Adevěrul, februarie 1937 (Anul 51, nr. 16263-16285)
1937-02-02 / nr. 16263
ANUL 51.No. 16.263 --ndatorii* conttAT 750 lei pe un an 200 ie! pe 3 luni 1 8 pagini Mărfi 2 Februarie 1937 1888—1897 1897—1928 Direct soli SADOVEANU 2 Lei In străinătate dubla. 2 Lei BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) No. 5-7-9 Centrala: 3-84-30. TELEFOANE : Provincia: 3-84-31. I Străinătatea: 3-84-33. 1811 foi no fi luni „Adevărul“ începând de astăzi, „Adevărul" Se va vinde cu 2 lei exemplarul. Cum toate ziarele de după amiază şi de seară se vând cu acelaş preţ, scăderea aceasta fusese hotărîtă mai de mult, încă din timpul vechii direcţiuni, împrejurări, asupra cărora nu este locul şi nici timpul să fie oprim, au făcut ca aplicarea acestei hotărîri să fie amânată până acum. Simpla anunţare a deciziei noastre a stârnit în coloanele presei de dreapta, o avalanşe de injurii, de atacuri stupide, de calomnii răsuflate. Le-am primit pe toate aşa cum se cuvenea : injuriile, atacurile stupide şi calomniile răsuflate sunt omagiul, pe care neputinţa adversarilor noştri îl aduc formidabilei puteri a „Adevărului". De la primul său număr şi până astăzi, „Adevărul" a trăit în luptă şi din luptă. Temut şi blasfemat în aceiaşi măsură, „Adevărul" şi-a croit drum printre troenele de infamii şi de neruşinări ale unor adversari, a căror singură armă este reaua credinţă. Aşa a fost sub direcţia lui Alexandru Beldiman, a lui Constantin Miile şi a lui Constantin Graur. Aşa este sub direcţia actuală. In ziua, în care n’ar mai fi aşa, Adevărul n’ar mai fi Adevărul. Ar fi o foaie ca atâtea altele. Dar ziua aceia nu va fi niciodată. Adevărul va rămâne ceiace este şi ceiace a fost totdeauna: ziarul cu adevărat independent, criticând tot, ceiace este rău, lăudând tot, ceiace este bun, profund ataşat ideii democratice, combătând extremismul, violenţa şi tirania de dreapta extremă ca şi de extrema stângă, susţinând împotriva oricui şi, la nevoe, împotriva tuturor, principiul sacru al Libertăţii, sub toate formele ei: libertatea de gândire, libertatea de exprimare. — LIBERTATEA. Programul Adevărului este însăşi tradiţia lui. Deci, oricât s’ar necăji adversatii noştri văzuţi sau tăinuiţi, oricât ne-ar acoperi de injurii cei dintâi şi oricât ar scrâşni din fălci şi ar strânge pumnii, pe furiş, cei din urmă. — Adevărul îşi continuă drumul lui, care este drumul democraţiei româneşti. ■■ ■ Reducându-i preţul, am fost călăuziţi de ideia ca, peste orice jertfe, să punem ziarul la îndemâna claselor celor mai nevoiaşe. Adevărul a fost şi rămâne al lor. Lor li s’a adresat totdeauna. Intelectualii, mică burghezie, muncitorii şi sătenii — iată elementele, pe care s’a sprijinit o viaţă întreagă acest ziar, — iată elementele, în sprijinul cărora a sărit Adevărul ori de câte ori a fost nevoe, „înstrăinaţi!’’ — Aşa ni s’a spus totdeauna, aşa ni-se spune şi azi. Dece? Pentrucă ne-am apropiat, ne-am identificat cu interesele, cu nevoile, cu nădejdile marilor pături, cari alcătuesc temeiul acestei ţări. înstrăinaţi — pentrucă am cerut înfăptuirea, pe cale legală, a împroprietăririi ţăranilor şi a votului universal. înstrăinaţi — pentrucă am cerut conversiunea datoriilor agricole, adică salvarea micii proprietăţi ţărăneşti din ghiarele cămătarilor şi din registrele băncilor. înstrăinaţi — pentrucă cerem o viaţă omenească