Adevěrul, ianuarie 1937 (Anul 51, nr. 16237-16262)

1937-01-01 / nr. 16237

Pagina 2- luri, şi prin aceasta, interesul ei cre­şte iar când o pun chiar factori de­terminanţi , din glorioasa epocă a Unirii — ca d-nii Halippa şi Gh. Pop­a“ atunci interesul ei creşte enorm. Trebuia să ne aşteptăm că ţara nouă va aduce probleme nouă, că vom fi adesea puşi în fa­ţa unor si­­tuaţiuni necunoscute ori neînţelese. Trebuia să fim, pregătiţi să le pri­vam, să le discutăm şi să le desle­­găm — toţi împreună, nu unilate­ral. A fost fatal ca trecutul să ne impună deosebiri în felul nostru de a judeca lucrurile, după ţinuturile unde am trăit, dar nu în proble­­mele­ fundamentale. Deosebirile tre­­bue înţelese şi respectate reciproc. În chestiunea specială, pusă în dis­cuţie, trebuie să recunoaştem că, în genere, noi regăţenii suntem cen­tralistă încercările făcute înainte de război de a împărţi mică Româ­nie de atunci în regiuni administra­tive n’au reuşit. „Guberniile“ lui Petre Carp au fost luate în râs, deşi­­veneau de la una din cele mai clar­văzătoare minţi politice. Spiritul public nu era însă pregătit pentru asemenea măsuri, ceea ce tocmai explică simpatiile lui centraliste. Românii din nouile ţinuturi au fost adversari ai centralismului, fiindcă el însemna domnia asupri­toare. Când cereau autonomie ori descentralizare, cereau de fapt po­sibilităţi pentru desvoltarea în sens naţional, tocmai ceea ce nu conve­nea oficialităţilor respective. Ei s’au născut si au trăit în această atmos­feră. Intre visurile lor, când Uni­rea tuturor românilor s’ar fi reali­zat, era şi acesta al organizării noului Stat pe principii descentrali­­zatoare. Trebuia, noi cei din vechiul regat, să fi cunoscut dorinţa lor şi să ne fi aşteptat la punerea ei în discuţiune. Dar de abia s’a anunţat şi a pro­dus furtună, ba a dus şi la jicnirea propunătorilor. D. Octavian Goga, luând propu­nerea d-lui Pop ca ofensatoare pen­tru vechiul regat, a întrebat: a­cesta a fost bun numai ca să moară pentru desrobirea Ardealului? Ii putem răspunde:­­oameni ca d-nii Halippa şi Gh. Pop au fost buni numai ca să facă Unirea cu vechiul regat? Noua Românie este rezultatul dispreţului de m­oarte al tuturor românilor, toți deci au cu­vânt în noua alcătuire a ţării, orice ar spune, oricum ar vorbi. Din li­bertatea desăvârşită în exprimarea ideilor va ieşi lumina. Din moment ce dorinţa fierbinte a nouilor ţinuturi este descentrali­zarea, problema devine de însem­nătate naţională. Ea trebuie pusă la ordinea zilei, dezbătută şi rezol­vată cu colaborarea tuturor. Ne gă­sim tocmai în faţa uneia din pro­blemele noui, de care vorbeam, probleme strâns legate de crearea noului stat, a căror amânare se va resimţi tocmai în forţa de rezisten­ţă a­ acestuia. Ziarul ,,Le Temps“ de acum câ­teva zile rezuma un discurs ţinut la Karlovy. Vary, în Cehoslovacia, jig ministrul de externe al acelei tari, d. Krofta. D-sa discuta chestiunea germanilor din tara sa sub „toate feţele. Nu .s‘a.”siîit''&ă...-disc.trt£..'''îl' Chestiunea separării germanilor' de Cehoslovacia; 2) Deznaţionalizarea Germaniei; 3)' Constituirea unui stat după modelul Elveţiei, cu largă autonomie pe judeţe ori provincii. 4) Autonomie teritorială; 5) Des­centralizare. D-sa era partizanul celei din urmă soluţiuni. Vedeţi, problemele sunt privite în faţă.,, nu ascunse, nici amânate. , Cunosc o mamă,­care nu pune copilului său termometru r­ertid,b­ă­­nueşte că ar fi bolnav. De ce? De frică să nu­­ constate­­ temperatură. Aduce însă doctorul, când se­­ con­vinge singură că e cazul. Şi docto­rul vine totdeauna mai târziu decât ar trebui şi îngrijirea bolnavului durează, fireşte, , mai mult. Aşa suntem şi noi în faţa problemelor grele: nu ne place să le punem în discuţie. Oamenii politici, însă, nu trebuie să fie nici ca mama de mai sus, nici ca noi, cetăţenii obişnuiţi. Oamenii politici trebuie să atace problemele. Aşa au făcut d-nii Ha­lippa şi Gh. Pop. Şi-au dat seama de primejdia la care este expusă ţara din pricina nemulţumirilor din nouile ţinuturi şi au ţinut să le pună în discuţie prin interpelări în Par­lament. Să-i rugăm deci să-şi desvolte interpelările şi să-i urmărim cu cea mai frăţească atenţiune. Ne vom convinge poate că greşim când trăim-­în