Apărarea Patriei, iulie 1953 (Anul 9, nr. 155-180)

1953-07-22 / nr. 172

^trauv...—. i . tv Pentru patria noastră, Republica Populară Româna ! VAMBAREA PATRIEI '4 Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. ANUL IX Nr. 172 (2167) Miercuri 22 Iulie 1953 4 PAGINI — 20 BANI sinta .IJi Dunaev (pag. 2-a). — — I­I .Ți I .I.­­ H., I..... I­I­I. ■ Tineri ai patriei noastre. — Vigilenta—o datorie principală a fiecărui militar Oamenii muncii din Țara noastră, mili­tarii Forțelor noastre Armate, au întâm­pinat cu bucurie demascarea și sdrobirea de către Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a acțiunii criminale, antipartinice și antistatale duse de dușmanul poporului sovietic, Beria. Alături de întregul nostru popor, militarii Armatei Populare înfierează cu mânie și indignare pe acest mercenar al imperialis­mului internațional. Din cazul Beria, oamenii muncii, mili­tarii noștri, trag prețioase învățăminte, trag concluziile necesare pentru viitoarea lor activitate în slujba construirii socia­lismului și a apărării patriei noastre. Oamenii muncii din țara noastră sunt profund preocupați de munca lor creatoa­re, de construirea unei vieți noi. Sub con­­­­ducerea înțeleaptă a partidului, poporul român, popor liber, stăpân pe soarta sa, înaintează cu succes pe calea făuririi vii­torului tot mai îmbelșugat și fericit. Bucu­­rându-se de o reală independență și su­veranitate națională, poporul nostru — cu ajutorul frățesc al marelui popor so­vietic — își dedică eforturile desvoltării industriei și agriculturii, ridicării continui a nivelului de trai. In toiul muncii sale pașnice, poporul român nu uită nicio singură clipă sarcina vitală de a păstra mereu trează vigilența revoluționară împotriva dușmanilor păcii. Necesitatea ascuțirii neîncetate a vigilen­ței este impusă de existența încercuirii ca­pitaliste. Poporul nostru știe foarte bine că in lume există forțe reacționare care își propun să împiedice rezolvarea paș­nică a problemelor internaționale, să bage zâzanie între popoare, să provoace un nou măcel sângeros. Cine sunt aceste forțe se știe : sunt dușmanii păcii și unel­tele lor odioase, urîte de popoare. Demas­carea lui Beria confirmă în­că odată teza incontestabilă că dacă un capăt al acti­vității dușmănoase, contrarevoluționare, se află într-o țară a lagărului socialist, celălalt­­ capăt duce în mod obligator în statele capitaliste. Cu cât sunt mai numeroase victoriile forțelor păcii, cu cât­ sunt mai mari și mai sdrobitoare eșecurile reacțiunii inter­naționale, cu atât cercurile agresive devin mai furioase, împrejurările internaționale nefavorabile lor determină cercurile agre­sive să recurgă la mijloace și metode disperate, să se svârcolească cu turbare. Tocmai acest lucru îl dovedesc aventurile de genul aceleia a năimiților străini de la .. Berlin, de genul provocărilor i­sîumaniste sau al uneltirilor agenturii spionajului american împotriva țărilor frontului so­cialist. Statele capitaliste întețesc cursa înar­mărilor, pun la cale aventuri militare, în­cearcă să intensifice presiunea asupra U.R.S.S, organizează tot soiul de pro­vocări și diversiuni în țările lagărului democrat. Recent și pe teritoriul țării noa­stre au fost găsite de țăranii unui sat manifeste pline de calomnii, pline de venin la adresa poporului nostru, lansate de avioane străine. Pentru asemenea sco­puri nelegiuite, statele capitaliste cheltu­iesc multe sute de milioane de dolari în mod fățiș, dar mai ales în secret. Toate acestea ne obligă să ne întărim pe toate căile vigilența, să fim cu ochii în patru față de uneltirile dușmanului. .Trebue să avem în vedere că în țara noa­stră, în perioada trecerii de la capitalism la socialism, există încă rămășițe ale fostelor clase exploatatoare