Argeş, 1967 (Anul 2, nr. 1-12)
1967-01-01 / nr. 1
Cuprinsul ZIUA UNIRII „Nici o putere omenească nu va mai putea despărţi ceea ce e de mult unit pentru eternitate“, de G. V. Netea 1 Luptători argeşeni pentru Unire : C. D. Aricescu, de Ion AL Dinu 3 învăţătorul ţăran Costandin Tănasi 3 ŞTIINŢA ŞI VIAŢA Chimia cucereşte lumea .— Cea mai mare cetate românească a chimiei, de ing. Costache Şava, ing. Traian Bigan, ing. Nistor Marian, ing. Ion Grancea, ing. David Dan, ing. Constantin Bejan, ing. Viorel Gheorghe, ing. Valeriu Măcriş 4 Glandele endocrine şi cancerul, de acad. prof. dr. docent Ştefan Milea 7 Dreptul cosmic, un nou capitol de drept internaţional, de prof. dr. docent Grigore Geamănu . O nouă cucerire a tehnicii moderne: „Laserul“, de ing. Gh. Stănciulescu Toponimie şi viaţă socială, de G. Giuglea, M. Mocanu, O Proca, G. Ţepelea 8 BILETE DE PAPAGAL Scris şi nescris, de Tudor Arghezi PERMANENŢE Luceafărul — un mit original, de Petre M. Gorcea. Mărturii inedite despre Eminescu, de Vladimir Dogaru Ion Barbu — un matematician al poeziei, de acad. Miron Nicolescu ETNOGRAFIE ŞI FOLCLOR O sinteză milenară: costumul popular din Muscel, de Iordache Răducu 20 Ceramica argeşeană în muzeele Elveţiei, convorbire cu d. Ierni Gabus, directorul muzeului etnografic din Neuchâtel, de V. Firoiu 6 I. LITERATURĂ Versuri şi proză Armand Salacrou despre teatrul francez şi teatrul lumii, de Paul B. Marian * Cum a fost tradus Creangă în limba franceză, de Gabriel Ţepelea CRONICA IDEILOR, de P. Lucaciu LITERARA, de Mihail Diaconescu TEATRALĂ, de AL Cerna-Rădulescu MUZICALĂ, de George Sbîrcea ŞCOLII, de Eugen Boia, Florin Anghel MĂRUNTĂ: Cuvinte potrivite şi... încrucişate, N. Gh. Popescu-Rebus şi Tudor Arghezi; Epigrame, de N. Crevedia, Gh. Enache, I. N. Voiculescu; Intersecţii, de Baruţu T. Arghezi; Amintiri, de C. Cristobald; Note, comentarii, polemici, tribuna cititorilor de 10 12 12 13 14 15 16 17 19-20-20 ■a i ARGEŞ REVISTA POLITICĂ, SOCIALA, CULTURALA EDITATA DE COMITETUL PENTRU CULTURA ŞI ARTA AL REGIUNII ARGEŞ Apare lunar COMITETUL DE REDACŢIE : BARUŢU T. ARGHEZI, inginer CONSTANTIN BUDAN, AL. CERNA - RĂDULESCU (secretar general de redacţie), ŞERBAN CIOCULESCU, membru corespondent al Academiei Republicii Socialiste România, MIHAIL DIACONESCU (redactor şef), arhitect V. MANU, GHEORGHE STANCULESCU, GABRIEL ŢEPELEA, inginer NICOLAE TILIVEA REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : Piteşti, strada Justiţiei 6, telefon 2728 Tiparul : întreprinderea poligrafică „Argeş“, strada N. Bălcescu 93 Piteşti — comanda nr. 11 801 . is re ale cumplitelor forţe microcosmice. Suflul poetic al autorului bombardează astfel schemele reuşind exact ceea ce îşi propusese : pulverizarea fondului vocabulelor pentru atingerea pe această cale a inefabilului din conştiinţa lectorului. Flacăra din vin se amestecase cu flacăra părului tău / înţelegeam numai o parte, / partea cealaltă avea înţelesul... / Am ales renunţul la moarte / care nu e prieten cu şesul („Clipa de munte“). „Eseu“-ul lui Ion Caraion dezvoltă în felul acesta interesantele pendulări ale spiritului creator, aplecat asupra-şi ca in toate marile realizări ale ciocnirilor lăuntrice : confruntarea individului cu el însuşi. Ilustraţiile pictorului Gheorghe Tomaziu se situează în nota unei corespondenţe poetice deosebit de valoroasă prin sensibilitatea ei. ERNEST VERZEA Ion Caraion Eseu Poetul Ion Caraion este prezent în vitrinele librăriilor cu o nouă carte : „Eseu“. Situată la