Adevěrul, iunie 1937 (Anul 51, nr. 16361-16383)

1937-06-02 / nr. 16361

llaguna 2-a In a­ cui serviciu va fi Spania de mâine? (Urmare din pag. I-a„ bergul“ sau „amiralul Scheer“ din mările unde ele îşi exercită suve­ranitatea, pentru a reaminti gestul în tr­isnet al vasului „Panther“ la Agadir. Le este suficient acestora din urmă să știe că, fără a schimba drapelul, mâine Balearele şi Cana­­rele vor fi excelente baze navale şi aeriene, sub culorile lui Franco, la dispoziţia deplină a efectivilor lor posesori şi că în protectoratul ma­rocan vor putea introduce, fără a modifica statutele actuale, sutele de agenţi germani însărcinaţi cu semănarea discordiei în zona ve­cină şi tehnicienii care, invitaţi de generalisim, îşi vor lua însărci­narea de a încorona munca înce­pută în timpul perioadei de­ rebe­liune. In serviciul cui va fi Spania de mâine? Al fascismului internaţional, a cărui proră se îndreaptă împo­triva existenţei democraţiilor occi­dentale, sau în serviciul securităţii colective şi a păcii, într-o politică perfect articulată şi definită, în a­­cord deplin în primul rând, cu inte­resele Franţei şi ale Angliei? Iată pentru mine aspectul funda­mental al chestiunii. Semnalându-i elementele esenţiale, am vrut să fac ascultat glasul Spaniei republicane, care luptă şi îşi varsă sângele, nu numai pentru ea însăşi ci şi pentru toate democraţiile, împotriva fas­cismului. Alvarez del Vayo (Copyright by „Aglitt“ Paris and „Adeverul", Bucarest. 31.MAI 1915. Teatrul Naţional: „Bujoreştii” de Caton Theodorian. 1917. Teatrul „An der Wien” la Teatrul Naţional sub ocupaţia ger­mană : opereta „Floarea din Stam­­bul”. 1922. T. N.: „Suflete tari” de Că­rii­ Petrescu. 1923. T. N.: „Visul unei nopţi de vara” de Shakespeare, tradusă de St. O. Iosif. 1925. T. N.: „Femeia Îndărătni­că” de Shakespeare, tradusă de Ha­­ralamb Lecca. 1928. T. N.: „Omul cu mârţoaga” de G. Ciprian. 1930. T. N.: „Sfântul Francisc din Assisi” de N. iorga. 1935. T. N.: „Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan. 1936. T. N.: „Generaţia de sacrifi­ciu” de I. Valjean. * STAGIUNEA TEATRULUI NA­ŢIONAL. — Duminică seară Teatrul Naţional a închis a şaizecea sta­giune. Iată mai mult in cifre, bilanţul acestei stagiuni: S au dat, în total 310 de repre­zentaţii, dintre care 166 cu piese streine şi 204 cu piese româneşti. S’au reprezentat 13 piese româ­neşti dintre care 5 premiere şi 9 piese streine dintre care 7 pre­miere. Piesa care a făcut cel mai mare număr de reprezentaţii a fost „Omul şi masca” (41 reprezentaţi) după care vine „Oameni pe un sloi de ghiaţă (37 reprezentaţii). Piesele româneşti cari­­au intru­­trunit cele mai multe spectacole au fost: „Serenada din trecut” „Gene­raţia de sacrificiu” „Stele călă­toare şi „Vreau să trăesc”, fiecare dini ele jucându-se de câte 26 de ori. Iată acum lista pieselor originale reprezentate în cursul stagiunii: „Manchinul sentimental” (14 repre­zentaţii); „Lulu Poppescu” (13 re­prezentaţii); „Chestiuni familiare” (12 reprezentaţii); „Muşcata din fe­reastră” (3­ reprezentaţii); „Jucării sfărâmate” (15 reprezentaţii); „Prinţul cu două chipuri” (13­­re­prezentaţii); „Harap Alb (4 repre­zentaţii);­ „Stele călătoare” (26 re­prezentaţii); „Apus de soare” (23 reprezentaţii); „înşir’te mărgărite” (4 reprezentaţii); „Titanic-Vals” (10 reprezentaţii); „Serenada din trecut” (26 reprezentanţii); „Gene­raţia de sacrificiu” (26 reprezen­taţii); „Vreau să trăiesc” (26 repre­zentaţii). Piesele străine au fost: „Troilus şi Cressida” (10 reprezentaţii); „Un duşman al poporului” (6 reprezen­taţii); „Victoria Regina” (11 repre­zentaţii; „Casa Harvey” (20 repre­zentaţii); „Avarul” (18 reprezen­taţii); Surâzătoarea dramă Beudet” şi „Careta de aur” (câte 7 repre­zentaţii); „Institutorii” (16 repre­zentaţii); „Omul şi masca” (41 re­prezentaţii); „Oameni pe un sloi de ghiaţă” (37 reprezentaţii). * PRIMA PRODUCŢIE A CONSER­VATORULUI. — Vineri a fost în sala Teatrului Naţional prima „produc­ţie” a Conservatorului, clasele N. Soreanu şi Ion Livescu. Elevii clasei d-lui N. Soreanu au­­apărut în scene de „O noapte fur­tunoasă”, „Jazz” de Marcel