pentru muncitorimea industrială. înstrăinaţi — pentrucă cerem o justă salariere a întregului aparat administrativ şi judecătoresc, pe care se întemeiază statul român reîntregit. înstrăinaţi — pentrucă vrem şcoli şi spitale la ţară. înstrăinaţi — pentrucă divulgăm abuzul, bătaia şi împilarea. înstrăinaţi — pentrucă luptăm împotriva propagandei germane şi credem în necesitatea unei politici alături de marii noştri aliaţi din vremea războiului de întregire, alături de Anglia şi de Franţa, în cadrul Micii înţelegeri, — politică iniţiată de Ion I. C. Brătianu şi Take Ionescu şi continuată de Ion G. Duca şi Nicolae Titulescu, înstrăinaţi — pentru că apărăm instituţiunile, pe cari se sprijină regimul monarhic-con- ] stituţional azi în fiinţă: parlamen- tul, libertatea presei, etc. înstrăinaţi — pentrucă nu acceptăm dictatura, j jugul pe grumaz, căluşul în gură. înstrăinaţi — pentrucă nu credem că naţia aceasta este o turmă de imbecili, care are nevoe de un gâr- baciu, înstrăinaţi — pentrucă, aidânc convinşi de virtuţile poporului nostru, îi dorim o viaţă liberă, într’un regim de legalitate... Dacă aceasta se chiamă a fi în- n străinat, — ei bine, rămânem înstrăinaţi, alături de toată lumea care gândeşte, care iubeşte liberta- tea, care pretuește demnitatea omenească si care respinge tirania, indiferent de culoarea ei. : * 1 In toate luptele sale, Adevărul i s’a întemeiat pe cititorii săi. In clipa aceasta, noi nu avem să adresăm cititorilor un apel, ci o multu- mire. Apelul ar fi inutil. Mulțumirea o datorăm. O datorăm, pentru că, în ciuda tuturor calomniilor, cititorii noştri ne-au sprijinit cu toată încrederea, cu tot concursul lor în a-ceste luni şi luni de luptă. Nici nu- i furia, nici chiar ameninţarea adversarului nu i-a depărtat de noi. A- i veni sentimentul deplinei solidariitaţi cu cititorii noştri. Ii simţim lângă noi. Ii cunoaştem, le ştim păsurile şi ei ne cunosc idealurile. De aceia, în reformele pe cari le facem azi la Adevărul, purcedem cu toată încrederea. Nu suntem noi. Nu suntem numai noi. Suntem noi şi ei, ei şi noi, laolaltă, antrenaţi în aceiaşi luptă, mânaţi de acelaşi ideal, conduşi de aceleaşi lozinci: omenie, toleranţă, civilizaţie. Vom da lupta pe planul mare al ideilor. Nu ne vom coborî la nivelul scăzut, în mlaştina ticăloaselor atacuri personale. Aceasta a fost linia de totdeauna a Adevărului. Pe această linie, vom merge mai departe, convinşi că toţi cititorii noştri credincioşi ne vor urma. * Odată cu reducerea preţului şi în dorinţa de a pune ziarul la îndemâna celor mulţi, am introdus, în cuprinsul lui, o serie de rubrici destinate marelui public. Unele din ele şi-au făcut loc din primul număr. Celelalte vor apare, zi cu zi. Adevărul a stat totdeauna în fruntea presei româneşti. Adevărul a dat directive, a deschis drumuri noui. Spiritul atât de mobil al epocii noastre cere ca un ziar politic să nu fie numai un ziar politic. Viaţa de azi e complexă. Ea are o infinitate de faţete şi de aspecte. Ziarul — chiar ziarul politic — trebue să le răsfrângă pe toate. Este ceia ce vom încerca în paginile Adevărului. Vom da o deosebită atenţie mişcării culturale, fără să neglijem viaţa sportivă care ocupă un atât de important loc, în special, în preocupările tineretului. O rubrică destinată femeii va analiza, rând pe rând, toate problemele vieţii feminine. Mişcarea