beatitudinea nouilor stări de lucruri Său li vom convinge pe eî ea nu au dreptate, ori că exage­rează. Ministrul de externe al Cehoslo­vaciei a discutat în public cu una din minorităţile ţării sale şi a dis­cutat până şi propunerea despăr­ţirii germanilor de noul stat ori acordarea unei autonomii. Noi să nu discutăm cu românii, ca români, propunerea descentralizării? Petre V. Haneş ■ * Grav accident de automobil la Paris DOI MOR­Ţi ŞI ŞASE RĂNIŢI PARIS, 2*1 (Rador). — Un grav accident de automobil s’a produs azi după amiază pe şoseaua dintre Saint Maio şi Caen. Din cauza ru­perii barei de direcţie, un autobuz încărcat cu pasageri s’a sfărâmat de un arbore din marginea şoselei. Sunt doi morţi. Şase persoane au fost rănite. Dintre acestea trei sunt în stare foarte gravă. Scufundarea unui vas de pescari NAPOLI, 29. (Rador). — Lin vas de pescuit s’a scufundat in cursul nopţii in golful Gaeta. Echipajul, compus din cinci per­soane, s’a înecat. lin roman al lui Jack London in româneşte ,,AVENTURIERA” trece drept unul din cele mai frumoase romane exo­tice ale extraordinarului scriitor a­­merican Jack London, oglindind e­­pisoade din însăşi viaţa lui de aven­turier, contrabandist, vânător­ de fo­­ce, pasionat de acţiune şi primitivi­tate brutală. „Aventuriera” e Jeanne Lackland, caracter splendid de fată americană, setoasă de neatârnare, aventuri, ini­ţiativă. Pe un vas comandat de ea, naufragiază printre canibali in in­sulele Stolomon, unde dă de plantaţia ■unui­ englez Sheldon. EA va trezi in acest om, in ciuda ei chiar, o sensi­bilitate gingaşe ce el însuşi mr şi-o., cunoştea, după cum şi el, în urmă,' va deştepeta in ea o femeie, pe care, in­ apucăturile ei băeţeşti, şi-o cunoş­tea" iov aşa de puţin. — Un alt­­tâ­năr aventurier yankeu, îmbibat mult de germanism, va încurca pentru momânt această delicată pânză a­­moroasă, dar în urma unui fioros duel barbar, propus de el rivalului său, el va fi măturat de pe teren. — Acţiune palpitantă, mediu exotic, bi­zar, pitoresc,­­instructiv, relevând moravurile unor zone sălbatece ne­cunoscute. * • Extraordinarul, evadarea din ba­nal, caracterizează fiecare pagină a acestui roman-capodoperă, care a a­­părut­ ca număr special de sărbători al valoroasei colecții „ROMANELE CAPTIVANTE” în care' au mai a­­părut romane de Heinrich Mann, Felix Salten, Adams, Romazieres, Keim, Merrel, Shaw, etc." Examenele la facultatea de ştiinţe Programul sesiune­ da examene Ianuarie 1937 (Secţiunea Electrotehnică) ANUL I­mente de maşini, Sâmbătă 9 Ianua­rie; Desen ind. p., II-a, Duminică 31 Ianuarie; ANUL III ŞI IV Electrotechnică I şi II, Duminică 24 Ianuarie; Utilizare şi distribuţie, Sâmbătă 16 Ianuarie; încercări I şi II, Miercuri 20 Ianuarie; .Măsuri cl. II, Miercuri 13 Ianuarie; Hidraulică şi căderi, Sâmbătă 9 Ianuarie; Con­strucţii Ind. Sâmbătă 23 Ianuarie; Motori şi maşini, Sâmbătă 30 Ia­nuarie; Radiocomunicaţii I şi II, Marţi 26 Ianuarie; Legislaţie ind., Miercuri 13 Ianuarie; Tracţiune el., Luni 11 Ianuarie; Centrale el., Du­minică 17 Ianuarie; Aviaţie, Sâm­bătă 9 Ianuarie; Matematici generale, Duminica ax Ianuarie 1937; Fizică generală, Joi 28 Ianuarie; Mecanica statică, Marţi 12, 19 Ianuarie; Geometrie descriptivă, Duminică 17 Ianuarie; Chimie generală, Luni- 11 Ianuarie. ..Technologie, Sâmbătă 9 Ianuarie; Desen, industrial p. I-a, Sâmbătă 23 Ianuarie; Electricitate generală, Duminică 24 Ianuarie; Termodinamică, Marţi 26 Ianuarie; Măsuri el p. I-a. Joi 14 Ianuarie; Mecanica dinam­ică, Vineri, 15, 22 Ianuarie; Rezistenţa materialelor. Joi 21 Ianuarie; Ele- ANUL . Ca şi cum un poet al obscurismu­lui, precum însăşi Paul Valéry vrea să se întituleze, — ca şi cum toată poezia veritabilă, care cu tot dina­dinsul caută să fie încâlcită şi neîn­ţeleasă, ar putea vreodată şi nu vreo ţară sa ajungă la mintea şi pe pla­cul celor de jos­. Aşa stand lucrurile, — este neîn­doios, că nu ar putea să se ţină seamă nici de presupunerea, că prin circulara sa Ministerul ar urmări să acorde înlesniri, materiale editorilor de poezii. De vreme ce poezia mo­dernista nu poate, orice s’ar face, să intre în voia mulţimilor populare, — ar fi în zadar toate strădania şi toată cheltuiala» Ar rămâne de discutat doar pă­rerea, că tineretul, şi