Adevěrul, mai 1937 (Anul 51, nr. 16338-16360)
1937-05-01 / nr. 16338
Paginas 2-a ADEVĂRUL „CU FÎDAS VIDE“ Nu vă lăsaţi ispitiţi de alte produse. PASTA, SĂPUNUL DE DINŢI şi APA DE GURA „BOTOT“ sunt de o superioritate incontestabilă, fiind preparate cu cele mai puternice antiseptice. SUNT CELE MAI ECONOMICE. Deci preferaţi numai produsele: 0 3 i &fp' K î» 1 / 3)&cierdijz xuighipuei conistilor „Creditul Minier Societate Anonimă Română pentru desvoltarea Industriei Miniere Este bine cunoscută importanţa Societăţei „Creditul Minier”, cea mai mare Societate petroliferă cu capital românesc din ţară şi înfăptuirile frumoase realizate în decursul anilor de această întreprindere, pentru toţi acei cari se interesează de economia noastră naţională, după cum deasemeni este cunoscută desvoltarea rapidă a acestei Societăţi creată indată după răsboi. încă mai îmbucurător este faptul că mersul său ascendent se poate urmări chiar în anii următori crizei mondiale, conducătorii săi înţelegând să nu precupeţească nci un efort pentru progresul acestei instituţii, care încă din 1927 se clasa printre cele mai de seamă Întreprinderi petrolifere ale României. Intr’adevăr în cursul ultimilor ani Societatea „Creditul Minier”, care avusese îndată după răsboi un rol important în exploatarea petrolului valorificând importante zăcăminte de ţiţei la Moreni, Ochiuri şi Gura Ocniţei, a făcut un pas inainte introducându-se prin societăţi filiale sau afiliate create de ea pe principalele pieţe europene şi construind o rafinerie nouă dotată cu toate instalaţiunile moderne la Brazi lângă Ploeşti. Importanţa Societăţei „Creditul Minier” apare astfel într’o lumină nouă. Nu numai cantitatea de 7.000.000 tone ţiţei extras până acum la un număr total de aproape 350.000 metri lineari foraţi, dar şi organizarea tehnică şi comercială ilustrează acest fapt. Progresele realizate astfel in prelucrarea modernă şi complectă a ţiţeiului într-o rafinerie nouă şi desfacerea directă a produselor obţinute, ca produse româneşti pe cele mai de seamă pieţe ale Europei complectează astfel sistemele perfecţionate de foraj şi de extracţie întrebuinţate în şantierele sale precum şi mijloacele ample de transport şi depozitare de care dispune. Actualmente o reţea de conducte în lungime totală de aproape 135.000 metri leagă rafineriile sale de la Brazi şi Doiceşti cu parcurile de rezervoare din şantierele sale petrolifere situate în principalele regiuni productive ale ţărei, Moreni—Piscuri, Boldeşti—Hârsa, Viforâta, Chiţorani, Ochiuri, Schiau, Mărgineni, Bucşani, unde „Creditul Minier” posedă terenuri de exploatare în suprafaţă totală de aproape 1.000 ha., în afară de regiunile de explorare a căror suprafaţă însumează peste 10.000 Ha. Un parc de circa 800 vag.cisterne şi o flotilă de 9 vapoare tankuri în capacitate de 6.500 tone asigură o manipulare rapidă şi uşoară a celor 170.000 tone produse şi ţiţei cari pot fi depozitate in rezervoarele din schele şi rafinerii. In acest din urnă domeniu al rafinatului Societatea „Creditul Minier” se găseşte astăzi într’o situaţie deosebită. Rafineria sa nou construită la Brazi realizează o valorificare complectă a ţiţeiului obţinându-se toată gama de produse petrolifere de calităţi excepţionale, înzestrată cu o instalaţie de pipestill capabilă să prelucreze 1.600 tone ţiţei zilnic şi cu un cracking ultra modern, sistem Dubbs, având o capacitate de peste 600 tone pe zi, posedând uzina sa proprie cu o putere de 4000 HP şi prevăzută cu o serie întreagă de instalaţiuni anexe, laboratoare, o staţie de încărcare directă în vagoane cisterne cu un debit de 1.000 tone în 4 ore, ateliere de reparaţiuni, turnuri de apă, garaje, etc., etc. rafineria dela Brazi asigură Societăţei „Creditul Minier” prelucrarea producţiunei sale de ţiţei