Pagnol, „Rázvan şi Vidra” de B. P. Haşdeu şi „Şcoala femeilor” de Moliere. Scenele au fost jucate de elevii şi elevele Xenia Bea, Elena Popescu, C­rmen Tăutu, Mircea Şeptilici, A. Demetriade, Sorin Gabor, A. Ale­­xandrescu. Clasa d-lui Ion Livescu s’a pre­zentat în­ scene din „O fâşneaţă de Armand şi­ Gerbidiu; „Avarul” de Moliere; „Patima roşie” şi „Căsăto­ria , silită” de­­ Moliere. ■ Au jucat elevii: Sereda Sorbul, G. Buliga, P. Păduraru, Ludmila Sed­­leţchi, Roseblanche Nicolescu, N. Moldovanu. EFEMERIDE. „ Relativ la actorii cari se prefăceau bolnavi, primul regulament teatral din anul 1852” prevedea: „Dacă actorul zicăndu-să bolnav din pricina neputinţa sale s’ar schimba sau amâna reprezentaţia piesei, şi apoi s’ar vedea la vreo plimbare, adunare, Teatru, ori chiar ieşit din casa sa, acela va plăti un strat mai mare ce se va urca şi până la plata a toatei trupe pe zi". Ioan Massoff Comemorarea lui Creangă Eri. Duminică, Cercul ieşenilor a comemorat la Ateneul Român. Îm­plinirea a o sută de ani dela naşte­rea lui Ion Creangă. Festivitatea s’a petrecut într’un cadru de înaltă pi­oşenie şi reculegere. Au vorbit, e­­vocând viaţa şi opera poetului d-nii: Gr. Trancu-Iaşi, Insp. sc. gen. Gh. Damianovici, senator Iancu Botez, Al. C. Teodoreanu, Al. Gh. Donescu, primarul municipiului Bucureşti, prof. dr. Mironescu, Vasiliu­ Tăta­­ruşi, general Boian,­­ fost elev al lui Creangă, înv. Papuc, din Humuleşti, nepot al lui Creangă şi C. N. Ifrim. Corul Academiei de muzică, de sub conducera d-lui ştefan Popescu, a încheiat festivitatea cu câteva cân­tece bine executate. mmmn—mmmMwm'Wiam—mmmmmmmm SCENA^/atai ne zis, aproape un an. Se vorbeau despre el, lucruri fascinante: „a fost comandat în Elveţia”, „costă atât...” „Va avea cea mai mare precizie­ pe care o poate realiza un orologiu”, „va­ fi văzut de la nu ştiu câtă dis­tanţă”, etc.... In fine, a fost desvelit N’a mirat prin cine ştie ce­­ realiza­re deosebită, dar nici n’a dezamă­git. Lumea se pregătea să-l pri­mească şi chiar să felicite pe edili, pentru idee. Din nefericire, au înce­put să curgă petecele şi să se dea pe faţă arama improvizărilor. Mai în­­tâiu, cu luminatul lui. Aproape că se putea paria: când era luminat pie­destalul, se defecta instalaţia ca­dranelor, şi vice-versa. Cu cunoş­tinţele de fizică numai din clasa III de liceu, un copil isteţ poate impro­viza o instalaţie electrică cu mai multe lămpi şi cu mai multe deri­vaţii, care să poată funcţiona nor­mal, cu ajutorul unui simplu comu­tator, la nevoe confecţionat de oca­zie, în atelierul lui primitiv. Acest ideal n’a putut fi însă atins, de că­tre toată tehnica municipală, între­buinţată la construirea regretatului şi de timpuriu dispărutului orologiu. Curând după aceasta, s’a văzut că , nici­, cele două cadrane nu se puteau înţelege între ele. In ultimul timp, lumea se obişnuise cu faptul că în­totdeauna unul era cu zece minute în urma celuilalt, ba mai mult, în­cepuse chiar să-l guste, pentru bu­tadele la care dădea loc. După un an şi ceva de viaţă, a­­cest edificiu edilitar, care mai mult decât orologiu începuse să devină un fel de busolă a sensibilităţii noa­stre edilitare, trebuind să se înca­dreze în planul de sistematizare conceput în nu ştiu care din nopţile acestei primăveri, a fost dărâmat, şi el, poate pentru a fi reconstruit mai fericit în altă parte, dar în orice caz, pentru moment într’o at­mosferă de regrete şi de oarecare îngrijorări ale bunilor cetăţeni, care auziseră despre el că ar fi costat câteva sute de mii de lei... Fără îndoială din asemenea fapte sunt de tras multe concluzii. Ade­vărul lor n’ar putea fi negat de ni­merit. Este clar că, acum câteva luni, nimeni nu ştia ce va fi pe noua piaţă, pentruce a fost dărâmată, pentruce s’a distrus un centru co­mercial înainte de a se fi pus măcar bazele celui care trebuia să-l înlo­cuiască, şi aşa mai departe, pentru­ce s’au făcut atâtea lucrări costisi­toare, pe spinarea şi­ a bietelor fi­nanţe publice, dar mai ales pe spinarea bietelor conştiinţe cetă­ţeneşti care din nefericire, ştiu să rabde, uneori mai mult decât trebue. Aşa numitul plan de siste­matizare