Adevěrul, iunie 1937 (Anul 51, nr. 16361-16383)
1937-06-02 / nr. 16361
llaguna 2-a In a cui serviciu va fi Spania de mâine? (Urmare din pag. I-a„ bergul“ sau „amiralul Scheer“ din mările unde ele îşi exercită suveranitatea, pentru a reaminti gestul în trisnet al vasului „Panther“ la Agadir. Le este suficient acestora din urmă să știe că, fără a schimba drapelul, mâine Balearele şi Canarele vor fi excelente baze navale şi aeriene, sub culorile lui Franco, la dispoziţia deplină a efectivilor lor posesori şi că în protectoratul marocan vor putea introduce, fără a modifica statutele actuale, sutele de agenţi germani însărcinaţi cu semănarea discordiei în zona vecină şi tehnicienii care, invitaţi de generalisim, îşi vor lua însărcinarea de a încorona munca începută în timpul perioadei de rebeliune. In serviciul cui va fi Spania de mâine? Al fascismului internaţional, a cărui proră se îndreaptă împotriva existenţei democraţiilor occidentale, sau în serviciul securităţii colective şi a păcii, într-o politică perfect articulată şi definită, în acord deplin în primul rând, cu interesele Franţei şi ale Angliei? Iată pentru mine aspectul fundamental al chestiunii. Semnalându-i elementele esenţiale, am vrut să fac ascultat glasul Spaniei republicane, care luptă şi îşi varsă sângele, nu numai pentru ea însăşi ci şi pentru toate democraţiile, împotriva fascismului. Alvarez del Vayo (Copyright by „Aglitt“ Paris and „Adeverul", Bucarest. 31.MAI 1915. Teatrul Naţional: „Bujoreştii” de Caton Theodorian. 1917. Teatrul „An der Wien” la Teatrul Naţional sub ocupaţia germană : opereta „Floarea din Stambul”. 1922. T. N.: „Suflete tari” de Cării Petrescu. 1923. T. N.: „Visul unei nopţi de vara” de Shakespeare, tradusă de St. O. Iosif. 1925. T. N.: „Femeia Îndărătnică” de Shakespeare, tradusă de Haralamb Lecca. 1928. T. N.: „Omul cu mârţoaga” de G. Ciprian. 1930. T. N.: „Sfântul Francisc din Assisi” de N. iorga. 1935. T. N.: „Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan. 1936. T. N.: „Generaţia de sacrificiu” de I. Valjean. * STAGIUNEA TEATRULUI NAŢIONAL. — Duminică seară Teatrul Naţional a închis a şaizecea stagiune. Iată mai mult in cifre, bilanţul acestei stagiuni: S au dat, în total 310 de reprezentaţii, dintre care 166 cu piese streine şi 204 cu piese româneşti. S’au reprezentat 13 piese româneşti dintre care 5 premiere şi 9 piese streine dintre care 7 premiere. Piesa care a făcut cel mai mare număr de reprezentaţii a fost „Omul şi masca” (41 reprezentaţi) după care vine „Oameni pe un sloi de ghiaţă (37 reprezentaţii). Piesele româneşti cariau intrutrunit cele mai multe spectacole au fost: „Serenada din trecut” „Generaţia de sacrificiu” „Stele călătoare şi „Vreau să trăesc”, fiecare dini ele jucându-se de câte 26 de ori. Iată acum lista pieselor originale reprezentate în cursul stagiunii: „Manchinul sentimental” (14 reprezentaţii); „Lulu Poppescu” (13 reprezentaţii); „Chestiuni familiare” (12 reprezentaţii); „Muşcata din fereastră” (3 reprezentaţii); „Jucării sfărâmate” (15 reprezentaţii); „Prinţul cu două chipuri” (13reprezentaţii); „Harap Alb (4 reprezentaţii); „Stele călătoare” (26 reprezentaţii); „Apus de soare” (23 reprezentaţii); „înşir’te mărgărite” (4 reprezentaţii); „Titanic-Vals” (10 reprezentaţii); „Serenada din trecut” (26 reprezentanţii); „Generaţia de sacrificiu” (26 reprezentaţii); „Vreau să trăiesc” (26 reprezentaţii). Piesele străine au fost: „Troilus şi Cressida” (10 reprezentaţii); „Un duşman al poporului” (6 reprezentaţii); „Victoria Regina” (11 reprezentaţii; „Casa Harvey” (20 reprezentaţii); „Avarul” (18 reprezentaţii); Surâzătoarea dramă Beudet” şi „Careta de aur” (câte 7 reprezentaţii); „Institutorii” (16 reprezentaţii); „Omul şi masca” (41 reprezentaţii); „Oameni pe un sloi de ghiaţă” (37 reprezentaţii). * PRIMA PRODUCŢIE A CONSERVATORULUI. — Vineri a fost în sala Teatrului Naţional prima „producţie” a Conservatorului, clasele N. Soreanu şi Ion Livescu. Elevii clasei d-lui N. Soreanu auapărut în scene de „O noapte furtunoasă”, „Jazz” de Marcel Pagnol, „Rázvan