Administraţia Română, 1929 (Anul 9, nr. 1-22)
1929-01-01 / nr. 1
2 ADMINISTRAŢIA ROMÂNA Prezidiul Uniunei Generale roagă pe domnii primari şi notari din toată ţara, cari au prevăzut în bugetele comunei ajutoare pentru »Căminul Notarilor«, să trimită banii la filiala băncii »Albina» sau la Prezidiul Uniunei generale, care se va îngriji de trimiterea chitanţelor cuvenite. Totodată sunt rugaţi toţi domnii notari, să trimită şi taxele către Uniune, în deosebi restanţele pe anii precedenţi, de câte 100 Lei anual şi anume până la desocotire în total cel puţin 400 Lei, căci în urma lipsei de fonduri prezidiul rămâne paralizat în acţiunile sale pentru apărarea intereselor corporaţiei notarilor. La fel se vor trimite de care domnii colegi şi coteri de câte 10 Lei lunar, pentru fondul Căminului, atât cele restante de la 1 Ianuarie 1926, cât şi cele pentru anul în curs în total câte 480 Lei, pe 4 ani. Este în interesul binepriceput al fiecărui dintre noi, să şi facă datoria faţă de organizaţia sa profesională, chemată să-i apere interesele. _______ Prezidiul Uniunei Generale. 1 Organizarea ministerului de Interne III. Diferenţierea organelor de poliţie, de organele administrative. Savantul german OTTO MAYER in „Droit administrativ allemand" Paris 1904, V. Giard et E. Briére, tome deuxième, p. 1. spune că „poliția este o specie particulară a activității administrative“, care, in regimul statului polițist acaparase chiar întreaga activitate administrativă. In prezent insă tendinţa atît in doctrină, cât şi în organizarea publică este, ca poliţia să se diferenţieze de administraţie, până într’atât, încât s’a propus de unii autori ca poliţia să se organizeze pe lângă ministerul justiţiei şi să se desfacă complect de orice urmă de politicianism în funcţionarea sa. Din moment ce poliţia are între scopurile sale esenţiale şi acela de a ajuta la dreapta aplicare a legilor şi la paza libertăţilor şi drepturilor omului şi ale cetăţeanului, desigur că ministrul dreptăţii ar fi cel mai indicat şef al ei. Cum noi nu ne aflăm încă în situaţiunea de a înova în această direcţie, se cuvine ca în orice caz să se precizeze în mod cert măcar raporturile dintre organele sale de poliţie. Ori ceea ce îngreuiază această delimitare de atribuţiuni şi raporturi este tocmai faptul că pentru judeţe, comune rurale şi plăşi, statul nostru menţine încă vechea confuzie dintre administraţie şi poliţie, sub forma instituirii ca şefi ai poliţiei în judeţe, plăşi, şi comune rurale tocmai a organelor sale administrative locale, care sunt: prefectul, pretorul şi notarul (art. 388, 357, 366, legea pentru unificarea administrativă). Tot caracterul politic al acestei funcţiuni administrative şi in special al funcţiunii de prefect, se datoreşte aproape exclusiv atribuţiunilor lor de poliţie, nu a celor de administraţie. Şi ceea ce împiedică transformarea prefectului de judeţ politic, în prefect administrativ, este tocmai această a doua calitate a sa de şef al poliţiei de stat din întreg cuprinsul judeţului său (cu excepţia numai a poliţiei municipiilor, conduse de prefecţii de poliţie care lucrează direct cu ministrul de interne). Soluţiunea logică, care se impune de la sine, este ca prefectul de judeţ să înceteze de a mai fi şi prefect de poliţie al judeţului, pentru a fi numai prefect administrativ. Batalioanele şi companiile de jandarmi, care constituesc în prezent serviciul special de poliţie de stat în judeţe pentru comunele rurale, poliţia de stat a oraşelor şi brigăzile de siguranţă ar trebui să fie centralizate sub conducerea unică a şefului poliţiei capitalei judeţului, care ar lua numele de prefect de poliţie în toate oraşele reşedinţe, ca şi în municipii. Aceşti prefecţi de poliţie de carieră, ar fi puşi sub conducerea tehnică şi controlul disciplinar al inspectorilor generali de poliţie şi siguranţă, funcţionari de carieră, sub conducerea şi controlul cărora se vor afla şi comandanţii regimentelor de jandarmi. Jandarmeria, trebue să se afle exclusiv sub ordinele şi controlul şefilor civili ai poliţiei de stat, organizarea militară privind numai erarhia şi cadrul ei formal şi administrativ, precum şi atribuţiunile speciale de poliţie militară. Ne indoim însă, ca concepţiunea noastră să fie îmbrăţişată in împrejurările actuale, cu toate că necesitatea şi logica ei sunt atât de evidente. Noi nu voim doară, decât să simplificăm organizarea poliţiei noastre de stat din judeţe, prin unificarea celor trei feluri de servicii permanente ale sale, sub conducerea şi controlul unui organ stabil, special pregătit pentru a fi un poliţist de carieră şi selecţionat după titluri ştiinţifice, nu după criterii politice. S’ar putea face măcar un început în această direcţiune, aplicându-se sistemul nostru în cele şaptesprezece judeţe, ale căror capitale sunt municipii. Se ştie, că poliţia de stat în municipii este pusă sub conducerea tocmai a prefecţilor de poliţie, pe care-i cerem şi noi ca şefi ai poliţiei de stat în judeţe, ca şi în capitalele lor. Şi cum poliţia este şi trebue să fie organizată pe baza ordinului erarhic — după cum am arătat mai sus — niciodată guvernele nu vor fi împiedicate în opera lor de pază a ordinei publice şi siguranţei statului, dacă prefectul de judeţ n’ar mai avea şi conducerea forţelor poliţieneşti. Marele viciu al actualei organizări a poliţiei statului este că, deşi în organizarea ei centrală superioară ea e formată exclusiv din poliţişti de carieră, funcţionari stabili, conducerea serviciilor judeţene în loc să fie dată tot în competenţa unui organ special de poliţie