski. Concert pentru pian şi orche­stra; Mozart: Simfonie concertantă; Liszt; Preludii, VARŞOVIA, ora 22: Festival Chopin. DROITWU­H, ora 22: Concert sim­fonic al orchestrei B. B. C. Berlioz, Ceaikowski, Williams, Strawinski. Trei existante obţine un foarte mare­ succes ex­poziţia de pictură şi sculptură a d-nelor Merica Râmniceanu, Miliţc Pătraşcu şi Elvira Geblescu, din sa­la „Arta Nouă” (str. ştirbey Vodă colţ cu str. Renaşterii). Sec. Autorilor dramatici­­ Şezătoarea Societăţii autoriior dramatici români anunţată pentru­­ Duminică 29 Martie la Teatrul Na­ I­ţional, s’a amânat pentru Dumirtt­­ică 5 Apriie ora 10 dimineaţa.­­ Programul începe cu conferinţa d-lui I. Valjan despre, Rolul ob­servaţiei în comedie”. , Rxpertoriul Teatrului Nfiţiind Morţi 31 Martie. Un biet moş­neag şi un doge. Miercuri 1 A­­prilie, Patima Roşie joi 2 Aprilie, matineu, Patima roşie, seara gene­raţia de sacr­iciu; Vineri 3 Aprilie Veste bună; Sâmbătă 4 Aprilie, ma­tineu, Harap Alb; seara, Un biet moşneag şi Un doge; Duminică 5 Aprilie, matineu, Veste bună, seara, Casa Hervey; Luni 6 Aprilie, Gene­raţia de sacrificiu; Marţi 7 Aprilie Casa Hervey; Miercuri, 8 Aprilie, Veste bună. „In preajma revoluţiei“, ca roman social, s’a dovedit unic, prin factu­ră, prin descrierea străvezie a unei epoci şi a unor stări istorice, prin dimensiunile de genul romanului flu­viu tip balzacian. In adevăr, roma­nul d-lui Stere a ajuns la al optulea volum, şi nu s’a încheiat. Cu acest volum „Uraganul“, am păşit pe pragul revoluţiei, rămasă in stare de răsmeriţă şi în Rusia (1905) şi in România (1907) . Evenimentele politice căpătase amplitudini epocale, încât romanu. are orizonturi, rezonanţe şi cadre de tragism cosmic ! Ne încumetăm să afirmăm, că unele episoade sânt nu numai veridice, dar absolut reale, transpunerea narativă a unor repor­taje din timpurile cataclismului so­cial, şi că deci „Uraganul" are Va­loarea unui document. (Scenele de ferocitate bestială atât din viforni­ţa represivă a Rusiei ţariste, cât Şi a României neoiobage — sânt po­vestirea a ceea ce lstă întâmplat cu adevărat. Nu ne putem închipui ca ult spirit să inventeze ceva atât de apocaliptic, precum se însărcinează realitatea să aducă). Reţinem, in­ aceste simple însem­nări, rolul participării ţărănimii in­ revoluţia rusă şi starea ţârănimiii ro­mâne la începutul lul 1907. Revoluţia n’a reuşit in 1905 în Ru­sia din cauza desconsiderării şi ne­­coordonării elementului ţărănesc. Nici burghezimea şi nici proletaria­tul Rusiei n'au simţit necesitatea e­lementară a colaborării cu ţărăni­mea; n’au voit-o şi n’au pregătit-o ca aliat la răsturnare, şi declanşarea râsmeriţel­ort ffiăs­­sele largi ale ţărânimei s’a produs după ce burghezimea se reculesese, iar proletariatul era înfrânt şi ani­hilat ca forţă revoluţionară. „Lipsa de coordonare In acţiunea oraşelor şi a satelor a dat ţararis­­mului — scrie d. Stere — putinţa de rezistenţă. Dezacordul între mun­­itorimea industrială şi cea agricolă a fost fatal pentru revoluţie. . Ţărănimea nu-şi dăduse încă a­­.«»tul, pe când oraşele erau in jpli­­■­e răscoală. „Proletariatul industrial nu mai pu­tea face vreo sforţare, când ţără­nimea se puse în mişcare...”.