şi Vidra” de B. P. Haşdeu şi „Şcoala femeilor” de Moliere. Scenele au fost jucate de elevii şi elevele Xenia Bea, Elena Popescu, Crmen Tăutu, Mircea Şeptilici, A. Demetriade, Sorin Gabor, A. Alexandrescu. Clasa d-lui Ion Livescu s’a prezentat în scene din „O fâşneaţă de Armand şi Gerbidiu; „Avarul” de Moliere; „Patima roşie” şi „Căsătoria , silită” de Moliere. ■ Au jucat elevii: Sereda Sorbul, G. Buliga, P. Păduraru, Ludmila Sedleţchi, Roseblanche Nicolescu, N. Moldovanu. EFEMERIDE. „ Relativ la actorii cari se prefăceau bolnavi, primul regulament teatral din anul 1852” prevedea: „Dacă actorul zicăndu-să bolnav din pricina neputinţa sale s’ar schimba sau amâna reprezentaţia piesei, şi apoi s’ar vedea la vreo plimbare, adunare, Teatru, ori chiar ieşit din casa sa, acela va plăti un strat mai mare ce se va urca şi până la plata a toatei trupe pe zi". Ioan Massoff Comemorarea lui Creangă Eri. Duminică, Cercul ieşenilor a comemorat la Ateneul Român. Împlinirea a o sută de ani dela naşterea lui Ion Creangă. Festivitatea s’a petrecut într’un cadru de înaltă pioşenie şi reculegere. Au vorbit, evocând viaţa şi opera poetului d-nii: Gr. Trancu-Iaşi, Insp. sc. gen. Gh. Damianovici, senator Iancu Botez, Al. C. Teodoreanu, Al. Gh. Donescu, primarul municipiului Bucureşti, prof. dr. Mironescu, Vasiliu Tătaruşi, general Boian, fost elev al lui Creangă, înv. Papuc, din Humuleşti, nepot al lui Creangă şi C. N. Ifrim. Corul Academiei de muzică, de sub conducera d-lui ştefan Popescu, a încheiat festivitatea cu câteva cântece bine executate. mmmn—mmmMwm'Wiam—mmmmmmmm SCENA^/atai ne zis, aproape un an. Se vorbeau despre el, lucruri fascinante: „a fost comandat în Elveţia”, „costă atât...” „Va avea cea mai mare precizie pe care o poate realiza un orologiu”, „va fi văzut de la nu ştiu câtă distanţă”, etc.... In fine, a fost desvelit N’a mirat prin cine ştie ce realizare deosebită, dar nici n’a dezamăgit. Lumea se pregătea să-l primească şi chiar să felicite pe edili, pentru idee. Din nefericire, au început să curgă petecele şi să se dea pe faţă arama improvizărilor. Mai întâiu, cu luminatul lui. Aproape că se putea paria: când era luminat piedestalul, se defecta instalaţia cadranelor, şi vice-versa. Cu cunoştinţele de fizică numai din clasa III de liceu, un copil isteţ poate improviza o instalaţie electrică cu mai multe lămpi şi cu mai multe derivaţii, care să poată funcţiona normal, cu ajutorul unui simplu comutator, la nevoe confecţionat de ocazie, în atelierul lui primitiv. Acest ideal n’a putut fi însă atins, de către toată tehnica municipală, întrebuinţată la construirea regretatului şi de timpuriu dispărutului orologiu. Curând după aceasta, s’a văzut că , nici, cele două cadrane nu se puteau înţelege între ele. In ultimul timp, lumea se obişnuise cu faptul că întotdeauna unul era cu zece minute în urma celuilalt, ba mai mult, începuse chiar să-l guste, pentru butadele la care dădea loc. După un an şi ceva de viaţă, acest edificiu edilitar, care mai mult decât orologiu începuse să devină un fel de busolă a sensibilităţii noastre edilitare, trebuind să se încadreze în planul de sistematizare conceput în nu ştiu care din nopţile acestei primăveri, a fost dărâmat, şi el, poate pentru a fi reconstruit mai fericit în altă parte, dar în orice caz, pentru moment într’o atmosferă de regrete şi de oarecare îngrijorări ale bunilor cetăţeni, care auziseră despre el că ar fi costat câteva sute de mii de lei... Fără îndoială din asemenea fapte sunt de tras multe concluzii. Adevărul lor n’ar putea fi negat de nimerit. Este clar că, acum câteva luni, nimeni nu ştia ce va fi pe noua piaţă, pentruce a fost dărâmată, pentruce s’a distrus un centru comercial înainte de a se fi pus măcar bazele celui care trebuia să-l înlocuiască, şi aşa mai departe, pentruce s’au făcut atâtea lucrări costisitoare, pe spinarea şi a bietelor finanţe publice, dar mai ales pe spinarea bietelor conştiinţe cetăţeneşti care din nefericire, ştiu să rabde, uneori mai mult decât trebue. Aşa numitul plan de sistematizare nu este