Amvonul, 1891 (Anul 1, nr. 1-48)

1891-01-01 / nr. 1

2 A­M­V­O­N­U­L­ tului în societate şi în Stat, despre unirea şi solidaritatea ce trebue să domnescă între preoţi, despre purtarea preotului corespun­­de tare cu înalta sa demnitate şi despre atitu­dinea bisericescă ce trebue să aibă preotul. In acesta din urmă privire vom înfăţişa pe bărbaţii mari ai Bisericei universale şi par­ticulare­ Române, din a căror viaţă şi fapte cititorii noştri vor învăţa se fie mai geloşi de posiţiunea Bisericei şi a personalului ei în Stat. Vom căuta încă a pune pe cale de în­dreptare defectele ce s’ar observa la învăţă­mântul şi serviciul bisericesc, atât ce prive­şte bună­starea bisericilor şi obiectelor sfin­ţite, căt şi rânduiala şi cântarea bisericescă. Vom arăta locurilor competinţe ori­ce ne­dreptate sau tratare rea făcută vre­unul din confraţii noştri preoţi; vom înălţa glasul în favoarea celor ce ar fi asupriţi sau prigoniţi. Colonele diarului nostru vor da cu plăcere ospitalitate la articole mai ales de ale fraţi­lor preoţi, care ar avea dorinţă să-şi esprime gândirele şi păsurele lor, şi care în acest scop au fost nevoiţi până acum a recurge pe la diferite diare.­­ Faţă cu indiferenţa pentru religiune, ce pare a se fi întins în fete straturele socie­­tăţei, ne vom da silinţă de a înfăţişa religiu­­nea din partea ei cea mai atrăgătore, de a atinge în inima omenescă cordele ce o pot alipi mai tare de religiune, de a spori în ea iubirea adevărului, binelui şi frumosului şi de ai arăta la urmă în credinţa Bisericei idealul acestor trei lucruri, la care tote sufle­tele tind. Invăţăturele din religiune, ce sunt indis­pensabile fie­cărui creştin se vor trata în formă de naraţiuni, de istoricre, ca să mită fi pricepute şi citite cu plăcere de ori­cine, chiar de mamele şi copiii familiilor. Pentru fie­care Duminică şi serbătore diarul nostru va cuprinde şi cuvântări potrivite asupra credinţei şi moralei creştine şi asupra vieţii virtuose în genere, cum ea se desfăşură în cursul anului bisericesc. Alăturea cu lucrările şi mersul societăţei *­­ „Amvonul Român“, vom indica şi progresele pe terenul ştiinţei religiose, menţionând şi chiar analizând operele de religiune cele mai nouă şi articolele cele mai interesante din revistele bisericeşti ce apar în ţară şi peste hotar. Nu vom omite chiar cestiuni sociale şi comerciale ce vin în atingere cu religiu­­nea, cum e cea despre repausul Duminicei ş. a. Satisfacţiunea nostră cea mai mare va fi să întărim în suflete convingerea că cre­dinţa şi ştiinţa sunt în armonie, că ştiinţa modernă nu poate surpa credinţa eternă, fără a se nimici pe sine însăşi. Departe de noi luptele de partide şi per­sonalităţile ofensătore. Ne vom ţinea cu stricteţă de principiile dreptei credinţe a Bisericei noastre şi vom a­­păra din toate puterile drepturile ei şi ale ser­vitorilor ei. Iată principiile ce le resumă în idei, sta­tutele societăţei „Amvonul Român“, pentru a căror aducere la îndeplinire vom lucra cu modestele noastre mijloce. Iată modul în care credem noi a conlucra la îndeplinirea dorin­ţei tuturor adevăraţilor Români şi creştini, de la Prea Bunul nostru Suveran până la cel de pe urmă cetăţean, pentru ridicarea dem­­nităţei şi prestigiului preotului Român, ca a unui factor însemnat în opera de consoli­dare şi prosperare a Patriei noastre şi pen­tru care cuvânt com­ptăm­ pe concursul şi sprijinul a tot Românul. Aşa să ne ajute Dumnezeu. COMITETUL.

Next