răsturnate de la putere, există chiaburimea și alte ele­mente exploatatoare, care constitue o bază de clasă și un mediu prielnic pentru acțiunile dușmanilor externi, pen­tru uneltirile spionajului imperialist. Din cazul Beria se desprinde odată mai mult învățătura că, cu cât se activizează for­țele imperialiste, cu atât se activizează și agentura imperialismului din statele de­­mocrat-populare. Sarcina cultivării vigilenței față de ac­țiunile dușmanului este o sarcină princi­pală a fiecărui om al muncii, a fiecărui patriot adevărat. O datorie principală a fiecărui militar al Forțelor noastre Armate este ascuți­rea permanentă a vigilenței. Militarii noștri știu că unul dintre obiectivele principale ale agenților spionajului im­perialist îl constitue forțele armate care stau de strajă muncii pașnice și cuceri­rilor poporului nostru. In rândurile militarilor se duce o acti­vitate intensă pentru educarea lor în spi­ritul vigilenței revoluționare. In acest scop se folosesc multilateral metodele cele mai diferite, ca : referatele, discuțiile co­lective, discutarea unor cărți și broșuri despre această problemă, criticarea la ga­zeta de perete a cazurilor de lipsă de vi­gilență ori de popularizare a exemplelor pozitive, transmisiuni la stația de radio­amplificare. Metoda principală pentru ascuțirea continuă a spiritului de vigilen­ță este însușirea jurământului militar, a regulamentelor militare, respectarea lor, cu toată strictețea, ridicarea conștiinței po­litice a fiecărui militar în parte. In armata noastră există nenumărate exemple date de militari de toate gradele în lupta pentru demascarea și sdrobirea agenților criminali ai imperialismului. Aceste cazuri trebue, desigur, populariza­te. Dar important este înainte de toate de a combate cu toată tăria tendințele de auto­­mulțumire, de tocire — fie oricât de mică — a spiritului de vigilență. Educarea mi­litarilor în spiritul unei înalte vigilențe revoluționare nu constitue o sarcină trecă­toare. Ea trebue să constitue o activitate de o zi cu zi a tuturor comandanților, a lu­crătorilor politici, a comuniștilor și ute­­miștilor. Educarea spiritului de vigilență, luarea unor asemenea măsuri care să facă impo­sibilă pătrunderea dușmanului în rându­rile noastre, sunt sarcini care trebue avute permanent în faza noastră vizuală. La baza unei ascuțite vigilențe a mi­litarului de tip nou stă o profundă con­știință politică, stă devotamentul față de patrie și față de partidul clasei muncitoa­re. De aceea, condiția esențială în vede­rea desvoltării spiritului de vigilență în unități este aceea ca toți­ comandanții și organele politice, organizațiile de partid și cele atemiste, să-și îndrepte atenția spre o continuă perfecționare a pregătirii politice multilaterale a militarilor. O condiție esențială a întăririi vigilen­ței este și o perfectă stare disciplinară în unități, o perfectă îndeplinire a ordinei regulamentare. Se știe că acolo unde nu sunt admise niciun fel de abateri de la ce­rințele regulamentului, unde este respec­tată cu stricteță ordinea­ militară și dom­nește disciplina de fier, acolo sunt închise ermetic toate intrările pentru dușmanul de clasă, pentru agentul serviciilor de spionaj imperialiste, intre măsurile principale menite să ză­dărnicească orice încercare a dușmanului de a lovi în armata noastră este și orga­nizarea strictă a îndeplinirii serviciului interior, a Serviciului de gardă, a păstră­rii documentelor secrete, etc. Dacă în tot cursul anului trebue dată cea mai mare atenție acestor preocupări, apoi cu atât mai mult se pune această problemă în perioada instrucției în tabără. O mare a­­tenție trebue acordată în această perioadă măsurilor de întărire a vigilenței în legă­tură cu munca organelor de