­­ Concluzia acestui hiatus, din punct­­ de vedere al prefacerilor sociale, o a­cumulează astfel di­ntere: „Desti­nul omenirii întregi atârnă de solu­ţia problemei ţărăneşti, in Rusia şi pretutindeni". Fapt este că ţarismul nu s’a mai putut restaura in tradiţionalele con­ditiuni politice şi sociale de mai h ■ inte; că ciocnirea din 1605 intre­­ale trecutului şi aspiraţiile v rului a fost preludiul neîndoeli .’ prăbuşirii şi ăl Schimbării ce să vie; că azi orice observator­ va de concluzia însemnătăţii de par­pare a ţărănimii la revoluţie,­­a* cum s’a adeverit in Rusia şi cum va mai­ dovedi tot acolo după sciţi,­ţionărea problemei ţărăneşti. Jumătatea a doua din „Uragami?” cuprinde răscoala noastră din 1907. Starea ţărănimii se ilustra astfel : peste un milion ţărani cu mai puţin de trei milioane hectare de pământ , faţă de o mie latifundiari cu peste patru milioane hectare; ţără­nimea forma un coeficient de 96 la sută din totalul contribuabililor, iar latifundiarii aduceau 0,09 la sută din totalitatea contribuabililor, înfăţişarea de mai sus apare de necrezut, monstruoasă prin absurd şi inconştienţa Clasei conducătoare, lipsită chiar de instinctul conservă­rii şi de orice simţ de previziune. Grozăvia represiunii încremeneşte închipuirea, te face să percepi «ța otrăvită din sufletele massei întu­necate, oprimate decenii după dece­­nii, fără o rază de mântuiri,' - ( NU vor fi mulți aceia dintre citi-­ tori, cari să nu resimtă comoția^ ne­dreptăților sociaie și cari să nu per­ceapă cu simpatie sufletul.ae mea­­lbhl, ce animă marea compoziţie de­­ gândiţe şi de extroitate, ă d-lui stere. VICTOR GODEANU STERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ URAGANUL Romanul d -lui C. Stere TANAR ZEU Uleiu de Elvira Geblescu D. C. STERE Concertul simfonic dat de orchestra liceului „Matei Basarab” ^^ Nil pentrucă­ am fost elev al. aces- I tei școale și pentruică. Turt apreciat, întotdeauna, însușirile de , muzician " serios n!e d-lui. profesor Emil Pie­­-­tresen scriem aceste rânduri entuzi­aste. Dar am avut, eri, prilejul să a­­sistăm la o admirabilă demonstraţie artistică, realizată cu elevii liceului „Matei Basarab” care, prin avântul şi prin atmosfera ei, depăşea cadrul ..unei producţiuni şcolare. Este vorbă de un Concert simfo­­­­nic propriu zis, alcătuit cu un pro­gram substanţial, variat, accesibil ,marelui public.­­ Face parte dintr’o serie de con­­­certe pe care liceul „Matei Basarab”, de sub inimoasa conducere a profe­sorului Emil Stoenescu le­­dâ în­­ cursul acestui an, pentru strângerea Urtui fond necesar cumpărării de mobilier destinat sălii de muzică a şcolii.­­ Iată o iniţiativă mai mult decât , merituoasă, care trebue omagiată, atât din punctul de vedere al scopu­lui urm­ărit, cât şi diin acela al rezul­tatelor.­­ Pentru a dovedi substanţa concer­tului de ori dimineaţă, este destul să arătăm că Orhestră elevilor a execu­tat,prin frumoase condiţii de stil, Andam­ele din Simfonia V-a de Bee­thoven (această fie-a amintit orele­­ de muzica in care profesorul Pe­­trescu ne cânta Itt clasă la „Har­­monicum” diferite fragmente din Simfonia Destinului, şi uvertura la „Nunta lui Figaro” de Mozart. Dar d. Emil Petrescu lui este fil­­mat un dascăl inimos și un anima­tor pentru cultivarea sentimentului muzical la elevii săi. El este și ult compozitor de talent, căruia activi­tatea didactică ii dă prea rar prile­jul să se manifeste cum ar merita. In concertul de cri, am ascultat, cu un deosebit interes, poemul sim-•fonie „Ingirăte mărgătiie”» In .