întretăierea căilor afective cu cele ale înţelepciunii, cartea reprezintă rodul unei maturităţi literare, extinse peste mai bine de un sfert de veac. O, cei care iau totul de la început: plămadă, mers, metamorfoză/ Cei cărora viaţa nu le-a dat încă prea devreme toate răspunsurile / şi de aceea sînt dîrji, psalmodiază iniţial, noul demiurg în „Geneze“-le sale. Dintr-o diversitate rară de mecanisme poetice, cu strune, vibrînd de fiecare dată altfel, ca şi din decalajul acestor diferite moduri de execuţie, ţîşneşte însă omogenă setea de cîntec, ca un ecou ancestral, — sensualismul în multiplele sale ipostaze, şi patosul umanitar bine temperat, fiind caracteristicile de căpetenie ale cărţii. Am cunoscut femei cu semne rămase dintr-o dragoste în care murise toate cuvintele / mai spune el în „Sentiment găsit“. Fluenţa lirică se destramă însă uneori în mod voit, procesul creaţiei făcînd loc unor accente epice sau marcînd o concentrare a patosului în aforistic: „niciodată limita nu va cunoaşte adevărul“, clamează la începutul şi sfîrşitul cărţii un glas. Mai e prezentă aci vechea satisfacţie a poetului pentru dicteul semi-automat, de unde derivă acea spargere a lexicului obişnuit, în cadrul căreia pînă şi metafora se pulverizează spre a face loc unor însingurate indicative amintitea reviste Tribuna Cu numărul din 19 ianuarie a.c. revista Tribuna din Cluj a înscris pe prima ei pagină cifra impresionantă de 520. Aşadar, zece ani de apariţie, de zece ori cite 52 de numere redactate cu dragoste pentru literatură şi aspectele complexe ale culturii româneşti. Pornind la drum acum un deceniu in Îngrijirea poetului Ioanichie Olteanu, care i-a imprimat orientarea spre valorile majore, ale poeziei şi prozei noastre de azi şi de ieri, căreia i s-au adăugat, treptat, preocupări tot mai variate, imbrăţişind un larg orizont spiritual, revista a sporit de la un an la altul in prestigiu. Ea a iniţiat şi susţinut cu nerv polemic cîteva acţiuni de clarificare a unor manifestări de azi ale literaturii române, a acordat o atenţie mereu trează valorificării din perspective actuale a moştenirii literaturii naţionale, menţinindu-se permanent pe orizontul artei şi culturii noastre prezente. La cel de-al 520-lea număr, urăm revistei Tribuna, redactorilor şi tuturor colaboratorilor săi, viaţă lungă şi activă in publicistica noastră culturală. Novi Jivot La Timişoara, apare începând din 1956 o revistă de literatură în limba sîrbă, sub redacţia poetului Vladimir Ciocov. Revista apare de două ori pe an şi publică materiale beletristice ale scriitorilor de limbă sîrbă din regiune şi selecţiuni din literatura română contemporană. Nr. 2/966, apărut de curînd, are un caracter festiv. Este publicată telegrama de felicitare a Uniunii scriitorilor din Republica Socialistă România, cum și articole comemorative semnate de : Al. Jabeleanu (Cîntecul unui deceniu) și Duşan Sablici (In pragul celui de al doilea deceniu). Un loc important în revistă îl ocupă poezia. In afară de ciclul de poezii semnat de Vladimir Ciocov, remarcăm spaţiul larg acordat poeţilor tineri : Ion Alexandru, Draga Mirjanici, Anghel Dumbrăveanu, Jiva Popovici, Marta Bărbulescu, Ivan Munden — ale căror nume le-am întîlnit deseori şi în pagina culturală a ziarului Pravda. La sectorul proză, am reţinut schiţele lui Svetomir Raikov de evocare a războiului (Intîlnire şi Lacrimi), Lazăr Ilici (Nici prima, nici ultima), lovan Ciolacov (Salut de la fereastră), precum şi povestirile şi reportajele lui : Ende Kuban, Alexander Popovici şi Sorin Titel. Din literatura universală sunt prezentate selecţiuni din poezia lui Ungaretti, T.S. Eliot, Vladimir Toropighin şi Valentin Munteanu. Unul dintre cele mai bine reprezentate sectoare ale revistei este cel rezervat istoriei şi criticii literare. Cîteva articole semnate de Neboisa Popovici şi Simion Bărbulescu sînt consacrate comemorării lui George Coşbuc. Andrei Lillin semnează un eseu despre: Unitatea ideologică şi varietatea de stiluri, Ivan Muncian se ocupă de poezia de meditaţie a lui Vladimir Ciocov, Neboisa Popovici despre Universul scriitorului Iva Andrici, iar Jivko Milin de critica şi creaţia literară. Revista mai cuprinde rubrici de ştiinţă şi tehnică, cultură şi artă şi o interesantă viaţă a cărţilor. B. SIMION cărţi ~ M. Sevastos I Amintiri de In »Viaţa Românească“ 1 I2 Semnalăm apariţia volumului de evocări şi schiţe literare ală lui M. Sevastos, „ediţie în ingrtregime refăcută“, după cum stabileşte şi subtitlul Amintiri Щ lor de la Viaţa Românească. Ш O carte de portrete ale celor Ц care au trecut ani de zile pragul щ redacţiei, care au colaborat, carere au iniţiat şi condus revista. ^ O carte — document literar, deosebit de interesantă pentru fa o viitoare biografie a scriitorii Ш lor şi gazetarilor români, ale cărei pagini se parcurg într-o agreabilă lectură. Щ Volumul de aproape 500 de Щ pagini oglindeşte nu numai o earocă de frămîntări şi atitudini spirituale, ci şi cîteva dintre momentele importante ale isto- Щ riei noastre literare, plămădite ş în spaţiile materiale şi sufleteşti şi ale revistei de la Iaşi. T. IOSIF O parte din oştile sale au luat parte, alături de nobilii polonezi, la bătăliile împotriva cavalerilor teutoni de la Grünwald (1410) şi Marienburg (1422) ajutînd într-o măsură însemnată la realizarea victoriei, înscriind astfel o pagină importantă a contribuţiei românilor în planul istoriei universale. Rămasă în memoria colectivă a urmaşilor, ca o epocă de înflorire a vieţii economice şi spirituale, perioada domniei lui Alexandru cel Bun justifică veneraţia cu care el a fost pomenit peste secole de către toţi românii. Eliade Rădulescu Ion Eliade Rădulescu, de la a cărui naştere se împlinesc în ianuarie 165 de ani, e unul din ctitorii de seamă ai culturii române moderne. Conducător al ziarului „Curierul românesc“ şi al „Curierului de ambe sexe“, profesor la Sf. Sava, membru al principalelor asociaţii culturale pentru promovarea unei culturi naţionale, poet, prozator, critic literar, luptător politic etc., numelelui Eliade e legat de toate iniţiativele culturale şi politice din perioada paşoptistă, în luptă cu prejudecăţile feudale şi post-fanariote, Eliade se străduieşte să demonstreze tuturor că limba română este în stare să exprime noţiunile cele mai înalte din domeniul ştiinţelor şi artelor. Ca poet, Eliade Rădulescu a realizat o operă durabilă deşi — ca toţi contemporanii — a avut de luptat cu instabilitatea limbii literare din această perioadă. Fără obstacolele acestui stadiu obiectiv al dezvoltării limbii noastre, Eliade Rădulescu, ar fi fost, aşa cum remarca G. Călinescu, unul din cei mai mari scriitori ai noştri şi ai lumii. Sextil Puşcariu Se împlinesc luna aceasta 90 de ani de la naşterea lui Sextil Puşcariu. După strălucite studii de specialitate la Leipzig, Paris şi Viena, Sextil Puşcariu funcţionează ca asistent şi profesor la universităţile din Viena şi Cernăuţi, iar după realizarea unirii Transilvaniei cu vechea Românie, ca