deci o realitate, gândită şi verificată, ci o ipoteză oarecare, răscruce a empiriei, a improvizărilor. Cu banii care se cheltuesc la noi, pentru a sparge, pentru a pune stâlpi, pentru a modifica lucruri care la inaugurarea lor au fost înfăţişate ca definitive, pentru a sistematiza de la o zi la alta şi de la un edil la altul, cu alte cuvinte, cu banii care se cheltuesc numai pentru a dărîma pe gustul intereselor si inconsistenţelor noastre sufleteşti, cred că am fi putut avea, de mult, în Capitala României Mari, o primărie-minune care să reflecte geniul gospodăresc şi ospitalier al neamului nostru, hale moderne în locul magherniţelor orientale de astăzi, şi câte altele — cămine, şcoli, dispensare, biblioteci publice — într’adevăr, nu tocmai lucruri care să poată fi anunţate prin afişe colorate şi care să prilejuiască desfătări banale de-o clipă, ci lucruri serioase, de energie şi vocaţie socială, care să reflecte, din viaţa unei colectivităţi, sentimentul ei de putere şi credinţă care îi străjueşte luminos destinul. Ion Zamfirescu Un oarecare Dumitru Constantin a furat nişte trandafiri dintr’un cimitir provincial şi a fost condamnat la o lună închisoare. D. corespondent care a comunicat ziarelor ştirea, nu spune decât atât. Dece a furat Dumitru, dece a ales trandafirii între atâtea alte flori, dece i-a furat şi nu i-a cumpărat, de ce din cimitir şi nu din grădina publică, al cui era mormântul de pe care a furat florile, ce meserie avea Dumitru, era tânăr, avea nevastă, era îndrăgostit, a mai furat vreodată flori, ce i-a reproşat d. procuror? — Iată atâtea întrebări cari, din vina lapidarismului d-lui corespondent mă chinuesc pe mine şi, sunt convins şi pe domnia voastră, cititorule, de eri, de când a apărut informaţia. Mai bine nu apărea! Măcar dacă d. corespondent ne-ar fi spus ceva despre rechizitoriul d-lui procuror şi de felul cum l-a susţinut. Fără niciuna din aceste date, reconstituirea procesului e extrem de grea şi riscurile de a mă înşela sunt numeroase. Totuşi, pentru satisfacerea curiozităţii noastre legitime şi mai ales pentru repararea greşelei colegului din provincie, voi încerca. Să presupunem aşadar că Dumitru era tânăr, sărac și îndrăgostit. (li pun în sarcină într’adins toate aceste păcate, ca să nu se poată bănui că-i iau apărarea). Să zicem apoi, că florile fuseseră depuse de un nepot recunoscător (e doar o presupunere) pe mormântul unui unchi decedat in floarea vârstei (tot lucruri rare). Să ne sugestionăm apoi că Dumitru a furat trandafirii ca să-i vănză şi să-şi cumpere de mâncare, sau să-i dăruiască iubitei lui. Remarcaţi că amândouă motivele sunt la fel de odioase pentru sensibilitatea noastră: roze furate ca să fie preschimbate în parizer sau furate de pe mormântul unui unchi ca să se cumpere cu ele sentimentul unei fete nevinovate. Dar să trecem. Acestea fiind datele, prima întrebare la care se cere neapărat răspuns este: Cine-i păgubaşul , nepotul sau unchiul? De clarificarea ei, depinde în bună parte soluţia procesului. Pentru că, fără păgubaş nu poate exista furt. Aşa e un drept. Nepotul nu poate fi păgubaş. El a dăruit florile, unchiului său. Acţiunea aceasta se chiamă danie. Or, asupra unei danii nu se poate reveni — se spune la carte — decât în caz de ingratitudine. Nepotul n'a făcut un astfel de proces unchiului său şi deci dania n’a fost anulată. Aşa dar el nu poate revendica titlul de proprietate asupra trandafirilor furaţi, şi deci nici acela de păgubaş. Rămâne să fie unchiul. Dar unchiul după dreptul nostru, nu poate revendica titlul de proprietar şi încă de proprietar despuiat de avere, din moment ce prin decesul său indubitabil, succesiunea averii sale a fost declarată in mod legal deschisă. Și cum nu există nici un motiv de revenire asupra actului de deces unchiul decedat nu poate fi nici proprietar şi ipso facto nici păgubaş. In cazul acesta Dumitru n’a furat. Şi totuşi? Dumitru însuşi a mărturisit furtul, iar corpul delict există. Vedeţi, problema e chinuitoare. Singurul care ar fi putut-o deslega prin câteva date complimentare e