aprovizio­nare. Foarte mult contează în lupta pentru întărirea vigilenței combaterea unor prac­tici și atitudini străine de spirit de par­tid. Se știe că acolo unde exista nepăsare și lăudăroșenie, lenevie și îngâmfare, acolo este zadarnic să fii referate teore­tice — oricât de bune ar fi ele — despre problema vigilenței. Acolo munca trebue să se înceapă prin arderea cu fierul roșu a acestor racile. Desigur că aceasta nu e atât de simplu și ușor. Dar tocmai de a­­ceastă treabă grea și migăloasă trebue să ne apucăm temeinic. Dacă vom lucra cu pricepere, dând dovadă de intransigen­ță, dar in același timp cu multă răbdare și cu tact, obiectivul va fi fără îndoială atins. Rolul comuniștilor în această mun­că este un­­ rol principal. Critica și auto­critica sunt și în acest caz o armă de neînlocuit. Militarii trebue în așa fel educați încât sa poată oricând demasca orice viclenie a­­ viperelor spionajului imperialist. Acea­stă problemă se pune în special pentru acei militari care pleacă în misiune sau în învoire în afara cazărmii sau taberei, sau au misiuni independente, deci în con­diții în care sunt mai expuși să divulge secrete militare. Lichidarea limbuției este aici de maximă importanță. Nu trebue scăpat nicio clipă din vedere că fiecare militar al Armatei noastre Populare dispune de cunoștințe și date care constitue un secret militar. De multe ori astfel de date par, la prima vedere, lipsite de importanță, par mici, nerepre­­zentând niciun secret militar. Aceasta, însă, numai în aparență. In realitate, chiar și cele mai „mărunte“ informații care se referă la armata noastră, comparate cu alte fapte, dau posibilitate spionului străin să obțină datele și concluziile necesare scopurilor sale criminale. In ticăloasa lor muncă subversivă, vi­perele din solda reacțiunii caută să se folosească de elementele dubioase, de rămășițe ale fostelor clase exploatatoare, de chiaburi, etc. Dar, în același timp, agenții spionajului străin caută să pro­fite și de slăbiciunile unor oameni cin­stiți, dar care sunt lăudăroși, limbuți, etc. Nu degeaba se spune că palavragiul este chilipirul spionului. Ținând seamă de toate acestea, trebue ca fiecare militar să nu divulge nimic asu­pra problemelor­­ de serviciu, asupra unității sau subunității din care face parte. De aceea, să ne ferim de „cuno­ștințe“ întâmplătoare, de discuții fără rost cu oameni necunoscuți sau chiar cu­noscuți. Aceasta nu înseamnă că trebue să ne izolăm într’o atitudine pasivă și mută. Dimpotrivă, militarul trebue să fie activ și combativ, să demaște ce e greșit, să demaște și să pună mâna pe dușman. In ceea ce privește legăturile cu oamenii muncii, acestea trebuesc întărite perma­nent, comportarea militarului trebue să fie de așa natură încât să inspire respect și dragoste față de Forțele Armate ale po­porului. In același timp însă, plin de tact, un militar vigilent nu numai că nu va spune nimic de prisos, dar va proceda în așa fel, încât să împiedice și pe tovarășul sau — militar sau civil — să pălăvră­gească. Rolul hotărîtor în organizarea și men­ținerea ordinei în rândul trupelor, precum și în educarea efectivului în spiritul vigi­lenței, îl are comandantul. Sprijinindu-se pe organele politice, pe organizațiile de partid și cele atemiste, comandanții au datoria de a organiza în așa fel munca și viața unităților, încât să fie exclusă cu desăvârșire orice posibilitate de divul­gare a secretelor militare, de­­ manifestare a atitudinii de gură cască și nepăsare în rândul militarilor. Aceasta constitue o datorie principală în momentul de față. Să fim vigilenți, să demascăm la timp și să sdrobim fără cruțare orice uneltire criminală a dușmanilor păcii, a dușmani­lor omenirii. In numărul de azi: Viața de partid. — Munca de la om la