nu este deci o realitate, gândită şi verificată, ci o ipoteză oarecare, răscruce a empiriei, a improvizărilor. Cu banii care se cheltuesc la noi, pentru a sparge, pentru a pune stâlpi, pentru a modifica lucruri ca­re la inaugurarea lor au fost înfăţi­şate ca definitive, pentru a sistema­tiza de la o zi la alta şi de la un edil la altul, cu alte cuvinte, cu banii care se cheltuesc numai pentru a dărîma pe gustul intereselor si in­consistenţelor noastre sufleteşti, cred că am fi putut avea, de mult, în Capitala României Mari, o pri­­mărie-minune care să reflecte ge­niul gospodăresc şi ospitalier al nea­mului nostru, hale moderne în locul magherniţelor orientale de astăzi, şi câte altele — cămine, şcoli, dis­pensare, biblioteci publice — într’a­­devăr, nu tocmai lucruri care să poată fi anunţate prin afişe colorate şi care să prilejuiască desfătări ba­nale de-o clipă, ci lucruri serioase, de energie şi vocaţie socială, care să reflecte, din viaţa unei colectivi­tăţi, sentimentul ei de putere şi cre­dinţă care îi străjueşte luminos de­stinul. Ion Zam­firescu Un oarecare Dumitru Constantin a furat nişte trandafiri dintr’un ci­mitir provincial şi a fost condam­nat la o lună închisoare. D. corespondent care a comuni­cat ziarelor ştirea, nu spune decât atât. Dece a furat Dumitru, dece a ales trandafirii între atâtea alte flori, dece i-a furat şi nu i-a cum­părat, de ce din cimitir şi nu din grădina publică, al cui era mor­mântul de pe care a furat florile, ce meserie avea Dumitru, era tâ­năr, avea nevastă, era îndrăgostit, a mai furat vreodată flori, ce i-a reproşat d. procuror? — Iată atâ­tea întrebări cari, din vina lapida­­rismului d-lui corespondent mă chinuesc pe mine şi, sunt convins şi pe domnia voastră, cititorule, de eri, de când a apărut informaţia. Mai bine nu apărea! Măcar dacă d. corespondent ne-ar fi spus ceva despre rechizi­toriul d-lui procuror şi de felul cum l-a susţinut. Fără niciuna din aceste date, re­constituirea procesului e extrem de grea şi riscurile de­ a mă înşela sunt numeroase. Totuşi, pentru satis­facerea curiozităţii noastre legiti­me şi mai ales pentru repararea greşelei colegului din provincie, voi încerca. Să presupunem aşa­dar că Du­mitru era tânăr, sărac și îndrăgo­stit. (li pun în sarcină într’adins toate aceste păcate, ca să nu se poată bănui că-i iau apărarea). Să zicem apoi, că florile fuseseră depuse de un nepot recunoscător (e doar o presupunere) pe mormân­tul unui unchi decedat in floarea vârstei (tot lucruri rare). Să ne sugestionăm apoi că Du­mitru a furat trandafirii ca să-i vănză şi să-şi cumpere de mân­care, sau să-i dăruiască iubitei lui. Remarcaţi că amândouă motivele sunt la fel de odioase pentru sensi­bilitatea noastră: roze furate ca să fie preschimbate în parizer sau fu­rate de pe mormântul unui unchi ca să se cumpere cu ele sentimen­tul unei fete nevinovate. Dar să trecem. Acestea fiind datele, prima în­trebare la care se cere neapărat răspuns este: Cine-i păgubaşul , nepotul sau unchiul? De clarifica­rea ei, depinde în bună parte solu­ţia procesului. Pentru că, fără pă­gubaş nu poate exista furt. Aşa e un drept. Nepotul nu poate fi păgubaş. El a dăruit florile, unchiului său. Acţiunea aceasta se chiamă danie. Or, asupra unei danii nu se poate reveni — se spune la carte — de­cât în caz de ingratitudine. Nepotul n'a făcut un astfel de proces unchiului său şi deci dania n’a fost anulată. Aşa dar el nu poate revendica titlul de proprieta­te asupra trandafirilor furaţi, şi deci nici acela de păgubaş. Rămâne să fie unchiul. Dar un­chiul după dreptul nostru, nu poate revendica titlul de proprietar şi încă de proprietar despuiat de a­­vere, din moment ce prin decesul său indubitabil, succesiunea averii sale a fost declarată in mod legal deschisă. Și cum nu există nici un motiv de revenire asupra actului de deces unchiul decedat nu poate fi nici proprietar şi ipso facto nici păgubaş. In cazul acesta Dumitru n’a furat. Şi totuşi? Dumitru însuşi a mărtu­risit furtul, iar corpul delict există. Vedeţi, problema e chinuitoare. Singurul care ar fi putut-o deslega prin câteva date complimentare e