Argeş, 1981 (Anul 16, nr. 1-4)
1981-03-01 / nr. 1
COORDONATE ALE CONSTRUCŢIEI UMANE » . Cecilia STAN Secretar al Comitetului judeţean Argeş al P.C.R. Din însăşi vocaţia, aspiraţiile şi idealurile sale, societatea noastră socialistă, care a transformat energiile materiale şi spirituale într-o puternică forţă a progresului şi civilizaţiei, realizează nu numai valori pentru oameni, dar şi oameni de autentică valoare, acei oameni care, angajîndu-se deschis, militant şi responsabil în dezvoltarea armonioasă, echilibrată a patriei socialiste, construiesc, înţelegînd în acelaşi timp a se construi pe ei înşişi ca oameni devotaţi şi pricepuţi ai edificării socialismului şi comunismului. A devenit un adevăr — faptul că prin acumulările cantitative şi calitative, prin istoricele înfăptuiri obţinute sub conducerea partidului nostru comunist în anii revoluţiei şi construcţiei socialiste, cu cit mai înaltă este conştiinţa cetăţenilor naţiunii noastre, cu atît se desfăşoară mai deplin şi mai amplu activitatea lor creatoare, se rezolvă sarcinile construcţiei noii societăţi. Dacă în societea noastră omul este obiect şi subiect al creării sale istorice, atunci formarea omului de tin nou se dovedeşte a fi cea mai răscolitoare operă a Partidului Comunist Român. In documentele programatice ale partidului nostru s-a statornicit o deviză de cel mai profund şi autentic umanism cunoscută de toate categoriile de oameni ai muncii de la oraşe şi sate. "Totul pentru om, pentru bunăstarea lui". Acest imperativ reprezintă esenţa revoluţiei şi construcţiei socialiste, piatra unghiulară a cuprinzătorului program de educaţie politico-ideologică, cultural-ştiinţifică, de formare şi dezvoltare a conştiinţei socialiste a tuturor cetăţenilor patriei noastre. „Trebuie să acţionăm — subliniază tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român — pentru a făuri un om cu cunoştinţe multilaterale, capabil să înţeleagă, să interpreteze just legile obiective ale dezvoltării sociale în fiecare etapă a evoluţiei societăţii, să acţioneze cu fermitate pentru transformarea revoluţionară a lumii. Făurind un asemenea om, înarmînd astfel poporul, putem fi siguri de îndeplinirea cu succes a măreţului program elaborat de partid, putem avea garanţia că poporul român va construi comunismul, că naţiunea noastră va avea un viitor glorios". Acest îndemn pornit din partea ctitorului de ţară nouă, personalităţii de cel mai înalt prestigiu a lumii contemporane, secretarul general al partidului, care are contribuţii de cea mai mare însemnătate şi originalitate privind locul şi rolul propulsiv al conştiinţei socialiste, fundamentează necesitatea impulsionării activităţii politico-ideologice şi cultural-educative, consacrate formării şi dezvoltării conştiinţei socialiste a omului nou multilateral dezvoltat. Socialismul, care se construieşte cu oameni şi pentru oameni, este rodul creaţiei conştiente a întregului nostru popor. Factorul conştient capătă astfel funcţia de stimul activ al întregii dezvoltări social-economice, în corelaţie cu factorii materiali. Tocmai pentru aceasta, partidul nostru, din iniţiativa mereu vie a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a stabilit pe temeiuri ştiinţifice un amplu program — aflat într-o continuă perfecţionare — de făurire a unui om nou în spiritul concepţiei partidului nostru despre lume şi viaţă — materialismul dialectic şi istoric, a socialismului ştiinţific, care nu trebuie să se mulţumească doar a reflecta în mod pasiv lumea înconjurătoare, a fotografia realităţile aşa cum sunt, ci să acţioneze în cunoştinţă de cauză, în mod revoluţionar pentru a o transforma în consens cu interesele sociale fundamentale. Acest înalt deziderat reprezintă o latură esenţială a procesului de maturizare a societăţii socialiste condiţionînd, deopotrivă, creşterea omogenităţii politico-morale a societăţii noastre, dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane. lată de ce, în etapa actuală — cînd avem configurat ştiinţific un larg cîmp al acţiunii umane conştiente, cînd am păşit într-un deceniu subsumat imperativelor ştiinţei, tehnicii, calităţii şi eficienţei, activităţii politico-ideologice, propagandei în general îi revin sarcini deosebite ce reconfirmă, în fapt, dimensiunea acestui domeniu de a fi parte integrantă şi inseparabilă a operei de transformare revoluţionară a societăţii. Aşa cum