profesor la Universitatea din Cluj, unde a creat primul Institut român de lingvistică şi a condus revista Daco-romania. Din cele peste 400 de lucrări din domeniul lingvisticii şi istoriei literare menţionăm : Zur Rekonstruktion des Urrumänischen , (prima încercare de reconstituire a limbii noastre înaintea despărţirii ei în dialecte) ; Ethnologische Wörterbruch der rumänischen Sprache (Dicţionar etimologic al limbii române), Studii istroromâne (3 vol.), Limba română (2 vol.) etc. Sextil Puşcariu a condus între 1906—1940 lucrările de elaborare a Dicţionarului limbii române (tipărit pînă la limită) iar după primul război mondial, lucrările Atlasului lingvistic român şi ale îndreptarului ortografic al Academiei. In centrul întregii sale activităţi au stat în permanenţă problemele formării limbii şi a poporului român şi problema continuităţii noastre în Dacia, în ■sprijinul cărora a adus argumente lingvistice de o mare valoare ştiinţifică. „România liberă“ La 28 ianuarie, anul acesta se împlinesc 24 de ani de la apariţia ziarului „România liberă“. Editat la început în condiţiile grele ale ilegalităţii, din iniţiativa şi sub conducerea Partidului Comunist Român, ca ziar de luptă patriotică şi antifascistă, el a devenit din 1950, organul de presă al sfaturilor populare din ţara noastră. „România liberă“ a avut un important rol în mobilizarea maselor pentru pregătirea Insurecţiei armate din august 1944. Publicaţie de înalt prestigiu, intrată temeinic în conştiinţa cititorilor din ţara noastră, „România liberă“ aduce o contribuţie importantă la dezbaterea problemelor construcţiei socialismului, la aplicarea în viaţă a politicii Patidului Comunist Român. calendar Alexandru cel Bun La 1 ianuarie s-au împlinit 535 de ani de la moartea lui Alexandru cel Bun, domn al Moldovei între anii 1400—1432. Eminent organizator al economiei şi ■administraţiei, el a realizat întărirea independenţei ţării prin consolidarea statului feudal centralizat. Urmărind sistematic înflorirea comerţului, Alexandru cel Bun a acordat importante privilegii negustorilor români şi străini — fapt care a contribuit masiv la dezvoltarea tîrgurilor — a vieţii sociale orăşeneşti. POŞTA REDACŢIEI • POŞTA REDACŢIEI TEXTELE TRIMISE LA REDACŢIE TREBUIE SA FIE NEAPARAT DACTILOGRAFIATE. MANUSCRISELE NEPUBLICATE NU SE ÎNAPOIAZĂ. ANA DIACONU, Găeşti. — Cea mai aproape de împlinire dintre lucrările trimise, „Loreley“, arată atît posibilităţile, cit şi deficienţele poeziei dv. O sensibilitate autentică cu valenţe serioase de cultură, neînsoţită însă de o disciplină temeinică a versului, de o limpezire suficientă a ideii poetice. Se observă încă multe versuri plate („El din pericol teafăr scapă“), multe asocieri improprii („Viorii lui dresate“). BOGAN DIDIN, Cîmpulung. — Faţă de celelalte alcătuiri poetice, nepotrivit intitulate fabule, în care verbitajul necontrolat şi pedant estompează unele înzestrări satirice, „Câinele“ arată un mânuitor versat al ironiei, cu un potenţial satiric pronunţat şi matur. Decalajul de valoare e prea mare ca să nu ne arătăm circumspecţi. Aşteptăm lămuririle necesare. AURELIAN MOŞOIU, Călimăneşti. — Dincolo de gongorismul searbăd şi infatuat, vedem în versurile dv. şi unele zone de autentică emoţie pe care le aşteptăm limpezite şi confirmate. ION N. MĂRĂCINE, ION C. ŞTEFAN, Bucureşti. — Meşteşugul avansat nu conferă versurilor trimise emoţia estetică necesară. Versificînd „orice“ şi „oricum“, cu o cuminţenie obositoare, pierdeţi din vedere calitatea