­cjtre: jdv Petrescă desvolta. o­ . intere.santa ştiință contrapun'cfică și o. melodică ,plină de grație, . I . Orhestra a dial executat Fantezia diri „Faust” de Gournod, Silita ,kr*­leziană de Bizet­­și uvertura la Wil­helm Tell de Rossini.­­­ S’au distins­ deasemenii elevul’ N. Siroescu (clasa Vll-a .B.) In­­ două cântece de Schumann și d. Alperin, care a executat ,cu o technică remar­cabilă, „Zigeunerweisen” de.­ Sara­­sate”. După succesul pe care l’a obţinut Conc­rrtul de eri, dat de elevii liceu­­uil „Matei Basarab”, credem că ase­menea manifestări se vor repeta, ceea ce e de dorit. M. Copilăria unui ne­trebnic "„Copilăria unui netrebnic" de Ion Călugăru, este, o admirabilă freacă cu tonuri proaspete, şi deseori grav­e. Semnul sub care cresc şi se desvoltă cei trei mici eroi, este aceia ai unei crude şi covârşitoare puteri de viaţă. In pofida sărăciei şi a mizeriei, germinează trei caractere deosebite, fiecare căutând să-i rupă vieţii da­tele elementare. In volumul care va urma şi care se intitulează „Trustul", eei trei erei intraţi in maturitate îşi Vor justifica in faţa vieţii, caracteristiceie sufle­teşti grefate cu amploare in Copilă­ria unui netrebnic.­­ Citţi cartea IUI Ion Călulgăru, dacă­­aţi avut o copilărie după care tân-, jiţi, iar dacă aţi avut-o, Învăţaţi citind Copilăria unui netrebnic, cum se poate zugrăb­i cu cuvinte o copi­lărie apropiată de viaţa care ne trece pe dinanintea ochilor. Copilăria unui netrebnic a apărut la editura „Naţionala­ Ciorbei". Jean Vignaud, preşedinte al Societăţii scriitorilor francezi PARIS, 30 (Rador). — Procedând la alegerea comitetului său anual, societatea scriitorilor francezi a ales ca preşedinte al său pe anul în curs pe d. Jean Vigtraud, critic şi romancier cunoscut, director li­terar al ziarului „Petit Parisien“. (Jrt film pe zi: »Pa­siunea mea** (Tria­­ non) Cu toate filmele uneori nefericit construite pentru temperamentul și feminismul Marlenei Detrich, ea ră­mâne actrița unică in felul ei, al că­rei talent l-a exploatat atât de per­fect Von Sternberg în „îngerul Al­bastru". De câte ori Marlena se va plasa pe planul acestor posibilităţi, ce-i aparţin, de atâtea ori — lucrul s-a verificat cu multe filme de a­­tunci —, va izbuti să fie interesan­tă, să placă, să seducă spectatorii. E ceia ce pare-se că a înţeles după Von Sternberg şi Frank Borzage, au­torul filmului „Pasiunea mea“. Deși și Borzage a știut surprinde speci­­fisiie calități ale Marlenei, n‘a fă­cut Uft film calcat după­ cele ce-au nsacrat-o. A plasat aceste posibi­­, î, 1 pe un aspect altul și, mai ales - al. Geniul rău al femeii fatale în „Pastiunea mea", dimpotri­­vfcfiitd­ bun. Sentimentele de dra­­ct­er Versien­le pe care această -m'tăblia actriță a știut să și le 1­an­sforme in talent, — sunt ad­ ' vacate id beatitudine. Cu atât hiâi ei Uit cu Cât acelaș subeet a, mal fost tratat da nemți, cu Brigitte Helm și rață,de care Marlena Dietrich e het sUperioară. Avatarul femeii' fatale reese cu