om — metodă de bază a muncii de partid (pag. 2-a) întreținerea armamentului și a teh­nicii de luptă în condițiile vieții de tabără (pag. 2-a). S-a întărit disciplina în subunitate (pag. 2-a). Iscu-Nouă ani de strălucite victorii ale R. P. Polone pe drumul construirii socialismului (pag. 3-a) Pentru sărbătoarea tinereții, păcii și prieteniei (pag. 3-a). Despre revista „Viața Militară“ (pag. 3-a). Delegații de peste hotare la cel de al IlI-lea Congres Mondial al Tinere­tului în drum spre București (pag 4-a). La Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S. (pag. 4 a) P. Naumov — Despre partizanii și dușmanii unității Germaniei (pag. 4-a). Succesele economiei naționale ma­ghiare (pag. 4-a). Evenimentele din Coreea (pag. 4-a). Viața de chin a tineretului iugoslav (pag. 4-a). Prin orașele și satele patriei Cu brigada de combaineri, pe ogoarele gospodăriilor de stat din regiunea Timișoara TIMIȘOARA. — Zilnic, pe ogoarele gos­podăriilor agricole de stat din regiunea Ti­mișoara, cele 75 de combaine autopropulsa­te S, 4 seceră și treeră sute și sute de hec­tare. Harnicii combaineri se străduesc să folosească din plin capacitatea de lucru a acestor minunate mașini primite din marea Țară a Socialismului, pentru strângerea la timp și­ fără pierderi a belșugului recoltei din acest an. Angajamentul de a mări capacitatea de lucru a combainei de la 12 ha., cât este nor­ma zilnică, la 18 ha., a început să fie tra­dus în viață. Combainerul Ștefan Moczak, de la gospodăria agricolă de stat Cenei, a reușit să obțină în numai 10 ore 30.000 kg. de grâu de pe o suprafață de­­ 7 ha., iar combainerul Anton Kremer, de la gospodăria agricolă de stat Gearmăta, a secerat și treetat 35.000 kg. de orz într’o singură zi. Și combainerul Ioan Turda, dela gospodă­ria agricolă de stat Voiteni, a reușit, prin­­tr’o mai rațională folosire a combainei, să secere și să treeze zilnic peste 20.000 kg. de grâu. Pentru munca depusă și rezulta­tele obținute, combainerul Ioan Turda primit pentru 5 zile de lucru 250 lei și 90­0 kg. de grâu. Datorită bunei organizări a muncii, com­­bainerii de la gospodăria agricolă de stat Jimbolia au terminat recoltatul tuturor pă­­ioaselor de toamnă. Noi apartamente date în folosință ceferiștilor De c­urând, muncitorii Direcției Regionale C.F.R. din Craiova au primit spre folosință 30 de apartamente noi. Solid construite și dotate cu toate instalațiile necesare, aceste apartamente satisfac pe deplin necesitățile celor care le-au ocupat. Noile locuințe au fost repartizate staha­­noviștilor, muncitorilor fruntași în produc­ție, inginerilor și funcționarilor care sunt permanent preocupați de obținerea unei producții cât mai înalte. Printre cei care s-au mutat în noile apartamente sunt : sta­­hanovistul Nicolae Dumitrașciuc, șef de ma­nevră în stația Craiova, mecanicul staha­­novist Gheorghe Ciontea, planificatorul fruntaș în producție Dumitru Bicescu, me­canicul Dumitru Niță și mulți alți cefe­riști. Fericit se simte și zidarul fruntaș Mihai Co­stache, căruia drept răsplată pentru mun­ca depusă la construirea noilor apartamen­te, i-a fost dat spre folosință, lui și fami­liei sale, un apartament. In cursul acestui an, pentru ceferiștii din Craiova și pentru ceilalți muncitori mai este prevăzută construirea unui mare număr de locuințe. Ceferiștii răspund acestei griji continua îmbunătățire a nivelului lor pentru de trai prin angajamentul de a desfășura o muncă entuziastă în scopul îmbunătățirii necontenite a transportului pe calea ferată. Se îmbunătățește zi de zi aprovizionarea populației CRAIOVA, (de la corespondentul nostru) . Măsurile luate de guvern în legătură cu aprovizionarea­ populației din centrele ur­bane și muncitorești au fost primite cu multă bucurie de oamenii