Administraţia Română, 1923 (Anul 3, nr. 4-12)

1923-04-01 / nr. 4

Dr. S. G. Ciuta, Subdirector general în Dir. Gen, a Finanţelor, Cluj Unificarea contribuţiunilor directe şi situaţia finan­ciară a administraţiilor comunale în Transilvania Potrivit legei pentru unificarea contribuţiunilor di­recte şi pentru înfiinţarea impozitului pe venitul global, dela 1 Aprilie 1923, se vor aplica nouile impozite, dela care dată se vor abroga toate vechile dări ale Statului, cum şi dările suplimentare, aşezate asupra dărilor prin­cipale de Stat către comună şi judeţ, desfiinţându-se vechiul sistem al Transilvaniei de constatare şi admi­nistrarea dărilor directe. Intr’adevăr această lege e o reformă radicală atât în ce priveşte administraţia financiară a Statului, cât şi administraţia comunală şi judeţeană, centralizând la Ministerul de Finanţe toate operaţiunile de constatare, percepere şi administrarea impozitelor, cari operaţiuni în viitor se vor efectui sub conducerea Ministerului de Finanţe exclusiv de organele fiscale, abrogându-se ve­chile atribuţiuni ale autorităţilor administrative judeţene şi comunale de colaborare şi de control. Noua lege în Transilvania înseamnă o inovaţiune în administraţia comunală, întrucât o mare parte a lu­crărilor de impunere a dărilor în trecut cădea în sarcina organelor comunale, cari în chestiuni financiare erau organe subordonate administraţiei financiare, astfel evi­denţa cadastrului de pământ, a cadastrului de case, recensământul, registrele de impunere, evidenţa dărilor directe, ţinerea tabelelor principale, perceperea impo­zitelor şi urmărirea pentru plata acelora, toate aceste lucrări au fost efectuite de către secretarii comunali sau cercuali şi de perceptoratele orăşeneşti, sub controlul Administraţiei financiare şi autorităţilor administrative judeţene. In modul acesta administrarea dărilor directe s’a făcut de către organele comunale şi orăşeneşti, primind directiva dela Administraţia financiară şi fiind controlate atât de organele fiscale, cât şi de autorităţile admini­strative judeţene. Pe lângă lucrările de mai sus secre­tarii comunali sau cercuali şi perceptoratele au fost în­sărcinaţi cu stabilirea şi administrarea dărilor comunale şi judeţene, la fel cu ale Statului, ceea ce a însemnat descentralizarea administraţiei publice sub controlul public al comitetului administrativ judeţean şi al adunărei ge­nerale municipale a judeţului. Conlucrarea organelor co­munale şi orăşeneşti la administrarea veniturilor publice a însemnat o economie mare pentru fişe şi a contribuit la cimentarea încrederei contribuabililor în funcţionarii publici şi la consolidarea situaţiei financiare a comu­nelor şi oraşelor. Prin noua lege se modifică legea comunală din 1886, Art XXII, în ce priveşte repartizarea cheltuelilor administrative în raportul dărilor directe ale Statului, întrucât se limitează cotele adiţionale ale dărilor comu­nale, ce se pot aşeza asupra impozitelor elementare de Stat, cari cote înăuntrul cifrelor maximale prevăzute de lege se vor stabili de comitetul comunal şi se vor re­partiza şi încasa de către organele Administraţiei fi­nanciare. Astfel, maximul dărilor comunale ce se pot aşeza în folosul comunelor rurale şi urbane asupra veniturilor nete, bazele impozitelor elementare de Stat sunt ur­mătoarele : 3 °­ 0 pe veniturile proprietăţilor agricole; 6 % „ „ „ clădite; 3 % „ „ comerciale şi industriale; 3 % „ „ din profesiuni şi ocupaţiuni ne­supuse la alte impozite. Aceste cote vor corespunde pentru veniturile pro­prietăţilor agricole, în cazul că aceste venituri vor fi de 10—15 ori mai mari ca venitul cadastral, aproxi­mativ la 70—110% din darea veche pe pământ sta­bilită pe baza venitului cadastral. Pentru veniturile pro­prietăţilor clădite în oraşe va corespunde la 20—30 °/0 din vechea dare pe case după chirii, la sate locuinţele agricultorilor, până la 3 camere, vor fi scutite de orice fel de impozit. Pentru veniturile comerciale, industriale şi din profesiunile libere, în cazul că bazele vechi a dărei de câştig cl. III. se vor dubla, cota suplimentului adiţional către comună va corespunde la 40—50 °­ C din darea de câştig cl. III. stabilită pe anii trecuţi. In felul acesta, aplicând asupra dărei de pământ, stabilită pe anul 1920, cota de 70—100 °­0 asupra dărei de case după chirii cota de 20—30 °­ 0 Şi asupra dărei de câştig cl. III, cota de 40—50 %, fiecare comună îşi poate calcula înainte veniturile, ce le poate aştepta de la Stat din impunerile adiţionale făcute la nouile im­pozite în folosul comunelor. Cine cunoaşte referinţele locale şi situaţia finan­ciară a comunelor rurale şi urbane din Transilvania, ştie cum că în trecut cea mai mare parte a cheltuelilor administrative comunale a fost acoperită din dările su­plimentare comunale aşezate, asupra impozitelor Sta­tului, cari în mai multe comune s’au urcat dela 300— 1400 °­C. După ce a studiat noua lege pentru unificarea contribuţiunilor directe, in spontan se întreabă, oare pe viitor primăriile comunale, cum şi în ce mod vor putea face faţă cheltuelilor administrative, întrucât acestea din an în an se ridică ? La această întrebare ne dă răspunsul dl Ministru de Finanţe V. Brătianu în expunerea de motive a pro­­ectului de lege pentru unificarea contribuţiunilor directe în Capitolul IV, sub titlul „Politica de impunere şi ne­voile administrative locale“, în care spune următoarele: „Judeţul şi comuna fiind prin esenţa lor organe IAŞI UNIVERSITip llSUOTECI 3 --

Next