muncitorească, necazurile şi bucuriile plugarilor, cronica militară mult intensificată, viaţa studenţească, doleanţele tuturor categoriilor sociale, — toate acestea îşi vor găsi loc în paginile Adevărului. Pentru a ne desăvârşi serviciul nostru de informaţie externă, — important întotdeauna, dar de-o covârşitoare importanţă azi, când primejdia războiului întunecă întreg cerul umanităţii, — ne-am asigurat concursul agenţiei United Press. Reportajul fotografic, care redă plastic aspectele vieţii naţionale şi internaţionale, va avea un loc din ce în ce mai larg în coloanele noastre. De aceia, ne adresăm cu toată încrederea cititorilor noştri, convinşi că jertfele pe cari le facem vor fi preţuite de ei, acum ca şi în trecut. Tudor Teodorescu-Branişta Un detaliu caracteristic , «rvl D. Grigore Fî dMU ! tipescu esté om jSLJk Sfii de dreapta. AflJL, ceasta însă, nu-1 împiedecă să privească lucrurile cu toată obiectivitatea. In „Epoca" de ieri, d-sa spune: „Pe când eram la Nisa, am auzit într’o seară vreo treizeci de tineri cerând in cor, contractul colectiv. „Mi s-a spus că era personalul unui hotel vecin, care-şi formula revendicările sale. „Zgomotul produs de cei câţiva manifestanţi era incontestabil mult mai discret decât acel pe care îl fac ţigănuşii, la noi, când lansează o ediţie specială, care nu e ediţie specială. „A doua zi, citesc intr’un mare ziar naţionalist din Paris, pe trei coloane, în pagina I: Gravele manifestaţii de la Nisa. „Este uşor de închipuit efectul produs în străinătate de asemenea informaţii. „Politica internă primează toate". * E bine că tocmai d. Grigore Filipescu, om de dreapta, subliniază unele dintre procedeele incorecte ale presei de dreapta, ale presei naţionaliste. D-sa nu poate fi bănuit de părtinire faţă de stânga sau de adversitate faţă de dreapta. Detaliul relatat de d-sa este caracteristic pentru o anume mentalitate. Aşa se creiază atmosfera... Pentru a lupta împotriva unui guvern, se face rău ţării. Dreapta naţionalistă nu ezită. Patima politică o orbeşte. Ceiace semnalează d. Filipescu în Franţa se petrece aidoma şi la noi. Citiţi presa naţionalistă din Bucureşti: aceleaşi exagerări. Ceiace s’a scris alaltăieri în jurul atelierelor C. F. R. Griviţa — ca să amintim ultimul exces a! acestei prese — este deplin lămuritor. Ceiace se întâmplă în fiecare zi în paginile aceleiaşi prese, unde oameni de frunte şi partide întregi sunt decretate „comuniste", este deasemenea caracteristic. Totdeauna s-au săvârşit asemenea excese. Niciodată însă, în proporţia în care se săvârşesc azi. Aşa înţeleg „să facă" naţionalism profesioniştii naţionalismului fals, gălăgios, dar rentabil în vremurile acestea de derută generală. C /*!PESTI A ZILEI la pătârlagele La Pătârlagele, unde femeia Smaranda Soare a născut 4 gemeni, este un adevărat pelerinaj. ..' • Zi.'««* D. CANCICOVI ----- Te felicit, dragii Smaranda, vă ai dat tării patru contribuabili ! O schimbare fundamentală de atitudine a Germaniei? Se pare că prevederile oamenilor , de stat din Occident au fost întemeiate pe informaţiuni exacte, în ce priveşte situaţia dificilă în care se află Germania hitleristă şi imperativul care va constrângeBerlinul să-şi modifice directivele de până acum ale politicii sale externe. Criza economică și financiară, imposibilitatea de a-și procura în cantitate