muncii din re­giunea Craiova. Membrii gospodăriilor a­­gricole colective din comunele Poiana Mare, Măciuca, Galicia Mare, Șimnicu­ de Sus, Băilești și altele din regiunea Craiova au adus spre valorificare pe piețele orașului însemnate cantități de legume și zarzava­turi. Numai într'o singură zi, membrii gospo­dăriei agricole colective „23 August“-Băi­­lești au valorificat 3.600 kg. varză, 1000 bucăți vinete, 220 kg. roșii, 2000 kg. făină și alte însemnate cantități de produse în valoare de 12.230 lei. A mari cantități de legume și zarzavaturi au fost valorificate pe piețele orașului Craio­va și în zilele trecute. In aceste zile colectiviștii, unitățile comerțului de stat și cooperatist au pus la dispoziția populației din Craiova produse agricole, legume și zarzavaturi a căror valoare depășește suma de 100.000 lei In perioada de la apariția Comunicatului Consiliului de Miniștri și până in prezent, pe cele trei piețe ale orașului Craiova s-au distribuit 294.379 kg legume și zarzavaturi la un preț redus. Valoarea acestor produse se ridică la suma de 583.417 lei. Un teatru în aer liber la Spitalul Militar Central De cu­rând a avut loc, într'un cadru săr­bătoresc, inaugurarea teatrului în aer liber de la Spitalul Militar Central­­­ București. Festivitatea a fost deschisă de ofițerul Bichigeanu Ioan. El a arătat că din iniția­tiva organizației de partid, personalul spi­talului a construit în incinta instituției prin muncă voluntară un teatru în aer liber. Această construcție a fost realizată prin folosirea rezervelor interne, făcându-se eco­nomii în valoare de aproximativ 50.000 lei. In jurul teatrului s-a amenajat un parc frumos de flori, care dă un aspect sărbăto­resc construcției. Scena teatrului are deco­ruri frumoase și luminăție electrică com­pletă. Pe ea își pot desfășura în bune con­diții programul și echipele artistice cu per­sonal mare. Ofițerul Bichigeanu a citat apoi numele multor tovarăși care s'au evidențiat în mod deosebit în această muncă. Printre cei evi­dențiați se află tovarăși din echipa condusă de Iancu Ștefan, cei din echipa de tâmplari în frunte cu maistrul Topală, soldatul Stoian Ioan și alții. In încheiere, ofițerul Bichigeanu a ară­tat sarcinile ce stau în fața conducerii spi­talului și a întregului personal pentru des­fășurarea largă a activității culturale care să ușureze suferințele bolnavilor. Echipa artistică Nr. 2 a Armatei a pre­zentat un bogat program artistic. Cu a­­plauze îndelungate au fost răsplătiți artiștii care au depus toată străduința să ofere spectatorilor ore cât mai plăcute. Cântecele interpretate de soliștii Mircea Preoțescu și Elena Bunea au fost mult aplaudate. Clipe de multă veselie a oferit specta­torilor și sceneta „Răsună cântece“. In ea s-a oglindit viața nouă a țăranilor munci­tori din patria noastră. Orchestra, condusă de Vasile Pârvu, a acompaniat cu măestrie întregul program artistic. Programul a luat sfârșit prin intonarea imnului F.M.T.D. de către întregul ansam­blu și orchestră. Festivitatea s-a încheiat prin cuvântul ofițerului Dumitrescu D­ tru. Locotenent V. KÖKÖSS'f La a 9-a aniversare a eliberării Poloniei de către glorioasa Armată Sovietică S.A A Tovarășului ALEXANDER ZAWADSKI Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Polone VARȘOVIA Cu ocazia celei de a 9-a aniversări a eliberării Poloniei de către glorioasa Armată Sovietică, vă transmit, tovarășe Președinte, în numele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române cele mai sincere și călduroase felicitări. Vă urez Dvs. și poporului polon noi succese pe drumul construirii socia­lismului în Republica Populară Polonă și în lupta noastră comună pentru apărarea păcii, în fruntea căreia se află marea Uniune Sovietică. Dr. PETRU GROZA Președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române Tovarășului BOLESLAV BIERUT Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Polone VARȘOVIA Cu ocazia celei de a 9-a aniversări a eliberării Poloniei de către glorioasa Armată Sovietică vă rog să primiți, tovarășe Președinte, din partea poporului român și a Guvernului Republicii Popu­lare Române felicitările cele mai căldu­roase și frățești. Urez din toată inima poporului frate polon noi succese în munca sa rod­nică pentru construirea socialismului, pentru propășirea și înflorirea continuă a Republicii Populare Polone, prietenă și aliată, noi succese în lupta pentru victoria cauzei păcii și colaborării între popoare, în fruntea căreia se află bas­tionul de neclintit al păcii și securității popoarelor, marea Uniune Sovietică., GHEORGHE GHEORGHIU-DE] Președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Român: Tovarășului STANISLAW SKRZESZEWSKI Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Populare Polone VARȘOVIA Cu prilejul celei de 9-a aniversări a eliberării Poloniei de către invincibila Armată Sovietică, vă transmit tovarășe Ministru felicitări cordiale. Poporul român urează poporului frate polon noi izbânzi în opera de construire a socialismului și în lupta pentru apărarea păcii, în fruntea căreia se află Marea Uniune Sovietică. » SIMION BUGHICI al Ministrul Afacerilor Externe Republicii Populare Româna Marți dimineață au sosit în Capitală poe­tul Henri Bassis, pictorul Jean Vénitien (Franța) și dr. Marcel Rubin, compozitor, secretar general al Uniunii Compozitorilor Austriaci, membri ai juriilor concursurilor culturale internaționale organizate în cinstea Festivalului, precum și regizorul Claude Somer (Franța) invitat la cel de al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studen­ților pentru Pace și Prietenie. Totodată a sosit și Hubert Schwab, pre­ședintele Tineretului Liber Austriac, care va participa ca delegat la cel de al III-lea Congres Mondial al Tineretului. Pe peronul Gării de Nord, oaspeții au fost întâmpinați de reprezentanți ai Comi­tetului Internațional de Pregătire a Festi­valului, Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., Institutului Ro­mân pentru Relațiile Culturale cu Străină­tatea, Uniunii Artiștilor Plastici și ai Sfa­tului Popular al Capitalei. (Agerpres) F*­' im 'T Oaspeți sosiți în Capitală pentru a participa la Festival 55 de brigăzi de la mina Aninoasa lucrează în contul anilor viitori PETROȘANI, (Agerpres).­­ La mina Aninoasa, 55 de brigăzi de mineri din aba­taje și înaintări lucrează în contul anilor viitori. Printre aceste brigăzi, brigada mineru­lui Ioan Schwartz, care muncește la inain-uri in steril, lucrează în conțu­l ultimului an al cincinalului, obținând zilnic depășiri de normă de 60 la sută, Tot în contul ul­timului an al cincinalului, lucrează și bri­găzile conduse de Iosif Ciolca și Roman Nistor. Cei doi mecanici tineri ieșeau din uzină. Pe fețele lor senine se putea citi bucuria care-i stăpânea. Reușiseră să termine repa­rația unui motor cu două zile mai devre­me. Cu două zile mai devreme vor începe să producă mașinile deservite de acest mo­tor. Badea Marin, care este recunoscut în u­­zină ca un tânăr plin de inițiativă, veni cu o ideie — Dragnea, m’am gândit la un lucru. Mâine tot e Duminică. N’ai fi de părere să petrecem împreună o zi cu barca pe lac ? Să facem baie, plaje... — Bună ideie, încuviință Dragnea Ște­fan. La Herăstrău, nu ? — Da, să ieșim puțin în afara București­lor. Ne vom plimba cu vaporașul, seara vom cânta „Iubit oraș, adio“... — Iar nu-mi dai pace, se încruntă Drag­nea. I-ai zis omului odată, de două ori, dar nu-i da mereu în cap cu aceeași cri­tică ! ...