mai ales cel din licee, ar putea să fie astfel în­drumat în­spre lectura poeziilor. Ei ,bine, tocmai aci este punctul ne­vralgic al chestiunii: „Circulara mi­nisterială­­— ne explică d. Lovines­­cu — interzice lectura în şcoală a poeziilor celui mai mare poet con­temporan a! nostru“. Adică, minis­­terul­ opreşte să se înveţe pe din afară poezii din cele socotite, că sunt de o calitate superioară, — poezii din acelea, cari — după cum ne lămureşte şi d. Ludovic Daus, „apar mai mult ca o ecuaţie adesea cu mai multe necunoscute”. In acest caz, fără a ne ocupa de latura estetică, suntem în drept să ne întrebăm: Asemenea poezii, a­­proape de neînţeles pentru cei ce nu fac parte din cenaclurile simboliste şi fiind anume întocmite din „cuvin­te ce se alambichează neprecis, cu interpretări multiple în ordinea în care sunt aşezate în vers“,­­ ar putea­­să le guste şi să le înţeleagă marea majoritate a elevilor de li­ceu? Aşa, de exemplu, ar putea să stârnească în clasă vreun entu­ziasm sau vreo emoţie versurile ur­mătoare ale d-lui Ion Barbu: Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Ţările de jos. Luceferii marini, amari în vale, Sălciu muria şi racul fosforos. Un gând adus, de raze şi curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele, cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. Sau versurile următoare, tot ale d-lui Ion Barbu, Nadir latent! Poetul ridică însu­marea De harfe resfirate ce ’n sbor invers le pierzi Şi cântec istoveşte, ascuns, cum numai marea Meduzele când plimbă sub clopo­tele verzi. Este dlar sigur, că asemenea ver­suri, chiar şi când­ nu conţin părţi indecente, sunt cu mult peste pute­rea de înţelegere a mai tuturor şco­larilor noştri. Aşa stând lucrurile, circulara aceea ministerială, căreia vor unii să-i atribue rolul de ofensi­vă a poeziei,­­ ar putea să fie in­terpretată şi în sensul, că prin ea s’ar urmări, ca liceenii să se împrie­tenească numai cu poeţii destoinici să le înalţe sufletul, fără a le impu­ne, pentru a fi înţeleşi, greutăţi pe care să nu le poată învinge decât cu ajutorul unor specialişti. Şi cred, ca din punctul acesta de vedere, circulara nu poate, nici să-i mire, nici să-i indigneze pe poeţii mo­dernişti. Nevoind să se aplece ei până la mărunta putere de înţelegere a ce­lor mulţi. ci poeţii aceştia, în loc să se supere, ar trebui, ca de acolo de sus, din turnul lor de fildeş, să ne strige împreună cu d. Perpessi­­cius: Personal ne încântă rolul de cenuşereasă a­ liricei! M. Mîraăileanu Profesor, Piteşti ADEVĂRUL CALEIDOSCOPUL VIEŢII INTELECTUALE UTERE, ŞTIINŢĂ, ARTĂ Despre un volum omagial Succesul operei „La drumul mare“ la Praga Vad în cartea aceasta, pe care autorul mi-o trimite un simbol şi o fereastră deschisă spre prietenie şi solidaritate. In cele 94 de pagini, dedicate profesorului Popescu Voiteşti, pre­ţuirea constantă pe care o aduce autorul, atât de călduros şi latin, colegului său mai mare în vârstă, este o dovadă, că Cicerone încă îşi mai poate susţine, teza amiciţiei, chiar in vremea noastră, de cum­plită invidie şi omorîtoare indife­renţă. O informaţiune scurtă anunţă prin ziare că profesorul I. Popescu- Voiteşti a fost mutat prin che­mare, la Universitatea din Bucu­reşti. Nu e desigur o simplă coin­cidenţă intre cartea omagială a d-lui V. Stanciu şi plecarea profe­sorului Voiteşti din Cluj. Ci este o sărbătorire şi plină de emoţie şi­ plină de închinăciune, pe care au­torul i-a pregătit-o, încet, cu a­­tenţiune şi dragoste, printr-o pu­blică şi generoasă caracterizare. Cartea este bine venită, acum când noul profesor al Universităţii din Bucureşti soseşte in capitala ţării, cu vechea şi savanta lui ex­perienţă, în ştiinţa geologică, pe care o serveşte cu pasiune şi mare pricepere. D. Victor Stanciu, disimulat a­­colo, în mijlocul Ardealului, de ca­tedra lui universitară şi de frontul elevilor pe care îi luminează, pe aceleaşi drumuri de piatră şi falii româneşti , ii face o prezentare bogată în detalii şi nuanţe, vie, şi plină de o naturală fioritură a vieţii. Pe lângă enunţarea cărţilor scrise de prof. Voiteşti, a principiilor noi, găsite de d-sa în existenţa mine­ralelor şi a scoarţei pământeşti, portretul savantului este întregit prin toate manifestările lui