suficientă şi în calitate corespunzătoare materiile prime, l-au împiedicat pe d. Hitler de a duce la sfârşit în termen util vastele înarmări pe care le proectase. Calculul său a fost greşit. Criza economică a împins Germania în pragul mizeriei şi al falimentului, înainte de a realiza nici jumătate din înarmări. In schimb, de şase luni de zile funcţionează în mod ireproşabil şi impresionant alianţa între Franţa şi Marea Britadlie. Atitudinea celor două mari puteri democratice ale Occidentului împotriva Germaniei hitleriste cu politica şi tendinţele ei de până acum, a fost identică. Iar ritmul înarmărilor franceze şi engleze a fost accelerat în aşa măsură prin sacrificiile financiare benevol consimţite de cele două mari naţiuni, încât inferioritatea capacităţii de război a armatei germane a devenit evidentă pentru oricine. In faţa acestei situatiuni inextricabile şi definitive, d. Hitler a ţinut să facă o nouă confesiune de credinţă. Menţinându-şi atacurile violente împotriva Rusiei Sovietice şi a comunismului, d-sa a accentuat în discursul său de Sâmbătă, rostit în faţa Reichstagului, voinţa Germaniei de a renunţa la metodele agresive şi unilaterale de până acum. „Timpul pretinselor surprize — a spus d-sa — s-a sfârşit acum. Germania, in calitatea sa d de stat eclal in drepturi cu cele ■ lalte state şi conştient de misiunea sa europeană, il va colabora real la reglementarea problemelor cari ne preocupă şi pe noi şi pe celelalte naţiuni“. Ceea ce înseamnă că dictatorul doreşte să reintegreze Germania în circuitul politicii europene normale, renunţând la izolarea de până acum şi acceptând discutarea unui program general. In rezumatul oficial al discursului d-lui Hitler se citează fraza adresată Franţei, ca răspuns la precizările publicate de către marele stat major francez şi la declaraţiile făcute de către d. Léon Blum. D. Hitler „a asigurat totdeauna că între Germania şi Franţa nu poate să existe nici un obiect de ceartă omeneşte posibil”. Până acum asigurarea aceasta este desmintită de toate pregătirile tehnice şi strategice, realizate de armata germană din ordinul şi după indicaţiile d-lui Hitler. Prin urmare o asemenea asigurare nu va putea să facă impresie nici asupra opiniei publice din Anglia şi cu atât mai puţin asupra poporului francez. Ea va trebui să fie urmată de acţiuni directe şi de fapte din partea Germaniei hitleriste, pentru că să lu se poată da crezare. D. Daladier, ministrul apărării naţionale franceze, radical moderat şi fără nici un fel de simpatii pentru extremiştii de stânga, a arătat de curând într’un discurs rostit în faţa senatului, că toate pregătirile de ofensivă militară ale Germaniei s-au desfăşurat şi se desfăşoară la şi împotriva graniţei franceze. D-sa a întărit cu date precise această constatare, de care de altfel nu se mai îndoieşte nimeni în Franţa. Revenind la asigurarea de ordin general că Germania este hotărîtă să renunţe la politica de izolare de până acum şi să reintre în sistemul politic european normal, trebue să reţinem că d. Hitler a formulat şase puncte „care ar face cu putinţă realizarea unei adevărate păci“. Din aceste şase puncte patru sunt destul de apropiate de planul politicii generale anglo-franceze. Nimeni nu va combate: respectarea reciprocă a necesităţilor vitale;egalitatea absolută de drepturi şi reglementarea problemei