corespondentul, sau spiritul unchiului. Dar acestui spirit e periculos să ne adresăm. Sunt sigur că in loc de condamnarea hoţului, el, unchiul cel de dincolo de lume, ar da o sentinţă prin care noi şi toată societatea noastră ar fi condamnată, iar hoţul ar fi pus în Incul nostru, pe picior de libertate. Ar fi condamnată pentru născocirea omului care n’are trandafiri ca să cumpere cu ei parizer, sau, dacă aşa vrea el, să-i dea pe gratis iubitei. C. Săleanu încotro? Din bogatul cuprinsuri nr. 205 din revista „încotro? ’ apărut astăzi, reţinem: Măsuri decisive împotriva speculei. O săptămână ca oricare alta.... In „săptămâna copilului” sărbătoriţii şi-au făctuit de cap...; Intre lapte şi sânge. O sărbătorire care nu mai are loc... „încotro?” în oraşul piticilor; Cronică mondenă; Căsătoria, lui Gheorghiţă; Cronică rimată; Săptămâni... , Svonuri, Fapte, Răfueli, Culise, Polemici... 8 pagini ilustrate de Dragoş şi Anestin. Xc&LtJLAJLsr/JytjtGL^^ Ce să ascultăm la Radio LUNI 31 MAI BUCUREŞTI 18.00: Concert de după amiază — Orchestra Radio, dirij. de Const. Nottara. I Cântece de iubire. I 19.00: Ora. Mersul vremii. I 19.02: Congresul internaţional de me- dicină şi farmacie militară din Bucureşti, de medic G-ral Dr. C. Iliescu. 19.10: Continuarea concertului Orchestrei Radio; Dansurile de odinioară. 20.00: Muntele în economia naţională, de Prof. G. K. Constantinescu. 20.20: Concert de masă al Orchestrei Sandu Marcu, transmis de la restaurantul „Cina”. 21.05: Premergătorii drumeţiei de munte la noi, de Emanoil Bucuţă. RADIO-ROMANIA, 21.20—22.00: Muzică variată (discuri). RADIO-BUCUREŞTI, 21120: Muzică de cameră — Quartetul „Amicii Muzicii” (I. Koganoff, vioara I. E. Bonis, vioară I. I. Ghiga, viola şi S. Fotino, violoncel). Quartet slav de Glazunow. RADIO-ROMANIA şi RADIO-BUCUREŞTI. 22.00: Cărţi şi reviste. 22.10: D-na Aida Helia (canto): Cântece de Schubert; Curiosul; Pe mare; Nerăbdare; Cântec de leagăn; Serenadă. 22.30: Radio jurnal. Sport. 22.45: Muzică din filme şi operete (discuri). PRAGA, ora 21.55: Haendel: „Odă ceciliană” (pentru orchstră, cor, solişti). ROMA, ora 22: Concert simfonic dir. de A. Guanieri. MARŢI I IUNIE BUCUREŞTI, ora 6.30: Deschiderea emisiunii. — Gimnastică ritmică. — Radio jurnal. — Concert de dimineaţă (discuri). — Sfaturi gospodăreşti şi medicale. 7.30: închiderea emisiunii. 13.00; Ora. Culturale. Sport. Cota Dunării 13.10: Concert de prânz — orchestra Vasile Julea, canto: Mia Braia şi Petre Alexandru. 14.10; Radio-jurnal. Ora. Mersul vremii. Bursa. Ştiri interne şi externe. 14.30: Continuarea concertului 15.00: Ultimele ştiri 18.00: Concert de muzică variată (discuri). 19.50: Viaţa munţilor, de Prof. Ion Simionescu. 20.10: Orchestra de mandoline Ion Fazla şi D-ra Felicia Volănescu (canto). 20.45: Clima de munte şi Sanatoriile în tratamentul tuberculozei, de Dr. Marius Nasta. 21.00: Concert simfonic al Orchestrei Radio, dirij. de Th. Rogalski. Concert pentru harpă şi flaut de Mozart; (harpă: D-ra Doina Nora Mihăilescu, flaut: Const. Ţurcanu). Compoziţie de Const. Nottara, dirij. de autor; I) Impresii din Cehoslovacia, suită de orchestră: a) Alai voios; b) Cântec de dor; c) Joc; d) Cântec de leagăn; e) Serbare câmpenească. II) Jocuri din Portugalia, suita de orchestră: a) Allegro; b) Fado; c) Marș; d) Fado; e) Final IB) Suită in stil românesc: a) Cântec, b) Joc; c) Ciobănajiît.-tci-tpperji; d) Denie la Mănăstire; e) Ba chef. 22.45. Continuarea concertului simfonii, dirij. de Th. Ilogaiski; v.p..cert de Saint-Saens (violoncel: Gh. Cosma). 23.05: Concert de noapte al Orchestrei Ionel Giugea, transmis de la restaurantul „Modern”. 23.45: Jurnal pentru străinătate in limba franceză si germană. 