Amicul Tinerimii, 1938 (Anul 6, nr. 1-6)

1938-01-01 / nr. 1

Amicul Tmeflmu Revistă simestrial ci pentru îndrumarea morală a Tineretului iO ^ // Amuiui Nou M. Manea încă o filă din marele album al vremii a fost întoarsă. încă un an, aproape pe nesimţite, s a scurs în imensul ocean al veşniciei, pentru ca altul să-l urmeze. Anul care a trecut a fost însoţit şi el de multe necazuri, suferinţe de tot soiul şi mai puţine bucurii. De aceea, în loc de sentimente de părere de rău, mai de­gra­bă ne simţim uşuraţi, gândindu-ne că anul cel nou ne va aduce zile mai bune, mai vesele şi mai senine, decât cele cari s au dus. Potrivit acestor speranţe opti­miste, fiecare an este întâmpinat cu urări de bine. Din cele mai vechi timpuri, oa­menilor le place să creadă că durerile şi necazurile rămân în urmă, iar bucuriile şi fericirile sunt înainte. Dintr-un anumit punct de vedere aşa stau lucrurile, dacă luăm în consideraţie cele spuse la Sfânta Carte, unde se vorbeşte despre înnoirea tuturor lucrurilor, despre epoca aceea când nu va mai exista durerea, suferinţa, moartea şi necazurile pe care le întâm­pinăm azi pe acest pământ. Anul cel nou este gata să înceapă, a­­ducând cu sine întâmplări mai bune sau mai rele .— întâmplări ce sunt ascunse de ochii muritorilor. Aruncând o privire retrospectivă asu­pra anului ce s’a scurs, multe gânduri se desprind din mintea noastră, unele mai însemnate decât altele. Anul poate fi comparat cu o carte ce are trei sute șasezeci și cinci de file, pe cari fiecare din cei ce locuesc acest pă­mânt este chemat să le scrie. O filă, în­dată ce a fost scrisă, este întoarsă şi sigilată, aşa că nimeni nu mai poate re­chema la nefiinţă cele scrise, după cum nimeni nu mai poate reduce la neexisten­­ţă faptele săvârşite într’o zi. Care este natura faptelor noastre făcute în zilele din timpul anului trecut? Ce-am scris noi în această carte? Am dori noi ca cineva să deschidă această carte şi să citească acolo istoria faptelor noastre? Cred că mulţi ar dori ca unele file, dacă ar fi posibil, să dispară din această carte. Dar este Cineva care o are în stăpânire şi la un timp anumit, toate faptele noastre vor fi numite cu numele lor adevărat, căci, aşa cum zice Evanghelia, „toţi tre­­bue să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fie­care să-şi primească răsplata, după bi­nele sau răul pe care l-ar fi făcut când trăia în trup". Anul mai poate fi comparat cu o ga­lerie cu trei sute şasezeci şi cinci de ta­blouri, pe care noi am fost chemaţi să le pictăm. Pe fiecare dintre ele este zugră­vită în mod exact imaginea caracterului nostru. Ce zici, iubite Cetitor? Ai avea plăcerea ca aceste tablouri să fie expuse în văzul tuturor, spre a fi privite şi exa­minate de alţii? Sau de unele dintre ele Prieten este acela care intră la tine când toată lumea iese3 I 18 JUL 1939 : I.................................... ■ Imnul fericirii! Quartet

Next