corespondentul, sau spiritul un­chiului. Dar acestui spirit e pericu­los să ne adresăm. Sunt sigur că in loc de condamnarea hoţului, el, unchiul cel de dincolo de lume, ar da o sentinţă prin care noi şi toată societatea noastră ar fi con­damnată, iar hoţul ar fi pus în In­cul nostru, pe picior de libertate. Ar fi condamnată pentru născoci­rea omului care n’are trandafiri ca să cumpere cu ei parizer, sau, dacă aşa vrea el, să-i dea pe gratis iu­bitei. C. Săleanu încotro? Din bogatul cuprinsuri nr. 205 din re­vista „încotro? ’ apărut astăzi, reţinem: Măsuri decisive împotriva speculei. O săptămână ca oricare alta.... In „săp­tămâna copilului” sărbătoriţii şi-au fă­­ctuit de cap...; Intre lapte şi sânge. O sărbătorire care nu mai are loc... „în­cotro?” în oraşul piticilor; Cronică mondenă; Căsătoria, lui Gheorghiţă; Cronică rimată; Săptămâni... , Svonuri, Fapte, Răfueli, Culise, Pole­­­mici... 8 pagini ilustrate de Dragoş şi Ane­­stin. X­­c&LtJLAJLsr/JytjtGL^^ Ce să ascultăm la Radio LUNI 31 MAI BUCUREŞTI 18.00: Concert de după amiază — Or­­­­chestra Radio, dirij. de Const. Nottara. I Cântece de iubire. I 19.00: Ora. Mersul vremii. I 19.02: Congresul internaţional de me-­­ dicină şi farmacie militară din Bucu­reşti, de medic G-ral Dr. C. Iliescu. 19.10: Continuarea concertului Orche­strei Radio; Dansurile de odinioară. 20.00: Muntele în economia naţională, de Prof. G. K. Constantinescu. 20.20: Concert de masă al Orchestrei Sandu Marcu, transmis de la restauran­tul „Cina”. 21.05: Premergătorii drumeţiei de munte la noi, de Emanoil Bucuţă. RADIO-ROMANIA, 21.20—22.00: Mu­zică variată (discuri). RADIO-BUCUREŞTI, 21120: Muzică de cameră — Quartetul „Amicii Muzi­cii” (I. Koganoff, vioara I. E. Bonis, vioară I. I. Ghiga, viola şi S. Fotino, violoncel). Quartet slav de Glazunow. RADIO-ROMANIA şi RADIO-BUCU­REŞTI. 22.00: Cărţi şi reviste. 22.10: D-na Aida Helia (canto): Cân­tece de Schubert; Curiosul; Pe mare; Nerăbdare; Cântec de leagăn; Sere­nadă. 22.30: Radio jurnal. Sport. 22.45: Muzică din filme şi operete (discuri). PRAGA, ora 21.55: Haendel: „Odă ceciliană” (pentru orchstră, cor, solişti). ROMA, ora 22: Concert simfonic dir. de A. Guanieri. MARŢI I IUNIE BUCUREŞTI, ora 6.30: Deschiderea emisiunii. — Gimnastică ritmică. — Radio jurnal. — Concert de dimineaţă (discuri). — Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00; Ora. Culturale. Sport. Cota Du­nării 13.10: Concert de prânz — orchestra Vasile Julea, canto: Mia Braia şi Petre Alexandru. 14.10; Radio-jurnal. Ora. Mersul vre­mii. Bursa. Ştiri interne şi externe. 14.30: Continuarea concertului 15.00: Ultimele ştiri 18.00: Concert de muzică variată (di­scuri). 19.50: Viaţa munţilor, de Prof. Ion Si­mionescu. 20.10: Orchestra de mandoline Ion Fazla şi D-ra Felicia Volănescu (canto). 20.45: Clima de munte şi Sanatoriile în tratamentul tuberculozei, de Dr. Ma­rius Nas­ta. 21.00: Concert simfon­ic al Orchestrei Radio, dirij. de Th. Rogalski. Concert pentru harpă şi flaut de Mozart; (har­pă: D-ra Doina Nora Mihăilescu, flaut: Const. Ţurcanu). Compoziţie de Const. Nottara, dirij. de autor; I) Impresii din Cehoslovacia, sui­tă de orchestră: a) Alai voios; b) Cân­tec de dor; c) Joc; d) Cântec de leagăn; e) Serbare câmpenească. II) Jocuri din Portugalia, suita de or­chestră: a) Allegro; b) Fado; c) Marș; d) Fado; e) Final IB) Suită in stil românesc: a) Cân­tec­, b) Joc; c) Ciobănajiît.-tci-tpperji; d) Denie la Mănăstire; e) Ba chef. 22.45. Continuarea concertului simfo­nii­, dirij. de Th­. Ilog­aiski; v.p..cert de Saint-Saens (violoncel: Gh. Cosma). 23.05: Concert de noapte al Orchestrei Ionel Giu­gea, transmis de la restauran­tul „Modern”. 23.45: Jurnal pentru străinătate in limba franceză si germană. 