23.51: Ultimele știri. BUDAPESTA, ora 20.30: „Bărbierul din Sevilla”, operă de Rossini (transm. deri Opera regală). PRAGA, ora 23.30: Muzică de cameră. Quartet de Hindemith. A DEVERI! G. Baiculescu, drama istorică in teatrul lui Vasile Necsardin In ediţia „Clasicii români comentaţi” de sub îngrijirea d-lui prof. N. Cartojan, d. G. Baiculescu a publcat, nu de mult, volumul: V. Alecsandri, Drame istorice. Sunt cuprinse aci: Despot Vodă Fântâna Blanduziei şi Ovidiu. Un vast şi documentat studiu introductiv, analizează dramele reeditate şi o sumedenie de note comentează şi explică teatrul bardului de la Mirceşti. „ Interesantul studiu, care Însoţeşte ediţia critică a dramelor istorice, datorită, lui Alecsandri, a fost tipărit in ediţie separată, sub titlul: Drama istorică în teatrul lui Vasile Alecsandri. Bun cunoscător al trecutului teatrului românesc (amintim in treacăt: Teatrul românesc acum o sută de ani, tipărit in 1935 in colaborare cu I. Massoff şi lucrarea în curs de apariţie Centenarul teatrului românesc bucureştean) d. G. Baiculescu nu se limitează in opera sa la o simplă cercetare a creaţiilor dramatice date la iveală de Alecsandri, ci ne dă o privire generală asupra teatrului din cea de a doua jumătate a secolului trecut. După ce-l încadrează pe Alecsandri in perioada de renaştere literară a principatelor româneşti, cercetează cu multă asidiutate influenţa, teatrului francez asupra dramaturgiei lui şi binefăcătoarea influenţă a teatrului acestuia asupra spectatorilor români, abia deşteptaţi la o viaţă teatrală. Astfel avem o privire de ansamblu de ceea ce însemnase acele vremi opera dramatică a lui Alecsandri, începând de la Farmazonul din Hârlâu din 1840 şi până la Boieri şi Ciocoi (1876) care rezumă şi încheie „faza întâia” a activităţii teatrale a lui Alecsandri. De aci înainte poetul avea să se îndrepte „către drama de inspiraţie istorică, dând în 1879, în versuri, legenda dramatică a lui Despot Vodă”, căreia-i urmează Fântâna Blanduziei şi Ovidiu. In cele aproape 100 de pagini din lucrarea asupra teatrului lui Alecsandri, d. Baiculescu epuizează nenumărate isvoare şi face ca, în literatura atât de săracă referitoare la trecutul teatrului românesc, să se încetăţenească la operă de profundă şi documentară analiză a teatrului şi a dramaturgiei române. D.. Baiculescu a aprins o făclie care luminează dibuirile, primii paşi şi succesul deplin a celuia ce a rămas nemuritor, nu numai prin vasta-i operă poetică, dar mai ales prin repertoriul său variat, cuprins atât in canţonetele, vodevilurile în care se oglindesc moravurile nu prea depărtate ale poporului românesc, cât şi in dramele istorice în care pulsează un trecut glorios plin de legende şi frământări. O bibliografie cu referinţe şi cronica lui N. Costin despre„ Domnia lui Despot Vodă”, extrasă din Letopisiţele ţării Moldovii, I, a lui Kogălniceanu, încheie meritoasa lucrare de istorie literară şi teatrală a d-lui V. Baiculescu. Sociologie românească Ultimul număr al interesantei reviste Sociologie românească, de sub conducerea d-lui prof. D. Gusti aduce un bogat material, sub semnăturile d-lor: Traian Herseni, dr. Adrian Ionescu, ing. I. Measnicov, V. Petrescu, Mihai Pop, dr. Riaul Călinescu, V. Oprescu- Spineni. Cronici, recenzii bogate, urmărind elucidarea diferitelor probleme din domeniul sociologiei. Domniile lor... doamnele şi domnii... Este titlul volumului de portrete şi convorbiri cu diferite personalităţi marcante ale ţării, datorit cunoscutei scriitoare d-na Profira Sadoveanu şi care a apărut în editura „Adevărul“. Domniile lor, doamnele şi domnii oferă câteva ore de intimitate cu oameni ale căror preocupări înalţă gândul şi purifică sufletul... Academia Română ţine azi şedinţă publică Academia Română, întrunită în sesiune generală, ţine şedinţă azi Luni, 31 Mai la ora 15. D. prof. N. Dănăilă, membru corespondent al Academiei Române, va face o comunicare cu titlul: „Contribui luni la organizarea chimică a apărării naţionale”. Nyusu In luna Iunie va apare in librării volumul Nyusu, al d-lui D. I. Ata- nasiu, cunoscutul gazetar. t» Vi-V- mu vi» -ta .iS I ■ f-farT- - ■- -«■». ft«**» «tt r •* Vârtejul Ed. „Adevărul“ a lansat zilele acestea puternicul roman social al d-lui Romulus Cioflec, intitulat Vârtejul. Cunoscător al vieţii ţărăneşti, ca şi al prefacerilor sociale din ultimile decenii, autorul a reconstituit, cu mijloace demne de pana celor mai mari prozatori, o