atât mai bine in „Pasiunea mea" cil cât noţiunea are şi , o parte poliţistă, CU o bandă de hoti de bi­juterii între cari Marlena e bijuteria suavă, ce va scăpa spre a ajunge la puritatea de care are nevoie. Supraveghiat de ochiul rafinat şi inteligent al lui Ernst LUbrich, Frank Borzage a reuşit să­­ facă un film foarte sugestiv şî Cu toate evidentele calităţi, pe care spune că le posedă Marlena Dietrich. Garry Cooper îi oferă, pentru rolul din partea „mo­rală" a filmului, un admirabil par­tener. g__^ g*. a. Pictorul Andreescu Irt Colecţia artistică a „Fundaţiei pentru literatură şi artă Regele Ca­rol al II-lea“ va apărea în cursul a­­cestei lăptăru­urii lucrarea despre pictorul Andreescu, datorită d-lui Al. Busuioceanu. Cartea conţine un documentat stu­diu despre opera lui Andreescu şi e ilustrată CU numeroase reproduceri. D. Al. Busuioce­anu analizează şi scoate în evidenţă personalitatea pu­ternică a lui ■ Andreescu, care era prea puţin cunoscut până acum şi care este una din marile figuri ale picturii române moderne. 1Litvinov a plecat le Moscova PARIS, 39. (Rador)­ D. Litvi­nov a părăsit incongnito Parisul placând la Moscova. D. Rustu Aras, ministrul de afa­ceri străine al Turciei, nu va pleca la Ankara decât mâin­e seară. Un Met in onoarea d-lui Dem. Dobrescu . Eri la prânz a avut loc in sala Gib Urt mare banchet in onoarea d-lui Dem. I. Dobrescu, fost primar gene­ral. La banchet au luat parte 1500 fie cetățeni. Președinte al banchetului a fost ales d. general Pavelescu, care a fă­cut un meritat elogiu d-lui Dem. I. Dobrescu cel mai bun primar pe care l-a avut Capitala. Au mai vorbit d-nii dr. Odăgescu, Al. R. Protopopescu­, Manole Con­­stantinescu, maior Angelescu, Aurel Bolintineanu, L. Lungu, C. Stoene­scu, Gh. Tânare, George Si­viu, d-rta Volenti, Em­.­socor și D. Bigu. Tuturor le-a răspuns d.­i-ieni.. I. Dobrescu care a arătat că toată via­ţa i-a fost închinată democraţiei. D-să a arătat apoi că atât d-sale cât şi prietenilor săi li s-a făcut o matre nedreptate prin aceea că au voit să-i escludă dirt partid. „Noi nu luptăm numai pentru ţărani ci şi pentru orăşeni. Credem în ideologia stomacului tuturor, nu numai al câtorva conducători închişi in clu­buri, a spus d. Dem. Dobrescu. Noi facem parte din partidul naţional­­ţărănesc şi nimeni nu va reuşi să ne despartă de acest partid. De ne vor da reparaţii, bine. Dacă nu ne vor da şi mai bine, dar să nu dea, Dum­nezeu că fac uz de to'riă r'tri’vita­­tea mea, a terminat d. Dem. I. Dobrescu, in anlau-e'e mesenilor. Un proect îl omoară trei copii ALBA IULIA, 30. — Copiii Nicolae Sehean de 12 ani, Ioan Sehean de 14 ani și Nicolae Bratu de 15 ani, au găsit la marginea comunei Dacia Română un prosctil neexplodat. Ioart Sehean a luat proectlul pe umăr, voind să-l ducă acasă. Pe drum, a scăpat proectilul care a ex­plodat, mutilând îngrozitor cei trei copii cari au încetat din viaţă. Nenorocirea a­ produs o puternică impresie în localitate şi împrejurimi. întreruperea tratativelor economice cu Polonia Deoarece delegaţia polonă nu a Înţeles să renunţe la Societatea de compensaţii prin intermediul căreea se fac schimburile de mărfuri intre România şi Polonia, tratativele pentru incheerea unei noui conven­ţii economice