în condiţiuni optime. Rafineria dela Brazi care constitue un exemplu unic la noi în ţară de raţionalizare şi adaptare la ultimele progrese ale technicei prelucrărei ţiţeiului, este încă în curs de desvoltare, conducătorii Societăţei înţelegând să o ţină la curent cu nouile perfecţiuni sau invenţiuni cari ar apărea în industria petrolului. Comercializarea produselor Societăţei „Creditul Minier” oferă un câmp de activitate tot aşa de important ca acele ale extracţiei şi prelucrărei ţiţeiului Iniţiativa societăţei de a-şi desface direct produsele sale pe pieţele străine, vânzându-le ca mărfuri româneşti, a obţinut un deplin succes. In câţiva ani doar, următorii lui 1927, au luat fiinţă Societăţi filiale create de „Creditul Minier” in Franţa, în Austria şi Germania. Expansiunea sa în străinătate nu a putut fi împiedicată de criza economică mondială. Urmând Societăţilor filiale: „Credit Minier France Roumain”, din Franţa, cu sediul la Paris, „Creditul Minier Oesterreichische-Rumaenische”, Petroleum Vetriebs G. m. b .H. din Austria cu sediul la Viena şi „Creditul Minier Deutsch-Rumaenische” Petroleum Vertriebs A. G. din Germania cu sediul la Berlin, noui Societăţi afiliate au fost create în ultimii trei ani de către „Creditul Minier”. Astfel au luat fiinţă societăţile „Union” Spolecnost pro Obchod Mineralnimi Oleji s. r. o. la Praga, în Cehoslovacia, „Azzienda Petroli Italo Rumena” (A.P.I.R.) la Roma şi Milano în Italia, „Deutsche-Cremin” A. G. la Berlin în Germania şi „Nile Oil Campany” la Alexandria în Egipt. Societatea „Union” din Cehoslovacia deşi funcţionează de curând din Decembrie 1934, a reuşit totuşi să organizeze depozite de en gros la Bratislava, la Praga şi numeroase alte depozite mai mici de desfacere în interiorul ţărei, introducându-se intr’un mod mai mult decât mulţumitor pe piaţa cehoslovacă. „Azzienda Petroli Italo Rumena” constituită la Roma tot în 1934 a obţinut un important contingent de import din partea guvernului Italian, a construit un decurs de numai 2 ani o bază de import la Livorno şi şi-a asigurat deasemeni în portul Veneţia un depozit de rezervoare în capacitate de peste 25.000 tone, realizând în acelaş timp importante vânzări de produse româneşti pe piaţa italiană. Desvoltarea sa atât de rapidă şi importantă este poate una din cele mai de seamă realizări înfăptuite în ultimii ani de Societatea „Creditul Minier” şi desigur conducătorii săi nu pot fi decât mândri de acest nou pas făcut înainte. Pentru a asigura desfacerea proOricât am părea de indiferenţi faţă de exuberanţa grădinilor, nu vom putea niciodată disocia parfumul fiecărui anotimp de însuşi coloritul şi mişcarea peisajului. La câmp, la munte sau în parcurile oraşului, luna calendarului îşi imprimă stăruitor fizionomie proprie, care pornită din lumina soarelui se autentifică în generozitatea creatoare a pământului. Verdele optimist şi apăsat al plantaţiilor strălucitoare, dansul de menuet al corolelor agitate de vânt şi transparenţa picăturilor de lacrimi cereşti — toate laolaltă, nu ar putea desăvârşi peisajul primăverei noastre, dacă deasupra tuturora nu ar pluti parfumul de viaţă şi de miresme, cădelniţat nevăzut, în atmosferă. Este o obsesie florală. Este respiraţia pământului şi fecunditatea lui, de forme, de culori şi de arome. Treci printr’un squar, unde nu întâlneşti decât brazde de iarbă şi sălcii întinerite. Pe o bancă, poposesc doi trecători obosiţi. Privirea lor pare atentă ca şi cum ar aştepta ceva. In aşteptarea lor, presimţi bucuria unui crâmpei de noutate. Trecătorii respiră, respiră adânc, adierea crengilor proaspete. Din brazdele umede, pământul le trimite aburii calzi ai unei azime de sănătate. Cerul filtrează o pudră de raze încropite şi totul se întrece să bucure pe trecător, printr’o danie de