23.51: Ultimele știri. BUDAPESTA, ora 20.30: „Bărbierul din Sevilla”, operă de Rossini (transm. deri Opera regală). PRAGA, ora 23.30: Muzică de cameră. Quartet de Hindemith. A DEVERI! G. Baiculescu, drama istorică in teatrul lui Vasile Necsardin In ediţia „Clasicii români comentaţi” de sub îngrijirea d-lui prof. N. Carto­­jan, d. G. Baiculescu a publcat, nu de mult, volumul: V. Alecsandri, Drame istorice. Sunt cuprinse aci: Despot Vodă Fântâna Blanduziei şi Ovidiu. Un vast şi documentat studiu introductiv, ana­lizează dramele reeditate şi o sumede­nie de note comentează şi explică tea­trul bardului de la Mirceşti. „ Interesantul studiu, care Însoţeşte e­­diţia critică a dramelor istorice, datorită, lui Alecsandri, a fost tipărit in ediţie separată, sub titlul: Drama istorică în teatrul lui Vasile Alecsandri. Bun cunoscător al trecutului teatru­lui românesc (amintim in treacăt: Teatrul românesc acum o sută de ani, tipărit in 1935 in colaborare cu I. Mas­soff şi lucrarea în curs de apariţie Cen­tenarul teatrului românesc bucureştean) d. G. Baiculescu nu se limitează in o­­pera sa la o simplă cercetare a crea­ţiilor dramatice date la iveală de Alec­sandri, ci ne dă o privire generală asu­pra teatrului din cea de a doua jumă­tate a secolului trecut. După ce-l în­cadrează pe Alecsandri in perioada de renaştere literară a principatelor ro­mâneşti, cercetează cu multă asidiutate influenţa, teatrului francez asupra dra­maturgiei lui şi binefăcătoarea influ­enţă a teatrului acestuia asupra spec­tatorilor români, abia deşteptaţi la o viaţă teatrală. Astfel avem o privire de ansamblu de ceea ce însemna­se a­­cele vremi opera dramatică a lui Alec­sandri, începând de la Farmazonul din Hârlâu din 1840 şi până la Boieri şi Ciocoi (1876) care rezumă şi încheie „faza întâia” a activităţii teatrale a lui Alecsandri. De aci înainte poetul a­­vea să se îndrepte „către drama de ins­piraţie istorică, dând în 1879, în ver­suri, legenda dramatică a lui Despot Vodă”, căreia-i urmează Fântâna Blan­­duziei şi Ovidiu. In cele aproape 100 de pagini din lu­crarea asupra teatrului lui Alecsandri, d. Baiculescu epuizează nenumărate is­­voare şi face ca, în literatura atât de săracă referitoare la trecutul teatrului românesc, să se încetăţenească la operă de profundă şi documentară analiză a teatrului şi a dramaturgiei române. D.. Baiculescu a aprins o făclie care luminează dibuirile, primii paşi şi suc­cesul deplin a celuia ce a rămas ne­muritor, nu numai prin vasta-i operă poetică, dar mai ales prin repertoriul său variat, cuprins atât in canţonetele, vodevilurile în care se oglindesc mo­ravurile nu prea depărtate ale poporu­lui românesc, cât şi in dramele istorice în care pulsează un trecut glorios plin de legende şi frământări. O bibliografie cu referinţe şi cronica lui N. Costin despre„ Domnia lui Des­pot Vodă”, extrasă din Letopisiţele ţării Moldovii, I, a lui Kogălniceanu, încheie meritoasa lucrare de istorie li­terară şi teatrală a d-lui V. Baiculescu. Sociologie româ­nească Ultimul număr al interesantei revi­ste Sociologie românească, de sub con­ducerea d-lui prof. D. Gusti aduce un bogat material, sub semnăturile d-lor: Traian Herseni, dr. Adrian Ionescu, ing. I. Measnicov, V. Petrescu, Mihai Pop, dr. Riaul Călinescu, V. Oprescu- Spineni. Cronici, recenzii bogate, urmărind elu­cidarea diferitelor probleme din dome­niul sociologiei. Domniile lor... doam­nele şi domnii... Este titlul volumului de portrete şi convorbiri cu diferite personali­tăţi marcante ale ţării, datorit cu­noscutei scriitoare d-na Profira Sa­­doveanu şi care a apărut în editura „Adevărul“. Domniile lor, doamnele şi dom­nii oferă câteva ore de intimitate cu oameni ale căror preocupări înal­ţă gândul şi purifică sufletul... Academia Română ţine azi şedinţă pu­blică Academia Română, întrunită în sesiune generală, ţine şedinţă azi Luni, 31 Mai la ora 15. D. prof. N. Dănăilă, membru co­respondent al Academiei Române, va face o comunicare cu titlul: „Contribui luni la organizarea chi­­­­mică a apărării naţionale”. Nyusu In luna Iunie va apare in librării­ volumul Nyusu, al d-lui D. I. Ata-­­ nasiu, cunoscutul gazetar. t» Vi-V- mu vi» -ta .iS I ■ f-farT- - ■- -«■». ft«**» «tt r •* Vârtejul Ed. „Adevărul“ a lansat zilele a­­cestea puternicul roman social al d-lui Romulus Cioflec, intitulat Vârtejul. Cunoscător al vieţii ţărăneşti, ca şi al prefacerilor sociale din ultimi­­le decenii, autorul a reconstituit, cu mijloace demne de pana celor mai mari prozatori, o adevărată frescă