Amvonul, 1891 (Anul 1, nr. 1-48)
1891-01-01 / nr. 1
2 AMVONUL tului în societate şi în Stat, despre unirea şi solidaritatea ce trebue să domnescă între preoţi, despre purtarea preotului corespunde tare cu înalta sa demnitate şi despre atitudinea bisericescă ce trebue să aibă preotul. In acesta din urmă privire vom înfăţişa pe bărbaţii mari ai Bisericei universale şi particulare Române, din a căror viaţă şi fapte cititorii noştri vor învăţa se fie mai geloşi de posiţiunea Bisericei şi a personalului ei în Stat. Vom căuta încă a pune pe cale de îndreptare defectele ce s’ar observa la învăţământul şi serviciul bisericesc, atât ce priveşte bunăstarea bisericilor şi obiectelor sfinţite, căt şi rânduiala şi cântarea bisericescă. Vom arăta locurilor competinţe orice nedreptate sau tratare rea făcută vreunul din confraţii noştri preoţi; vom înălţa glasul în favoarea celor ce ar fi asupriţi sau prigoniţi. Colonele diarului nostru vor da cu plăcere ospitalitate la articole mai ales de ale fraţilor preoţi, care ar avea dorinţă să-şi esprime gândirele şi păsurele lor, şi care în acest scop au fost nevoiţi până acum a recurge pe la diferite diare. Faţă cu indiferenţa pentru religiune, ce pare a se fi întins în fete straturele societăţei, ne vom da silinţă de a înfăţişa religiunea din partea ei cea mai atrăgătore, de a atinge în inima omenescă cordele ce o pot alipi mai tare de religiune, de a spori în ea iubirea adevărului, binelui şi frumosului şi de ai arăta la urmă în credinţa Bisericei idealul acestor trei lucruri, la care tote sufletele tind. Invăţăturele din religiune, ce sunt indispensabile fiecărui creştin se vor trata în formă de naraţiuni, de istoricre, ca să mită fi pricepute şi citite cu plăcere de oricine, chiar de mamele şi copiii familiilor. Pentru fiecare Duminică şi serbătore diarul nostru va cuprinde şi cuvântări potrivite asupra credinţei şi moralei creştine şi asupra vieţii virtuose în genere, cum ea se desfăşură în cursul anului bisericesc. Alăturea cu lucrările şi mersul societăţei * „Amvonul Român“, vom indica şi progresele pe terenul ştiinţei religiose, menţionând şi chiar analizând operele de religiune cele mai nouă şi articolele cele mai interesante din revistele bisericeşti ce apar în ţară şi peste hotar. Nu vom omite chiar cestiuni sociale şi comerciale ce vin în atingere cu religiunea, cum e cea despre repausul Duminicei ş. a. Satisfacţiunea nostră cea mai mare va fi să întărim în suflete convingerea că credinţa şi ştiinţa sunt în armonie, că ştiinţa modernă nu poate surpa credinţa eternă, fără a se nimici pe sine însăşi. Departe de noi luptele de partide şi personalităţile ofensătore. Ne vom ţinea cu stricteţă de principiile dreptei credinţe a Bisericei noastre şi vom apăra din toate puterile drepturile ei şi ale servitorilor ei. Iată principiile ce le resumă în idei, statutele societăţei „Amvonul Român“, pentru a căror aducere la îndeplinire vom lucra cu modestele noastre mijloce. Iată modul în care credem noi a conlucra la îndeplinirea dorinţei tuturor adevăraţilor Români şi creştini, de la Prea Bunul nostru Suveran până la cel de pe urmă cetăţean, pentru ridicarea demnităţei şi prestigiului preotului Român, ca a unui factor însemnat în opera de consolidare şi prosperare a Patriei noastre şi pentru care cuvânt comptăm pe concursul şi sprijinul a tot Românul. Aşa să ne ajute Dumnezeu. COMITETUL.