ajutor şi de mângâiere. Grădinile bogate in flori, bogate dluselor sale şi în bazinul mediteranean şi Orientul apropiat, „Creditul Minier” a luat iniţiativa creerei unei Societăţi afiliate „Nile Oil Company” în Egipt, construind în ultimii doi ani, un depozit la Alexandria. In fine urmărind neîncetat introducerea sa directă pe principalele pieţe străine, Societatea „Creditul Minier” a pus bazele unei noui societăţi afiliate in Germania, la Berlin, sub numele de „Deutsche-Cremin” menită să colaboreze cu filiala sa mai veche din Germania, „Creditul Minier DeutschRumaenische”, extinzând astfel volumul afacerilor sale. Noua Societate din Germania, care a organizat depozite la Duisburg şi Rotterdam comercializează produsele Creditului Minier în regiunile industrializate din Nordul Germaniei şi Renania. Dar activitatea Societăţii Creditul Minier se întinde şi la alte variate ramuri ale industriei româneşti prin participarea sa la numeroase mari intreprinderi cu capitaluri de miliarde, precum „Steaua Română”, „Petrolul Românesc”, „Petrol Govora”, societăţi petrolifere, „Petroşani” şi „Lonea” societăţi carbonifere, „Creditul pentru întreprinderi Electrice”, „Calea”, „Societatea Naţională de Gaz Metan”, alte diverse importante intreprinderi, în care deţine participări in valoare de peste un sfert de miliard. In fine, explorarea zăcămintelor de pirită cupriferă a minelor sale de la Altân-Tepe d in Dobrogea şi a filoanelor aurifere a minelor sale din Transilvania, împreună cu însemnatele opere cu caracter social; subvenţiuni acordate pentru desvoltarea invăţământului tehnic şi profesional in România, burse, donaţii, construiri de colonii in şantiere şi rafinerii, etc., complectează activitatea rodnică desfăşurată de această societate cu capital naţional. Importanţa acestei activităţi depăşeşte cadrele unei manifestări pur economice. Ea constitue in acelaş timp un luminos exemplu de realizări infăptuite prin capital şi pricepere românească, mai mult Încă, Societatea „Creditul Minier” constitue pentru România un mijloc unic de propagandă naţională peste hotare. R. V. în parfum şi în tinereţe, distilează în aerul de sărbătoare al zilei, vaporii de parfum ai unei ameţitoare beţii florale. Este cea mai preţuită bucurie a anotimpului. Şi mergi pe bulevardul cu arbori înfrunziţi, purtat nu de grijile tale zilnice, ci de o legănare aeriană, de frunze şi de arome. Simţi în această desfăşurare de graţii pământeşti, ceva dincolo de tine, care te apără şi care te răsfaţă. Omul nu rămâne niciodată singur. O dualitate de forţe şi de bucurii, dincolo de socoteli pozitive, ne compune o tovărăşie de bună-state şi de compensaţie. Un pom înfrunzit, o brazdă înflorită, o adiere răcoroasă, un parfum nevăzut — se adaugă vieţii tale, să-ţi întregească singurătatea sau suferinţa. Omul nu rămâne niciodată singur. Şi nu se cere decât atât: să descoperi în jurul tău tovărăşia pe care creaţiunea ţi-o oferă, şi să te bucuri adânc, in aer şi în grădină, de dărniciile cerului şi ale pământului. Claudia Mellian IMPRESII Obsesie florală de CLAUDIA MELLIAN Sediul Societăţii „Creditul Minier“ Bd. Brătianu IS, Bucureşti Sâmbătă 1 Mai 1937 GÂNDURI DE PAŞTE (Urmare din pagina I-a) fericita viaţă de apoi nu ne-am sugruma aşa, unii pe alţii, pentru stăpânirea pământului şi a roadelor lui. „Du-te, vinde tot ce ai. Dă săracilor şi vei avea comoară în cer; apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-mă!" (Marcu 10,21). Şi jalea cugetătorului creştin, mai mult, jalea oricărui ucenic al filosofiei spiritualiste este cu atât mai mare cu cât adevărul nemuririi noastre, astăzi, se revarsă, ca aurora, peste ştiinţele psihologice, peste laboratoare şi peste observatoarele astronomice ! O ştiinţă nouă, Metapsihica, confirmă robusta noastră siguranţă