socială. Copii după scene de pe Columna lui Traian L. I Lupaş a atras atenţia Aca­demiei asupra muzeului particular al d-lui Ioan Broşu, din Capitală, in care este expusă o serie de copii în bronz după scene cunoscute de ale Coloanei lui Traian şi după alte monumente păstrate in Italia în le­gătură cu istoria Dacilor. Copiile au fost pregătite in Italia cu cheltuia­la d-lui Broşu. I­ncă ceva despre „Sfânta dreptate“ Premiul oferit de „Cartea Româ­nească“ şi acordat de Academia ro­mână, în acest an, d-lui C. Mano­­lache pentru minunatul său roman „Sfânta dreptate“ a consacrat o operă de mult intrată in gustul pu­blicului. Autor al mai multor piese de teatru, jucate cu succes pe scena diverselor teatre, d. C. Ma­­nolache a păşit de la genul drama­tic la cel epic, trecând prin schiţe şi nuvele. Volumul „Destăinuirile Colonelului Mihu" arătase încă de mult un talent şi o posibilitate de mari realizări, pe care „Sfânta dreptate“ nu le-a desminţit. Fiin­ţele vii şi clar conturate, care se mişcă paralel şi constant în poves­tire, acţiunea susţinută, descrierile colorate, idealismul sănătos, îndă­rătul căruia însă roade placid, fa­talis...u , iată câ­tv­a­­ răsărind ale acestei lucrări de frumoasă ţinută literară. Proclamarea premii­lor Academiei Ro­mâne Academia Română va ţine şedinţă publică solemnă Marţi, 1 iunie a. c., la ora 15, pentru proclamarea premiilor acordate de Academie. D. președinte Alex. Lapedatu va arăta premiile acordate și lucrările distinse cu aceste premii. ii mOwk»*U­­A « »J jKc*1 $£*** **** v f cAyvt SĂ*«**' tn'QzSf „Biletul de favoare“ Plină de savoare și autenticitate a fost comedia radiofonică de a­­seară: „Biletul de favoare”, de d. Ion Manu. Calitatea de actor al pri­mei noastre scene l-a pus desigur pe d. I. Manu, de multe ori in con­tact cu solicitatori de bilete gra­tuite; talentu-i de subtil umorist i-a dat posibilitatea să le răspundă nu numai cu fiţuica de intrare in teatru, fără taxe măcar, ci şi cu o usturătoare—deşi în aparenţă foar­te naivă — satiră împotriva „chili­pirgiilor”. Nae, personajul din „Biletul de favoare”, nu e o invenţie a autoru­lui piesei. E tipul care vine în culi­se şi se ţine scara după câte-o ve­detă, mai mare, mai mică, sau nu­mai „in spe“, solicitând bilete de favoare, pentru cutare sau cutare spectacol. E acelaşi tip pe care-l gă­seşti pe sala redacţiei, acostându-te cu veşnicul reproş: „Ce fel de gaze­tari sunteţi, domnilor, să nu pot a­­vea un bilet de cinematograf de la voi?” Dar Nae ca şi aproape toţi solici­tatorii de bilete gratuite nu e nici lipsit de mijloace şi nici nu e un extraordinar pasionat al spectaco­lelor. Dovada este că nu i se pare deloc exagerat să cheltuiască mii de lei, pentru o masă, ca să mulţu­mească celui ce i-a dat biletul, iar o probă că nu e un îndrăgostit şi pătimaş spectator de teatru ne-o dă faptul că de ani de zile el încurcă până la ridicul numele actorilor, le schimonoseşte, le confundă, după cum confundă şi numele pieselor şi ale autorilor. Care-i atunci raţiunea pentru care simbolicul „Nae” umblă după bilete de favoare? Ar fi mai bine ca în asemenea ocaziuni să nu mai căutăm explicaţia pentru că, desigur, nici nu există. Autorul de aseară, d. Ion Manu a găsit totuşi una care conţine o mare doză de adevăr, în afară de una şi mai mare de umor şi persiflare. Spune Nae, în momen­tul când achită o notă de peste zece mii de lei, la cel mai scump restau­rant din Capitală, acelaș Nae pen­tru care Athanasescu, actorul, e rând pe rând: Athanasovici, Atanasiu, Tănăsescu, Alexiu, Năstăsescu, Anas­­tasescu, etc. spune acest Nae, care o aruncă cu miile: „Nu zău, cum să plătesc la teatru, când aveţi nişte preţuri atât de scumpe, şi apoi mi-aş fi permis mie aşa ceva când vă cunosc pe toţi ac­torii şi-mi sunteţi cu toţii prietenii cei mai buni?!” Asta-i convingerea acestui atât de cumsecade Nae şi cine i-ar putea-o scoate din cap?!... Plină de umor şi de vervă, piesa d-lui Ion Manu poate fi considerată ca o mică bijuterie a teatrului ra­diofonic. A avut dialoguri, spirit, mişcare, efecte sonore de mare preţ, şi a fost jucată cu antren de o admira­bilă echipă de