adevărată frescă socială. Copii după scene de pe Columna lui Traian L. I Lupaş a atras atenţia Academiei asupra muzeului particular al d-lui Ioan Broşu, din Capitală, in care este expusă o serie de copii în bronz după scene cunoscute de ale Coloanei lui Traian şi după alte monumente păstrate in Italia în legătură cu istoria Dacilor. Copiile au fost pregătite in Italia cu cheltuiala d-lui Broşu. Incă ceva despre „Sfânta dreptate“ Premiul oferit de „Cartea Românească“ şi acordat de Academia română, în acest an, d-lui C. Manolache pentru minunatul său roman „Sfânta dreptate“ a consacrat o operă de mult intrată in gustul publicului. Autor al mai multor piese de teatru, jucate cu succes pe scena diverselor teatre, d. C. Manolache a păşit de la genul dramatic la cel epic, trecând prin schiţe şi nuvele. Volumul „Destăinuirile Colonelului Mihu" arătase încă de mult un talent şi o posibilitate de mari realizări, pe care „Sfânta dreptate“ nu le-a desminţit. Fiinţele vii şi clar conturate, care se mişcă paralel şi constant în povestire, acţiunea susţinută, descrierile colorate, idealismul sănătos, îndărătul căruia însă roade placid, fatalis...u , iată câtva răsărind ale acestei lucrări de frumoasă ţinută literară. Proclamarea premiilor Academiei Române Academia Română va ţine şedinţă publică solemnă Marţi, 1 iunie a. c., la ora 15, pentru proclamarea premiilor acordate de Academie. D. președinte Alex. Lapedatu va arăta premiile acordate și lucrările distinse cu aceste premii. ii mOwk»*UA « »J jKc*1 $£*** **** v f cAyvt SĂ*«**' tn'QzSf „Biletul de favoare“ Plină de savoare și autenticitate a fost comedia radiofonică de aseară: „Biletul de favoare”, de d. Ion Manu. Calitatea de actor al primei noastre scene l-a pus desigur pe d. I. Manu, de multe ori in contact cu solicitatori de bilete gratuite; talentu-i de subtil umorist i-a dat posibilitatea să le răspundă nu numai cu fiţuica de intrare in teatru, fără taxe măcar, ci şi cu o usturătoare—deşi în aparenţă foarte naivă — satiră împotriva „chilipirgiilor”. Nae, personajul din „Biletul de favoare”, nu e o invenţie a autorului piesei. E tipul care vine în culise şi se ţine scara după câte-o vedetă, mai mare, mai mică, sau numai „in spe“, solicitând bilete de favoare, pentru cutare sau cutare spectacol. E acelaşi tip pe care-l găseşti pe sala redacţiei, acostându-te cu veşnicul reproş: „Ce fel de gazetari sunteţi, domnilor, să nu pot avea un bilet de cinematograf de la voi?” Dar Nae ca şi aproape toţi solicitatorii de bilete gratuite nu e nici lipsit de mijloace şi nici nu e un extraordinar pasionat al spectacolelor. Dovada este că nu i se pare deloc exagerat să cheltuiască mii de lei, pentru o masă, ca să mulţumească celui ce i-a dat biletul, iar o probă că nu e un îndrăgostit şi pătimaş spectator de teatru ne-o dă faptul că de ani de zile el încurcă până la ridicul numele actorilor, le schimonoseşte, le confundă, după cum confundă şi numele pieselor şi ale autorilor. Care-i atunci raţiunea pentru care simbolicul „Nae” umblă după bilete de favoare? Ar fi mai bine ca în asemenea ocaziuni să nu mai căutăm explicaţia pentru că, desigur, nici nu există. Autorul de aseară, d. Ion Manu a găsit totuşi una care conţine o mare doză de adevăr, în afară de una şi mai mare de umor şi persiflare. Spune Nae, în momentul când achită o notă de peste zece mii de lei, la cel mai scump restaurant din Capitală, acelaș Nae pentru care Athanasescu, actorul, e rând pe rând: Athanasovici, Atanasiu, Tănăsescu, Alexiu, Năstăsescu, Anastasescu, etc. spune acest Nae, care o aruncă cu miile: „Nu zău, cum să plătesc la teatru, când aveţi nişte preţuri atât de scumpe, şi apoi mi-aş fi permis mie aşa ceva când vă cunosc pe toţi actorii şi-mi sunteţi cu toţii prietenii cei mai buni?!” Asta-i convingerea acestui atât de cumsecade Nae şi cine i-ar putea-o scoate din cap?!... Plină de umor şi de vervă, piesa d-lui Ion Manu poate fi considerată ca o mică bijuterie a teatrului radiofonic. A avut dialoguri, spirit, mişcare, efecte sonore de mare preţ, şi a fost jucată cu antren