înarmărilor intr’un cadru general. La punctul 3 d. Hitler revine asupra unei erori fundamentale, de care s’a făcut vinovat din momentul venirii sale la conducerea Reichului. D-sa recunoaşte astăzi utilitatea Societăţii Naţiunilor. Utilitatea unei instituţiuni pe care a combătut-o timp de 4 ani cu toată înverşunarea şi cu toată ura. Astăzi d-sa admite ideea Societăţii Naţiunilor cu observaţiunea elastică că „existenţa ei depinde de modul in care se va fi înţeles că trebuiesc privite reformele interesând relaţiile mutuale dintre popoare şi poporul german“. In celelalte două, puncte d. Hitler cade în păcatul maniei de a se amesteca în ordinea internă a altor naţiuni, în primul rând făcând aluzie la Rusia Sovietelor. Un teren pe care fără îndoială că nu va fi urmat nici de Anglia şi nici de Franţa, cari nu admit divizarea Europei în două tabere ideologice adverse, cari să tulbure pacea. Liviu P. Master CARNETUL MEU Tudor Vladimirescu despre austriaci Eroul revoluţiunii dela, 1821 a fost la Viena în anul 1814 şi a stat câteva luni în interesul unui prieten al său, care nu s’a putut duce. A scris de acolo prietenului său câteva scrisori, unde-şi dă părerea şi despre Austria şi despre austriaci. Ştiţi poate că pe atunci nu erau trenuri (primul tren a mers in Anglia pe la 1830). S’a dus cu diligenţa dela Rusava (Orşova) până la Viena, iar până la Rusava cu trăsuri de ata noastre. Se putea merge şi cu trăsuri închise. De acolo, trebuia să aducă in ţară pe o fată a prietenului său. Iată cuvintele lui: „Drumul de aici, din Ţara Nemţească, are la fiesc are două ceasuri conace mai bune decât cele de frunte case din Bucureşti. Drumul este bun. Am gătit pe coconiţa (fata prietenului) cu haine de iarnă şi am plătit la o caretă bună chirie din Viena până la Ruşava 480 florinţi, în care merg oamenii ca în sobă... care putea veni copila mai bine decât vara”, îndeamnă pe prietenul său , să-şi lase fata la studii la Viena, să n’o mai aducă în ţară. „Să o laşi acolo, să crească şi să înveţe cu tot şartul, după cum se învaţă oamenii aici, de nu rămân dobitoace ca la noi”. I Tot în interesul prietenului a avut la Viena un proces. Cu acea ocaziune se plânge că l-au frecat rău nemţii: I „Că vezi dumneata cum sunt afurisiţii de nemţi; umblă numai cu dracenii, să stingă pe oameni!”. Iar în altă scrisoare: ...acel neam tiran Şi îndărătnic de m’a sucit in mii de învârtituri, ca să mă mănânce”. Petre V. Hanes N A X B A T I I MAI BINE MAI TÂRZIU! D. Goebbels a recunoscut, ca „Germania hitleristă nu prea se bucură de simpatii” în lume. Mai bine mai târziu, decât niciodată! Klx. POEŢI MOI de E. LOVINESCU SIMION STOLNICU Debutând în Sburătorul (1926) cu Funeralii de toamnă: Oare cine e în trăsura morţii. Cărui faceţi pe făgaşuri Mic cortegiu către stâlpul sorţii Tu şi Toamna... Simion Stolnicu a pornit de la un punct de plecare poetic, la care n’a mai ajuns... Desfăşurate în cadrul toamnei, primele lui poezii aduceau o somptuozitate gravă şi funerară, o originalitate de expresie, o bogăţie de culoare, un romantism de contraste şi o (curioasă pentru un muzicant) lipsă de fluenţă verbală şi de sonoritate exterioară. Formal, evoluţia ulterioară a poetului, în Punct vernal şi mai ales în Podeleat, s’a înscris în sensul stridenţei, a împerechierii de cuvinte disparate, dislocate, rare, adesea inestetice, de