inte­lectuale, prin toate fazele pedago­gului şi profesorului, care şi-a a­­fectat viaţa, omului şi naturii, de o potrivă de îndrăgostit de adevăr. O asemenea carte, desigur că nu poate interesa pe toată lumea de cititori, ea închizând intre scoar­ţele ei, o specialitate ştiinţifică destul de grea şi pe lângă asta, viaţa unui da­scal, care stă departe de viaţa practică şi mondenă a zi­lei. In schimb, poezia geologiei, cu toată avântata ei cercetare în mă­runtaiele severe ale pământului, uitarea omului, sub înălţimile per­late ale văzduhului, grandiosul munţilor, şi secretul plaiurilor ro­mâneşti­—sunt atâtea voci de pri­vighetoare, care chiamă şi care încântă, pe oricine ar deschide la întâmplare, cartea omagială iscă­lită de profesorul Stanciu din Cluj. Această carte este o fereastră deschisă spre prietenie şi recunoş­tinţă. CLAUDIA MILLIAN După cum s’a relatat, succesul operei, „La drumul mare” a compo­zitorului Nottara a avut pe scena o­­perei de stat din Praga un succes răsunător. Reproducem articolul apărut in „Narddni. Politika” semnat de dr. Boret­zki. Opera într’un act a d-lui Const. C. Nottara e compusă după drama lui Anton Pavlovici Cehov, trans­formată de însuşi compozitorul. Din această dramă nu ţâşneşte un tablou umoristic şi surâzător, ci unul sobru. Este acel Cehov cunoscut din cărţile cari fac din el un predecesor al lui Gorki. In drama sa .Drumul vieţii”, Ce­hov ne introduce la o cârciumă pustie, pe unul din acele nesfârşite drumuri, ce se încrucişează într’o gubernie de sud din Rusia. Acolo domneşte sgârcitul cârciumar Ti­­chon Evstigeniev, care otrăveşte populaţia cu ţuică. La el se adună popor de tot felul. Noaptea, ploaia şi tristeţea îi aduce pe aceşti călă­tori necăjiţi. Veselia mujicului Kuz­ma se amestecă cu violenţa vaga­bondului Jegor Merik, care-şi cere întâietatea intrebuinţând cuţitul. Vine acolo şi boierul Semion Ser­­guievici Barisov, fost mare moşier, acum fără nici o leţcaie. Dorind mereu alcool, oferă pentru un pic de ţuică mai întâi căciula, apoi haina, şi la sfârşit — ceea ce are mai scump — un medalion de aur cu fotografia frumoasei sale neveste, care a fugit dela el imediat după nuntă. Tichon îl acceptă ca garanţie şi Bartsov îşi ia adio dela acest medalion ca de la o amantă. Până ce Merik i-1 smulge din mâini, pentru că el urăşte fe­meile. Kuzma recunoaşte pe fostul său stăpân şi cântecul vesel pe care-l cântă i se opreşte pe buze; el povesteşte­ celorlalţi consumatori istoria acestuia. Trista soartă a boe-­ rului mişcă inima împietrită a lui1 Merik. Turburarea nu se sfârşește.1 Tichon stinge lumina şi spune adu­nării, majoritatea beţi sau obosiţi, să meargă la culcare. j ; I?" acel moment cineva • bate la. poartă. Este birjarul Denis, care dere1 să intre şi spune că i s’a rupt osia. El cere ajutor şi adăpost pentru pa­sagerul său — o doamnă elegantă cu blană —şi pentru bogatul ei în­soţitor. Bartsov îşi recunoaşte ne­vasta. O pofteşte să se întoarcă cu dânsul. Merik devenit subit furios, omoară pe Maria Jegorovna cu cio­canul, când aceasta refuză să-şi recunoască soţul. Acţiunea aceasta severă se sfâr­şeşte cu un puternic accent drama­tic. Subiectul a fixat muzica. Carac­terizarea acestei societăţi curioase, cu cântece fără elan, fără ritm de dans, se limitează la o conversaţie cântată. Aceasta ne-o spune de fapt uvertura, care cu acorduri lungi, ne pregăteşte la o acţiune dramatică. Cu motive întreţesute, cu melodii moderate, ne prezintă pictura unui mediu pesti­it. Opera este expresiu­­nea inteligenţei muzicale a compo­zitorului, priceperii lui în construire şi lucrare. Nu exagerează în mijloa­cele realiste de expresie, insă în mo­mentul hotăritor ştie să se ridice până la dramă, bine pregătită prin contrastul de lirică dispoziţie a ne­norocitului beţiv, de o voinţă slabă , care cedează pasiv, chiar şi răsbu­­narii altuia. Interesanta operă a fost execu­tată foarte îngrijit de ansam­blul slovac. Regisorul Bohus Vi­lim a ales foarte plastic per­­sonagiile. Zdenek Folprecht le-a ex­primat muzicaliceşte foarte bine, printr-o iluminaţie dinamică, ducând intenţia compozitorului până la cul­­minare, J. M. Gottlieb a creat un scenariu foarte potrivit cu ambianţa funebră. Opera este mai de­grabă de ansamblu