cu această ţară au fost Întrerupte, delegaţia părăsind eri Capitala. După ce delegaţia po­lonă va supune guvennului său re­zultatul tratativelor de până acum, răm­âne ca acestea să fie contificate pe cale diplomatică prin miniştrii pferiipoteriţiari^-‘al f&h­o­F respCctlier Joi 2 April 1­­­836 Comedia umană Despre reţetă Orice consultaţie medicală se ter­mină cu o reţetă. Reţeta e bilet de­­ intrare in lumea iluziilor şi a su­­verstiţiilor. E un fel de loz de loterie, numai că e ceva mai scump şi cu câştiguri mai puţine. La dreptul vorbind, câş­tigătoare nu-i nici o reţetă. Dacă prin ea izbuteşti să menţii , statu­s quo“ e de la un măre noroc. Reveni­­­­rea la normal, adică lozul cel mare,­­ nu-i posibilă decât la tragerea ulti­mă, adică la a patra său a cincea reţetă. Fiţuica de hârtie pe care bolnavul o primeşte, e singurul act pozitiv săvârşit de medic. Altfel bolnavul ar putea să creadă că nu i s’a fă­cut nimic, şi să se considere sănă­tos, adică ridicol. Cine-şi pune în cap să fie bolnav şî se crede ca a­­tare, e un tip foarte ambiţios. El se consideră ofensat dacă i se spune că-i teafăr. Parcă i s’ar confirma ştiinţificeşte că nu-i bun de nimic­nici măcar să fie bolnav. Pentru asemenea candidaţi, ideia sănătăţii este imposibilă. Orice i s-ar spune el nu se lăsă şi o ţine pe-a lui. De­ aceia atunci când primeşte o reţetă este în acela­ timp şi mul­ţumit şi mândru. Amorul lui proriu de bolnav este satisfăcut. Din acest punct de vedere reţetele ţine loc de un fel de diplomă de licenţă, de titlu academic. Parca pacientul ar avea tot meritul ştiinţific şi nu doc­torul. Bolnavul are pasiunea, boalei lui. De­ aceia întotdeauna o supraevalu­ează. Şi întrucât ierarhia onorabilă în această materie se stabileşte du­pă gravitatea cazului, bolnavul pro­­fesionist e totdeauna dispus să con­sidere cazul său drept unic şi teribil de serios. Tuberculosul închipuit care află că are numai un guturai, este foarte jignit şi se consideră în stare de in­ferioritate. In­subconştient, se a­­mesteca şi o mică decepţie la un loc cu­ bucuria de a fi scăpat de o idee obsedantă. Mania de a fl as, îl urmăreşte pe om în toate nenorocirile. Pentru a fi „cel dintâi“ e în stare să sufere orice. De fapt tot pentru aşa ceva, oameni sănătoşi, excepţional de normali, îşi rup gâtul hazardând viaţa, chiar atunci când ea nu le era de loc ameninţată. Eroismul este forma onorabilă a exagerării erlui. Şi există şi o speţă de eroism a bol­navului. Reţeta constitue diploma sau pre­miul. Omul cu reţetă se consideră puţintel, şi într’o anumită privinţă superior şi ma­i interesant decât se­menul fără reţetă. E logic deci că ea să se plătească şi ca doctorii să speculeze acest soi de foae de hârtie. De cele mai multe ori ea este in­descifrabilă. In acest mister al li­terelor stă pentru medic teama de responsabilitate, dubiul subconştient şi uneori nurm­ai lipsa sinceră de caligrafie. _” iar pentru pacient, dovada că e grav şi încurcat ds tot csia ce are el. Indescifrabilul este caracteristi­ca esenţială a reţetei. Este ceva foarte practic în asta. Altfel dacă pacientul ar şti ce scria şi ar înţe­lege, ar fi victima unei noui decepţii. Ar constata că, ds cele mai multe ori ia cu gravitate un mic şi ino­fensiv