imagini smulse din diverse domenii ale cunoştinţelor omeneşti, fără aderenţă, intr'o versificaţie lipsită de fluiditate, dură, de car neuns, ca fond, din înlocuirea emotivităţii, prin concepte intelectuale redate într’un ermetism căutat şi neîndreptăţit. Faptul că aceste poezii au totuşi un sens ascuns în cremenea lor înlătură ideea absurdităţii. Nu o înlocueşte însă cu cea a poeziei. — mai vecină de fântâna Castaliei. G. MAGHERU In primul său volum Capricii se găsesc câteva scurte poezii de notaţie sobră, dură, avară cu sine, din care se putea spera un poet în linia Belşugului lui Tudor Arghezi dar chiar din acel volum se mai vedea că destinul îi sorbeiscri,cornul abundenţei, revărsat apoi intr'o serie de volume compacte, de inspiraţie foarte diversă, pitorească, folklorică, istorică, filozofică, dar mai ales fantezistă. Cum unei bogăţii atât de mari, îi lipseşte controlul de sine, multe din poezii par exerciţii de digitaţie verbală, virtuozităţi lexicale — aur scufundat în prolixitate. • Metron ariston, spunea inscripţia templului din Efes, adică numai măsura domină şi înfrână massa. DAN BOTTA Eulaliile lui Dan Botta — cu o simţitoare influenţă doctrinară a lui Paul’Valery şi alta numai de ordin verbal şi topic a lui Ion Barbu — reprezintă o poezie apolonică, statică sao extatică, încremenită în „ limpidităţi obscure, în volute graţioase şi filigrane. Artă sonoră şi aristocratică, de o excesivă căutare a cuvântului distins, neologism rar şi savant de teme abstracte sau mitologice, de muzicalități împinse până la incantații (Cantilena), într’un cuvânt, o mare..virtuozitate polară. Toată aceasta 'perfecțiune'”ver- Glose politice... GOSPODĂRIA COMUNALA „Viitorul" ocupăndu-se de alegerile comunale declară că partidul liberal se prezintă în faţa alegătorilor cu deplina convingere că va obţine majorităţi şi că va continua, prin partizanii săi, sa gireze gospodăriile comunale. Optimismul acesta este foarte reconfortant pentru un partid, după patru ani de guvernare, chiar dacă el nu corespunde nici o clipa realităţilor ce se vor vedea curând. Dar să lăsăm oficiosul liberal să se legene în mirobolantele sale visuri■ Pe noi ne interesează măsura în care cetăţenii vor putea să-şi exprime liberi voinţa de a fi gospodăriţi de oamenii pe care-i consideră capabili. Cu alte cuvinte, dacă se va lăsa deplină libertate in alegeri aşa cum trebuie să fie intr'o ţară democratică. La început, când, după lungi şi inexplicabile amânări, s'au anunţat alegerile comunale, se părea că li se va da un caracter pur gospodăresc. Luptele şi pasiunile politice ar fi putut fi excluse. Dar astăzi, când se limpezeşte sensul politic al acestui scrutin, două lucruri se cer: întâi, de la guvern, libertatea exprimării, votului şi al doilea, de la opoziţia democratică, stabilirea măsurilor necesare pentru a salvgarda drepturile cetăţeneşti in gospodăriile comunale. SANATATEA ""InatTunT Cititorii îşi aduc aminte datoriile ce revin guvernului actual şi celor următoare, după formula pronunţată de Suveran, în discursul de la 1 Ianuarie: armata, sănătatea publică şi căile de comunicaţie. Al doilea punct, preluat în cercetare de specialişti, a început să devină o chestiune de interes public primordial. Atenţiunea tuturor este concentrată acum asupra campaniei de asanare a locurilor mlăştinoase, de la care se