decât de individualitate. Cu toate acestea se disting câteva personagii cum de pildă Tichon, re­prezentat de Arnold Flögl, Bartsov jucat de Stefan Hoza, Jegorovna în prezentarea d-nei Blahova-Bartoso­­va, Kuzma, jucat de Ianca Blaha, brutalul Merik reprezentat de Karel Zavrel. Chiar şi celelalte episoade sunt foarte bine încadrate, în în­treg. Orchestra Teatrului Naţional a împlinit — după foarte puţine re­petiţii — rolul său cu uşurinţă. DR. BORETZKI Două volume în e­­ditura „Şantier“ Editura „Şantier” îşi reia activi­tatea dând la iveală lucrări de fru­moasă ţinută literară pe un preţ ac­cesibil celor mai modeste pungi. In preajma sărbătorilor dărue­­şte librăriilor două volume, unul de poeme, datorit unui scriitor cu reputaţia de mult stabilită, altul— un roman semnat de un scriitor ne­cunoscut încă până acum. E vorba de Arabescuri, poemele scriitorului stabilit de mulţi ani în America, unde deţine o catedră universitară, Leon Feraru,­­ şi de „Însemnăr­ile unui flămând” romanul lui Ioan Stîlacov, un tânăr basarabean că­ruia scriitorul cu autoritate, d. D. V. Barnoschi, i-a dăruit o prefaţă elogioasă. Isprăvile hoţilor de buzunare SATU MARE, 29. — D-na Lipovar Maria a reclamat autorităţilor, ci pungaşi necunoscuţi i-au furat din poşetă iu autobuzul care circulă în­tre Arad şi Satu Mare, suma de li mii lei, precum şi câteva bijuterii S’au luat măsuri pentru descoperi­rea făptuitorilor. * De la femeia Mor Catalina din co­muna Beijiug, hoţii au furat suma de 4000 lei. Se crede, că ambele furturi au fost săvârşite de aceeaş banda. LEGI PROMULGATE Dintre legile recente votate de Parlament ,au fost promn­ţate prin decrete regale şi publicate in „Mo­nitorul Oficial“ din 29 Decembrie c.: Legea de modificare şi complec­­tarea art. 71 din legea recrutării ar­matei; Legea pentru înzestrarea Institu­tului de cercetări ştiinţifice „Rege­le Carol II“ din Cluj, cu terenurile necesare Institutului şi cercetărilor ştiinţifice (terenurile din Cluj-Mâ­­năştur şi din pădurea statului Tân­­căbeşti—Cioplani—Herasca din ju­deţul Ilfov); Legea pentru înfiinţarea Institu­tului de studiere a istoriei univer­sale care va avea sediul în Bucureşti înfiinţat pentru progresul acestei discipline; Legea pentru autorizarea liceului Gh. Şincai din Bucureşti să cedeze fundaţiei „Prof. Petre I. Stroescu” sanatoriul maritim de la Techirghiol. INFORMAŢIUKI Tariful abonamentelor Lei 750.— pe timp de un an 99 381, ,, ,, 11 luni 200.— „ „ „ 3 „ ,, 90.— „ „ „ 1 lună Rugăm pe D. abonaţi ca la orice comunicare referitoare la abonamente să ataşeze ul­tima bandă (adresă) sub care primesc ziarul Serviciul de abonamente. Tel. 3.84.36 Accesul publicului în ministerul educaţiunii naţionale a fost astfel fixat. Parlamentarii 11—1 jum. în fiecare zi. Profesori 11—1 jum. Miercuri şi tJei. Publicul: la d. ministru 11—1 jum. Marţi: la d. secretar general şi d-nii directori 12—1 jum. în fie­care zi. In orele de după amiază ministe­rul nu este deschis pentru­ publicul de orice categorie. D-nii parlamentari sunt rugaţi să înlesnească ministerului aplicarea acestei măsuri de ordine, strict in­dispensabilă pentru asigurarea bu­nului mers al lucrărilor, respectând orariul de audienţe act fixat. Aranjamentul comercial provizoriu dintre Roma­­nia şi Jun­osa Savia, sem­nat la 4 August 1830, a fost prelungit print prim se­mnl de note intre cele două guverne, pe o nouă perioadă de 6 luni, adică până la 30 iunie 1037. dri dimineaţă a avut loc la mini­sterul educaţiei naţionale consiliul inspectoarelor şcolare din învăţă­mântul profesional. Consiliul a fost prezidat de către d. dr. C. Angelescu, ministrul edu­caţiei naţionale. Deasemenea au luat parte d-nii C. Kiriţescu secre­tarul general al ministerului şi d. Ilie Purcariu, directorul învăţămân­tului profesional. S-a discutat programa analitică a­ învăţământului profesional, precum şi alte chestiuni mai mărunte. D. MIHAIL SADOVEANU evocă un numărul special de Crăciun al „Adevăru­lui literar şi artistic“ un CRĂCIUN DE DEMULT. Joi 31 Decembrie, ora 10,30, are loc la Sinaia, în prezenţa M. S. Re­gelui sulepnntarea sfinţirii de către I. P. S. S. Patriarhul Miron, a unei vechi biserici de lemn, care a fost adusă din comuna Maioreşti (Mu­reş) şi care a fost