scopul fundamental al partidului nostru îl reprezintă omul, ridicarea nivelului său de viaţă materială şi spirituală, tot astfel cel mai autentic şantier al socialismului este "şantierul construcţiei umane". In acest spaţiu al celor mai tulburătoare mutaţii, activitatea ideologică, educativă şi de propagandă are menirea nu numai să explice politica generală a partidului, dar să şi contribuie la elaborarea căilor pentru perfecţionarea continuă a activităţii social-economice. Legătura propagandei cu viaţa are un caracter prioritar, vizînd conştientizarea, mobilizarea şi participarea comuniştilor, a celorlalţi oameni ai muncii la soluţionarea problemelor pe care viaţa le ridică în fiecare localitate, în fiecare unitate şi loc de muncă. Activitatea de propagandă are eficienţă cînd operează mutaţii calitative în modul de gîndire şi comportament acţional al omului ; eficienţa activităţii politico-educative nu poate fi dată de numărul acţiunilor, de datele statistice faţă de care noi sîntem, încă, tributari, de aspectele de festivism, ci de calitatea acestora. Deci, finalitatea nu poate fi alta decît modul conştient în care oamenii parti (Cont. în pag. a 3-a) Către Eminescu Tu n-ai murit pentru că eu sînt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale Cînd drag îmi este mie pe lumea asta cu iubirea ta mă gîndesc la amorul tău, Mihai, dacă ai şti cît de tare îmi lipseşti ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeielor. Le-am zis de tine, că întîrzii, le-am zis, că nu terci de sînge ne trebuie să renaşti şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă. Mihai, tu care eşti mai tînăr decît mine Gîndind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrînesc Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă, de cîntec, m-auzi ? de cîntec, m-auzi ? de cîntec, m-auzi ? M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor, m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai. Cineva trebuie să guste această apoie coaptă și miezuroasă. Creierul sîmburos al acestei apoi nu este creier descreierat. Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat. Ca dovadă locul tău în sîmburele limbii acesteia Ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu ca dovadă vraiştea şi vremelnicia ca dovadă singurătatea mea Care nu credeam să învăţ a muri vreodată. Nichita STĂNESCU . Eroii pămîntului argeşean „Trimestrul agriculturii“ am putea numi acest prim trimestru al primului an al noului cincinal. Cu atît mai adevărată ar fi această caracterizare pentru Argeş şi argeşeni cu cît, în februarie şi la sfîrşit de martie, au avut loc două evenimente de excepţională importanţă pentru eroii pămîntului nostru, pentru destinele prezente şi viitoare ale celor cărora ziua de muncă le este ziua-lumină, dueîndu-şi viaţa şi menirea sub zodia Soarelui, a coacerii roadelor a nesfîrşitelor rotiri ale anotimpurilor februarie al acestui prim trimestru al anului 1981, a înregistrat un fapt politic de ale cărui amploare şi impact cu întreaga fiinţă naţională ne vom da seama în anii următori ; a avut loc Congresul întregii ţărănimi române. Activitatea acestui forum al ţărănimii noastre a fost adinemarcată de excepţionala expunere prezentată celor unsprezece mii de participanţi de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, care prin analiza făcută a arătat încă o dată cît de adine iubeşte acest popor, cît de clarvăzător veghează la destinele sale viitoare, cu cît spirit ştiinţific şi revoluţionar îşi pune întreaga viaţă pentru a ridica pe noi trepte de progres şi civilizaţie întreaga naţiune română. Avînd ca punct de plecare un asemenea document, aşezat şi legat de semnificative idei de forţă, forumul întregii ţărănimi s-a constituit într-o remarcabilă meditaţie personală şi colectivă asupra rosturilor economice, culturale, şi patriotice ce le vor avea din acest februarie înainte toţi cei de ale căror palme şi gîndire depinde plinea noastră. Ţăranii, care simt sub tălpi căldura gliei atît de îmbătătoare, focul soarelui în creştere şi picurii ploilor pe obraji, mecanizatorii cu maşinile lor ce trebuie să se înfrăţească tot mai armonios cu miile de hectare ale pămîntului, agronomii mult-gînditori, dar şi mai mulţi organizatori, crescătorii de animale — moştenitori de obiceiuri străvechi pe care le adaptează timpului nostru, într-un cuvînt, toţi cei care, într-un fel sau