aşteaptă restrângerea epidemiei de malarie, întâiul atac împotriva duşmanilor sănătăţii poporului a fost dat şi consecinţele nu vor întârzia. Dar, pentru că am şi ajuns să vorbim de consecinţe, e bine să nu se uite că o campanie de sănătate publică nu este operă de laborator, nu este chestiune de principii, ci acţiune temeinică pe teren. D. ministru al sănătăţii publice, dr. Costinescu, cunoscut ca om de acţiune energică şi susţinută, a întocmit programul de lucru şi l-a supus guvernului, de la care a obţinut complecta deslegare. Deci toate fazele preliminarii au fost epuizate. Să înceapă munca şi nimic să nu o mai stânjenească. Numai aşa vor fi urmate îndemnurile regale şi satisfăcute marile cerinţe ale sănătăţii publice. Interim BAROURILE de PETRE PANDREA Situaţia materială a Avocaţilor este dintre cele mai grele. Spre deosebire de alte ramuri academice, afluenţa spre barouri a luat proporţii de inundaţii in anii ■ de după război. In târguri modeste, pierdute într’un coclan provincial, se găsesc în permanenţă avocaţi şi judecători. Rareori se întâlnesc medici — şi este păcat! Arhitecţii şi inginerii sunt păsări rare şi a fost o mare lipsă pentru faza ultimă de construcţii vertiginoase în care s-au învestit peste 19 miliarde lei! Aglomeraţia din barouri a provocat o efervescenţă care a a dus la dezordinele de astă toamnă’. Fireşte ca s’a găsit, si ţapul ispăşitor fiindcă dacă n’ar fi fost, ţapul trebuia inventat. Diversiunea ameninţă să se transforme in tragedie. Din punctul de vedere al rădăcinii filologice — tragedia derivă din echivalentul elin al ţapului. „Ţagul jăpaşitor“ a fost un paleativ. Durerile baroului au rămas aceleaşi. D. Ionel Pop, mare avocat al Clujului şi om politic de substanţă aleasă, numeşte mizeria avocaţilor „MAXIMA MERETRIX“ care „ia de mână pe cel înfrânt şi-l duce de grabă la acte de indelicateţă, de infracţiune chiar, bara nu mai poate da mijloacele de traiu, urmează afacerile, abilităţile, traficul de influenţă şi tot cortegiul delictelor disciplinare, care îngroaşă dosarele barou ai lor.“. D. Ionel Pop socoate că una din cauzele „proletarizării“ actuale este accesul prea facil în această profesiune. Promovarea la rangul deCitit! continuarea în pagina H-a} NOTE AVOCATUL lui Strasser — austriacul care a asasinat pe d-na Fărcăşanu în tren — vine în România cu avionul. ...Nu cu trenul' * NOTIŢELE d-lui mareşal Averescu — afirmă unii — sunt pline de mici hărtueli. S’ar putea spune, in termeni militari, că mareşalul dă lupte de guerilla... HITLER anunţă premii literare de zeci de milioane Probabil că Germaniei îi merge bine de când cu cartelele pentru unt... „VIITORUL" se ocupă de ,o opera economică a lui Ion Ghica". ...Mai actual şi interesant ar fi să se ocupe de opera economică a guvernului! OBICIOSUL guvernului vorbeşte de demagogie. Adică de funie în casa spânzuratului.' * * ICURI continuarea în pag. d1a) D-iii: GEORGE MAGHERU, DAN BOTTA, EUGEN JEBELEANU bală, marmoreană, elaborată trudnic nu poate înlocui lipsa emotivităţii, ridicată, cum era de aşteptat, la prestigiul unei arte poetice. EUGEN JEBELEANU In volumul de tot tineresc publicat la Braşov „Schituri cu soare", se putea presimţi un poet, nu şi o originalitate. Venit la Bucureşti şi intrat în ritmul mişcării lirice contemporane şi ultra contemporane, şi sub influenţa teluricei barbiene.