montată în apro­pierea castelului Foişor. Va fi de faţă de preşedinte al con­­­siliului de miniştri. „Uniunea oierilor” din România cu sediul­­la Poiana Sibiului, a îna­intat un memoriu guvernului'' prin care cere o lege a oieritului. Term­enu­l pentru viza anuala a carnetelor de călători cu reduceri si gratuităţi pe C.F.R. cari urma sâ se facă până la 1 Ianuarie 1937, a fost amânat până la data de 1 Fe­bruarie 1937. In acest sens s’a dat azi o circu­lară telegrafică tuturor organelor C.F.R. din țară. Comisia devizelor, de pe lângă Mi­nisterul de Industrie şi Comerţ, a în­ceput să aprobe cererile de devize pentru particulari. Aceste cereri nu vor putea fi plă­tite la Banca Naţională, decât după Anul Nou, când va începe să lu­creze oficial. Cetiţi­on „Adevărul lite­rar“ de Crăciun : Actualitatea în catricat&i»*ă­­floş Crăciun; Arcul de triumf; Jocurile de no­roc; Epoca paricidului; Crima; Darurile; etc., etc. Locuitorul Gh. Oancea din corn. Pănătău, judeţul Buzău, a reclamat parchetului că a fost escrocat de consăteanul său, I. Tătulescu. Ace­sta i-a luat ll.000 lei şi o poliţă in­vad­are de 19.000 lei pe care urma să le predea unui avocat, lucru pe care nu l-a făcut. Din Sighet se anunţă că­ in acel oraş s’a produs un caz de s­tifos exantematic. Bolnavul e un călător sosit din Ungaria. Er­­uma să aibe loc predarea uzinei electrice din Craiova autori­tăţilor comunale. Printr-un ordin al­ ministerului de interne predarea a fost amânată pentr­­ sfârșitul lunii ianuarie 1937. Dirijorul EOLPRECHT. Compozitorul NOI­TARA. Regisorul VILIM Revolta sexelor Sunt unele cărţi, care prezentând anumite stări de moralitate ale so­cietăţii, devin ele singure un aten­tat la morală. Căci sunt şi autori din acei, care vor şi urmăresc pe cât pot să prezinte fapte cât mai senzaţionale, scene cât mai obscene pentru ca să-şi atragă lectorii, sub­­jugându-i de la primele pagini. Cu acest gând iei în mână şi cartea d-lui Gabriel Revolta sexelor, în care nu poţi vedea, înainte de a o citi, decât îndeplinirea întocmai a bănuelilor tale Totuşi de data aceasta eşti înşe­lat. Fiindcă d. Gabriel nu urmă­reşte cu tot dinadinsul senzaţiona­lul, fiindcă d. Gabriel nu ia din viaţă decât adevărul, pe care-l pre­zintă într’o lumină care-i scoate în evidenţă toate faţetele. Poate a greşit autorul dându-i a­­cest titlu excitant. Totuşi poate bine a făcut fiindcă cititorul se poate convinge apoi cât s-a înşelat, făcând deducţii din simpla cunoaş­tere a titlului. Revolta sexelor este o carte ade­vărată. Poate cu unele exagerări, când autorul atinge anumite pro­bleme dar nu cea mai mare parte adevărată. Şi vie, fiindcă cititorul participă, la toate întâmplările, este­­pasionat de­­ fiecare fapt povestit, şi mai ales ia parte la toate bucuriile şi suferinţele eroilor. : : Este vorba in cartea d-lui Gabriel de anumite stări sociale, care, astăzi, constituie o ruşine pentru societatea care le mai tolerează. Pentru a-şi pleda punctele de ve­dere autorul încheagă o acţiune vie şi palpitantă. Este vorba de doi ti­neri, care se cunosc din copilărie, pe care Viaţa ii desparte şi după ce o cunosc şi o trăesc se regăsesc mai hotărîţi moraliceşte, mai încrezători in viitor. Este interesantă toată a­­ceastă luptă cu viaţa, cu mizeriile ei, cu ispitele. Încât, cine reuşeşte să trăiască poate fi socotit un ade­vărat erou. D. Gabriel a cunoscut viaţa, a trăit-o şi­ a redat-o acum în pagini care nu se pot uita uşor. Viaţa este capricioasă, surprizele-i sunt ade­seori tragedie; cele mai meschine şi incurcate farse, viaţa le aranjează. In Revolta sexelor, asistăm la tre­cerea acestei vieţi, în spoiala ei de fast şi grandoare sub care insă, se ascund atâtea mizerii si suferinţe. Decorul acestei vieţi este mai întâi satul din creerul munţilor, cu at­mosfera ozonata, cu orizonturile largi, apoi oraşul­ Sodomă, in care şi cele mai nobile sentimente se transfoma în patimi. Pentru d. Gal­briel titlul înseamnă lupta pe viaţă şi pe moarte pe care toţi trebue s’o ducem contra celor care speculează tineretul, prin profesiuni nedemne. O carte de un realism dureros, îmblânzit de poezia luminoasă a u­­nei iubiri ireale, iată ce este noua carte a d-lui I. Gabriel, intitulată atât de sugestiv „Revolta sexelor". MIHAIL