de o admirabilă echipă de actori, în frunte cu însuşi autorul piesei, care — a fost un inegalabil „Nae”, şi cu d. Nicu Dimitriu — care în rolul actorului „solicitat” de bilete de favoare a adus preţioasa contribuţie a frumosului său talent. Ca încheere, trebue subliniată regia fără nici un cusur a d-lui Victor Bumbeşti şi splendidele efecte sonore, datorită d-lui A. Lohan, regisorul tehnic. Liviu Froda Cronica teatrală Premiera de la Teatrul Ligii Culturale La sfârşit de stagiune teatrul Ligii Culturale a prezentat Sâmbătă seară o premieră de bună calitate. Clopoţelul de alarmă, comedie de Maurice Hennquin şi Romain Coolus, este o lucrare care poate fi jucată pe scena oricărui teatru şi în faţa oricărui public, amuzând şi instruind în acelaş timp. Trupa de tineri actori ai Teatrului Ligii culturale au interpretat cu deosebită înţelegere un text amuzant. Boby (d. Toma Dimitriu) este un Parisian convins că viaţa se trăeşte mai bine noaptea, în chefuri şi petreceri. La un moment dat are un atac de podagră. De aici în colo lucrurile se schimbă, pentru că d-na Bridac (d-ra Vivi Vlasiu, un talent tânăr şi plin de promisiuni) se hotărăşte să-l vindece de vechile obiceiuri. In acest scop chiamă rudele lui Boby, care trăesc în provincie. La un moment dat Boby se trezeşte în casa lui de holtei cu nepotul Emil (d. C. Sincu), soţia acestuia, Suzanne (d-ra Suzi Iupceanu) şi cu soacra, d-na Toulouzel (d-na Irena Mircea). Lui Boby viaţa i se pare imposibilă la început, dar între timp, se îndrăgosteşte de Suzanne, cu care se hotărăşte să fugă. Insă îşi dă seama că este prea bătrân pentru o nouă aventură. Clopoţelul de alarmă al vârstei a sunat. De aceea simulează un nou atac de podagră şi rămâne să ducă mai departe viaţa de familie, pe care a îndrăgostit-o acum. Premiera de la Teatrul Ligii Culturale este un spectacol destul de unitar, pentru a cărei reuşită contribuţia tinerilor actori trebue aplaudată. Direcţia de scenă a d-lui N. Massim bună. Interim Leopardi şi România Conferinţa d-lui C. H. Negoiţă la „Prietenii Istoriei literare“ Luni după amiază, societatea „Prietenii Istoriei literare“ a ţinut ultima şedinţă din anul academic 1936—1937. Au făcut comunicări, d-nil: C. N. Negoiţă despre Leopardi şi România şi p. cardaş, profesor, despre poezia lui Al. Mateevici. S’a comemorat anul acesta începe d Negoiţă o sută de ani dela moartea lui Leopardi. Personalitatea prin esenţă lirică a poetului italian, armonie inefabilă a insului în care durerile întregei omeniri şi bucuriile mărunte, dar învăluite totuşi de tristeţea scurtimii lor, presentimentul morţii apoi, însfârşit calmul vieţii de provincie, unde participarea la existenţă se scurge în monotonie, — temele tratate cu deosebire de Leopardi, — au fost evocate cu acest prilej. N’am lipsit nici noi dela acest oficiu solemn al proslăvirii marelui liric italian, prin articolele, studiile, foiletoanele din presă şi conferinţele ţinute. Dar dacă Leopardi, — spune d. C. N. Negoiţă, — a fost totdeauna iubit la ruşi, şi dovada o fac numeroasele traduceri, dintre care unele au isbutit să dea o imagină cât mai credincioasă bucăţilor originale, nu este aproape de loc cunoscută bogata activitate a gândirii sale, a însemnărilor din Operette morali sau Zihaldone. Mai cu seamă lucrarea din urmă, Zihaldone, trecută de editorul Le Monnier sub numele de „Pensieri di varia filosofia e di bella letteratura“ este interesantă pentru Români, prin însemnările făcute de poet intre 1820—1828. Leopardi vorbeşte aici despre Moldova, despre Valahia (Muntenia) şi Transilvania. Simt apoi, în jurnalul leopardian, date asupra folklorului balcanic, deopotrivă de preţioase, deoarece nu sunt uitaţi fraţii noştri Macedoneni. Textele, aproape în întregime, au fost reproduse de d. Alexandru Marcu în studiul „Romanticii italieni şi românii”. D. C. N. Negoiţă citeşte însemnările despre limba română şi origina poporului nostru, aşa cum se găsesc în carnetele intime ale lui Leopardi, şi inches afirmând că semnalarea aceasta era necesar să fie făcută, cel puţin la centenarul