într’o zi, când în atelier munca era în­­oi, când întreaga brigadă ateristă zorea să îndeplinească angajamentul pe care și l-a luat : „O normă pentru mine, o normă pentru cei ce vor pleca la Festival“, difu­zorul aninat pe un perete, lângă bancul brigăzii, răspândea diferite melodii. Și cum responsabilul stației de radio-amplificare se îngrijește să întocmească un program de cântece tot mai variat, se auzi deodată și cunoscuta melodie a cântecului amintit mai sus. Dragnea, sprijinindu-se pe men­ghină, a rămas dus pe gânduri. Cu ochii întredeschiși, privea spre difuzor. Se simțea parcă legănat pe valuri, fluturând „cea albă năframă cu flori“... La consfătuirea pe care a avut-o brigada, Dragnea a fost criticat, așa cum știu briga­dierii atemiști să critice. Iar la „Ghimpele", într’o caricatură semnată de Badea Marin, Dragnea, în chip de căpitan de vas, se în­depărta pe un vapor de țărm, salutând briga­da care se afla în toiul muncii... Au trebuit să treacă două-trei zile, până când lui Dragnea i-a trecut supărarea. Lui Badea Marin îi pare rău acum că, fără să vrea, i-a reamintit prietenului său și de astă dată întâmplarea neplăcută. De aceea îl invită pe Dragnea pe banca de sub castan. O oră, poate chiar două, au stat de vorbă acolo. Către sfârșitul discuției, prie­tenia era parcă mai aprinsă. Dragnea și Badea hotărîseră să invite la vilegiatură și pe Antoaneta, de la Industria Bumbacu­lui, și pe Lucreția, de la Uzinele „Clement Gottwald", fete pe care le cunoscuseră cu o săptămână în urmă pe șantierul „Parcu­lui de­ Cultură și Sport 23 August“. La despărțire, Badea, urcându-se în tram­vai, scoase din buzunar batista și flutu­rând-o, îi strigă lui Dragnea... „adio“. Iar Dragnea răspunse râzând : „iubit oraș“... ...A doua zi dimineața, în fața unei curți cu uluca vopsită proaspăt, din strada Sboi­­na Neagră, raionul Gheorghe Gheorghiu- Dej, doi tineri cu rucksakuri în spate se opriră și începură a bate în poartă. Drag­nea venise, așa cum făgăduise, cu Antoa­neta. Au plecat toți, trei s-o strige și pe Lu­creția, care locuește după colț, pe Șoseaua Giulești. Aici, la colțul străzii, erau adunați mulți oameni. Unii veneau cu sape, alții cu lopeți, tărgi. Erau tineri, bătrâni, femei și bărbați. .Printre aceștia o recunoscură și pe Lucreția, care-și agățase rucksakul de gard și înce­puse să niveleze terenul cu o greblă de fier. Nu se știe ce-ar fi vorbit în șoapte cei trei, dar deodată și-au lepădat bagajele, le-au pus lângă ale Lucreției și ș’au dus alături de ea la lucru. Soarele, care se ridicase câteva sun­ți deasupra caselor, începuse să răspândească o căldură dogoritoare. Se anunța iar o zi caldă, așa cum sunt zilele lui Cuptor în București. Era plăcut să petreci o aseme­nea zi lângă lac, să asculți muzică, să dansezi, să faci baie sau să te plimbi cu barca și vaporașul. Ei, dar mai sunt și altele de făcut într’o zi de Duminică. Mai ales când mai sunt câteva zile până la Festival și când Bucureștiul trebue împo­dobit cu noi frumuseți. Așa că cele două perechi de tineri s’au oprit aici, unde strada Sboina Neagră face colț cu șoseaua Giu­lești, au pus mâna pe sape și lopeți și, cot la cot cu alți cetățeni, au început să mun­cească pentru a-și da contribuția lor la în­frumusețarea Bucureștilor. Până la ora prânzului, au răsărit aici ca din pământ două minunate spații de verdeață. Rondurile de flori și brazdele de iarbă au deschis mult strada, i-au dat o înfățișare mai plăcută, prietenoasă. Ultima floare a fost sădită în marginea unui rond de către Badea și Lucreția. — Aici va fi poate o bancă, i-a spus bă­iatul, fetei. Pe ea se va așeza poate în tim­pul Festivalului un tânăr mecanic englez și o tânără textilistă chineză. Vor discuta, vor lega prietenie, vor admira floarea să­dită de noi și își vor făgădui unul altuia că nu se vor