actori, în frunte cu însuşi autorul piesei, care — a fost un inegalabil „Nae”, şi cu d. Nicu Dimitriu — care în rolul acto­rului „solicitat” de bilete de favoare a adus preţioasa contribuţie a fru­mosului său talent. Ca încheere, trebue subliniată re­gia fără nici un cusur a d-lui Vic­tor Bumbeşti şi splendidele efecte sonore, datorită d-lui A. Lohan, re­gisorul tehnic. Liviu Fr­oda Cronica teatrală Premiera de la Teatrul Ligii Culturale La sfârşit de stagiune teatrul Ligii Culturale a prezentat Sâmbă­tă seară o premieră de bună cali­tate. Clopoţelul de alarmă, comedie de Maurice Hennquin şi Romain Coo­­lus, este o lucrare care poate fi ju­cată pe scena oricărui teatru şi în faţa oricărui public, amuzând şi in­­struind în ac­el­aş timp. Trupa de tineri actori ai Teatru­lui Ligii culturale au interpretat cu deosebită înţelegere un text amu­zant. Boby (d. Toma Dimitriu) este un Parisian convins că viaţa se trăeşte mai bine noaptea, în chefuri şi pe­treceri. La un moment dat are un atac de podagră. De aici în colo lu­crurile se schimbă, pentru că d-na Bridac (d-ra Vivi Vlasiu, un ta­lent tânăr şi plin de promisiuni) se hotărăşte să-l vindece de vechile obiceiuri. In acest scop chiamă ru­dele lui Boby, care trăesc în pro­vincie. La un moment dat Boby se trezeşte în casa lui de holtei cu ne­potul Emil (d. C. Sincu), soţia a­­cestuia, Suzanne (d-ra Suzi Iupcea­­nu) şi cu soacra, d-na Toulouzel (d-na Irena Mircea). Lui Boby via­ţa i se pare imposibilă la început, dar între timp, se îndrăgosteşte de Suzanne, cu care se hotărăşte să fugă. Insă îşi dă seama că este prea bătrân pentru o nouă aventură. Clopoţelul de alarmă al vârstei a sunat. De aceea simulează un nou atac de podagră şi rămâne să ducă mai departe viaţa de familie, pe care a îndrăgostit-o acum. Premiera de la Teatrul Ligii Cultu­rale este un spectacol destul de u­­nitar, pentru a cărei reuşită contri­buţia tinerilor actori trebue aplau­dată. Direcţia de scenă a d-lui N. Mas­­sim bună. Interim Leopardi şi România Conferinţa d-lui C. H. Negoiţă la „Prietenii Istoriei literare“ Luni după amiază, societatea „Prietenii Istoriei literare“ a ţinut ultima şedinţă din anul academic 1936—1937. Au făcut comunicări, d-nil: C. N. Negoiţă despre Leopardi şi Româ­nia şi p. cardaş, profesor, despre poezia lui Al. Mateevici. S’a comemorat anul acesta începe d Negoiţă o sută de ani dela moar­tea lui Leopardi. Personalitatea prin esenţă lirică a poetului italian, ar­monie inefabilă a insului în care durerile întregei omeniri şi bucu­riile mărunte, dar învăluite totuşi de tristeţea scurtimii lor, presenti­mentul morţii apoi, însfârşit calmul vieţii de provincie, unde participa­rea la existenţă se scurge în mono­tonie, — temele tratate cu deosebire de Leopardi, — au fost evocate cu acest prilej. N’am lipsit nici noi dela acest o­­ficiu solemn al proslăvirii marelui liric italian, prin articolele, studiile, foiletoanele din presă şi conferin­ţele ţinute. Dar dacă Leopardi, — spune d. C. N. Negoiţă, — a fost totdeauna iu­bit la ruşi, şi dovada o fac nume­roasele traduceri, dintre care unele au isbutit să dea o imagină cât mai credincioasă bucăţilor originale, nu este aproape de loc cunoscută bo­gata activitate a gândirii sale, a în­semnărilor din Operette morali sau Zihaldone. Mai cu seamă lucrarea din urmă, Zihaldone, trecută de editorul Le Monnier sub numele de „Pensieri di varia filosofia e di bella letteratura“ este interesantă pentru Români, prin însemnările făcute de poet in­tre 1820—1828. Leopardi vorbeşte aici despre Mol­dova, despre Valahia (Muntenia) şi Transilvania. Simt apoi, în jurnalul leopardian, date asupra folklorului balcanic, deopotrivă de preţioase, de­oarece nu sunt uitaţi fraţii no­ştri Macedoneni. Textele, aproape în întregime, au fost reproduse de d. Alexandru Mar­cu în studiul „Romanticii italieni şi românii”. D. C. N. Negoiţă citeşte însemnă­rile despre limba română şi origina poporului nostru, aşa cum se găsesc în carnetele intime ale lui Leopardi, şi inches afirmând că semnalarea aceasta era necesar să fie făcută, cel puţin la centenarul morţii ma­relui liric, a cărui