creştină: nu murim, ci trecem prin moarte, ca printr’o gară de la frontieră ! Sihaştrii laboratoarelor văd, uimiţi, că din „fenomenul“ destrămat şi disparent, ţâşnesc pretutindeni fântânile Energiei, impecabil orânduite şi înalt finaliste ! Astronomii exclamă, transportaţi: Dumnezeu este matematician! Din nenorocie, noi cei de azi secerăm funesta recoltă care a fost semănată în suflete de filosofii secolului lui Voltaire. La umbra Bisericii lui Iisus Christos, noi legăm snopii ateismului şi ai credinţei triviale şi false. O viaţă are omul! Şi, fireşte, dacă omul are numai o viaţă, trebue să arunce în foc orice morală, orice omenie, orice rezervă, ca s-o facă să plesnească de îmbuibări şi de desfătări ! Ne apropiem de înalta sărbătoare a spiritualităţii creştine şi a biruinţei Luminei Divine asupra întunericului satanic. Mormântul acel gol al lui Iisus Christos s’a făcut nouă poartă glorioasă spre fericita viaţă viitoare. Dacă credem şi primim din toată inima, învierea lui Iisus Christos, sîntem atât de bogaţi şi atât de siguri de viitorul nostru — aici şi dincolo de mormânt — încât am biruit spaimele morţii, alarmele vieţii şi pe vechea bestie din noi, grăbită să se sature, pe lumea aceasta. Staţi şi meditaţi voi toţi, de pretutindeni, cari sînteţi dezolaţi de sporul sălbătăciei dintre noi. Marea înşelăciune materialistă, cu întunecarea credinţei în cele de după moarte, ne-a zvârlit înapoi în hâda animalitate din care ne scosese Biserica Mântuitorului. Să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri ! Iar dacă cineva ne concurează în lupta pentru stăpânirea pământului, să-i spargem capul! Aici este raiul şi tot aici şi iadul ! Două mii de ani, s’au luptat Profeţii şi Apostolii ca să ne ridice deasupra fiarei!... Profeţi şi Apostoli, înainte spre alte două mii de ani!... Christos a înviat! Christos e viu! Adevărul vieţii viitoare va birui, încă odată, întunericul şi ţărâna! Gala Galaction ATENȚIUNE mutări execută eftinț * Telefon 3.50.09. Strada Pătrașcu Vodă 24 Epica lui C. Stere __ de E. LOVINESCU Revelaţia cea mai mare a ultimi- lor ani a fost apariţia în literatură a vechiului luptător socialist sau numai social a basarabeanului C. Stere. O lipsă de talent literar notorie nu părea a-l indica la bătrâneţe pentru creaţie artistică. Cele opt volume ale romanului In preajma revoluţiei constitue cel mai mare monument memorialistic al literaturii noastre, minat doar de voinţa ciudată a romanţării unui material imens şi mai interesant, dacă rămânea în nuditatea lui autentică; la aceasta l-a îndemnat poate şi sfiiciunea de a-şi prezenta propria lui familie în culori nu totdeauna armonioase, în primele volume, cât şi impulsiunea de a-şi satisface resentimentele faţă de numeroşi contemporani, în ultimele, în primul do-* rezerva l-a ajutat, întrucât i-a dat mai multă libertate în zugrăvirea ambianţei familiale de la Năpădeni şi a fixării neuitatelor portrete, a Smaragdei Teodorovna şi al lui Iorgu Răutu, părinţii lui; în al doilea, romanţarea i-a stricat întrucât i-a dat libertatea unor atacuri împinse la caricatură şi pamflet păgubitoare valorii lor artistice. Nu e în intenţia mea de a analiza fiecare din aceste volume de autobiografie spirituală înviorată de un mare suflu epic ce înglobează o epocă şi o galerie nesfârşită de tipuri de toate categoriile sociale, din care reiese deosebit de adâncit şi de multiplu tipul revoluţionarului intelectual zugrăvit, de altfel, atât de des în literatura rusă, obişnuit, aşadar, acolo, dar cu totul nou în literatura noastră. Vom aminti doar sumar cuprinsul volumelor odată cu caracterizarea lor. In primul, Smaragda Teodorovna, ni se zugrăveşte căsătoria nepotrivită a Smaragdei Cacioni, fetiţă de 16 ani, cu bătrânul moşier de la Năpădeni, Iorgu Răutu, de