uita, că-și vor scrie. Pretutindeni în București, în fiecare Du­minică sau în după amiezi, în timpul liber, mii de cetățeni participă cu dragoste la muncă voluntară pentru amenajarea grădi­nilor existente sau pentru a­­ crea al­tele­ noi. Din centrul orașului până la pe­riferii, cetățenii se pregătesc pentru marea sărbătoare care va avea loc în curând în Capitala patriei noastre. Chemarea la în­trecere lansată de cetățenii tineri și vârst­nici din strada Cezar Boliac, raionul Tudor Vladimirescu, către toți cetățenii Capitalei „Pentru cea mai frumoasă stradă, pentru cea mai frumoasă casă“, prinde tot mai mult viață în toate­ cartierele. Mergând pe strada Dej, din raionul Gh. Gheorghiu-Dej, te convingi tot mai mult de acest adevăr. Cu câtva timp în urmă, gospo­dinele nu mai pridideau cu treaba. In fie­care curte se vedeau căldări cu var. Aproa­pe pe toți pereții se așeza un strat proaspăt de var. O gazdă bună, când își așteaptă oaspeți, prieteni dragi sau rude, se pregă­tește din timp. Din timp se pregătesc as­tăzi bucureștenii, căci în curând ei vor primi oaspeți. Este în obiceiul bucureșteanului, ca și în al întregului nostru popor, de a primi cu brațele deschise pe oaspeți. In Cămăroaia, un cartier mărginaș al Bucureștiului, locuiește tovarășul Marinescu. Zeci de ani a fost mecanic de locomotivă pe tren de cursă lungă. Pe vremea aceea, în casă era o droaie de copii. Astăzi, toți au rostul lor. Au rămas doi bătrâni într-o că­suță modestă, joasă. Au aflat și ei , despre marea adunare a tineretului lumii care va avea loc la București. Și-au sădit cu grijă în grădină fel de fel de flori, care mai de care mai frumoase. „Este un adevărat col­țișor de grădină" — spune el adesea bă­trânei lui, îngrijește florile ca pe niște copii. Dimineața și seara se udă. Lângă prispa casei a crescut o dalie înaltă. Este plină de boboci. Festivalul este al tineretu­lui, dar bătrânul îl așteaptă ca și un tânăr. Inima lui a început să întinerească. El so­cotește în fiecare zi câte zile au mai rămas până la Festival. Și chiar peste atâtea zile, bobocii își vor desface petalele catifelate. Iar el, bătrânul, va rupe floarea — pe care s’a obișnuit s’o vadă în fiecare an ridicân­­du-se sus pe prispă — își va îmbrăca cos­tumul cel mai bun și, împreună cu soția, va merge în întâmpinarea tinerilor oaspeți și le-o va dărui. Pe strada Ion Băiculescu locuiește învăță­toarea Maria Moldoveanu. Intr’una din zi­lele tr­ecute, ușa casei învățătoarei a fost deschisă de pionierul Enescu Marian, unul dintre bunii ei elevi. După ce salută pionie­­rește, puse pe masă un pachet, pe care-l desfăcu cu grijă. înăuntru era macheta unui autocamion, lucrată cu meșteșug din lemn de nuc. — Am venit să vă arăt darul pe care l-am pregătit eu pentru Festival. Dorința mea arzătoare este să devin constructor de autocamioane. La fel ca pionierul Enescu, mulți tineri și vârstnici, poeți, artiști, oameni de știință,­ atât din București, cât și din întreaga țară, au pregătit mii de daruri pentru Festiva. Ele exprimă bogăția artei noastre naționalei, exprimă gândurile sincere și curate ale po­porului nostru, năzuința sa de pace, priete­­nia sa pentru oamenii simpli din întreaga lume. ...Intr’una din zile, către amurg, la umbra unei sălcii pletoase, pe malul Herăstrăului vedeai doi tineri. Ei citeau dintr'un ziar, versurile scrise de poetul Eugen Frunză, laureat al Premiului de Stat : ...Veniți, veniți cu aripi întinse Din țări cu țărmuri pururea ninse In patria-mi unde fruntea și-o spală Carpații ’n a Dunării undă domoală Chemarea aceasta însuflețită, rostită de poet, este chemarea pe care o adresează ti­neretului lumii cetățenii Bucureștiului și toți oamenii muncii din țara noastră Locotenent major DINA TOMA Gazde primitoare

Next