esenţială oricărei reuşite poetice: transfigurarea artistică. ION DOBRESCU — Cîmpulung. — Locul comun se întîlneşte în reportajul dv. „Cînd tinereţea se-mpleteşte cu frumosul“, cu un descriptivism încărcat şi inutil, cu o viziune idilică a acţiunii. E necesar un efort mai serios de concentrare artistică, de înlăturare hotărâtă a preţiozităţilor stilistice, ieftine şi puerile. ŞTEFAN POPESCU, Drăgăneşti. — Reducând poezia la un simplu exerciţiu de versificaţie, o sortiţi inevitabil eşecului. TACNE ZARCAU, Bucureşti. Vă sfătuim să vă adresaţi cu ghicitorile — partea cea mai reuşită a creaţiei dv — unor publicaţii de specialitate, în rest, nici un semn încurajator. Epigramele sunt plate, poezia e atemporală, de o romanţiozitate desuetă şi ridicolă. AL. V. DELEANU, Curtea de Argeş. — Sărăcia, emoţională şi imagistică din „Sorcova“ şi „întrebări" contrastează vădit cu patosul autentic, de o concentrată forţă de expresie al „Baladei“. Diferenţa ne intrigă. Pentru a ne edifica, trimiteţi-ne şi alte lucrări. ION MARGESCU, Cîmpulung. Chiar dacă iar fi sosit la timp, materialul dv. nu ne-ar fi putut folosi, deoarece se pierde în consideraţii exterioare scopului urmărit. NICOLAE MOGA — Oradea. Pastelul „Toamnă la Govora“ e nerealizat. Numai sinceritatea intenţiei nu poate susţine o poezie în care totul e pueril şi făcut, înecat intr-un sirop dulce. A. GANESCU, Buftea. — Există mai ales în microfabulele trimise o înzestrare satirică insuficient susţinută. Motive umoristice lăudabile se pierd în rezolvări facile, cu o morală didactică şi supărătoare. A. CHIŢOIU, Călimăneşti. — Versurile trimise au la origine un imbold lăudabil la care subscriem: înfierarea actelor samavolnice ale imperialiştilor. Oprite însă numai la invective necontrolate şi vulgare, ele nu pot avea vreo contingenţă cu arta. AD. ADRASURIA, Găeşti. — Există în versurile dv. o luminozitate proaspătă şi suavă, o candoare nefăcută, care ne îndreptăţeşte să vă solicităm în continuare. „Stelele-s cioburi de oglindă culese de mâna nopţii“, („Stelele“) sau „îmi place soarele chemînd fetele, să-şi înălbească-n mine stelele“ („O apă sunt“). GAVRIL BICA, Curtea de Argeş. — Aveţi un har autentic de povestitor, un umor sănătos de provenienţă folclorică, daruri care se pierd într-o povestire neconcludentă şi nerealizată. Aşteptăm altceva. EMANOIL ZHOLTAN, Rm. Vîlcea. — Prăfuită şi lacrimogenă, poezia trimisă, „Unei domnişoare“ (titlul potrivit mai degrabă, unui album familial), nu ne îndreptăţeşte nici o speranţă de viitor. TITUS CERGAU, Bucureşti. Scrisă curgător, cu un stil alert, evocarea istorică „Pe Argeş în sus“, dovedeşte un condei exersat, stăpîn pe mijloacele de expresie. Unele lungimi inutile, unele preţiozităţi verbale, unele naivităţi de construcţie o fac încă nepublicabilă. O aşteptăm refăcută, însoţită şi de alte lucrări edificatoare pentru posibilităţile dv. ARISTIDA BAGHINA, Turnu Severin. — Poezia dv. cade cînd într-o beţie nestăpânită de cuvinte („Cîntec“), cînd într-o goliciune supărătoare de expresie („Visele“). Cînd încearcă cîte o figură de stil, ea e improprie, forţată: „Şi el cîntă între pămînt şi cerc cu arcuşul prelungit pînă la extaz“ (Memento muzical), sau „Vraja în aer se întinde totală, gravată pe un zefir de primăvară“ (Memento). VELEA DUMITRU, Drăgăşani. V. IORDACHE, ILIE DANALACHE, Piteşti. — Nimic de luat în seamă. Dorinţa, de a scrie trebuie servită mai întîi de o cultură temeinică şi susţinută, de o muncă severă şi atentă pe manuscris.