unde se obârşesc Sonia, Tasia şi, în sfârşit, împotriva voinţei mamei, Vania, eroul romanului, faţă de care Smaragda avea să arate o repulsiune implacabilă, o ură chiar, în scene penibile, ce l-au făcut poate pe autor să prefere vălul ficţiunii epice în locul înfruntării pieptişe a memorialisticei directe; la aceasta trebue să fi împins şi încercările de diversiune amoroasă ale Smaragdei (cu ajutorul mult experimentatei Natalia Chirilovna Voronin) cu contele Przewicki, întrerupte brusc prin îmbolnăvirea (tocmai în momentul întâlnirii iubiţilor) şi apoi a morţii fetiţei mai mari, Sonia: e aici un element de fabulaţie melodramatică ce strică impresiei generale de autenticitate, întoarsă la căminul conjugal, Smaragda intră în pacea simţurilor mai având doi copii, pe Costea şi Maşa. Lăsând la o parte elementul romanţios, volumul se susţine prin puternica zugrăvire a ambianţei familiale şi a conflictelor de vârstă şi de temperamente a celor doi boeri moldoveni. Volumul al doilea, Vania Răutu, începe adevărata istorisire a formaţiei şi vieţii autorului. Suntem, la început, încă la Năpădeni, în mediul rural al tovarăşilor de copilărie, a ţiganului Tănăsică şi a Irinei, fata lui Dumitru Moraru; apoi odată cu şcoala, facem cunoştinţă cu mediul de la Chişinău, cu galeria de profesori, pedagogi, camarazi, cu primele atitudini poporaniste şi iniţiarea în mişcarea socialistă şi chiar înrolarea lui, 114 ani, în falansterul comunist al evreicei Sarah Blumberg şi cu misiuni propagandiste la Odessa şi Harcov... Urmărit de poliţie, e adus de Nataliţa la Năpădeni, de unde fuge iarăşi la Chişinău, ca în urmă să fie arestat şi deportat în Siberia. Volumul interesează prin zugrăvirea mediului revoluţionar, într’o galerie de tipuri foarte vii (ziaristul Manin, Moise Roitman, etc.) şi prin apariţia primelor figuri feminine în care scriitorul avea să se arate atât de stăpân pe meşteşugul portretistic (Nataliţa Chirilovna din primul volum, Ileana, Verocica sau Undina, etc...) In Lutul nu ni se zugrăveşte numai viaţa din închisoare dar şi elementele diverse ce intră în formaţia sufletească a tânărului revoluţionar rus, în care aspiraţiile internaţionale se altoesc pe trunchiundividualităţii lui naţionale; forma ia lui sufletească nu e zugrăvită astfel, şi prin învăţămintele traşi din regimul penitenciar dar şi proiecturi şi desbateri consemnate sulorma de jurnal. Importanţa volumului se leagă, aşadar, mai multe elementele psihologice şi moale decât de elementele epice.. *Nui lipsesc fireşte, nici acestea precum nu lipsesc nici portrete feminine atât de reuşite: Tani, -ungu, cu care se căsătoreşte închisoare, ca în toate romane r Ruseşti, Fany Perlov, spălătorea şiculina. In genere concepţia erotică a eroului este pură, cu o bazi nai mult morală şi ideală decâ sensuală. Cele două volume următoare Hotarul şi Nostalgie, cu viaţa de deportat în Siberia şi călătoria de întoarcere, constituie partea cea im trainică a acestei mari epopei memorialistice. Dacă scriitorul păre refractar poeziei, aplecat fiind nu mult asupra vieţii morale şi problemelor sociale, în aceste volum el devine şi un mare poet al naturii, un vizual, cu măsuri descriptive cu totul nebănuite; zugrăvire Siberiei, a tundrei imense cu viaţ ei dezolantă, peregrinările cu săptămînile pe fluvii şi lacuri înghiţite sau bântuite de sloiuri, faun, flora, zilele şi nopţile, nesfârşiţi oamenii locului, totul se învolbirează într’un suflu de mare poezi descriptivă, în care fraza în gemme neîngrijită şi fără efecte artistce a scriitorului prinde coloare şi ritm... E una din cele mai mari transformări a unei personalităţi, determinată prin însăşi forţa subiectului ce-i impune astfel legile şi o transformă... Figurile de revoluţionari se înteţesc şi ele, impuse la fel de