calmant, agrementat culinar cu o serie de siropuri şi anexe. O re­ţetă care se poate citi este nouăzeci la sută compromiţătoare pentru doctor şi sută la sută decepţionantă pentru bolnav. Tot prestiflul reţetei stă în miste­rul pe care-l ascunde şarada ei gra­fică. Pacientul este totdeauna un­ mistic. El nu mai crede decât în e­­lemente pe care nu le cunoaşte. Tot ce ştie, i se pare simplu şi cu nepu­tinţă de a-i aduce vre­ o ameliorare. Cu cât reţeta-i mai ermetică, cu cât caracterul de cuneiforme este mai accentuat, cu atât bolnavul are mai multă încredere. Blestemat este farmacistul care denunţă cli­entului conţinutul chimic al reţetei. Acela strică tot. Acela nărite o cre­dinţă şi interezice o salvare. De­ aceia şi măsura legală pe care o preconizează Ministerul sănătăţii în Anglia nu­­se referă decât la sem­nătura medicului. Se introduce obli­gativitatea scrier­ei caligrafice a nu­melui celui care emite o reţetă. Ca să se fixeze responsabilităţile iluzorii Legea engleză însă nu obligă deloc ca şi textul reţetei să fie citet. Foar­­te bine. l-ar strica toată eficacita­­tea. Medicina veritabilă trebue sa rămăe tradiţionalistă şi respectoasă faţă de originile ei cabalistice. Semnele neînţelese ca şi medicina însăşi ţin de magie. însănătoşirea omului este prin e­­senţă o magie, un mister. Trebue să i se păstreze caracterul prin acest brevet căre-i reţeta. In altfel nici sugestia n’ar mai fi posibilă. Marea tărie şi marea ştiinţă a doctorilor stă in­ lipsa de caligrafie a reţetei. A şti ce scrie în ele, ar fi ca şi cum am deţine ceva din formula Uni­versului. Iar cea mai bună şi mai salva­toare reţetă este aceia în care ni­meni pe lume, niici însuşi doctorul care a eliberat să nu ştie ce a pres­cris. Demosiehe Botez IN­FORMAŢI­UNI Mareşalul Curţii Regale face cu­noscut următoarele: In ziua de 30 Martie 1936 M. J. Regele a primit în audienţă de lu­cra pe: d. Richard Franasovici, Mi­nistrul Lucrărilor Publice şi al Co­municaţiilor: d. General de Corp de Armată ■ Adjutant Paul­ Angelescu, Ministrul Apărării Naţionale, şi ’ pe d-ntî. General Filimon Ioanichie, Prim Adjutant letal şi Lt. Colonel Filitti N. Di­in, Adjutant Regal cari s’au prezentat îi­ serviciu şi au fost reţinuţi la dejun. După amiază M. S. Regele a vizi­tat lucrările edilitare ce se execută pe Piaţa 8 Iunie şi la Parcul Naţio­nal, şi a primit în audienţă ne: d. N. N. Săveniu, Preşedintele Adunării Deputaţilor d. G. G. Mironescu fost Preşedinte al Consiliului de Miniştri. Întrucât disponibilul de transfer pentru importul din Germania la trimestrul al II-lea este inferior ce­lui din trimestrul I, conrsiunea su­perioară a contingentării a hotărît ca pe trimestrul al II-lea autoriza­ţiile să nu se mai acorde integral ci reduse în raport cu disponibilul. In ziua, de 1 Aprilie vor fi date exploatării cele trei noui dane din fear­nul de petrol al portului Con­stanţa. Citiţi Cine va succede lui Mussa’ini? Funcţionarii şi muncitorii de M. Rivnsa Razzii şcolare da S. Miron­­ in „Cuvântul Libar”. Cetiţi în „Adevărul literar”. REVOLTA POETULUI — In jus’ul unei scrisori inedite a lui Francis Jammes — de EMIL COLIU Un taur din comuna Vlădeni, Ju­deţul Braşov, s’a năpustit asupra bătrânului István loan şi i-a