altul trăiesc pentru pămînt şi pentru roadele sale au trăit şi vor fi înrîuriţi decisiv de hotăririle Congresului, cu sentimentul că au fost chemaţi pentru ca în viitor să smulgă roadele pămîntului, roade pe care le merită. artic al primăverii şi al renaşterii naturii a adus pentru toţi oamenii muncii din Argeş bucuria recompensării oamenilor ogoarelor cu înaltul titlu de EROU AL MUNCII SOCIALISTE, simbolul preţuirii muncii de până acum, îndemn pentru a transpune în faptă marile obiective stabilite de Congresul întregii ţărănimi. Ceasurile agricultorilor, numărate cu soarele zilei-lumină, cu anotimpurile şi nu odată cu prognoza meteorologică, vor căpăta în viitor alte semnificaţii, feţele timpului vor fi marcate de acest moment-sinteză dar şi moment deschizător de largi dimensiuni pentru ceea ce semnifică preţuirea adevărată, calda recunoştinţă a unui rol social fundamental în societatea românească. Titlul de Erou al Muncii Socialiste conferit Organizaţiei de partid a judeţului Argeş este titlul celor pentru care ziua-lumină este măsura pentru toate faptele, de iarnă sau, de vară, de semănat sau de cules, de îngrijit pomul sau de tăiat via, de mîngîiat vita sau de întors brazda. Agricultura este o tradiţie multimilenară şi o ştiinţă contemporană, dar mai ales este o pasiune adîncă şi nestrămutată, este o artă a vieţii de a fi şi de a rămîne statornic, este o putere de a trăi după ritmurile, marile ritmuri ale naturii. Ţăranul, creator şi păstrător de tradiţii, de cultură şi artă, a ştiut să se întoarcă la uneltele sale, trăind intens timpul nostru care este şi timpul său, viaţa sa este viaţa patriei, munca sa fiind cinstită cum se cuvine, într-o societate în care munca a devenit criteriul suprem de apreciere a personalităţii umane. Laudă tuturor celor care, vieţuind întru agricultură, au devenit eroi ai pămîntului! A COLOCVIILE ARGEŞ , în acest număr: ALEXANDRU DUŢU — Stimate Alexandru Duţu, au trecut peste două decenii de la debutul dvs. editorial. Cărţile pe care le-aţi publicat în acest răstimp sînt de fapt ample incursiuni în istoria culturală a cîte unei epoci, fapte aparent nesemnificative căpătînd lumini noi, printr-o altă relaţionare. In „Prologul“ la „Eseu în Istoria modelelor umane“ scrieţi : „Pentru a pătrunde în intimitatea gîndurilor omului din trecut, nu este, aşadar, necesar să fie creată o nouă disciplină, fie ea intitulată istoria ideilor ; important este ca beneficiind de concepţia unitară asupra lumii, mărturiile să fie coroborate, pentru ca laolaltă să restituie istoria globală a societăţilor şi prin ■ aceasta viaţa oamenilor“. De fapt, cum aţi concretiza propria Dvs. metodă de lucru ? — Ceea ce am încercat să propun, mai ales prin acest Eseu din 1972, a fost un mai statornic apel la variatele categorii de documente cu care lucrează istoricul culturii. In general, istoria culturii se practică pornind de la istoria cărţii. Or, de ce să nu acordăm atenţie picturii, sculpturii, muzicii şi mărturiilor orale, în măsura în care le putem data ? îmi veţi răspunde că nimeni nu mai este capabil azi să îmbrăţişeze imensa cantitate de documente care se referă la cite un secol sau la cite o zonă geografică ; mai este cu putinţă să vorbim de istoria întregii culturi europene ? Răspunsul meu a fost că putem alege o temă, care să fie esenţială, şi pe firul ei să legăm ce ne spun scriitorii de ceea ce ne spun pictorii. A fost un apel la pluridisciplinaritate, un apel în care continui să cred, poate cu mai multă fermitate ca înainte. Mihai Ungheanu constata într-o cronică foarte generoasă la o carte a mea din 1978 că îmi place să cultiv polemica (în „Luceafărul“, 44/1978). De fapt toate cărţile mele sînt răspunsuri la moduri de a privi fenomenul românesc şi locul lui în cultura europeană, moduri care mi s-au părut a fi cu atît mai contestabile, cu cît erau exprimate cu mai multă suficienţă. Cartea la care cred că am lucrat cel mai mult, Coordonate ale culturii române in secolul XVIII, a fost primită cu căldură. Cineva, însă, s-a simţit obligat să mă cheme la ordine, pentru a nu mă rătăci pe căi neumblate (de Domnia Sa) : m-a mustrat pentru că vorbisem de curente de idei, în loc să anin portrete pe pereţi, cum ştia el că se face istoria literară. Nu este literar să vorbeşti despre umanism, baroc, iluminism, mi s-a sugerat; literar este să nu te îndepărtezi de tCont. in pag. a 6-a)