mediul acesta înţesat de revoluţionarii întregului imperiu. Teroristul Colea Sagin, Arcadie Tartanov, cărăuşul Spirea Vornicul, Chipaiul, chinezul din, Serghinsc fără să mai pomenim de ilustrul Lenin, apărut sub numele lui Artamov, Danilov, etc., iar între femei neuitata Maria Ivanovna Culiceva, iarăşi Undina, Maria, Varvara Simionovna, din aceiaşi linie a purităţii morale a eroului. In liniştea Siberiei formaţia sufletească a lui Vania Răutu se continuă în sensul desfacerii lui de mişcarea revoluţionară rusă şi a deşteptării conştiinţii lui naţionale şi a împlântării în suflet a convingerii misionare că trebue să ridice la viaţa naţională pe Moldovenii din Basarabia şi să vină în România ca sol al desrobirii fraţilor de peste Prut... * Marea frescă memorialistică este terminată aici, nu numai natural ci chiar sub o formă de potenţare şi de apoteoză a talentului său. Autorul ne-a mai dat totuşi încă trei volume: Ciubăreşti, In ajun, Uraganul, în care viaţa lui Vania Răutu e urmărită şi de la trecerea Prutului. Toate aceste volume pot fi înlăturate nu numai fără pierdere ci chiar şi cu mare câştig pentru unitatea ciclului, şi pentru acel caracter de obiectivitate epică, preţuită în celelalte volume, in parte şi fiindcă materialul e departe de noi şi deci necontrolabil. Odată cu venirea în ţară, romanul lui Stere se transformă într'o cronică politică şi socială, cunoscută şi controlabilă, în care resentimentele bine ştiute ale bărbatului politic atât de încercat de soartă şi de oameni şi de imensele lui ambiţii şi aspiraţii se deslănţue sub forma caricaturei şi a pamfletului fără cruţare dar şi fără acea vehemenţă şi căldură ce ridică nedreptatea până la artă. Caricaturile scriitorului uşor de individualizat rămân în afară de estetică şi pătează puritatea sufletească a omului... Tot figurile feminine salvează unele părţi ale acestui pamflet politic. Apariţia onestei, purei Eliza Orleanu în viaţa lui Vania Răutu, devenită mama copiilor lui, şi epizodul idilic de la Florenţa cu Yvonne, aduc o mireasmă fie de poezie conjugală fie de fină sensualitate de sine stătătoare. Moartea a împiedicat pe autor de a-şi încheia opera prin volumul al IX-lea: din punct de vedere literar nu e o pierdere. Romanul lui memorialistic era de mult sfârșit, odată cu volumul al cincilea. E. Lovinescu * C. STERE CIOCNITUL OUALOR (Urmare din pagina I-a listului căci, cel care alege mult un ou, pune la ambiţie puiul latent din celălalt, care se răsbună. Morala deci ar fi: Nu vă alegeţi ouăle prin nici o metodă. Nu vă mai stricaţi smalţul de pe dinţi. Te pomeneşti că tăria oului depinde de cucoş, şi cucoşul e totdeauna anonim, mai anonim şi mai greu chiar de cunoscut decât la oameni. Totul e o chestiune de şansă. Acesta e chiar şi hazul ciocnitului. Oarecare sfaturi se pot totuşi da. Să vă feriţi de acei care încearcă să trişeze şi aici şi care ciocnesc oul puţin lateral, adică unde resistenţa e mai mică. Fiţi atenţi: când atacă îndreaptă-i vârful. Dacă totuşi te birueşte, este pe sfântă dreptate. Nu lăsaţi apoi să vă ciocnească baza cu vârful celuilalt. E inegalitate fiindcă la bază, ştiţi, e un gol care diminuiază resistenţa. Iar pentru, după operaţie, adică după bătălie, dacă aţi stricat chiar toate ouăle tuturor, nu fiţi prea mândri; nu aveţi nici un merit, nici de cocoş nici de găină. — Şi iarăş vă trădaţi caracterul. Nici nu mâncaţi oul-victimă. Nici nu-i frumos; nici nu-i higiene. Afară de cazul că a început să facă aşa ceva, o fată. Atunci e indicat să o imiţi ca să fii la fel de inestetic şi de speculativ. Ciocnitul ouălor e o chestie „de onoare“. E un fel de duel, numai că n’are un conflict prealabil. Şi, doar, la duel, dacă ţi-ai împuşcat adversarul, nu-i fum găinele. Nici la ciocnit să nu-i mănânci oul. □emosiene Botez