spin­tecat abdomenul cu coarnele, prici­­nuindu-i moartea. Preţul abenamesileXof . ir 750 pe un an - H 380 pe 6 luni. Lei 200 pe 3 luni ’'CiScV-2; 0 jA1“-“-' ;v-o ".' ■ 1 '*r. . Xa, !, Aprilie -va sosi la Com­stanţa raportul­ sovietic ,lej la Luxemburg" încărcat cu carburii din­ Gerihania pentru „Uzinele comunale Bucu­reşti“ şi pentru „Serviciul Maritim Român“. Acesta, e­ primul vas­ rusesc care va intra­ în portul Constanţa du­pă 20 de ani. Judecătoria din Brăila a condam­nat la un an închisoare corecţionala pe spărgătorul Gheorghe Lázár, care fiind arestat pentru isprăvile sale, a declarat greva foamei­ de A. Decu de M. R. P. Intre democraţie şi dictatură ---------—m» » I«— —~ — — UQui modificări la legea minelor Comîsia de mine și vămi a discu­tat ori în continuare procetul de lege a minelor. La art. 154 s’a hotărit să se găseas­că o formulă­ prin care concesiunile miniere obținute între anii 1920 și 1922 să poată fi rezolvate. Petttru găsirea acestei fo­­rmile s’a pl­ănuit o comisie formată dirt d-nii Berin­­cescu, Cezar Spineanu, dr. Aurel Do­­brescu, Barbu Dumitrescu si avneat Negruți. Articolul 251 a fost supri­­mat. Art. 290 a fost Întregit cu o dispo­ziție prin care se prevede că cere­rile de revizuire in curs de judecars să fie judecate după normele nouei legi. S’a admis­ un articol prin care se precizează că taxele asupra exhloa­­tării, valorificării, transporturilor, fon­durilor miniere, vor fi puse de acord cu ministerul de industrie. La art. 02 devenit 284 s’a admis un amendament, prin care se acor­­dă proprietarilor de suprafeţe fără drepturi bine precizate o cotă-parte ,­,in-Preţul de­ suprafaţă in proporţie de 20, 15 şi 5 la sută după numărul drepturilor câştigate. Citiţi /felit! Lter Pu­ternic u­icentfiu în sctela petroliferă Comişani-ifflterfa O sondă mistuită de flăcări TÂRGOVIȘTE, 30. — Un puternic incendiu s’a declarat astăzi după amiază în regiunea petroliferă Co­­misani. Societatea „Refoil“ a ins­ta­lat în această regiune o sondă care a răzbit acum două zile, făcând e­­rupţie. I s’a montat capul de erup­ţie pentru captarea ţiţeiului. Astăzi după masă se făceau pregătiri pen­tru punerea îr­ producţie. Din cauza unui scurt circuit, tur­la sondei care era, plină de ţiţei, a luat foc, fiind complect mistuită de­­ flăcări nu mai puţin de o oră. De-­ asemenea a ars şi o cantitate di şase vagoane ţiţei ca te afla lângă sondă, provenit din erupţie. Datorită faptului că gura sonde a fost acoperită cu copiii de eru­p­ii s’a înlăturat un catastrofal in­cendiu. La faţa locului a fost d. origine­ Popessu de la inspectoratul minier local, care a făcut cercetări. Pagubele ating suma de un miilor lei. In curând sonda va fi repusă in producție. Insulele malteze „Adevărul literar” publică, după Sir Harry Lake, o interesantă şi pi­torească evocare a vieţii şi istoriei arhipelagului maltez,­­ una dintre punţile ce ur­esc Europa cu Africa. Răscrucea Mediteranei, locul un­de a debarcat Apostolul Pavel, limba Didottet­ui a lui Haftibal, ,JHrii­fr­ac tramvai” preistorice, serbările cu ca­racter istoric, bisericile, via’a de muncă şi de sihăstrie a insa'arilor — sunt înfăţişate aci in sugestive tablouri.­­Ilustraţii numeroase însoţesc tex-A2*..' .'O’.Ci N*.

Next