ŞERBAN Putină gramatică într'o dare de seamă publicată, intr’uh, ziar citim ejjL un personaj oficial a venit, în mijlocul condu­cătorilor instituţiei, în frunte cu d. X. Bine­înţeles, n’a venit in frunte cu d. X, ci conducătorii instituţiei au în fruntea lor pe d. X. Dar cind vine cineva intre nişte oameni, ace­ştia nu pot avea pe nimeni în frunte. Expresia în frunte cu se potrive­şte la război, la o defilare, la o ma­nifestaţiei peste tot unde se presu­pune că e mişcare, înaintare, dar nicăieri unde e vorba de oameni strinşi în cerc. GH. REVIGA CE SA ASCULTAM LA RĂDIO Miercuri 30 Decembrie BUCUREŞTI, ora 19.10: Muzica fran­­ceză modernă. Explicaţiuni de Em. Ciomac. Orchestra simfonică Radio, dirij de C. Nottara- Preludiu la după amiaza unui Faun de Debussy. Const. Stroes­cu -canto. Seară frumoasă de Debussy. Imi cad lacrimi in piept de Debussy; Gabriel Fauré: 1. Clar de lună; 2. Trandafiri din Ispahan; Casa cenușie, de Andre Messager; Reynaldo Haton: 1. Ofrandă; 2. Ora fermecătoare. Orchestra Radio: Ma Mére l’Oye de Maurice Ravel. Ion Filionescu-pian:. Reflecte in apa, de Debussy: Păsările triste de Ravel; Barcarola No. 6 de Fauré; Pastureli de Poulenc. Discuri: Fragmente din „Fell黫 et Mélisande” de Debussy. 21.20. Concert de pian — D-ra Ma­deleine’ Cocorascu: Toccata și Fuga de Bach-Tausig; Sonata op. 53 de Beet­­hoven; Liszt; 1. Dansul piticilor; 2. Nocturnă N. 3; 3. Campanella. VIENA, ora 21: „Mântarea”, oratoriu de Gounod. BUDAPESTA, ora 20.20: „Nunta lui Figaro”, operă de Mozart, Joi 31 Decembrie BUCUREŞTI, ora 21.20: DE AJUNUL ANULUI NOU. Concert de seară al Orchestrei Radio cu concursul d-nelor Viorica Anghel, Emilia Guţianu, Maria Marinescu-Moreanu şi al d-lor: Sandu Albu, Aurel Alexan­drescu, Ion Filione­scu, Gh. Fontescu, A. Goffmann, Const. Stroescu. ANUL NOU LA RADIO 24.60: Urarea tradiţională. 0.10: Program de petrecere — Orche­stra di­n Salon Radio, dirij. de D. Teo­dora. 1.00: Succesele muzicale ale anului (discuri): 2.00: Oră dimineţii (Program de sur­prize). BRNO, ora 23.30: Cabaret de revell­on cu artiştii Teatrului Naţional. STRASSBOURG, ora 23.15: „Apoca­lipsul Sf. Ion­’, oratoriu de Jean de la Presle. VARŞOVIA, ora­ 22: Concert de re­velion. (Tramm, din sala Conservato­rului). Revista „Natura“ a împlinit 35 ani de apariţie Vechea publicaţie pentru popu­larizarea ştiinţei, „Natura” a în­cheiat 25 de volume în cei 31 de ani de apariţie (1905—1936). Numărul pe Decembrie al anului XXV, este închinat acestui eveni­ment care în publicistica româ­nească şi mai ales in domeniul ştiinţei este ceva. rar. Semnează articole: prof. G. G. Longinescu: Trăiască „Natura”; prof. Octav. Onicescu: După 14 ani; prof. D. Călugăreanu: Ştiinţa popu­larizată; prof. G. Ţiţeica: Cuvânta­re din partea Academiei Române la sărbătorirea d-l­ui ing. Ion Ionescu; ing. Cristea Niculescu; prof. ing. inspector general Ion Ionescu; prof. dr. Radu Vlădescu: Evoluţia ştiin­ţelor veterinare la noi şi aiurea; prof. I. N. Longinescu: Trei sute de ani de la naşterea ştiinţei experi­mentale, G. Mitlea, Bucureşti; ing. M. Hunian, far­macist; Farmacia in ultimii treizeci de ani; Ilie I. Popa: Matematica în ultimul pătrar de veac la Universitatea din Iaşi; ing. Cristea Niculescu: Progresele teh­­nicei in ultimii douăzeci şi cinci de ani; Constantin Drâmbă: Progresele Astronomiei şi mecanicei cereşti; prof. Nicolae R. Stănescu Milcov: Câteva aspecte din ştiinţă; G. G. Longinescu: Chimia de aur şi tot­­­­deauna la noi şi pretutindeni; ing. Jean Stoenescu-Dunăre: Preocupări dobrogene; ing. Manole Cosm­in: Petrolul; G. G. Longinescu: dr. Ga­briela L. Chaborschi; G. G. Longi­nescu: Cărţi bune; iar la sfârşitul numărului un bogat şi variat ma­terial de informaţii; Note şi dări de seamă; însemnări; Cărţi; Reviste; In supliment tabla de materii a celor 25 volume apărute până astăzi, care poate fi consultată, ca o ade­vărată enciclopedie ştiinţifică ro-­­ mânească.­­ Preţul unui exemplar 60 Iei. , ’? , Expoziţia lsei*­' se va închide Joi 51 Decembrie. Bugeacul De la Bolgrad, Ismai, ne vine o revistă interesantă prin conţinut, ca şi prin efortul pe care-l fac con­ducătorii de a o prezenta în condiţii technice cât mai bune. Numărul nou — nr. 4, anul l­ —­ne aduce­­ colaborări preţioase: Ioan Sulacov scrie: „O amintire de Crăciun”; Teodor Nencev: „Interior bleste­mat!