amintire trebue să ne fie scumpă şi prin acest as­pect al unei opere mai puţin cu­noscută in România. ■ic A urmat apoi interesanta comuni­care a d-lui prof. G. Cardaş, cu pri­vire la poetul basarabean Alexan­dru Mateevici, decedat acum două­zeci de ani. D. Cardaş a relevat influenţele din alţi poeţi, anteriori sau contem­porani producţiunilor lui Mateevici. La sfârşit a citit o parte din ver­surile găsite în manuscrisele auto­rului cunoscutei ode „Limba româ­nească“ şi a arătat râvna cea mare pe care­ a avut-o pentru asimilarea şi prelucrarea frumuseţilor limbii din poezia înaintaşilor. Rep. D. C. N. NEGOIŢĂ Grădina Marconi Teatrul Vesel de Vară Telefon 4.37.29 IN FIECARE SEARĂ la ora 9 juni. MARELE SUCCES : CRAI DE TOBA Cu distribuţia de la premieri In curând, „Fus­ese dela Minister" cu Vasiliu­ Birlic Teatrul Comoedia Dir. SICĂ ALEXANDRESCU transformat în Grădină, deschide STAGIUNEA DE VARĂ Sâmbătă 5 Iunie „Kontusovca Palace“ cu G. Tîmî­d Cursurile de vară ale Universită­ţii populare „Nicolae Iorga“ din Vă­lenii de Munte, se vor ţine între 15. Iulie 1937 şi 15 August 1937. In tim­pul cursurilor va funcţiona ca şi anii trecuţi o cantină şi câminuri pentru băeţi şi fete. Cei ce vor locui în căminuri sunt rugaţi a-şi aduce lenturi pentru pat. Costul este de lei 1.200 de persoană, pe întreaga lună (cantină şi cămin). înscrierile pentru cursuri se fac pe adresa ur­mătoare: „Universitatea Populară „Nicolae Iorga“ B-dul Schitul Mă­­gureanu nr. 1,“ unde se găseşte se­cretariatul cursurilor. Doctorul Edelstein s’a mutat Str. Regală 20 (colţ cu Bd. Brătianu). Telefon 3.58.18. La sediul Sindicatului cismarilor („Casa Poporului” str. Isvor 37) va ţine o conferinţă astăseară, la orele 8 jum. d. Titel Petrescu, des­pre: Solidaritatea sindicală. Primăria sectorului III Albastru, aduce la cuno­ştinţă publicului că, Marţi 1 Iunie 1937, deschide bazinul Ghencea din str. 13 Septembrie, cu preţu­rile populare de 5 şi 10 lei de persoană. DELA SOCIETATEA DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE ŞI PUERICULTURA Societatea de obstetrică, ginecologie şi puericultura va ţine şedinţă Marţi 1 Iunie 1937, ora 9 seara, in localul Aso­ciaţiei generale a medicilor, cu urmă­toarea ordine de zi: 1) D. dr. D. Săvu­­lescu: Facerea dirijată; 2) d-na dr. Medea Niculescu şi d-na dr. Ghenea­ Asquini: Tratamentul infecţiei puerpe­­rale prin transfuzii repetate; 3) d-na dr. Niculescu şi d-ra dr. C. Georgescu: Utilizarea sângelui cordonului ombili­cal în hemoterapie; 4. D-ra dr. Proto­­popescu-Pake şi dr. G. Dumitrescu: Ob­­servaţiuni de cezariene tardive; 5. d. dr. Iomm Lupescu: Epilepsia de ori­gine endocrină. Marţi 1 Iunie începe în Capitală recensământul comunal cincinal, in­stituit de primăriile celor patru sec­toare. Congresul naţional de balneologie Luni 7 iunie a. c. ora 17 se va deschide în „Sala Dalles” al XVI-lea congres naţinal de balneologie şi climatologie în cadrul congresului internaţional de medicină militară la care şi-au anunţat sosirea peste 200 medici militari din diferite ţări ale Europe. Cu această ocazie şoc. de hidrolo­gie şi climatologie va organiza cu sprijinul Oficiului naţional de tu­­ism o expoziţie balneo-climatică în legătură cu cele patru excursiuni ce le vor face congresiştii în diferitele colţuri ale ţării. In prima zi a congresului va avea loc şedinţa festivă şi citirea rapoar­telor. A doua­­ 8 Iunie după amia­ză la orele 16 în localul Asociaţiei medicilor din str. Isvor, va avea loc şedinţa de comunicări şi cea admi­nistrativă. F­­iala IN NOAPTEA DE 31 MAI 1937 Farmacia Vasiliu. (Cerb) DL O. Lascăr, calea Victoriei 63; Farmacia Rissdorffer, strada Carol 19; J Co­­tinghiu, Bulevardul Banu Manta 7; Farmacia Shunda (N Cosmuţă) Piaţa Buzeşti. 47; G Berbier Buier, Carol 45; Victoria Drăgănescu, str. Tudor Sperantia 88; N Wasserman, calea Moşilor 249; Dr Gh. Sima, calea Şerban Vodă 198; Al Solomon calea Dudeşti 28 Farmacia Zlotescu (Apotheker) şoseaua Giurgiului 1; J. Repanovici, strada 13 Septembrie, 83; Farmacia Birmănescu (Steriu Georgescu) calea Rahovei, 50; Mat­er Bernstein Prelungirea Rahovei. 10. Marti­e Iunie 1937

Next