morţii marelui liric, a cărui amintire trebue să ne fie scumpă şi prin acest aspect al unei opere mai puţin cunoscută in România. ■ic A urmat apoi interesanta comunicare a d-lui prof. G. Cardaş, cu privire la poetul basarabean Alexandru Mateevici, decedat acum douăzeci de ani. D. Cardaş a relevat influenţele din alţi poeţi, anteriori sau contemporani producţiunilor lui Mateevici. La sfârşit a citit o parte din versurile găsite în manuscrisele autorului cunoscutei ode „Limba românească“ şi a arătat râvna cea mare pe care a avut-o pentru asimilarea şi prelucrarea frumuseţilor limbii din poezia înaintaşilor. Rep. D. C. N. NEGOIŢĂ Grădina Marconi Teatrul Vesel de Vară Telefon 4.37.29 IN FIECARE SEARĂ la ora 9 juni. MARELE SUCCES : CRAI DE TOBA Cu distribuţia de la premieri In curând, „Fusese dela Minister" cu Vasiliu Birlic Teatrul Comoedia Dir. SICĂ ALEXANDRESCU transformat în Grădină, deschide STAGIUNEA DE VARĂ Sâmbătă 5 Iunie „Kontusovca Palace“ cu G. Tîmîd Cursurile de vară ale Universităţii populare „Nicolae Iorga“ din Vălenii de Munte, se vor ţine între 15. Iulie 1937 şi 15 August 1937. In timpul cursurilor va funcţiona ca şi anii trecuţi o cantină şi câminuri pentru băeţi şi fete. Cei ce vor locui în căminuri sunt rugaţi a-şi aduce lenturi pentru pat. Costul este de lei 1.200 de persoană, pe întreaga lună (cantină şi cămin). înscrierile pentru cursuri se fac pe adresa următoare: „Universitatea Populară „Nicolae Iorga“ B-dul Schitul Măgureanu nr. 1,“ unde se găseşte secretariatul cursurilor. Doctorul Edelstein s’a mutat Str. Regală 20 (colţ cu Bd. Brătianu). Telefon 3.58.18. La sediul Sindicatului cismarilor („Casa Poporului” str. Isvor 37) va ţine o conferinţă astăseară, la orele 8 jum. d. Titel Petrescu, despre: Solidaritatea sindicală. Primăria sectorului III Albastru, aduce la cunoştinţă publicului că, Marţi 1 Iunie 1937, deschide bazinul Ghencea din str. 13 Septembrie, cu preţurile populare de 5 şi 10 lei de persoană. DELA SOCIETATEA DE OBSTETRICĂ GINECOLOGIE ŞI PUERICULTURA Societatea de obstetrică, ginecologie şi puericultura va ţine şedinţă Marţi 1 Iunie 1937, ora 9 seara, in localul Asociaţiei generale a medicilor, cu următoarea ordine de zi: 1) D. dr. D. Săvulescu: Facerea dirijată; 2) d-na dr. Medea Niculescu şi d-na dr. Ghenea Asquini: Tratamentul infecţiei puerperale prin transfuzii repetate; 3) d-na dr. Niculescu şi d-ra dr. C. Georgescu: Utilizarea sângelui cordonului ombilical în hemoterapie; 4. D-ra dr. Protopopescu-Pake şi dr. G. Dumitrescu: Observaţiuni de cezariene tardive; 5. d. dr. Iomm Lupescu: Epilepsia de origine endocrină. Marţi 1 Iunie începe în Capitală recensământul comunal cincinal, instituit de primăriile celor patru sectoare. Congresul naţional de balneologie Luni 7 iunie a. c. ora 17 se va deschide în „Sala Dalles” al XVI-lea congres naţinal de balneologie şi climatologie în cadrul congresului internaţional de medicină militară la care şi-au anunţat sosirea peste 200 medici militari din diferite ţări ale Europe. Cu această ocazie şoc. de hidrologie şi climatologie va organiza cu sprijinul Oficiului naţional de tuism o expoziţie balneo-climatică în legătură cu cele patru excursiuni ce le vor face congresiştii în diferitele colţuri ale ţării. In prima zi a congresului va avea loc şedinţa festivă şi citirea rapoartelor. A doua 8 Iunie după amiază la orele 16 în localul Asociaţiei medicilor din str. Isvor, va avea loc şedinţa de comunicări şi cea administrativă. Fiala IN NOAPTEA DE 31 MAI 1937 Farmacia Vasiliu. (Cerb) DL O. Lascăr, calea Victoriei 63; Farmacia Rissdorffer, strada Carol 19; J Cotinghiu, Bulevardul Banu Manta 7; Farmacia Shunda (N Cosmuţă) Piaţa Buzeşti. 47; G Berbier Buier, Carol 45; Victoria Drăgănescu, str. Tudor Sperantia 88; N Wasserman, calea Moşilor 249; Dr Gh. Sima, calea Şerban Vodă 198; Al Solomon calea Dudeşti 28 Farmacia Zlotescu (Apotheker) şoseaua Giurgiului 1; J. Repanovici, strada 13 Septembrie, 83; Farmacia Birmănescu (Steriu Georgescu) calea Rahovei, 50; Mater Bernstein Prelungirea Rahovei. 10. Martie Iunie 1937