*; Ecaterina Cavarnali: „Ză­dărnicie”; Cronica, semnată Iacob Sl­avov, vie și bogată. Ne­­ facem o datorie a semnala din nou talentul Tanei Mugurel, înflorit de data a-­ ceasta in versurile întitulate: Dar... Figuri din Junimea In şedinţa Academiei Române de Vineri 18 Decembrie curent d. Alex. Lapedatu a prezentat inter­esanta lucrare a d-lui C. Soteanu. Figuri din Junimea. Faptul merită toată atenţia, a­­vând în vedere munca de cercetător literar a autorului, , Căr­ţi-Reviste „Şantier”, revista social-literară, condusă de Ion Pas a apărut pe Ianuarie, intrând în al cincilea an de apariţie. Cuprinde un bogat ma­terial de literatură şi­ critică socială semnat de: Lotar Râdâceanu, Leon Feraru, Eugen Relgis, I. M.­ Tome­­scu, S. Emanuel, Radu­ Bucov-Emi­­lian, I. Gruia, Emil Vera, A. Ebion, etc. Cronici, recenzii, polemici. * A apărut „GAZETA MEDICALĂ” No. 1. Director: Dr. G. P. Ionăsescu. Număr de Anul Nou, ■ cu următorul sumar: Medicamentele pot pătrunde prin piele de dr. St. Diculescu­. Alti­tudine și sănătate. Chestiunea valorii alimentare a alcoolului; Creerul nostru emite unde şi curenţi electrici; Razele infraroşii şi întrebuinţarea lor în me­dicină, de dr. G. D. Ionăsescu; Este­tica gurii şi a dinţilor, de dr. Mihail Munteanu; Un nou tratament al ul­cerului la stomac, de dr., C. S. Negru; Alimentaţia naturală; Influenţa alcoo­lului asupra, sistemului nervos, de dr. P. P.; Cabinetul sexual; Alcoolismul, sifilismul şi cancerul, de dr. S. Goli­­gorschi; Alcoolismul şi sexualitatea, de dr. Sam Watts; Psihanaliza: Visuri erotice, de drd. Fred. Watts; Tinereţe şi frumuseţe pan gimnastică, de dr. Al. Ionescu; Cum se desvoltă funcţiunile psihice ale copilului; Studiul emotivi­tăţii prin reflexul psiho-galvanic, lu­crarea d-lui prof. Marinescu şi D. Co­­pelman; Despre înfăşatul sugarului. Consultaţuni gratuite pentru cititori. Redacţia şi administraţia, str. Doam­nei 27. Exemplarul 7 lei. însemnările unui flămând D. Ioan Sulacov nu este la prima carte. Cu toate acestea scrisul d-sale poartă pecetea unei tinereţi şi a unei prospeţimi care molipseşte. Însemnările unui flămând este un roman cu accente sociale profunde, în care autorul desbate problema a­­tât­ de actuală, a mizeriei umane. Cartea d-lui Sulacov nu este nu­mai o inşirare searbădă de fapte, ci cuprinde o experienţă cu adevărat tragică, în care apar adesea sem­nele vremurilor de azi. Peste întreaga acţiune planează umbra unei dureri, cu adânci rădă­cini în realitate, care face din a­­ceastă carte o lectură vie şi intere­santă. Însemnările unui flămând aduc d-lui Ioan Sulacov meritul unei cărţi adevărate. Vineri ( Ianuarie I937 Resturi ale unui vas norvegian nau­fragiat, descoperite pe mare STOCKHOLM, 29 (Rador). — La sud de Troemstad, pe coasta occi­dentală a Suediei, pescarii au gă­sit sfărâmături şi colaci de sal­vare aparţinând vaporului norve­gian „Vomna”. Se ştie că în cursul unei călătorii spre­­Anglia, vaporul „Volna“, a­­vând un echipagiu de 16 oameni, a dispărut în timpul unei furtuni pe mare. Conferinţa internaţională a muncii La 3 iunie 1937 se deschide la Geneva a 23-a sesiune a conferin­ţei internaţionale a muncii. Pe ordinea de zi figurează­­urmă­toarele puncte: Prescripţii de siguranţă pentru lucrătorii din industria construcţiei, în ce priveşte construcţia schelelor şi aparatele de ridicat (a doua dis­cuţie) . Reducerea duratei m­uncii in in­dustria textilă (a doua discuţie). Organizarea lucrărilor publice în legătură cu angajarea lucrătorilor (întâia discuţie sau discuţie unică). Reducerea duratei muncii in in­dustria artelor grafice (întâia dis­cuţie sau discuţie unică). Reducerea duratei muncii în in­dustria chimică (întâia discuţie sau discuţie unică). Revizuirea parţială a convenţiei din 1919 asupra vârstei minime pentru admiterea în munca indu­strială. Revizuirea parţială a convenţiei din 1932 relativă la vârsta minimă de admitere la lucrările neindu­striale.­­Conferinţa va mai lua in discuţie raportul anual pe care-l va prezen­ta d. H. B. Butler, directorul Biu­­roului internaţional al muncii şi alte rapoarte asupra convenţiilor ratificate de diferitele State.

Next